Oalele din Casa lui Adonai

"..... Şi oalele din Casa Domnului vor fi ca potirele de jertfă înaintea altarului. Orice oală din Ierusalim şi din Iuda va fi închinată Domnului oştirilor; toţi cei ce vor aduce jertfe vor veni şi se vor sluji de ele ca să-şi fiarbă carnea; şi nu vor mai fi Canaaniţi în Casa Domnului oştirilor, în ziua aceea. " - Zaharia 14:20-21

Adonai este Olarul (Ieremia 18:6) iar noi suntem lutul. Adonai modelează după voia Lui vasele pe care El le doreşte, în forma pe care El o doreşte, să fie întrebuinţate aşa cum El doreşte. Măcar că fiecare vas are o întrebuinţare diferită, suntem din aceeaşi frământătură de lut (Romani 9:21).
Orice casă are un set de vase pe care le foloseşte la ocazii speciale şi un set de vase pentru întrebuinţare zilnică. Este unul mai de folos decât celălat? Nicidecum. Dacă n-ar fi vasele pentru o întrebuinţare zilnică, cele de cinste nu ar mai fi de cinste, ci ar fi folosite în fiecare zi.
Însă când va veni Yeshua, oalele (oamenii de rând) din Casa lui Adonai vor fi ca ca potirele de jertfă înaintea altarului. Vasele/oamenii, care nu aveau mare preţ vor fi înaintea altarului lui Adonai ... în prezenţa Lui.
Orice oală din Ierusalim şi din Iuda va fi închinată Domnului ... orice evreu va fi închinat lui Adonai şi cei ce vor veni să se închine înaintea Lui, se vor sluji de ei ca să-şi fiarbă carnea (firea) şi nu vor mai fi Canaaniţi (negustori) în Casa lui Adonai. Nu vor mai fi cei care stabilesc cât valorează un vas, toate vasele vor fi valoroase.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Yeshua ascuns

Citeam despre talmidim (ucenicii) care L-au întâlnit pe Yeshua în drum spre Emaus (Luca 24:28-31), cum nu şi-au recunoscut rabinul şi mi-am amintit de mai multe întâmplări de acest fel în care talmidim nu îl recunoşteau pe Yeshua decât după ce făcea sau spunea ceva.
S-a întâmplat cu Maria: "După ce a zis aceste vorbe, s-a întors, şi a văzut pe Isus stând acolo în picioare; dar nu ştia că este Isus. „Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul, şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau.” Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors, şi I-a zis în evreieşte: „Rabuni!” adică: „Învăţătorule!” Ioan 20:14-16

S-a întâmplat când toţi talmidim erau adunaţi la marea Tiberiadei: "Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm; dar ucenicii nu ştiau că este Isus. „Copii”, le-a zis Isus, „aveţi ceva de mâncare?” Ei i-au răspuns: „Nu”. El le-a zis: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corabiei, şi veţi găsi.” Au aruncat-o deci, şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor. Atunci ucenicul, pe care-l iubea Isus, a zis lui Petru: „Este Domnul!” Ioan 21:4-7

După înviere Yeshua nu mai putea fi recunoscut în mod fizic. Putea să fie oricine. Părerea mea este că a făcut lucrul acesta ca să nu poată nimeni să redea imaginea Lui în vreun fel şi să spună "aşa este Domnul". Putea să se ascundă în orice om de pe stradă, într-un grădinar, într-un om care stă pe ţărm, într-un călător spre Emaus, într-un cerşetor, într-un om în care în mod normal nu te-ai aştepta să-L vezi. Se ascundea de ucenici ca să le antreneze simţurile, să nu se mai uite să-L caute în lucruri fizice, ci în lucruri spirituale.
Cred că Yeshua încă mai face acest lucru. Am început să-L recunosc în oameni în urmă cu vreo 4 ani când treceam printr-o fază mai tristă în viaţa mea. Eram pe autobuz şi îmi venea să plâng. Autobuzul s-a oprit la un stop şi a venit un băiat de vreo 13 ani până în dreptul meu, mi-a bătut în geam şi mi-a făcut semn să zâmbesc. Pe loc tot din mine a ştiut că e Yeshua. Nu Îl recunosc de multe ori, nu pentru că nu se ascunde în oameni, ci pentru că nu privesc destul de atent, dar ştiu că poate să fie în oricine, deghizat ca şi ultimul om la care eu m-aş aştepta. Câteodată îmi zâmbeşte, câteodată îmi spune o vorbă bună, câteodată mă încurajează şi ştiu că e El măcar că faţa e a unui om ...
Nu ştii niciodată din care om ţi se adresează, tocmai de aceea e bine să-ţi ţii ochii spirituali deschişi.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Eu nu am mai auzit de nici o religie, poate în afară de satanism, care să-și dedice atâta timp și efort ca să urască pe alții și să facă rău. Clipurile de mai jos sunt ”predici” ale imaamilor (echivalentul la preoți în Creștinism, rabbini în Iudaism) care dau pe față Islamul. Acești oameni sunt de-a dreptul ridicoli!









No comment
Bat Melech בת מלך
Cristina

Torah: pedagogul meu

Astfel, Legea (Torah) ne-a fost un îndrumător (pedagog) spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă. - Galateni 3:24

Ce este un pedagog? Potrivit cu definiţia din DEX, pedagogul este o persoană cu pregătire specială, care se ocupă, teoretic și practic, cu munca didactică și educativă.
Dacă Adonai a dat Torah ca să fie un pedagog care să mă îndrume spre Hristos, atunci cu siguranţă Torah este ceva bun. Dacă ar fi fost ceva greşit ne-ar fi dat un alt îndrumător care să arate spre Hristos, dar din moment ce Adonai a dat Legea să ne îndrume, putem deduce că Legea este ceva bun.
Întrebarea mea este ... dacă Legea a dat-o Adonai şi este ceva bun, atunci de ce mă mai acuză unii de legalism? Bazat pe ce? Pentru că Yeshua spunea "vai de voi farisei şi cărturari, vai de voi învăţători ai Legii"? Dar dacă ar fi venit astăzi, ar fi zis "vai de voi baptişti şi penticostali, vai de voi creştini după Evanghelie!" Pentru că era Legea ceva greşit spunea Yeshua aceste lucruri, sau pentru că cei care le cunoşteau se purtau ca şi păgânii, la fel ca unii "fraţi" care se ascund sub numele de "pocăit" şi fac lucruri care îi uimesc pe cei din lume până acolo că spun "numai cu pocăiţii să nu-ţi faci de lucru!"
Nu, Legea nu era ceva greşit, Legea a fost dată să ne înveţe despre Hristos.
Câtă vreme elevul este în şcoală, primeşte toată învăţătura dată de profesor. Dacă este un elev bun va ajunge la maturitate să stăpânească lucrurile învăţate şi nu mai are nevoie de profesor, pentru că se aşteaptă de la el să aibă învăţătura impregnată în sinea lui aşa încât lucrurile învăţate să le aplice în orice aspect al vieţii.
Dacă elevul a fost unul mediocru, ajunge să dispreţuiască pedagogul care l-a îndrumat, nu vede rostul învăţăturii şi vede rezultatul ca şi ceva de apucat. Dacă elevul este bun înţelege că deşi pedagogul pare aspru, are ca scop formarea sa.
Dacă un elev refuză să asimileze învăţătura şi ajunge de exemplu şofer de tir, înseamnă acest lucru că învăţătura era de vină, sau elevul care a refuzat să vadă învăţătura ca şi ceva bun?
Eu văd Torah şi rolul ei de a mă îndrepta spre Hristos, doar pentru că am asimilat ceea ce Torah m-a învăţat.
Negreşit că Torah fără ca să aibă ca rezultat pe Yeshua este la fel de ridicol ca şi un elev care îşi poartă învăţătoarea din clasele primare cu el toată viaţa şi mai şi vede acest lucru ca şi ceva bun.
Dar dacă văd că Torah a fost dată să mă înveţe despre Yeshua şi Torah m-a învăţat că Yeshua este împlinirea ei, atunci aceasta este ca şi un elev ajuns la maturitate, care nu mai este urmat de profesorul său, dar învăţătura primită o poartă înlăuntrul său.

„Ci iată legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu." - Ieremia 31:33

Scopul Legii a fost să mă îndrume spre Yeshua, iar în cadrul acestui nou Legământ, care l-a încheiat cu mine prin Yeshua, am dreptul să port Torah Lui în inima mea. Dacă focusul Noului Legământ este să scrie Legea lui Adonai înlăuntrul meu, atunci cum zicea Pavel "De acum încolo nimeni să nu mă mai necăjească".

Bat Melech בת מלך
Cristina

Nu o binecuvântare ca oricare alta

În 1 Samuel 1:5b-6 scrie despre Ana: "Domnul o făcuse stearpă. Potrivnica ei o înţepa dese ori, ca s-o facă să se mânie, pentru că Domnul o făcuse stearpă."

Ana nu era stearpă pentru că a păcătuit şi nu era stearpă pentru că nu era voia Domnului ca ea să aibă copii vreodată. Ana era stearpă pentru că Adonai o făcuse stearpă deşi dorinţa cea mai mare a ei era să aibă copii.

Poate că ai o dorinţă ca şi a Anei, după care tânjeşti cu tot ce eşti, dar deocamdată Adonai lasă acel lucru să fie inexistent în viaţa ta.
Potrivnicul tău (diavolul) vine dese ori şi te înţeapă, încercând să-ţi provoace mânia pe Adonai care nu-ţi dă deocamdată lucrul dorit.

Poate te rogi pentru dorinţa ta ani la rândul şi vezi că nu se întâmplă, ceea ce te slăbeşte şi devi mai uşor de atacat. Secretul este să nu te superi pe Adonai.
Măcar că Penina încerca să o facă pe Ana să se mânie pe Adonai, Ana şi-a plâns lacrimile, după care s-a ridicat şi a mers încă odată înaintea lui Adonai.

Poate că e a 15.000-a oară când te duci înaintea lui Adonai cu aceeaşi cerere, dar să nu te opreşti! Ana era atât de secată de puteri, atât de plină de amărăciune, încât părea beată ... (1:14), dar nu s-a oprit.
Adonai a luat rugăciunea Anei şi i l-a dat pe Samuel. Nici unul din fiii lui Penina nu este menţionat nicăieri. Ea şi-a avut binecuvântarea dată pe tavă fără să lupte pentru ea deloc. Pentru Penina era ceva de apucat binecuvântarea pe care o avea. În schimb Ana a trebuit să-l aducă pe Samuel în viaţa ei cu multă rugăciune, multă amărăciune şi multe lacrimi. Adonai nu voia să-i dea Anei o binecuvântare măruntă, un copil la fel ca toţi ceilalţi, voia să-i dea pe unul din oamenii cei mai influenţi în istoria Israelului.
Văd mulţi oameni care au binecuvântări pe care eu mi le doresc. Ei le-au căpătat cu uşurinţă, eu trebuie încă să mă duc înaintea lui Adonai ca şi Ana. Poate vor mai trece ani buni până când îmi va răspunde, măcar că mi se pare că numai gândul la asta îmi rupe inima, totuşi cred cu toată inima mea că mă aşteaptă la final "un Samuel" şi nu o binecuvântare măruntă. Oricum s-ar numi binecuvântarea mea, eu o aştept, măcar că acum trebuie să ascult cum potrivnicul meu încearcă să mă facă să mă supăr pe Adonai, dar eu ştiu că răspunsul meu este pe drum, oricâte lacrimi mai trebuie să plâng şi oricâte rugăciuni mai trebuie să înalţ.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Emunah şi Yodea

În Iudaism sunt 2 feluri de a crede. Emunah (credinţă) şi Yodea (a ştii pentru că ai cercetat).
Care este diferenţa între Emunah şi Yodea?
Emunah este credinţa care crede pe cuvânt. Avram a crezut pe Dumnezeu şi acest lucru i-a fost socotit neprihănire. Emunah este să crezi când ţi se spune un adevăr fără să ai nici o dovadă doar, pentru că ai încredere în cel care îţi spune acest lucru. Dacă profesorul de matematică ţi-a spus la şcoală că 2+2=4, îl crezi pe cuvânt deoarece crezi în pregătirea lui.
Yodea în schimb este să înţelegi valoarea lui 2 pentru că ai cercetat din ce este format şi ai experimentat că dacă mai adaugi 2 rezultatul este 4. Această cercetare nu o faci ca şi o insultă la adresa profesorului, ci ca o confirmare.
Emunah este de admirat deoarece crezi fără dovezi, dar Yodea este un fel de a crede superior deoarece, ai cercetat şi în urma acestor cercetări ai ajuns să crezi, iar această credinţă nu poate să fie zdruncinată de nimic.
Emunah fără Yodea nu este de dorit şi nici invers, acestea două trebuie să funcţioneze împreună deoarece acolo unde cercetările şi experienţa te părăsesc, este nevoie să mergi mai departe doar prin Emunah, crezând doar în "pregătirea" Celui care ţi-a promis.
Cineva ar putea să spună atunci că este mai bine să crezi fără să cercetezi. Cât se poate de fals şi aberant! Ca să-şi justifice lenea, unii mai bine înghit orice li se dă şi apoi numesc acest lucru credinţă. Doar un nebun nu cercetează dacă are posibilitatea.
Dacă merg la medic şi el îmi spune că am o boală şi îmi dă un medicament, iar eu îl iau fără să citesc prospectul, nu voi ştii şi că este posibil să fie efecte secundare, nu voi ştii exact de ce este mai bun acel medicament decât altul, nu voi ştii cu ce se poate combate acel medicament în cazul în care efectul nu este cel prevăzut de medic sau doza e prea mare. Citirea prospectului nu schimbă efectul medicamentului, doar te informează, dar dacă nu ar fi necesar ca omul de rând să cunoască acele lucruri, compania farmaceutică nu s-ar fi sinchisit să mai scrie prospectul.
Scriptura este prospectul nostru. Dacă nu o cercetăm, nu ştim cu ce se "poate trata" boala noastră, nu vom ştii cum, în ce doze şi în ce circumstanţe funcţionează harul, cum poate să curăţească Sângele păcatul, etc...
Efectul Sângelui este la fel în viaţa unui păcătos care a auzit despre Dumnezeu ca şi a unuia care a cercetat şi a văzut Adevărul. Nu cercetezi ca să îmbunătăţeşti efectul mântuirii, cercetezi pentru că nu eşti atotştiutor dar nu vrei să rămâi nici ignorant, iar Adonai a considerat că eu trebuie să ştiu din moment ce şi-a luat timp să dicteze unor oameni Cuvântul Lui.
Este scris să cercetăm Scripturile (Ioan 5:39) şi să cercetăm duhurile (1 Ioan 4:1). Nu caut să ştiu pentru că nu cred, caut să ştiu pentru că eu cred.
Este scris "„Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.” - Matei 22:37
Nu este destul să Îl iubesc cu emoţiile mele (inima), nu este destul să Îl iubesc cu faptele mele, voinţa mea (sufletul), ci trebuie să Îl iubesc cu tot cugetul meu, cu gândirea mea/mintea mea, să caut să înţeleg de ce umblu pe calea Lui şi nu pe altă cale.
Trebuie ca ceea ce cred să fie confirmat de ceea ce ştiu, iar unde mintea mea e prea limitată să înţeleagă, să-L las pe Ruach HaKodesh (Duhul Sfânt) să mă conducă prin Emunah.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Cel dintâi şi Cel de pe urmă

„Aşa vorbeşte Domnul, Împăratul lui Israel şi
Răscumpărătorul lui, Domnul oştirilor: „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, şi
afară de Mine, nu este alt Dumnezeu. - Isaia 44:6

„Ascultă-Mă, Iacove!
Şi tu, Israele, pe care te-am chemat! Eu, Eu sunt Cel dintâi, şi tot Eu sunt şi
Cel din urmă. - Isaia 48:12

Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă,
Începutul şi Sfârşitul. -Apocalipsa 22:13

Ce înseamnă că Dumnezeu este Cel dintâi şi Cel de pe urmă? Dacă Dumnezeu este veşnic, înseamnă că nu are nici început, nici sfârşit. Dacă Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor, înseamnă că nu e conţinut în lucrurile create, ci El există în afara lor. Timpul este tot creaţia Sa, deci nu are cum să fie supus timpului în nici un fel. Veşnicia este absenţa timpului, iar El fiind veşnic, timpul nu are nici o relevanţă asupra Lui.
Deci când Adonai spune că este Cel dintâi şi Cel de pe urmă, nu înseamnă că timpul a început cu El şi că se termină tot cu EL. Deci această frază trebuie să se refere la altceva. Azi mă gândeam la aceste cuvinte şi singurul fel în care am putut să înţeleg deocamdată, este că El este Cel dintâi, Primul, Cel mai mare, deasupra tuturor, înălţat mai presus de orice şi în acelaşi timp este Cel de pe urmă, Robul ... Slujitorul, Cel care s-a smerit până la capăt. El este şi Împărat şi Slujitor.
„şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să fie robul tuturor.” Marcu 10:44.
Acest paradox este la fel de mare ca şi să înţelegi că El este Tată şi Fiu în acelaşi timp, Leu şi Miel, Foc şi Apă, etc.
Şi-atunci dacă El care este Cel dintâi nu a considerat prea josnic să se lase batjocorit de oameni, dispreţuit, huiduit, urât, chinuit, atunci pentru noi nu ar trebui să fie nici atât.
„Adevărat, adevărat, vă spun, că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis.” Ioan 13:16

Bat Melech בת מלך
Cristina

Ales de oameni sau de Adonai?

Citeam în 1 Samuel 8:4-5, când bătrânii lui Israel se duc la Samuel şi cer să li se dea un împărat care să domnească peste ei. Ei voiau să aibă pe cineva "cum au toate neamurile".
Doar că asta era un paradox în sine. Adonai a ales pe Israel dintre toate neamurile tocmai să nu fie ca toate neamurile. Ei aveau un Împărat, El era Adonai.
Samuel se roagă şi Adonai îi spune în versetul 22 din capitolul 8 „Ascultă-le glasul, şi pune un împărat peste ei.”
Şi pe cine le alege Adonai? Pe Saul, un om după inima oamenilor. Scrie despre el că era "mai frumos decât oricare din copiii lui Israel. Şi-i întrecea pe toţi în înălţime de la umăr în sus." (9:2)
Saul atrăgea privirile, izbea ochii, era cel mai potrivit pentru cerinţele oamenilor. Domnia lui Saul a eşuat.
David pe de altă parte, a fost ales de Adonai. Nu avea nimic din ceea ce şi-ar fi dorit oamenii. El nu era după inima oamenilor, ci după inima lui Adonai. La el trebuia să te uiţi la inimă că privirea te trăda să-l descalifici. Părea un copil. Când a luptat împotriva lui Goliat a stârnit amuzamentul tuturor, atât de nepotrivit era în ochii lor!

Când oamenii îşi aleg un om să fie în autoritate peste ei, de cele mai multe ori aleg pe cineva care se potriveşte cel mai bine criteriilor lor, îşi urmează părerea lor de cum ar trebui "să arate" cel pus peste ei.
Când Adonai pune pe cineva în poziţie de autoritate, când El îşi alege pe cineva, de cele mai multe ori alege pe cineva care pare mult prea nepotrivit în mintea "învăţaţilor", cineva care nu se potriveşte cu imaginea pe care "ar trebui" să o aibă unul care conduce.
Care este diferenţa?
Cel pus de oameni este destinat eşecului, este menit să te dezamăgească deoarece ţi l-ai ales bazându-te pe înţelepciunea ta firească, pe când cel ales de Adonai este întărit, după cum Adonai a întărit scaunul de domnie a lui David pe veci.

Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor. - 2 Timotei 4:3

Bat Melech בת מלך
Cristina

Avram şi Avraham

În Romani 4:3 scrie că: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.” Pavel vrea aici să citeze versetul 6 din Genesa 15, doar cu o mică modificare care la prima vedere nu înseamnă nimic.
Iată versetul în original: "Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire." Modificarea despre care vorbeam este o literă în numele lui Avram. Această literă în ebraică este litera ה (he) care reprezintă suflarea lui Adonai. Când Adonai a schimbat numele lui Avram şi al lui Sarai le-a adăugat câte o literă ה în nume.
Când Avram a crezut pe Adonai şi i-a fost socotită credinţa neprihănire, Avram nu era încă Avraham אַבְרָהָם. Abia în capitolul 17 din Genesa le schimbă Adonai numele.
Ce importanţă are acest lucru? Avram era doar unul dintre neamuri, încă nu era în Legământ cu Adonai şi nici nu avea suflarea lui Adonai în el când l-a crezut pe Adonai. Acest lucru a fost lăsat pentru ca toate neamurile să poată căpăta neprihănirea care se dă prin credinţă. Sunt unii care consideră că atât este destul şi că la asta se rezumă totul. Doar că Avram era încă firesc şi a făcut multe greşeli şi după ce a avut credinţa care duce la neprihănire. Avram cât încă purta acest nume, l-a avut pe Ishmael, pe care l-a conceput fără să fie tăiat împrejur. Ishmael, măcar că avea ca tată pe unul care era considerat neprihănit prin credinţă, nu a fost născut în Legământ.
Avram avea 86 de ani când s-a născut Ishmael, iar tăierea împrejur a căpătat-o când avea 99 de ani.
După ce l-a avut pe Ishmael, Adonai le schimbă numele lui Avram şi Sarai în Avraham şi Sarah. Ca urmare a acestei schimbări, Adonai face un Legământ de sânge cu Avraham. După ce a primit tăierea împrejur Avraham l-a avut pe Yitzak (Isaac). Ishmael şi Yitzak aveau taţi diferiţi. Tatăl lui Ishmael era Avram, care da, era neprihănit prin credinţă, măcar că încă era firesc, pe când Yitzak avea tată pe Avraham, un om care avea suflarea lui Adonai în el.
Câtă vreme Avram a fost Avram a făcut multe lucruri bune şi multe lucruri greşite, dar a primit binecuvântarea lui Melech Tzedek (Melhisedec) şi l-a crezut pe Adonai. Dar când a devenit Avraham a putut să mijlocească pentru Sodoma şi Gomora, a putut să-şi ducă fiul să fie jertfit.
Avram era neprihănit prin credinţă, dar Avraham era sfânt din pricina Legământului de sânge.
În "Vechiul Testament" se spune despre mulţi că erau neprihăiţi, adică fără vină, dar Adonai dorea ca oamenii să fie sfinţi cum El este Sfânt(Lev. 19:2, 20:7, 20:26, 1 Petru 1:16), iar acest lucru nu se putea face nici măcar prin credinţă, era nevoie de Sânge care să curăţească, era nevoie de suflarea lui Adonai (Duhul Sfânt) şi din pricina aceasta cineva este făcut Sfânt. Să fii neprihănit e bine, dar e cel mai bine să fii sfânt, după cum Cel care a murit pentru tine, este Sfânt.

Cugetările mele, azi 21 Octombrie, în jurul orei 18:00
Bat Melech בת מלך
Cristina

Nu-ţi pierde răbdarea

Au plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roşie, ca să ocolească ţara Edomului. Poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum şi a vorbit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise: „Pentru ce ne-aţi scos din Egipt, ca să murim în pustie? Căci nu este nici pâine, nici apă, şi ni s-a scârbit sufletul de această hrană proastă.” - Numeri 21:4-5

Când te-ai pornit pe drum cu Adonai, aşteaptă-te la o călătorie lungă şi deloc uşoară. Secretul acestei călătorii este să nu-ţi pierzi răbdarea ... Cineva spunea că răbdarea o dobândeşti răbdând, iar îndelunga răbdare este roada Duhului.
Dacă pe parcursul călătoriei îţi pierzi răbdarea, devi nemulţumit şi de cele mai multe ori începi să te răzvrăteşti împotriva lui Adonai şi pe lucrurile pe care El ţi le dă în prezent, pentru că tot timpul eşti fixat pe ceea ce ţi-ar putea da, nu pe ceea ce îţi dă.
Israel ştia că Adonai poate să facă orice, au văzut cu ochii lor cum a despicat marea, au văzut cu ochii lor pe vrăjmaşii lor nimiciţi, au văzut cu ochii lor mana din cer, ştiau ce poate face Dumnezeu şi ştiau că poate să le dea orice.
Tocmai pentru că L-ai văzut pe Adonai la lucru, ştii că poate să facă orice pentru tine, dacă vrea, dar dacă alege să nu o facă în momentul în care tu ţi-ai pierdut răbdarea, ajungi la concluzia că sigur Dumnezeu vrea să te distrugă.
Mana era exact ceea ce aveau nevoie să supravieţuiască în pustie, dar ei au ajuns să dispreţuiască darul pe care îl primeau şi chiar să numească mana "hrană proastă".
„Pentru ce ne-aţi scos din Egipt, ca să murim în pustie?" - Începi să crezi că "hrana" pe care o primeşti este spre "uciderea ta".
Ce a făcut Adonai cu cei răzvrătiţi? A trimis şerpi peste ei să-i omoare (Numeri 21:6) şi cei muşcaţi, nu se puteau vindeca decât dacă priveau la şarpele de aramă.
Până când nu şi-au privit păcatul în faţă, până când nu şi-au recunoscut nemulţumirea, nu au putut fi vindecaţi.
De aceea Yeshua a fost înălţat ca şarpele de aramă (Ioan 3:14), reprezentând tot păcatul şi ruşinea mea, iar eu a trebuit să-L privesc în faţă, să înţeleg vina mea ... şi privind la El, prin credinţă, am căpătat iertarea.
Şi dacă am primit o nouă şansă, cum să fiu nemulţumită de oricât ar dura drumul meu?
Un om nemulţumit în lipsă, va fi nemulţumit şi în belşug pentru că aşa îşi formează singur caracterul.

Pavel spunea:"Ştiu să trăiesc smerit, şi ştiu să trăiesc în
belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. " -Filipeni 4:12

Cu alte cuvinte, în sărăcie nu mă răzvrătesc, în belşug nu mă mândresc.

Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. -Filipeni 4:6

De ce cu mulţumiri? Pentru că dacă nu, eşti doar un altul care strigă din mulţime că i s-a scârbit sufletul de "hrana proastă" ...

Bat Melech בת מלך
Cristina

Femeile să tacă în adunări...

Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea. Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în Biserică. - 1 Corinteni 14:34-35

Cred cu toată inima că Pavel vorbeşte specific şi nu general. Versetele acestea în contextul lor au legătură cu proorociile şi nu cu statutul femeii în general. Cinci versete înainte sunt despre profeţii şi cinci versete după au legătură tot cu profeţiile.
Este o vorbă care zice că "un text scos din context devine pretext pentru textele mele". Mai lăsaţi-mă cu interpretări scoase din resentimente faţă de nişte trăsături negative de caracter a unor femei care mai bine s-ar pocăi decât să umble după poziţii de autoritate şi după bârfe.
Cred că femeile nu au ce să caute în poziţii de pastor, preot, sau lider cu autoritate şi influenţă prea mare asupra Bisericii, deoarece femeile au o latură emoţională mai dezvoltată şi o folosesc în decizii, pierzându-şi astfel imparţialitatea. Totuşi sunt cazuri în Scriptură când unele femei au fost nevoite să conducă, dar asta doar din cauză că bărbaţii care le înconjurau la momentul respectiv, sau care erau autoritate peste ele, nu îşi exercitau această autoritate. (Deborah, Abigail, Rahav, Tamar, etc).

În Numeri 27:1-8, scrie despre fetele lui Ţelofhad (din seminţia lui Manase, fiul lui Iosif) care au mers înaintea lui Moise şi a preotului Eleazar, înaintea întregii adunări, la uşa Cortului Întâlnirii.

"Pentru ce să se stingă numele tatălui nostru din mijlocul
familiei lui, pentru că n-a avut fii? Dă-ne şi nouă deci o moştenire între
fraţii tatălui nostru.” Moise a adus pricina lor înaintea Domnului. Şi Domnul a zis lui Moise:
„Fetele lui Ţelofhad au dreptate. Să le dai de moştenire o
moşie între fraţii tatălui lor, şi să treci asupra lor moştenirea tatălui lor.
Iar copiilor lui Israel, să le vorbeşti şi să le spui: „Când un om va muri
fără să le lase fii, să treceţi moştenirea lui asupra fetei lui."

Dacă în lucrurile fireşti, Adonai a hotărât să dea o moştenire fetelor/ femeilor în ţara promisă, exact ca şi celorlalţi bărbaţi din Israel, atunci cu cât mai mult nu va face acest lucru în ce priveşte lucrurile spirituale, adică asupra Cuvântului Său?
Fetele lui Ţelofhad nu aveau drept de preot sau Levit, cum nu avea nici unul din fiii lui Israel, dacă nu era din seminţia lui Levi, dar aveau dreptul la aceeaşi moştenire ca şi bărbaţii.
Femeile au moştenit Cuvântul lui Dumnezeu la fel ca şi bărbaţii şi au drept de cunoaştere şi folosinţă a lucrurilor lui Dumnezeu, la fel ca şi bărbaţii.

Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus. Galateni 3:28

Bat Melech בת מלך

Cristina

Nu doar cuvinte...

Mi-e sufletul cărunt
De când firea-mi înfrunt,

Îndoieli mă plouă mărunt,

Dar nu uit cine Eşti, nici cine sunt!

Îmbrăcată în lut

Sunt aici să Te-ascult,

N-am pietre uriaşii să mi-i lupt,

Dar nu mai fug de ei demult!

Nu am credinţă să-mi mut munţii

Şi n-am ajuns să fiu ca sfinţii,

Dar munţii mă apuc şi-i urc

Şi cu nimic nu mă mai spurc!

Ascunsă-n Tallitu-Ţi sfânt,

Cad copleşită la pământ

şi-ngân fărâme din Cuvânt

De bunătatea Ta suspin - nu cânt...

Bat Melech בת מלך

Cristina

Neprihănirea celui neprihănit

Şi tu, fiul omului, spune copiilor poporului tău: „Neprihănirea celui neprihănit nu-l va mântui în ziua fărădelegii lui, şi cel rău nu va cădea lovit de răutatea lui în ziua când se va întoarce de la ea, după cum nici cel neprihănit nu va putea să trăiască prin neprihănirea lui în ziua când va săvârşi o fărădelege. Când zic celui neprihănit că va trăi negreşit – dacă se încrede în neprihănirea lui, şi săvârşeşte nelegiuirea, atunci toată neprihănirea lui se va uita, şi el va muri din pricina nelegiuirii pe care a săvârşit-o. Dimpotrivă, când zic celui rău: „Vei muri!” – dacă se întoarce de la păcatul lui şi face ce este bine şi plăcut, dacă dă înapoi zălogul, întoarce ce a răpit, urmează învăţăturile care dau viaţa şi nu săvârşeşte nicio nelegiuire, va trăi negreşit, şi nu va muri. Toate păcatele pe care le-a săvârşit se vor uita; a făcut ce este bine şi plăcut, şi va trăi negreşit! Ezechiel 33: 12-16

Cel neprihănit să nu se încreadă că neprihănirea lui îi va sluji la ceva în ziua când va alege să păcătuiască. De la cel neprihănit se așteaptă statornicie. Dacă măcar că știe cum să trăiască în neprihănire, dar totuși alege cu bună știiță să păcătuiască și crede că neprihănirea lui va acoperi răul lui, se înșeală. Neprihănirea este dată prin credința în Yeshua, nu prin faptele lui neprihănite. Asta înseamnă că cel neprihănit este fără păcat? Nu.

Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână. Psalmul 37:23-24

Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit. 1 Ioan 2:1

Pentru cel neprihănit să greșească este un accident, nu un stil de viață.

Dimpotrivă, dacă cel rău în răutatea lui ajunge să priceapă că felul lui de a trăi este unul greșit, măcar că era în drum înspre iad, prin Yeshua face cale întoarsă și de unde urma să își piardă sufletul, ajunge să îl câștige. A se observa însă că cel rău care își vine în fire și care dorește să se întoarcă, are de reparat unele lucruri. Nu doar trebuie să spună cu gura lui că este un păcătos, să plângă și gata. Nu, el trebuie să se întoarcă de la păcatul lui, să facă binele (ceea ce stă împotriva naturii lui păcătoase, nu ca prin aceste fapte să își atragă mântuire) să dea înapoi tot ceea ce a răpit (să ierte celor care i-au greșit, să-și ceară iertare celor cărora el le-a greșit, să-și repare pe cât posibil calea) și să se țină de învățăturile care dau viața (Fapte 2:42). Toate acestea le face nu pentru a-și cumpăra mântuirea, nici pentru că nu depinde de harul lui Adonai, ci pentru ca să învețe să umble pe calea neprihănirii. Dacă umblând pe această cale ajunge să se îngâmfe ca și cum lucrurile care le face îl acoperă să păcătuiască, toată neprihănirea lui nu-i va sluji la nimic.

Dacă suntem în Lumină, să rămânem în Lumină, nu purtați de orice vânt de învățătură, încoace și încolo, nu ascultând doar lucruri care ne gâdilă firea, ci confruntând păcatul atunci când el este prezent, fără să ne clintim sub orice pericol, ci să stăm tari în Adevăr.

Îţi închipui că ai dreptate şi crezi că te îndreptăţeşti înaintea lui Dumnezeu, când zici: „La ce-mi foloseşte, ce câştig am că nu păcătuiesc?” Îţi voi răspunde şi la aceasta, ţie şi prietenilor tăi totodată. Uită-te spre ceruri şi priveşte! Vezi norii cât de sus sunt faţă de tine?
Dacă păcătuieşti, ce rău Îi faci Lui? Şi când păcatele ţi se înmulţesc, ce-I faci Lui?
Dacă eşti drept, ce-I dai Lui? Ce primeşte El din mâna ta?
Răutatea ta nu poate vătăma decât semenului tău, dreptatea ta nu foloseşte decât fiului omului. Iov 35:1-8

Măcar că zici că nu-L vezi, totuşi pricina ta este înaintea Lui: aşteaptă-L!
Dar pentru că mânia Lui nu pedepseşte încă, nu înseamnă că puţin Îi pasă de nelegiuire. Iov 35:14-15

Bat Melech

Cristina

Ochi pentru ochi

Unora le place să folosească acest principiu de ”ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, ca să susțină că Legea era ceva mult prea sever. Ca să fie ”meniu complet” se folosesc de cuvintele lui Yeshua din Matei 5:38-41 ca să susțină teoria conform căreia Legea a fost desfințată.

”Aţi auzit că s-a zis: „Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.” Dar Eu vă spun: să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Oricui vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două.”

Dar știm în Adevăr, că Yeshua a venit să împlinească Legea (Matei 5:17).
Fraza ”ochi pentru ochi, dinte pentru dinte” nu este ca să justifice răzbunarea nici să îndreptățească pe cineva care-și face singur dreptate.
Contextul în care această Mitzvah (poruncă) este dată, este puțin mai diferit decât le place unora să îl citeze.
”Dar dacă se întâmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie. Dacă un om loveşte ochiul robului său, fie bărbat, fie femeie, şi-l face să-şi piardă ochiul, să-i dea drumul, ca despăgubire pentru ochiul lui. Şi dacă face să cadă un dinte robului său, fie bărbat, fie femeie, ca despăgubire pentru dintele lui, să-i dea drumul.” Exod 21:21-26
Dumnezeu a instaurat noțiunea de despăgubire. Până la momentul în care această mitzvah a fost dată, fiecare făcea ce-l tăia capul. Unul care era mai tare sau mai înstărit putea să facă rău oricui fără nici o consecință, fără ca victima să fie despăgubită în vreun fel. Între neamuri unul care își omora robul în bătaie, nu era judecat în nici un fel deoarece robul era proprietatea stăpânului său, dacă un bărbat își rănea soția, nu trebuia să răspundă în nici un fel în fața nimănui deoarece, era a lui. Dar Adonai este un Dumnezeu milos, care ține cont de durerea oricărui suflet, până și de durerea unui rob, care nu are nici un drept.
Sanhedrinul sau Beit Din (casa de judecată) hotăra valoarea daunelor provocate și stabilea o sumă pe care avea să o primească partea vătămată.
”Ochi pentru ochi” nu înseamnă că fiecare om căruia i s-a scos un ochi sau un dinte mergea și provoca atacatorului său același ”tratament”. Isrelul nu era o țară de orbi și știrbi.
Yeshua spune de fapt, că atunci când ți se trece dreptul cu vederea și s-ar întâmpla să pierzi un ”ochi sau un dinte” să nu ceri despăubire, iar dacă tu ești cel care ai provocat răul și cineva vrea să să judece cu tine și ca despăgbire îți cere haina, dă-i și cămașa, dacă îți cere ca și despăguire să mergi o milă cu el, mergi două.
Aceste versete din Matei 5:38-41, sunt spuse în contextul legii din Exod 21 și deci trebuie interpretate în contextul respectiv.

Bat Melech
Cristina

Am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine ...

Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.(Matei 25:35-36)

Ce ciudat mi se pare că Yeshua se identifică cu oameni care în mod normal sunt ignorați de noi, cei ”aleși."

Un om flămând și însetat este cu siguranță sărac și nu se cuvine ca noi cei ”binecuvântați” să stăm alături cu unul care poate că ”nu și-a plătit zeciuielile, de aceea duce lipsă”. Dacă cineva este gol, cum să-l îmbrac? Sigur poate să lucreze, de ce nu merge să se angajeze? Sigur cel care cerșește câștigă mai mult decât mine, iar eu nu încurajez cerșitul!

Dacă cineva este bolnav ... sigur a păcătuit și Domnul îl pedepsește de aceea suferă! Unul care este în închisoare? Să merg eu să vizitez un criminal? Cine știe ce a făcut omul acela, foarte bine că e închis, nu mă interesează!

Totuși Yeshua nu spune nicăieri ferice de voi că ați stat mult în părtășie unii cu alții, ferice de voi că ați învățat multe despre Mine. Căci am fost necunoscător și M-ați învățat, căci nu am avut ureche muzicală și Mi-ați cântat, eram analfabet și Mi-ați recitat poezii.

Nu, El care este slăvit în veci de veci se identifică cu criminalii, cu bolnavii și flămânzii!

Este prea mult pentru noi robii Lui (Matei 10:24) să Îl căutăm oriunde ar fi?

Bat Melech

Cristina

Mamzer – Copil nelegitim/ bastard

Cel născut din curvie să nu intre în adunarea Domnului, nici chiar al zecilea neam al lui să nu intre în adunarea Domnului. - Deuteronom 23:2

În Iudaism, un copil nelegitim/ născut din curvie se numeşte Mamzer. Potrivit cu Halacha (legea Iudaică) statutul de mamzer revine oricărui copil, fie băiat sau fată, care este rodul unei relaţii în afara Legilor lui Adonai. Un copil este declarat mamzer în cazul în care mama acestuia este o femeie căsătorită sau logodită cu un alt bărbat decât tatăl copilului.
Porunca dată de Adonai pare destul de dură având în vedere faptul că un mamzer nu este vinovat el însuşi de păcatul părinţilor, însă el este cel care trebuie să poarte pedeapsa. De ce? Pentru că Adonai dorea să-i facă să fie conştienţi că toate acţiunile lor au consecinţe generaţionale.
Un mamzer era lipsit de anumite drepturi în Israel (avea voie să se căsătorească doar cu un convertit/ă sau un alt/ă mamzer, nu avea drept ritualic în cazul în care era din familie de Cohanim / preoţi, etc) însă era considerat evreu. Nouă generaţii după el/ ea sufereau acelaşi „tratament”.

Când Miriam (Maria, mama lui Isus) a rămas însărcinată de la Ruach Ha’Kodesh (Duhul Sfânt) era logodită cu Yosef deşi nu el era tatăl copilului. Dacă Yosef ar fi respins-o, Yeshua trebuia să aibă statutul de mamzer în Israel.

În versetul 8 din Evrei 12 scrie: „Dar dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii.” Adică, dacă Adonai nu te pedepseşte ca şi pe un fiu, ai statutul de cetăţean al Împărăţiei, dar eşti un mamzer cu drepturi limitate. Deci odată cu pedepsa vine şi binecuvântarea de a fi numiţi copii ai Celui Sfânt. Adonai a făcut pentru noi ce a făcut Yosef pentru Miriam şi Yeshua. Noi, care nu eram ramuri fireşti ale măslinului, am fost altoiţi în Israel, ca să căpătăm aceleaşi binecuvântări ca şi ei, măcar că ei au dreptul de întâi născut. Adonai ne-a recunoscut ca şi copii ai Lui, ne-a înfiat, ne-a dat Numele Său ca să fim ai Lui din punct de vedere legal. Mulţumesc Adonai că prin Yeshua sunt a Ta.

Bat Melech
Cristina

Ca un copac verde

Am văzut pe cel rău în toată puterea lui; se întindea ca un copac verde. Dar
când am trecut a doua oară, nu mai era acolo; l-am căutat, dar nu l-am mai putut
găsi. - Psalmul 37:35-36

În Scripturi, copacul verde este asociat cu închinarea la idoli (vezi Deuteronom 12:2, 2 Cronici 28:4, Isaia 57:5, Ieremia 2:20, Ieremia 3:13, etc).
Cel rău este asemănat cu un copac verde, un copac ce atrage privirea prin aparenta lui viaţă, un copac ce pare veşnic şi extraordinar în frumuseţe. Când se vorbeşte despre Israel că păcătuia sub orice copac verde - ar putea fi parafrazat "s-au închinat la orice atrăgea privirile la umbra celui rău, sub "protecţia" lui".
Despre Adonai se spune în Psalmul 84:11 că este "un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de nici un bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană." Dar dacă nu duci o viaţă fără vină înaintea lui Adonai, atunci acest Soare te arde, te chinuieşte şi nu-ţi rămâne nimic de făcut decât să te adăposteşti la umbră. Şi ce umbră este mai de dorit decât umbra unui copac verde, minunat, cu ramuri dese?
Ajungi în loc să te odihneşti la umbra aripilor lui Adonai (Psalmul 91:1) să cauţi scăpare la umbra copacului verde.
Singura problemă cu cel rău este că el nu poate să fie statornic nici măcar în răutatea lui.

"Dar când am trecut a doua oară, nu mai era acolo; l-am căutat, dar nu

l-am mai putut găsi."

Cel neprihănit, măcar că este încercat şi măcar că de multe ori vine nenorocirea peste el, este statornic în toate căile lui, nimic nu îl dărâmă, deoarece el este înrădăcinat în Adonai.

Bat Melech
Cristina

Cât despre mine ... eu voi sluji Domnului

În 2 Împărați, capitolul 16 se vorbește despre domnia lui Ahaz. Ahaz a făcut ce era rău înaintea lui Adonai. Fără binecuvântarea care vine în urma ascultării, Ahaz este atacat de Rețin, împăratul Siriei.
În versetul 5, ultima parte – au împresurat pe Ahaz, dar n-au putut să-l biruiască.
Doar pentru că Dumnezeu nu te nimicește în luptă, nu înseamnă că El aprobă sau scuză în vreun fel păcatul tău. Doar pentru că tace nu înseamnă că El tolerează necurăția.

Ahaz a trimis soli lui Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, să-i spună: „Eu sunt robul tău şi fiul tău; suie-te şi izbăveşte-mă din mâna împăratului Siriei şi din mâna împăratului lui Israel, care se ridică împotriva mea.”
Când începe să piardă teren, Ahaz cere ajutor, dar nu de la Domnul. El cere ajutorul împăratului Asiriei și se declară singur ”robul și fiul” lui. Tiglat-Pileser îl ajută și drept mulțumire Ahaz pângărește Casa Domnului.
Ahaz a început prin a fi necredincios Domnului făcând toate urâciunile neamurilor. Apoi l-a atras de partea sa, pe preotul Urie, care a spurcat Casa Domnului.
Un loc de închinare nu devine peste noapte necurat. Nu, dar începe cu un singur individ într-o poziție de autoritate care este necredincios în umblarea lui, care dintr-un compromis în altul ajunge să-și omoare conștiința. Poate vede că îi merge bine deși face rău, că este ajutat pe calea lui de un ”Tiglat-Pileser”. Începe să creadă că Adonai ori nu-l vede, ori ”nu există”; ajunge să înlocuiască lucrurile lui Adonai, cu altare zidite idolilor/ valori lumești care iau locul principiilor lui Yeshua. Următorul pas din strategia unui astfel de om este să atragă de partea sa preoții/slujitorii Domnului. Aceștia compromit lucrurile lui Adonai pentru că cel care se află într-o anumită poziție le cere acest lucru.
Ahaz a înlocuit jertfele lui Adonai cu jertfele idolilor, iar când ajunge să întineze Casa Domnului și să spună ”despre altarul de aramă – nu-mi pasă de el”, nimeni nu-l oprește. Preotul care ar fi trebuit să i se opună, face întocmai cum i se spune (vers. 16).

În versetul 18 scrie că ”De hatârul împăratului Asiriei, a schimbat în Casa Domnului pridvorul Sabatului care fusese zidit acolo...”
De hatârul lumii, biserica ajunge să schimbe din legile și poruncile lui Adonai, fără ca El să le fi cerut vreodată asta. De hatârul lumii, biserica înlocuiește lucrurile lui Adonai cu păgânisme și valori necurate și se justifică prin mult prea uzata scuză ”suntem sub har”.
Fraților harul este să ne numim copii ai lui Dumnezeu împreună cu Israel, să fim parte din măslin, fără a schimba natura măslinului. Oare după ce am fost altoiți în măslinul lor, Adonai așteaptă de la noi mere? Nu tot măsline trebuie să dea și partea altoită? Nu ce așteaptă de la Israel, așteaptă și de la partea altoită în Israel? Oare harul acoperă păgânismele de care nu vrem să ne lăsăm și cu care vrem să pângărim măslinul?
De hatârul lumii biserica s-a despărțit de Israel și îi numesc pe cei care vor să se apropie de Israel ”Iudeizatori” și farisei, dar slavă Domnului dacă asta suntem! De hatârul lumii eu nu am să fiu ca lumea, măcar de-ar sta 1000 de Urie și Ahaz în fața mea să mă convingă prin poziția lor de slujitori că e ok să mă închin la altarele lor false!

”Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Râu, sau dumnezeilor amoriţilor în a căror ţară locuiţi. Cât despre mine, eu voi sluji Domnului.” (Iosua 24:15)
Eu îl urmez pe Cel care se numește pe Sine Însuși SFÂNTUL LUI ISRAEL.

Bat Melech
Cristina

Cuvântul lui Dumnezeu

Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii. Evrei 4:12

Dumnezeu a creat lumea prin Cuvântul Său. A rostit Cuvântul și Cuvântul a creat. El a spus ”să fie lumină” și s-a făcut după Cuvântul Său. Acest cuvânt nu era unul scris ci unul rostit. Nu exista noțiunea de Cuvânt scris.

Dumnezeu a vorbit lui Avaam (și credința vine în urma auzirii Cuvântului – Romani 10:17) și Avraam a crezut pe Dumnezeu, iar acest lucru i-a fost socotit neprihănire.

Când Adonai a scos pe Israel din Mitzrayim (Egipt), i-a dus la muntele Sinai de unde a vorbit în auzul întregului popor.

Moise a scos poporul din tabără, spre întâmpinarea lui Dumnezeu, şi s-au aşezat la poalele muntelui. Muntele Sinai era tot numai fum, pentru că Domnul Se coborâse pe el în mijlocul focului. Fumul acesta se înălţa ca fumul unui cuptor, şi tot muntele se cutremura cu putere. Exod 19:17-18

Tot poporul auzea tunetele şi sunetul trâmbiţei şi vedea flăcările muntelui care fumega. La priveliştea aceasta, poporul tremura şi stătea în depărtare. Ei au zis lui Moise: „Vorbeşte-ne tu însuţi şi te vom asculta: dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.” Exod 20:18-19

Datorită fricii, poporul a cerut ca să nu le mai vorbească Dumnezeu și Domnul nu s-a supărat din pricina aceasta.

Domnul a zis lui Moise:

„Suie-te la Mine pe munte şi rămâi acolo. Eu îţi voi da nişte table de piatră cu Legea şi poruncile pe care le-am scris pentru învăţătura lor.” Exod 24:12

Când a isprăvit Domnul de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele două table ale mărturiei, table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu. Exod 31:18

Adonai introduce noțiunea de Cuvânt scris. El se smerește atât de mult încât cuvintele care trebuia să le rostească doar gura Lui, le scrie ca noi citindu-le să ne facem asemenea gurii Lui.

El ne-a încredințat cuvintele Sale ca să le rostim și în urma auzirii cuvintelor rostite să credem.

Adonai a vrut să avem parte de Cuvântul Lui. Din acest motiv l-a rostit; dacă nu l-am putut suferi în auzul nostru ni l-a scris, iar apoi ca să ne dea viață și viață din belșug, a întrupat tot Cuvântul în persoana lui Yeshua.

Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl. – Ioan 1:14

Prin Cuvântul Lui, eu am parte de El. Nu pentru ca să scot versete din context, nu ca să manipulez cuvintele Lui ca să îmi fac voia mea, nu. Ci ca să ajung să Îl cunosc pe El, Cel care le-a rostit. Dacă am gândul lui Hristos în mine, atunci nu am cum să vreau altceva decât El, atunci voi rosti promisiunile Lui și voi vorbi Cuvântul Lui pentru ca să fac voia Lui.

De aceea aşa vorbeşte Domnul: „Dacă te vei lipi iarăşi de Mine, îţi voi răspunde iarăşi, şi vei sta înaintea Mea; dacă vei despărţi ce este de preţ de ce este fără preţ, vei fi ca gura Mea. Ei să se întoarcă la tine, nu tu să te întorci la ei! – Ieremia 15:19

Bat Melech

Cristina

vocea Domnului

Tânărul Samuel slujea Domnului înaintea lui Eli. Cuvântul Domnului era rar în vremea aceea, şi vedeniile nu erau dese. Tot pe vremea aceea, Eli începea să aibă ochii tulburi, şi nu mai putea să vadă.
El stătea culcat la locul lui, iar candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă; şi Samuel era culcat în Templul Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu. Atunci Domnul a chemat pe Samuel. El a răspuns: „Iată-mă!” - 1 Samuel 3:1-4

Chiar dacă trec printr-un timp sec, un timp în care Cuvântul lui Adonai este rar şi descoperirile nu sunt dese, trebuie să slujesc Domnului ca şi un copil.
S-ar prea putea să nu înţeleg lucrurile sau să desluşesc vocea lui Dumnezeu, dar trebuie să fiu în Templul Lui şi pentru simplu fapt că eu stau acolo, Dumnezeu va vorbi.

Samuel era un copil, nu putea să îşi bazeze credinţa lui pe nimic din ce văzuse, pentru că descoperirile erau rare, dar el ştia un lucru şi bun: trebuie să slujesc Domnului cu credincioşie. El nu a slujit cu scopul de a auzi glasul lui Adonai, El slujea pentru că ştia că Adonai merită.

Samuel nu se despărţea de locul unde el ştia că trebuie să fie Adonai, dormea lângă chivot.

Oare nu mai erau prooroci în Israel? Nu mai erau învăţaţi? Chiar nu a avut la cine să meargă Adonai? Ba da, dar a ales să meargă la cel care nu se despărţea de ceea ce era a lui Adonai.

Samuel nu a înţeles din prima cine era Cel care îi vorbea, dar Adonai nu s-a lăsat.

Poate nu deosebesc tot timpul vocea Domnului, poate că nu ştiu tot timpul dacă El este cel care mă strigă sau altcineva, dar un semn bun este dacă El continuă să strige, eu să nu renunţ să răspund.

Bat Melech
Cristina

Mai bine nebunia Ta...

Vise plăpânde în mine îngrămădesc

Şi nu găsesc credinţă să le împlinesc...

Fărâmiturile ce-Ţi cad la masă le poftesc

Şi-mi fac loc prin mulţime minuni să Îţi cerşesc.

Vin învăţaţii să mă-nveţe cum să Te iubesc,

Iar eu stau şi-i ascult şi nu vorbesc,

Când îmi dau sfaturi despre Tine nu-i opresc

Măcar că ştiu pe ce urme de paşi păşesc.

Vin multe să mă-mpingă, dar nu mă clintesc,

Prin Cel care e-n mine frica mi-o biruiesc.

Când totul strigă-n mine, îţi şoptesc

Că sunt aici şi sunt a Ta, Tată ceresc,

Că Temelia îmi eşti Tu când toate mi se prăbuşesc,

În mine e un dor nepământesc

Să rămân în Lumină şi să strălucesc.

Ca să te văd pe Tine mai bine să orbesc,

Înţelepciunea lumii? - Mai bine înnebunesc!

Bat Melech

Cristina

Când fiul tău te va întreba într-o zi: „Ce înseamnă învăţăturile acestea, legile acestea şi poruncile acestea, pe care vi le-a dat Domnul, Dumnezeul nostru?” să răspunzi fiului tău: „Noi eram robi ai lui Faraon în Egipt, şi Domnul ne-a scos din Egipt cu mâna Lui cea puternică. Domnul a făcut, sub ochii noştri, minuni şi semne mari şi nenorocite împotriva Egiptului, împotriva lui Faraon şi împotriva întregii lui case; şi ne-a scos de acolo, ca să ne aducă în ţara pe care jurase părinţilor noştri că ne-o va da. Domnul ne-a poruncit atunci să împlinim toate aceste legi şi să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, ca să fim totdeauna fericiţi, şi să ne ţină în viaţă, cum face astăzi. Vom avea parte de îndurarea Lui, dacă vom împlini cu scumpătate toate aceste porunci înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cum ne-a poruncit El.” Deuteronom 6:20-25

Nu am fii care să mă întrebe de ce ţin învăţăturile Torei, dar am fraţi şi surori (în Domnul) care o fac. A fost o vreme când intram în tot felul de polemici ca să mă justific, dar de fapt versetele de sus sunt răspunsul meu.

Eu eram roabă în ţara păcatului şi Adonai m-a scos de acolo cu mâna Lui cea puternică. Adonai a făcut sub ochii mei minuni şi semne mari împotriva păcatului din viaţa mea şi împotriva lui satan şi m-a scos din mâna lui, ca să mă ducă în Împărăţia pe care a promis-o prin prooroci. Adonai a poruncit să se ţină Legile şi poruncile Lui ca să mă tem de Adonai, ca să fiu întotdeauna fericită şi să mă ţină în viaţă, cum face astăzi. Voi avea parte de îndurarea Lui, dacă voi împlini cu scumpătate toate aceste porunci înaintea lui Adonai, Elohai, cum El mi-a poruncit. Aceste porunci nu sunt ca să-mi dea mântuire, nu au fost date cu acest scop niciodată, sunt pentru binecuvântarea mea. Le ţin pentru că eu cred că în "Tatăl luminilor, nu este nici schimbare, nici umbră de mutare" (Iacov 1:17) deci nici aşteptările Lui nu s-au schimbat; le ţin pentru că am primit mântuirea de la Unul care a ţinut toate aceste lucruri ca eu, având o neprihănire care se capătă prin credinţa în El, să pot să ţin toate poruncile pe care nu le puteam ţine când eram roabă păcatului.

Bat Melech

Cristina

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu...

Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat; din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. 2 Timotei 3:14-17

Despre ce Scriptură spune Pavel că este insuflată de Dumnezeu? Încă nu exista un ”Nou Testament”. Lui Timotei îi spune ”din pruncie știi Sfintele Scripturi care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire”, nu poate să fie vorba de ”Noul Testament” deoarece Timotei nu avea în pruncie nici măcar 1 și 2 Timotei, ce să mai vorbim de restul Noului Legământ. Atunci oare e logic să tragă cineva concluzia că ”Vechiul Testament” s-a terminat odată cu Yeshua?
Însuși Adonai îi poruncește lui Yehoshua (Iosua): ”Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune. (Iosua 1:8)
Dacă mărețul Pavel spune că toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca omul lui Dumnezeu să ajungă desăvârșit și dacă Însuși Adonai îl sfătuiește pe Yehoshua să țină tot ce este scris în Lege ca să izbutească în tot ce face, atunci cu ce drept se trezesc unii ca să mai spună despre cei care umblă după principiul din Iosua 1:8, că sunt legaliști și farisei?
Cinste vouă care sunteți liberi din cale afară să nu mai țineți poruncile lui Adonai, dar înțelegeți că și cei care le țin tocmai că li s-a dat libertatea să le țină fac acest lucru, iar voi care ați ajuns ”desăvârșiți” în ce privește lucrurile lui Dumnezeu, aveți har și pentru noi care am rămas ”încuiați sub blestemul Legii” pentru că așa neprihăniți cum sunteți ”vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.” (Matei 5:20)

”Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mântuirea vine de la iudei.” Ioan 4:22

Bat Melech
Cristina