Ca un copac verde

Am văzut pe cel rău în toată puterea lui; se întindea ca un copac verde. Dar
când am trecut a doua oară, nu mai era acolo; l-am căutat, dar nu l-am mai putut
găsi. - Psalmul 37:35-36

În Scripturi, copacul verde este asociat cu închinarea la idoli (vezi Deuteronom 12:2, 2 Cronici 28:4, Isaia 57:5, Ieremia 2:20, Ieremia 3:13, etc).
Cel rău este asemănat cu un copac verde, un copac ce atrage privirea prin aparenta lui viaţă, un copac ce pare veşnic şi extraordinar în frumuseţe. Când se vorbeşte despre Israel că păcătuia sub orice copac verde - ar putea fi parafrazat "s-au închinat la orice atrăgea privirile la umbra celui rău, sub "protecţia" lui".
Despre Adonai se spune în Psalmul 84:11 că este "un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de nici un bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană." Dar dacă nu duci o viaţă fără vină înaintea lui Adonai, atunci acest Soare te arde, te chinuieşte şi nu-ţi rămâne nimic de făcut decât să te adăposteşti la umbră. Şi ce umbră este mai de dorit decât umbra unui copac verde, minunat, cu ramuri dese?
Ajungi în loc să te odihneşti la umbra aripilor lui Adonai (Psalmul 91:1) să cauţi scăpare la umbra copacului verde.
Singura problemă cu cel rău este că el nu poate să fie statornic nici măcar în răutatea lui.

"Dar când am trecut a doua oară, nu mai era acolo; l-am căutat, dar nu

l-am mai putut găsi."

Cel neprihănit, măcar că este încercat şi măcar că de multe ori vine nenorocirea peste el, este statornic în toate căile lui, nimic nu îl dărâmă, deoarece el este înrădăcinat în Adonai.

Bat Melech
Cristina