Citeam despre talmidim (ucenicii) care L-au întâlnit pe Yeshua în drum spre Emaus (Luca 24:28-31), cum nu şi-au recunoscut rabinul şi mi-am amintit de mai multe întâmplări de acest fel în care talmidim nu îl recunoşteau pe Yeshua decât după ce făcea sau spunea ceva.
S-a întâmplat cu Maria: "După ce a zis aceste vorbe, s-a întors, şi a văzut pe Isus stând acolo în picioare; dar nu ştia că este Isus. „Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul, şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau.” Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors, şi I-a zis în evreieşte: „Rabuni!” adică: „Învăţătorule!” Ioan 20:14-16
S-a întâmplat când toţi talmidim erau adunaţi la marea Tiberiadei: "Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm; dar ucenicii nu ştiau că este Isus. „Copii”, le-a zis Isus, „aveţi ceva de mâncare?” Ei i-au răspuns: „Nu”. El le-a zis: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corabiei, şi veţi găsi.” Au aruncat-o deci, şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor. Atunci ucenicul, pe care-l iubea Isus, a zis lui Petru: „Este Domnul!” Ioan 21:4-7
După înviere Yeshua nu mai putea fi recunoscut în mod fizic. Putea să fie oricine. Părerea mea este că a făcut lucrul acesta ca să nu poată nimeni să redea imaginea Lui în vreun fel şi să spună "aşa este Domnul". Putea să se ascundă în orice om de pe stradă, într-un grădinar, într-un om care stă pe ţărm, într-un călător spre Emaus, într-un cerşetor, într-un om în care în mod normal nu te-ai aştepta să-L vezi. Se ascundea de ucenici ca să le antreneze simţurile, să nu se mai uite să-L caute în lucruri fizice, ci în lucruri spirituale.
Cred că Yeshua încă mai face acest lucru. Am început să-L recunosc în oameni în urmă cu vreo 4 ani când treceam printr-o fază mai tristă în viaţa mea. Eram pe autobuz şi îmi venea să plâng. Autobuzul s-a oprit la un stop şi a venit un băiat de vreo 13 ani până în dreptul meu, mi-a bătut în geam şi mi-a făcut semn să zâmbesc. Pe loc tot din mine a ştiut că e Yeshua. Nu Îl recunosc de multe ori, nu pentru că nu se ascunde în oameni, ci pentru că nu privesc destul de atent, dar ştiu că poate să fie în oricine, deghizat ca şi ultimul om la care eu m-aş aştepta. Câteodată îmi zâmbeşte, câteodată îmi spune o vorbă bună, câteodată mă încurajează şi ştiu că e El măcar că faţa e a unui om ...
Nu ştii niciodată din care om ţi se adresează, tocmai de aceea e bine să-ţi ţii ochii spirituali deschişi.
Bat Melech בת מלך
Cristina
No comments:
Post a Comment