CATRE CITITORI

Articolele prezentate în acest blog reprezintă convingerile şi părerile personale, cugetările mele, trăirile mele şi ceea ce Adonai mă învaţă. Crezul meu nu este asociat cu nici o denominaţiune, cult sau comunitate.
Articolele mele sunt rezultate din trăirea mea cu Adonai, deci nu încurajez publicarea, copierea sau reproducerea acestora, fără acordul meu.

Mulţumesc pentru înţelegere,
Bat Melech בת מלך

Wednesday, March 31, 2010

Înţelepţi în ce priveşte binele şi proşti în ce priveşte răul

Cât despre voi, ascultarea voastră este cunoscută de toţi. Mă bucur dar de voi, şi doresc să fiţi înţelepţi în ce priveşte binele, şi proşti în ce priveşte răul. - Romani 16:19

Mi s-a întâmplat de câteva ori, să vorbesc cu cineva şi persoana respectivă să mă privească ori cu milă, de parcă aş pierde unele lucruri că merg după Adonai, ori cu dispreţ crezând că dau dovadă de prostie pură că nu-mi "trăiesc viaţa". Se uită odată la viaţa mea şi dacă nu văd lucruri care să le dea de înţeles că "am succes", li se pare că au dreptate să stea departe de Adonai, că doar nici eu nu am nici un câştig că am ales să-L urmez.
Yeshua se afla într-o situaţie groaznică la un momentdat. Tocmai ce fusese judecat, condamnat, batjocorit şi chinuit şi se îndrepta spre Calvar cu o cruce în spate, care de cele mai multe ori o scăpa de grea ce era. Oamenii s-au uitat la El şi tot ce au înţeles a fost "săracul!" "L-a părăsit Adonai" Sau aveau întrebări de genul "dacă tot a făcut voia Tatălui din ceruri, atunci de ce Îl lasă să treacă prin aşa ceva?"
Este scris în Luca 23:27-28 că mulţimea şi femeile care Îl urmau "se boceau, îşi băteau pieptul, şi se tânguiau după El. Isus S-a întors spre ele, şi a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine; ci plângeţi-vă pe voi înşivă şi pe copiii voştri."
Din perspectiva lui Yeshua, nu era nimic de plâns în legătură cu situaţia Lui. El ştia că toate lucrurile sunt în controlul lui Adonai şi că Tatăl L-a trimis să sufere pedeapsa pe care o meritau cei care Îl plângeau. Da, nu era uşor, dar nu era nimic de plâns!
Poate că uneori Tatăl meu alege să mă ducă în văzul lumii şi să mă lase descoperită şi părăsită şi ca o proastă în ochii celorlalţi, dar mai bine să fiu proastă şi să rămân în voia Lui, mai bine să nu fiu "înţeleaptă" în ce priveşte răul, mai bine să nu fiu "realistă" când vine vorba de a lua decizii greşite, mai bine să mă plângă alţii, dar nu-i nimic de plâns!
Poate că situaţiile în care mă aflu eu câteodată, pot să facă pe alţii să-mi plângă de milă cum că mi-aş irosi viaţa făcând ceea ce fac. Poate că nu întăreşte credinţa nimănui să vadă un om care se încrede în Adonai că este încercat. Poate pare fanatic să vezi un om că nu-şi aruncă credinţa pe geam când e trântit de viaţă şi ştiu că poate părea ca şi cum omul respectiv nu e realist. Dar ce anume e realist în a alege să trăieşti doar pentru a face bani? Că ai o siguranţă? Şi dacă pierzi totul dintr-o dată, atunci unde ţi se duce siguranţa?
Da, poate că siguranţa mea nu vine din a avea o tonă de bani şi nici nu mi-am făcut un scop în viaţă să deţin 50 de maşini de lux. S-ar prea putea să stau în chirie toată viaţa şi să circul cu troleibuzul, s-ar prea putea să nu reuşesc veci pururi să-mi pun bani de-o parte şi cel mai probabil că n-o să mă căsătoresc niciodată, dar eu sunt împăcată cu starea mea şi dacă nu mă chinui să am mai mult nu e din cauză că nu am idealuri la fel de înalte ca şi alţii, nu e din cauză că nu sunt realistă şi nu e nici măcar din cauză că mi-ar lipsi posibilităţile de a avea mai mult, dar pur şi simplu eu nu caut asta.
Aşa cum unii au ajuns la înţelegerea că dacă nu fac bani, nu au de ce trăi, aşa am ajuns eu la înţelegerea că dacă nu adun împreună cu Adonai, atunci doar risipesc.

Nu vreau să ştiu multe când vine vorba de rău. Prefer să fiu naivă, sau proastă în ce priveşte răul. Nu pentru că aş trăi în lala land, dar pentru că scopul meu în viaţă e să-L caut pe Adonai şi să-L găsesc. Vreau să mă înţelepţesc în ce priveşte binele şi a face voia Lui. Dacă am reuşit, numai El ştie, dar ce ştiu e că sunt pe drumul Lui şi pe el rămân.


Bat Melech בת מלך
Cristina

Monday, March 29, 2010

Pune-L la încercare

Vineri dimineaţa, eram în drum spre serviciu şi vorbeam cu Adonai ... mai bine zis doar eu vorbeam şi îi spuneam că nu mai ştiu unde să pun piciorul pe calea asta pe care merg. Nu ştiu dacă doar dramatizam, însă ştiu cum mă simţeam. În timp ce eram eu aşa pierdută în gânduri, am ajuns la un sens giratoriu şi văd că trece pe lângă geamul meu o maşină gri închis pe care scria mare "PUNE-L LA ÎNCERCARE!" Cred că era o reclamă la ceva material de construcţii, dar nu am apucat să citesc restul. Am început să mă gândesc "ce fain! mă iau după propoziţii scrise pe maşini şi cred că mi le spune Adonai!" N-am terminat să mă gândesc când din nou aceeaşi maşină trece pe lângă troleibuzul în care eram. Oi fi eu mai înceată, dar până şi eu pot să recunosc când vrea să înţeleg ceva. Ce am înţeles?
Că Adonai e drept. Că atunci când mă încearcă pe mine o face cu scopul de a-mi descoperi inima şi pentru acelaşi motiv vrea ca eu să-L pun pe El la încercare. Ca să-i cunosc inima. Dacă spui că un aparat de fotografiat este bun, poţi să ştii tot despre componentele aparatului, despre funcţiile care le are şi să crezi că aparatul e bun, dar doar după ce faci prima poză, poţi să spui "da, e un aparat bun!"
Pot să cunosc totul despre bunătatea lui Adonai dar dacă nu am testat-o, este doar teorie. Pot să cunosc oricâte versete despre dragostea, mila, îndurarea, sfinţenia, dreptatea şi toate atributele lui Adonai, dar dacă nu le-am testat sunt doar teorie şi când sunt încercată, tot ce nu e experimentat/ testat, toate ajung să le uit.
Când David a înaintat împotriva lui Goliat, a îndrăznit pentru că el L-a testat pe Adonai şi tocmai de aceea a putut să spună „Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului, şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui Filistean.” A putut să spună asta pentru că ştia ce înseamnă să fii în gheara leului şi în laba ursului, dar mai presus de tot ştia cum e să fii izbăvit din ele, aşa că pentru el gheara leului sau mâna acestui netăiat împrejur erau doar locaţii diferite.
Adonai mă încearcă mereu ... poate să îmi arate că în unele situaţii nu mai reacţionez ca şi în trecut, sau poate să îmi arate că mai am mult mai mult de învăţat şi că ceea ce cred că ştiu nu e nici măcar începutul începutului. Nu mă încearcă pentru El. Nu mă încearcă de dragul de-a mă chiunui! Da, pentru David nu era plăcut să fie în gheara ursului, dar cum altfel ar fi ştiut că Adonai îl poate scoate de acolo? Adonai ştia că poate să îl scape, nu mai avea nevoie să-l încerce pe David ca să-Şi demonstreze că poate. David era încercat pentru David. Eu sunt încercată pentru mine. Şi când Îl încerc pe El tot pentru mine Îl încerc. Amândouă sunt necesare ca să pot să Îl cunosc pe El şi inima Lui pentru mine şi să mă cunosc pe mine când vine vorba de El. Atunci ştiu dacă totul e doar teorie sau a fost experimentat.
Au fost momente, cândva demult, când strigam ca şi Kefa (Petru) „cu Tine sunt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte.” Astăzi după ce cuvintele mi-au fost încercate spun doar "dă-mi harul să pot trăi pentru Tine azi". Cândva demult am spus "am să mă duc până la capătul pământului pentru Tine!" - după ce mi-au fost testate cuvintele, spun doar "ajută-mă să umblu măcar până la capătul Clujului pentru Tine" - încă nu am reuşit. Cândva credeam că nu vreau nimic mai mult decât pe El şi i-o spuneam mereu ... apoi m-am îndrăgostit şi-am înţeles că ce vreau eu e relativ. Cândva strigam că dacă sufăr vreodată vreau să sufăr doar pentru El, dar de-o vreme sufăr doar pentru mine, pentru ce nu am şi îmi doresc. Cândva foloseam formule spirituale de genul "de la pulberea pământului strig către Tine!" - dar după ce am ajuns în ţărână mi-am dat seama că de acolo nu-ţi vine să strigi rugăciuni spirituale, doar gemi şi speri că e destul cât să Te audă şi să vină după tine. Şi atunci ce să-i mai spun? Că Îl iubesc? Oare nu cunoaşte El inima mea? Ca Yov îmi pun mâna la gură şi nu-i mai spun cuvinte mari ... cerşesc doar har ca să pot să îmi rămână teoriile şi puţinele cuvinte în picioare.
L-am pus la încercare pe Adonai ... El nu e deloc ca mine. El ce spune şi împlineşte. El nu e schimbător şi ce vrea El nu e relativ şi nici nu se schimbă după caz. El nu mă iubeşte până când ajunge să iubească altceva mai mult. El nu face promisiuni pe care să nu le poată ţine. El nu mă strigă dacă nu mă vrea cu adevărat. El nu e ca mine... Măcar de-aş fi mai mult ca El.
Dacă de trezeşte cineva să dispreţuiască starea mea ... te înţeleg, dar nu-i nimic de dispreţuit la mine. Sunt doar cineva care cu cât se apropie mai mult de El cu atât vede mai mult cât este de imperfectă. Dacă se trezeşte cineva să mă admire. Nu-i nimic de admirat la mine. În afară de încăpăţănare şi o mână aproape bolnavă care s-a prins de tzitzitul lui Yeshua, nu am nimic. Aşa că dacă vrei să slăveşti pe cineva, slăveşte-L pe Adonai că se slujeşte până şi de cineva ca mine.
Am avut o zi prea lungă azi ... sunt obosită şi nici nu ştiu de ce m-am apucat de scris în starea asta, cred că voiam să transmit mai departe că am citit într-o zi de vineri pe o maşină "PUNE-L LA ÎNCERCARE!"

Bat Melech בת מלך
Cristina

Sunday, March 28, 2010

Intrarea Lui Yeshua în Yerushalayim

De trei ori pe an, toţi bărbaţii să se înfăţişeze înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege El: la sărbătoarea azimelor, la sărbătoarea săptămânilor, şi la sărbătoarea corturilor. Să nu se înfăţişeze cu mâinile goale înaintea Domnului. - Devarim/ Deuteronom 16:16

Yerushalayim este locul pe care Adonai l-a ales să fie al Lui, după cum scrie în Zechariahu / Zaharia 3:4 "Domnul a zis satanei: „Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul!"
Orice evreu, deci şi Yeshua, trebuia să se urce la Yerushalayim de Chag HaMatzot (Sărbătoarea azimilor), de Shavuot (shavuah = săptămână, shavuot = săptămâni) şi de Chag Sukot (sărbătoarea corturilor, mai precis colibelor).
În Evanghelii sunt descrise doar 2 din aceste alyot (sing. alyah - lit. înălţare). Prima alyah a fost de Chag Sukot, după cum scrie în Evanghelia lui Yohanan (Ioan) 7:1-10. Această intrare în Yerushalaim nu a fost cu mare fast ci după cum spune Yohanan, a fost 'cam pe ascuns'. A rămas în Yerushalayim până de Chanukah (Sărbătoarea înnoirii sau sfinţirii Templului)- Yohanan 10:22, iar apoi a plecat în Perea unde a rămas până cu 6 zile înainte de Pesach (Paştele evreiesc) când l-a înviat pe Lazăr. Este scris în Yohanan 12:12-13 că "A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, a luat ramuri de finic, şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!”
De ce a intrat în Yerushalayim cu 5 zile înainte de Pesach?

În timpul celor şapte zile, să mâncaţi azime; să nu se vadă la tine nimic dospit, nici aluat, pe toată întinderea ţării tale.Shemot/Exodul 13:7

Acestă mitzvah (poruncă) este împlinită cu foarte mare stricteţe de orice familie de evrei. Începând cu 1 Nissan şi până pe data de 9 Nissan, se face o curăţenie generală, timp în care se curăţeşte toată suprafaţa casei de firimituri sau orice ar putea însemna aluat dospit. Ca să împiedice Chametz (orice e dospit) să mai intre în casă, începând cu 9 Nissan şi până pe data de 14, aşa arată o casă evreiască>>>
Pe data de 9 Nissan, capul casei trebuie să verifice casa de orice aluat dospit şi să se asigure că sub nici o formă nu a mai rămas nimic dospit în casă.
Motivul pentru care Yeshua a intrat cu 5 zile înainte de Pesach în Yerushalayim, a fost că trebuia să-Şi curăţească Templul de Chametz. Tocmai de aceea intră în Beit HaMikdash (Templu) şi scoate afară pe toţi vânzătorii. El nu avea o casă a Lui. Templul era casa Lui, de aceea a fost nevoie ca şi Capul Casei, să meargă să verifice pe 9 Nissan, că sigur nu este nimic necurat în Casă.

„Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului. Vorbiţi întregii adunări a lui Israel, şi spuneţi-i: „În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă. Dacă sunt prea puţini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta. Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veţi putea să luaţi un miel sau un ied. Să-l păstraţi până în ziua a patrusprezecea a lunii acesteia; şi toată adunarea lui Israel să-l junghie seara. Shemot/Exod 12:2-6

Pe data de 10 Nissan, orice familie de evrei trebuia să îşi aleagă un miel fără cusur, adică fără nici un defect, pe care să-L ţină în casă până pe data de 14 Nissan, când mielul trebuia înjunghiat. Tatăl trebuia să aleagă mielul şi să îl ducă în casă, în mijlocul copiiilor lui. Trebuia să îi lase să se joace cu el, să se ataşeze de el, dar în tot acest timp să fie conştienţi că mielul este în casă ca să moară pentru ei.
Avinu Shebashamayim (Tatăl nostru din ceruri) a ales Mielul pentru evrei şi pentru întreaga omenire şi l-a pus în mijlocul casei lui Israel pe data de 10 Nissan. Oamenii s-au bucurat când a venit şi L-au slăvit ca şi pe Împăratul lor, dar El ştia de ce a venit. El a fost Mielul lui Elohim care ridică păcatele lumii. El a fost Korban Pesach (Sacrificiul de Paşte) care ne-a dat eliberarea din casa robiei păcatului.
A intrat în Yerushalayim nu ca şi Împărat ci ca şi Miel. Era nevoie de un Miel desăvârşit ca să aducă o mântuire desăvârşită. Şi aşa este mântuirea care vine de la Adonai: DESĂVÂRŞITĂ.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Saturday, March 27, 2010

În Galut (Exil)

Iar mi-e decembrie în plină primăvară
Şi iar mă caută îngeri căzuţi ce nu mai zboară
Şi mă găsesc într-un pământ pustiu ce nu mi-e ţară,
Unde şi fulgii mi-s făcuţi din apa-amară
Unde dorul după Israel, brezde în mine ară,
Unde nu mi-e cald nici înăuntru, nici afară.

Să nu mă pierd m-am ascuns în a Ta cămară
Cu ochii-nchişi să-Ţi privesc îngerii cum coboară
Şi-acolo învăţ când mă atingi să nu mă doară
Şi-nvăţ ce îmi învii şi ce laşi să îmi moară.
M-am prins de-al Tău tzitzit şi nu mă las când alţii Te-nconjoară
Nu mă las nici când strigă învăţaţii că mâna mea-i murdară!
Nu mai îmi pasă când pierdută mă declară
Nici când jigniţi cu fariseii mă compară...
Sunt mută şi surdă la orice ocară
Pentru că Torah Ta nu mi-e povară,
Eu vin doar după Tine!

Bat Melech בת מלך
Cristina


Thursday, March 25, 2010

Ţi-a murit visul?

Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea. - Tehilim/Psalmi 16:10

Ţi-ai dorit vreodată ceva care să fie atât de mare şi peste puterile tale, sau a oricui pe care cunoşti, încât să pulseze în inima ta mai rău decât o durere fizică şi să ajungi să-i simţi lipsa în mod continuu măcar că nu ai avut lucrul respectiv niciodată? Dacă da, atunci ştii ce înseamnă rugăciunile disperate, suspine în loc de cuvinte, sentimentul de nepuţiinţă sau să cauţi orice argument pe care să-l aduci înaintea lui Adonai, că da de, da de, va fi convins de data asta şi ţi-l va da.
Adonai a mers la Avraham i-a spus „Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău, şi răsplata ta cea foarte mare.”
Răsplata e ceva ce primeşti în urma unei fapte. Avraham a crezut pe Adonai, iar ca rezultat El îi spune că răsplata lui Avraham este foarte mare. Avraham era un om temător de Adonai, nu în sensul că tremura înaintea Lui, ci în sensul că avea interesele lui Adonai mai presus de interesele proprii. Era un om la care nu-i lipsea nimic, decât un fiu pe care şi-l dorea cu disperare. Când Adonai îi spune despre răsplată, ca un om care şi-a pierdut speranţa îi spune „Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii; şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.”
Nu era vorba că nu l-ar mai fi urmat pe Adonai fără copilul pe care şi-l dorea, nu era vorba că era răzvrătit sau nemulţumit, era doar un om zdrobit de neîmplinire, învins de propriul vis.
Când ajungi să stai aşa cu visul mort în braţe ... nici o altă binecuvântare nu te poate alina. Când simţi că îţi moare visul, doare mai rău decât să pierzi pe cineva drag (sunt conştientă de ce spun) pentru că e ca şi cum ar muri parte din tine.
În mod normal, când îţi moare un vis îţi vine să îl jeleşti ... pe urmă te resemnezi şi sfârşeşti prin a deveni un mare cinic crezând că aşa îţi protejezi inima de vise care în final doar mor. În mod normal e de înţeles ... însă în Malchut HaElohim (Împărăţia lui Dumnezeu) laşi morţii să-şi îngroape morţii. Dacă ai ajuns să cunoşti ce înseamnă Viaţa, nu mai ai ce să cauţi la îmbălsămat morţii din morminte, nici măcar dacă mortul e visul tău.
Dacă visul ţi l-a dat Adonai, atunci şi dacă nu mai respiră nimic din el, Adonai ţi-l va da şi din mormânt. Nu ştiu de ce Adonai lasă lucrurile să moară uneori, poate vrea doar să înţelegi că nici măcar moartea nu stă în calea planurilor Lui.
Yair şi-a călcat peste mândria Lui de fariseu cu renume în beit kneset (sinagogă), a mers la Yeshua şi L-a implorat să vină să-i vindece fiica aproape moartă. Yeshua merge, dar pe drum se opreşte să mai facă minuni ... nu se grăbea. Yair era lângă El. Îl vedea că e îmbulzit de zeci de cereri la fel de disperate ca şi a lui. Tocmai în momentul când fiica lui trăgea să moară s-au trezit alţii că au nevoi! Într-un fel minunile pe care le vede îl fac să creadă că poate şi pentru fiica Lui este cu putiinţă ... dar când erau încă pe drum vine cineva şi-i spune "fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învăţătorul" ... Yeshua se întoarce spre el şi-i spune „Nu te teme; crede numai, şi va fi tămăduită.” şi a fost. -- Tipic la Adonai: CÂND NU MAI AI DE CE SĂ CREZI, NU TE TEME, CREDE NUMAI.
Nu spune nimeni că nu te încearcă senzaţii tari când crezi, dar trebuie să înţelegi când stai acolo cu ochii plânşi şi sufletul gol şi spui într-una "a murit", că pentru Adonai moartea nu înseamnă nimic mai mult decât o nouă ocazie de a-ţi demonstra ce înseamnă "Domnul Vieţii".
Dacă ţi-a ajuns sufletul la fel de mort ca visul tău, aminteşte-ţi doar că El nu va îngădui ca sufletul tău să rămână în locuinţa morţilor. Să treacă pe acolo, da. Dar nu îl va lăsa acolo. Nu îndeajuns încât să vadă putrezirea, pentru cu eşti preaiubitul Lui!

Bat Melech בת מלך
Cristina

Wednesday, March 24, 2010

Partea lui Adonai şi partea ta

David a întrebat iarăşi pe Dumnezeu. Şi Dumnezeu i-a zis: „Să nu te sui după ei; întoarce-te de la ei şi mergi asupra lor prin faţa duzilor. Când vei auzi un vuiet de paşi în vârfurile duzilor, atunci să ieşi la luptă, căci Dumnezeu merge înaintea ta, ca să bată oastea filistenilor.” David a făcut cum îi poruncise Dumnezeu, şi oastea filistenilor a fost bătută de la Gabaon până la Ghezer. Faima lui David s-a răspândit în toată ţara, şi Domnul l-a făcut de temut pentru toate neamurile. - Divrey Hayamim Alef / 1 Cronici 14:14-17

În context, David tocmai ce a devenit împărat peste Israel când filistenii s-au unit împotriva lui ”să-l caute”. (De la atâta închinat la cine ştie ce forme născocite de ei, filistenii nu erau tocmai genii.) Când ajungi să fii înălțat de Adonai, se trezesc și ”filistenii” să vină împotriva ta. Când ești înălțat de Adonai, trebuie să stai mai mult pe câmpul de bătaie decât pe tron să ți se facă plecăciuni.
David nu a fugit dinaintea lor, ci din contră, le-a ieșit înainte (pasuk/verset 8) pentru că David a învățat să se teamă numai de Adonai.
Nişte voievozi mă prigonesc fără temei, dar inima mea nu tremură decât de cuvintele Tale.” - Tehilim/ Psalmi 119:161
Nu-i lipsea curajul. A ieșit înaintea filistenilor, dar strategia a așteptat-o de la Adonai. Nu scotea sabia fără Adonai, pentru că știa de la cine vine biruința lui. Căci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa” (Tehilim/Psalmi 44:6).

În pasajul menționat la început, David vrea să se mai lupte odată cu filistenii și pentru a doua oară Îl întreabă pe Adonai dacă să meargă împotriva lor. Adonai îi dă instrucțiuni, dar ce mi se pare ciudat este că Adonai îi spune ”Când vei auzi un vuiet de paşi în vârfurile duzilor, atunci să ieşi la luptă, căci Dumnezeu merge înaintea ta, ca să bată oastea filistenilor.”
Un om ”realist”, ar fi spus ”păi bine Doamne, dar de fapt eu sunt cel care luptă, eu sunt cel care bat oastea filistenilor dacă o bat, cum adică Tu mergi înaintea mea să îi bați? Păi dacă îi bați la ce să mai vin și eu? Du-Te bate-i Tu și eu merg înapoi la palat!”
Adonai nu avea nevoie de David ca să îi bată pe filisteni. Malach Adonai (Îngerul Domnului) a fost perfect în stare să ucidă 185.000 de oameni într-o singură noapte, singur (Is. 37:36). Elisei nu a ridicat nici măcar odată sabia când Adonai a dat armata siriană în mâinile lui. (2 Împ. 6:17)
Adonai e biruitor Singur, fără ajutorul sau implicarea vreunui om. Însă eu cred că orice lucru care există, are o parte spirituală şi una fizică. Dacă lupta lui David nu ar fi fost câştigată în spiritual, atunci nu l-ar fi ajutat la nimic nici măcar cele mai performante arme.
Întotdeauna este o parte pe care ţine de Adonai să o facă, dar este o parte care ţine de noi să o facem. Nu partea noastră este partea grea, dar asta nu înseamnă că trebuie să o lăsăm nefăcută.
Când Yehoshua se lupta cu amaleciţii, războiul era partea fizică a lucrurilor, însă adevărata luptă se ţinea pe munte, unde Moshe îşi ţinea mâinile ridicate către Adonai (Shemot /Exod 17:8-16). Dacă Yehoshua renunţa să mai lupte şi lăsa totul pe seama lui Adonai şi spunea "dar eu cred că El poate!", mai câştiga lupta?
Când Adonai a dat Eretz Hakodesh (Pământul Sfânt) seminţei lui Israel, le-a spus să meargă să o ia în stăpânire. Ca şi nişte oameni realişti, ei s-au gândit că dacă Adonai le-a dat-o, El să le-o dea în stăpânire, fără ca ei să mai facă ceva, aşa că au răspuns "nu ne suim". Au mai intrat în ţară? Nicidecum.
Dacă Adonai ţi-a promis un lucru, dacă ai stat sincer înaintea Lui şi i-ai cerut un răspuns şi El ţi l-a dat, atunci nu mai sta. Fă partea care ţine de tine. Nu există să-ţi fi cerut să stai cu mâna-n sân şi El să facă totul, decât dacă ţi-a cerut să aştepţi deocamdată. Dar fii sigur că pentru orice lucru pe care Adonai alege să-l facă şi tu ai o parte de făcut.
Nu ar putea Adonai să le vorbească tuturor neamurilor, fiecăruia pe limba lui, ca să îl urmeze pe El? Ba da! Şi ar face-o mai bine decât orice teolog cu 10 diplome la activ. Dar totuşi alege să ne trimită pe noi în toată lumea ca să facem ucenici (Marcu 16). Partea Lui este să trimită Ruach HaKodesh (Duhul Sfânt) care să cerceteze inima celui care aude, dar partea mea este să vorbesc, să-L arăt pe El şi să nu mă opresc din a căuta Faţa Lui.
Adonai îşi va face partea Lui întotdeauna, dar dacă tu nu îţi faci partea ta, nu ai nici un drept să spui "am avut încredere în El, dar m-a dezamăgit". Este scris în Tehilim/ Psalmi 34:5: "Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine." Poate că ţi-ai întors privirile înspre lucrul dorit, poate că ţi-ai întors privirile spre ceilalţi cu care te compari când strigi "dar de ce la alţii le dă?!", poate ţi-ai întors privirile spre neputinţa şi nevrednicia ta şi de aceea stai astăzi cu faţa plină de ruşine şi inima plină de răzvrătire. Ai încercat să te uiţi în toate părţile şi vezi că nu funcţionează, acum încearcă şi varianta Lui. Întoarce-ţi privirile spre El şi rămâi statornic şi ai să vezi rezultatul atunci.
Kadosh Baruch Hu (Cel Sfânt, Binecuvântat să fie El) să ne ajute să umblăm în biruinţa Lui!

Bat Melech בת מלך
Cristina

Monday, March 22, 2010

Scutură-ţi ţărâna de pe tine

Scutură-ţi ţărâna de pe tine, scoală-te, şi şezi în capul oaselor, Ierusalime! Dezleagă-ţi legăturile de la gât, fiică, roabă a Sionului! - Yeshayahu/ Isaia 52:2

O parte din mine şi din tine, este făcută din pământ şi oricât am încerca să fim mai aproape de cer, contactul nostru direct, va fi mai tot timpul cu pământul. Aşa a hotărât Adonai, dacă nu, toţi am zbura. Suntem ţintuiţi de trupul acesta pe pământ, dar nu să ne târâm pe el, nu să ne tăvălim în ţărână, ci să ţinem ţărâna acolo unde îi este locul, adică sub picioarele noastre. Asta nu înseamnă că umblarea noastră este perfect coordonată tot timpul sau că nu se întâmplă să mai şi cădem, dar dacă ajungem cumva la pământ sunt 3 lucruri absolut esenţiale care trebuie urmărite.

1. Trebuie să-ţi scuturi ţărâna de pe tine. Trebuie să-ţi scuturi minciunile pe care ai început să le crezi cum că ţi-ai fi pierdut capacitatea de-a merge doar pentru că ai căzut. Trebuie să-ţi scuturi fricile care au început să-şi facă loc în inima ta, cum că alţii râd de căzătura ta (lasă-i să râdă), sau că Adonai nu te mai vrea să umbli pentru El din cauza căzăturii. Trebuie să-ţi scuturi de pe tine vinovăţia care te condamnă: "dacă nu ai fi făcut.... dacă nu ai fi zis.... dacă nu ai fi gândit". Trebuie să-ţi scuturi de pe tine gândul că ar fi drum înapoi, că "sfinţenia nu e de tine". Trebuie să te scuturi de toate ca şi cum te-ai scutura de praf dacă ai cădea pe stradă.
2. Trebuie să te ridici şi să şezi în capul oaselor. Nu trebuie să zaci în ţărână aşteptând să vină cineva să te ridice. Nu trebuie să stai în ţărână să vină alţii să-ţi plângă de milă "vai săracul, ce rău s-a lovit!" Nu trebuie să zaci acolo nici măcar să-ţi plângi tu singur de milă. Nu ai voie să zaci la pământ învins! Trebuie să te ridici şi să şezi în capul oaselor, adică ferm, nu abia ţinându-te pe picioare. Adonai măreşte puterea celui ce cade în leşin (Yeshayahu /Isaia 40:29).
3. Trebuie să-ţi dezlegi legăturile de la gât. Să nu te mai laşi purtat în lesă de satan. Da, tu. Nu trebuie să aştepţi să vină un prinţ pe cal alb să te salveze. A venit un Prinţ şi ţi-a dezlegat legăturile odată pentru totdeauna. Dacă ajungi iarăşi să fii legat, trebuie să-ţi rupi singur legăturile. Cel care i-a dat putere lui Samson locuieşte în tine. Cel care L-a înviat pe Yeshua din morţi locuieşte în tine. Cel care a despărţit marea locuieşte în tine. Cel care a omorât un uriaş cu o piatră, locuieşte în tine. Cel care a umblat pe mare locuieşte în tine. Cel care a dat vedere orbilor şi putere şchiopilor locuieşte în tine. Cel care face toate lucrurile noi locuieşte în tine. Nu ai cum să nu poţi să-ţi rupi legăturile dacă tu vrei să fii liber. Adună-ţi toată puterea şi rupe-ţi lanţurile. Încă satan nu a inventat lanţul care să poată să ţină un sfânt legat ... decât dacă sfântul alege să rămână legat.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Sunday, March 21, 2010

Peste zidul întărit

Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit. - Tehilim/Psalmi 18:29

Acesta este unul din versetele mele preferate din Scripturi. Îmi stă scris pe uşa camerei şi îl văd în fiecare zi, dar azidimineaţă, în timp ce mergeam la Biserică şi mă gândeam la aceste cuvinte, l-am înţeles într-un alt context.
În Yeshayahu/Isaia 59:2 scrie "nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!" Când eu păcătuiesc, nu Adonai este Cel care încetează să mă mai privească la fel, ci eu. Eu încep să mă privesc pe mine prin prisma greşelilor mele şi mă văd atât de nevrednică şi demnă de condamnat încât asta mă orbeşte să-L mai văd pe El sau să văd că ar putea să mă iubească dincolo de eşecurile mele. Încep să cred că S-a îndepărtat de mine şi că nu mai are cum să Se apropie şi astfel ajung să proiectez distanţarea asta ca venind din partea lui Adonai. Faptul că eu nu mai reuşesc să-L văd prin credinţă - asta Îl împiedică pe El să mă asculte. El este prezent lângă mine mereu şi asta nu are cum să se schimbe chiar dacă e numai pentru faptul că El e Omniprezent. Faţa Lui e mereu lângă mine, dar când încep să mi se întunece ochii din pricina păcatului, încetez să-L mai văd. Aşa ajunge să se creeze un zid între mine şi El, iar El nu are cum să-L îndepărteze, nici cum să-L treacă. Face parte din principiul "omul este liber să aleagă". Zidul trebuie îndepărtat sau trecut doar de cel care l-a pus acolo. Mâna Lui nu e prea scurtă. Dacă nu distruge zidul, nu înseamnă că e neputincios. Ci înseamnă că mi-a dat dreptul să aleg.
De n-ar fi Domnul ajutorul meu, cât de curând ar fi sufletul meu în tăcerea morţii! - Tehilim/ Psalmi 94:17
Eu nu aş putea îndepărta zidul făcut din păcatele mele niciodată, cel puţin nu singură. Dar pentru că Adonai e ajutorul meu, pentru că Yeshua a venit să fie de partea mea de zid, cu El sar peste zid, oricât de întărit ar fi.
Nu spun asta ca o lozincă "să păcătuim mereu", nici vorbă! Dar trebuie să ştim că atunci când greşim, avem pe cineva de partea noastră de zid.
Nu merită să păcătuiesc pentru că eu nu mă pot ierta, nu pentru că ar fi un neajuns în Adonai sau în Sângele lui Yeshua. Dar chiar dacă s-ar întâmpla să cad, ştiu că nu sunt doborâtă de tot, pentru că Yeshua mă prinde de mână şi mă face să sar peste zid. Aşa este mântuirea care vine de la El! Nu merită să zidesc ziduri între mine şi El, nu pentru că nu aş putea să le sar, dar pentru că nu vreau nicidecum să mai pierd din vedere Faţa Lui. Toda Elohai b'Shem Yeshua!

Bat Melech בת מלך
Cristina

Thursday, March 18, 2010

Ziditorul

Tot astfel, Domnul are milă de Sion, şi mângâie toate dărâmăturile lui. El va face pustia lui ca un Rai, şi pământul lui uscat ca o grădină a Domnului. Bucuria şi veselia vor fi mijlocul lui, mulţumiri şi cântări de laudă. - Yeshayahu / Isaia 51:3

Adonai dărâmă, dar nu cu gândul de a nimici. Numele Lui este Ziditorul (Gen.14:19; Deut. 32:15; Prov. 14:31). Deci Însăşi natura Lui este să zidească.
Dacă dărâmă mândria mea, este ca să zidească în mine smerenie, pentru că vrea să fiu ca El, iar El este blând şi smerit cu inima (Mat. 11:29). Dacă dărâmă din mine impulsivitatea, este pentru că vrea să zidească în mine cumpătarea. Dacă dărâmă din mine iubiri mai presus de El este pentru că vrea să zidească dragostea Lui în mine. Dacă dărâmă fricile mele este pentru că vrea să zidească îndrăzneală şi curaj. El vrea să zidească o inimă curată în mine. Dacă dărâmă speranţe deşarte este pentru că vrea să zidească în mine credinţă. Dacă dărâmă din mine judecăţi pe care le fac cu uşurinţă când vine vorba de alţii este pentru că vrea să zidească iubirea de fraţi în inima mea. Dacă dărâmă aşteptări nerealiste din mine este pentru că vrea să îmi dea un viitor şi o nădejde. Dar oricum şi orice ar alege să dărâme în mine, până şi de dărâmăturile mele îi este milă. Ştie cât mă costă fiecare lecţie, ştie cum rămân şi privesc dărâmăturile care rămân în urma Duhului Său care mă cercetează, iar El vine şi mângâie dărâmăturile astea de pe care nu mai pot să-mi iau ochii. Vrea să zidească pentru a-mi arăta o cale nespus mai bună. Vrea să zidească ceva care îşi are temelia pusă în HaMashiach. Vrea să zidească lucruri care chiar dacă mi-ar fi zidirea trecută prin foc, să rămână neatinsă. El nu ştie să zidească provizoriu. El nu face construcţii fragile. Tocmai pentru că lucrurile lui sunt statornice, nu le poate zidi peste lucruri care nu le pot susţine. De aceea dărâmă. Îmi pune temelia pe Yeshua şi zideşte peste El o zidire care să rămână pentru veşnicie ca să îmi transforme toată pustietatea asta pe care o simt de câte ori mă las pradă sentimentelor, în Gan HaEden (Grădina Edenului). Aşa cum pământul era pustiu şi gol dar Adonai a creat din pustietate o grădină, la fel vrea să facă şi cu mine. Acolo unde pământul meu este uscat, acolo unde nimic din ceea ce sunt eu nu mai e în stare să răsară vreun fir de viaţă, acolo vrea Adonai să dau rod... din nimic, pentru ca nimeni niciodată să nu aibă impresia că am fost eu cea care am dat rodul, ci să-L slăvească pe Ziditorul meu!

Bat Melech בת מלך
Cristina

Tuesday, March 16, 2010

Mai tăietor decât o sabie cu două tăişuri

Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii. - Evrei 4:12

Adonai a creat omul după chipul şi asemănarea Lui şi l-a făcut un suflet viu. Sufletul meu constă în intelect, emoţii, trăiri, etc. Eu sunt un suflet şi am un trup şi un duh. Eu, cea care gândeşte, eu cea care suferă din vorbe, eu cea care e întărită de vorbe, eu cea care cuget rime, eu cea care visez, eu cea care iubesc, eu nu sunt trupul meu. Nu trupul meu prinde putere când ascult o melodie care îmi place, nu trupul meu este secătuit de putere când văd prea multe rele, nu trupul meu simte îndemnul să spere, ci eu. Sufletul. Duhul meu este partea care se poate relaţiona la Adonai ca şi cum l-ar cunoaşte, ca şi cum l-ar vedea, iar eu sufletul găsesc asta imposibil. Eu sufletul trăiesc doar prin ce sufăr, prin ce cuget, prin ce iubesc şi îmi doresc, dar partea de duh din mine trăieşte doar să Îl laude pe HaShem. Acestea două sunt aproape mereu în luptă iar mie mi-e greu să fac diferenţa care e care.
De pildă, sufletul meu poate să creadă că Adonai îmi va face un avion să aterizeze pe vârful blocului, pe când duhul meu poate să mă îndemne să nu îmi pun nădejdea în aşa ceva, atunci pe care din ele ar trebui să le ascult? Sufletul meu poate să strige "El vrea să mă binecuvinteze, nimic nu-i prea greu pentru El, deci mă rog să-mi dea un avion!" Duhul meu îmi va spune "la ce ţi-ar folosi un avion? Are să zidească ceva bun în tine dacă l-ai primi?" Unii ascultă de suflet (adică de ei) şi aceştia sunt cei de care auzi că au ajuns în lume pentru că au fost dezamăgiţi de Adonai. Alţii ascultă de duh şi sunt aceia de care poate nu auzi niciodată, cei pe care poate nici nu te sinchiseşti să îi saluţi în adunare că nu sunt la fel de "cool" ca şi tine, dar ei sunt cunoscuţi în inima lui Adonai ca fiind sfinţii care au crezut împotriva oricărei necredinţe, chiar şi în cele mai mici lucruri.
Ce face diferenţa? Ce determină care dintre astea două, suflet şi duh, au dreptate? Cum alegi de care să asculţi şi care spune adevărul?
D'var Adonai (Cuvântul lui Adonai). El face diferenţa. El este sabia care desparte duhul de suflet. Prin lumina Cuvântului trebuie să trec orice lucru în care aleg să-mi pun credinţa. (Nu mă refer la a scoate un verset din context şi a decide că Adonai ne vrea pe toţi bogaţi pentru că l-a făcut pe Avraham bogat.)
Dacă nu ştii care parte din tine are dreptate, atunci uită-te în Cuvânt. Lasă-L pe El să despartă ce e duhovnicesc de ce e lumesc. Dacă se întâmplă să dai cu bota-n baltă nu pune întrebări stupide de genul "de ce nu m-a oprit Adonai, că doar vedea că greşesc?" Adonai i-a dat o poruncă lui Adam: să nu mănânci din pomul oprit. Adonai nu stătea de pază ca nu cumva Adam să tragă cu ochiul în direcţia pomului. Când omul era pe cale să încalce porunca, Adonai nu l-a strigat din ceruri "nu-i voie, pune-l jos!" pentru că Adam avea porunca ce trebuia să îl oprească. Adonai nu te va opri când păcătuieşti pentru că El a lăsat Cuvântul Lui, iar tu, pe baza Lui să-ţi trăieşti viaţa şi să te opreşti singur.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Monday, March 15, 2010

Întâietatea lui Israel

Nu îmi place să vorbesc despre "Întâietatea lui Israel", ca să nu înnec corăbiile nimănui, dar pentru că unii simt nevoia să arunce mereu cu versete de parc-ar fi prune, ca să ateste că argumentele lor sunt valide, am hotărât să răspund.

Deşi Shlomo HaMelech (Împăratul Solomon) spune în Mishlei/ Proverbe 26:4 "Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el", tot din înţelepciunea primită de la HaShem, Shlomo continuă în următorul pasuk (Verset) "Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept."
Acum, nu că m-aş autointitula înţeleaptă şi nici pentru că aş considera că cei cu păreri diferite de ale mele sunt nebuni, aleg totuşi să răspund celor care cred că pun întrebări "încuietoare" şi cred că dacă au citit odată cartea Galateni, asta le dă cumva dreptul să facă afirmaţii de genul: "Căci în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste." (Galateni 5:6) şi interpretează că asta ar însemna anularea Legământului cu Israel.
Aceşti oameni care îşi petrec toată viaţa căutând versete care să le îmbie nevoia lor de a fi speciali, se tem că prin faptul că evreul este primul şi-au pierdut cumva înseamnătatea în ochii lui Adonai. Dragilor, Legământul lui HaShem cu Israel nu diminuează în nici un fel Legământul Lui făcut prin Yeshua şi nici invers. Altfel Legămintele Lui ar fi defecte, neputincioase şi schimbătoare. Dacă El a rupt Legământul dintâi, din pricina păcatului lui Israel, înseamnă că şi al doi-lea Legământ este în pericol să fie rupt din pricina păcatului. "Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine." Romani 11:21.
Israel nu e în concurenţă cu goyim (neamurile) să vadă care e mai special. Faptul că un tată avea 12 fii, nu însemna că cel care avea dreptul de întâi născut era mai important pentru tatăl decât ceilalţi, dar însemna că binecuvântarea şi responsabilitatea cea mai mare revenea întâiului născut.
Când Adonai a făcut Legământul cu Israel, nu a exclus posibilitatea neascultării, tocmai de aceea în Vayikra/Levitic 26 şi Devarim 28 sunt trecute toate pedepsele care vin în urma neascultării, dar HaShem spune în Vayikra 26 că după ce vor fi pedepsiţi aspru - (pasuk 41b)"vor plăti datoria fărădelegii lor", iar apoi în pasukim 44-45 "Dar, şi când vor fi în ţara vrăjmaşilor lor, nu-i voi lepăda de tot, şi nu-i voi urî până acolo încât să-i nimicesc de tot, şi să rup legământul Meu cu ei; căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor. Ci Îmi voi aduce aminte spre binele lor de vechiul legământ, prin care i-am scos din ţara Egiptului, în faţa neamurilor, ca să fiu Dumnezeul lor. Eu sunt Domnul.” Adonai nu a glumit când a spus aceste lucruri şi nici nu a minţit, deci iese din discuţie faptul că Adonai ar fi rupt Legământul Lui cu Israel din pricina păcatului.
În orice împărăţie, o poruncă dată de Împărat, poate fi anulată doar de Împărat, altfel Împărăţia nu mai este împărăţie, ci o altă formă de guvernare. Ştim că Adonai este Împăratul unei împărăţii veşnice, deci dacă El dă o poruncă, aceasta poate fi anulată doar de El, nu de Pavel cum este în capul unora.
"Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou. Nu ca legământul, pe care l-am încheiat cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână, să-i scot din ţara Egiptului, legământ, pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul.” „Ci iată legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu." Yirmyahu /Ieremia 31:31-33
Acest pasaj este citat în lumina neamurilor, cum că ei ar fi beneficiarii acestui nou Legământ, dar asta e la fel de real ca şi un contract încheiat de bancă pe numele lui Georgescu Ion şi se trezeşte să meargă la bancă Popescu Matei ca să ceară beneficiile stipulate în contract, pentru că el e prieten cu bancherul.
Goyim (neamurile) nu au nici o treabă cu Legea. Dacă ei susţin că Legea lui Adonai e scrisă în inima lor, atunci cum de nici unul nu o ţine? Ba mai mult se luptă să îi înveţe şi pe alţii cum că Legea nu mai e valabilă! Yirmyahu 31:31 nu se referă la neamuri, oricât m-ar acuza unii de erezie. Eu nu cred în înlocuirea lui Israel cu Biserica. Cred că D'var Adonai (Cuvântul lui Dumnezeu) este Da şi Amin. Dacă scrie "voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou" - păi atunci înseamnă că legământul/ contractul e făcut pe numele lor.
„Aşa vorbeşte Domnul, care a făcut soarele să lumineze ziua, care a rânduit luna şi stelele să lumineze noaptea, care întărâtă marea şi face valurile ei să urle, El, al cărui Nume este Domnul oştirilor: Dacă vor înceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, şi neamul lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un neam înaintea Mea!” „Aşa vorbeşte Domnul: „Dacă cerurile sus pot fi măsurate, şi dacă temeliile pământului jos pot fi cercetate, atunci voi lepăda şi Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut, zice Domnul.” - Yirmyahu/ Ieremia 31:35-37
Vai de cine scoate, adaugă sau schimbă Cuvântul Lui! Dacă Cel Atotputernic, El Shadai, spune aceste cuvinte, te-ai trezit tu om cu mintea înceţoşată, să crezi că ai înţeles că ei nu înseamnă nimic, sau că Adonai nu-i mai iubeşte?
Dar chiar şi dacă ar fi aşa, este o mitzvah (poruncă) în Torah, mai precis în Devarim/Deuteronom 21:15-17, care precizează: "Dacă un om, care are două neveste, iubeşte pe una şi nu iubeşte pe cealaltă, şi dacă are copii cu ele, din care întâiul născut este de la nevasta pe care n-o iubeşte, când îşi va împărţi averile între fiii lui, nu va putea face întâi născut pe fiul aceleia pe care o iubeşte, în locul fiului aceleia pe care n-o iubeşte, şi care este întâiul născut. Ci să recunoască de întâi născut pe fiul aceleia pe care n-o iubeşte, şi să-i dea o parte îndoită din averea lui; căci fiul acesta este cel dintâi rod al puterii lui, şi lui i se cuvine dreptul de întâi născut."

"căci Făcătorul tău este bărbatul tău: Domnul este Numele Lui, şi Răscumpărătorul tău este Sfântul lui Israel. El se numeşte Dumnezeul întregului pământ" Yeshayahu/ Isaia 54:5 ---soţia #1
"Căci sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată." 2 Corinteni 11:2 ---soţia #2


Din pricina alegerii ei sunt primii şi chiar dacă (e imposibil, dar să zicem) Adonai nu i-ar mai iubi, tot nu poate să Îşi încalce propria Lege. Oricât ar iubi Biserica, nu poate să ia dreptul de întâi născut de la Am Israel şi de aceea trebuie să le dea partea cuvenită. Binecuvântarea odată dată, nu se mai poate lua înapoi şi nici nu poate fi schimbată în blestem. Când Yitzak l-a binecuvântat pe Yaakov în locul lui Eisav, nu a putut să anuleze binecuvântarea dată când a aflat că nu era fiul cel mare. Adonai i-a ales şi i-a binecuvântat şi nu are cum să schimbe asta.

Către evrei --- E adevărat că nu-ţi slujeşte la nimic să fii brit milah (tăiat împrejur) dacă nu ţi-ai tăiat şi inima împrejur, dacă nu ţi-ai deschis inima şi ochii să vezi cine este cu adevărat Yeshua. Mi-am petrecut aproape 4 ani din viaţă învăţând de ce Yeshua nu e Mashiach (Dar azi sunt mai convinsă ca oricând că El a fost Mashiach Shel Israel) şi înţeleg că nu ţi-e uşor să accepţi cine e. Dar cu toate argumentele talmudice şi rabinice tot e clar că Yeshua nu e doar Yoshki, despre care înveţi în yeshiva sau în şcolile Talmud-Torah, că ar fi fost un Acher, care ţi-a trădat poporul şi care a adus distrugere asupra întregului Israel. Distrugerea a milioane de evrei nu a venit din cauza lui Yeshua ci din cauza unora care nu suportă gândul că atât de mult a iubit HaShem lumea încât L-a dat pe Fiul Său să moară în locul lor, iar El a ales să vină în primul rând la oile pierdute ale casei lui Israel şi apoi la toţi cei ce vor crede în El. Yeshua a iubit poporul evreu şi Israelul, a păzit Torah şi nu a învăţat pe nimeni niciodată să o încalce. Eu nu cred că ar fi fost în stare să moară în nici o altă naţiune şi nu ar fi fost în stare să se roage pentru nici un alt popor "Abba iartă-i că nu ştiu ce fac!" Lasă deoparte tot ce ai învăţat că nu pierzi nimic şi cu o minte nouă, încearcă să vezi cine era. Dacă tu cauţi adevărul îl vei găsi. Nu te lăsa intimidat de unii care sunt prinşi în visările lor. Cei mai mulţi credincioşi în Yeshua, chiar dacă nu ştiu ei multe despre tine, iubesc poporul evreu pentru că Îl iubesc pe Dumnezeul evreilor, tocmai de aceea se roagă pentru pacea Yerushalayim-ului şi pentru ca Adonai să păzească Am Segulah (poporul ales).
Către creştini --- nu vă cere nimeni să vă prindeţi de poala hainei unui evreu să mergeţi după el (Zah 8:23), dar măcar deschideţi-vă inima la ceea ce spune Scriptura, nu eu. Şi nu vă făliţi aiurea, că nu voi ţineţi rădăcina, ci ei vă ţin pe voi. Pe când neamurile nu mai ştiau la ce creaturi să se închine şi slujeau soarelui şi lunii, evreii se ţineau de Cel Prea Sfânt, iar acum că ţi s-au luminat şi ţie ochii prin Yeshua, asta nu înseamnă că ei au fost lepădaţi!

"Întreb dar: „S-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mântuirea Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos; dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume, şi paguba lor a fost o bogăţie pentru Neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor? V-o spun vouă, Neamurilor: „Întrucât sunt apostol al Neamurilor, îmi slăvesc slujba mea, şi caut, ca, dacă este cu putinţă, să stârnesc gelozia celor din neamul meu, şi să mântuiesc pe unii din ei. Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă din morţi? Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, şi plămădeala este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt sfinte. Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor, şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului, nu te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine. Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.” Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: Nu te îngâmfa dar, ci teme-te! Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine. Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu. Şi chiar ei: dacă nu stăruie în necredinţă, vor fi altoiţi; căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăşi. Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin, care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiţi ei, care sunt ramuri fireşti, în măslinul lor? Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire, care va ţine până va intra numărul deplin al Neamurilor. Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion, şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov. Acesta va fi legământul, pe care-l voi face cu ei, când le voi şterge păcatele." În ce priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru; dar în ce priveşte alegerea, sunt iubiţi, din pricina părinţilor lor. Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută. " - Romani 11:11-29

Adonai să mă lumineze unde sunt în întuneric şi să facă la fel cu toţi cei care Îl caută din toată inima lor! Adonai să binecuvinteze pe Israel şi să lase pacea Lui în Yerushalayim!

Bat Melech בת מלך
Cristina

Friday, March 12, 2010

De la capăt...

Mă sprijiesc pe vânt
Fără nici un cuvânt ...
Plecată ca și robii, la pământ.

Îmi rup lanțurile
Îmi alung gândurile
Și-mi strâng dărâmăturile.

Îmi socotesc pietrele rămase,
Îmi dezleg inima de cine mi-o legase,
Privind fără să-mi pese toate câte-s arse.

Inima de iluzii mi-o despoi,
Te caut să mă cauți, să m-aduci înapoi
Și să-mi scoți sufletul din ploi.

Să te aud ”șterge-ți copile plânsul,
că ce vezi tu nu e apusul;
Înalță-ți inima și capul,
Chiar dacă muzică nu e, acum începe dansul!”

Bat Melech בת מלך
Cristina

Thursday, March 11, 2010

Ascultă Israele שְׁמַע יִשְׂרָאֵל

שְׁמַע יִשְׂרָאֵל יְהוָה אֱלֹהֵינוּ יְהוָה אֶחָֽד׃
Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul
nostru este singurul Domn. Devarim/ Deuteronom 6:4


Un evreu recită Shema Israel שְׁמַע יִשְׂרָאֵל (Ascultă Israele - Deuteronom 6:4-9; 11:13-21; Numeri 15:37-41) de 2 ori pe zi, la serviciul de dimineaţa şi seara. Le recită din cauza cuvântului "ascultă". Le recită ca să audă şi deci să creadă pentru că a auzit. În Iudaism auzul este cel mai important dintre simţuri. Adonai a vorbit şi când nimicul a auzit, a dat fiinţă la lucruri. Nici un cuvânt al Lui nu este lipsit de putere şi nici nu se întoarce fără rod. Dacă AUZI Cuvântul lui Adonai, acesta va crea în tine viaţă. Dacă a făcut lumină când nu era nimic pe faţa pământului, atunci va face lumină şi în întunericul tău. Dacă a adus viaţă pe pământ când EL a rostit să vină la viaţă, atunci şi în pământul tău va răsări viaţă când va auzi Cuvântul Lui. Dacă Adonai a rostit ”să fie lumină!” aşa a fost. Rugăciunile noastre se bazează pe simţul auditiv al lui Adonai. Motivul pentru care ne rostim cu voce tare rugăciunile este pentru că nădăjduim ca ele să fie ascultate.
Este scris referitor la evreii din Mitzrayim (Egipt) că Adonai a ”auzit gemetele lor şi Şi-a adus aminte de legământul Său făcut cu Avraam, Isaac şi Iacov.” (Shemot / Exod 2:24)

Sunetul rugăciunii este cel care atinge inima lui Adonai. Nu e destul să îi arăt că am nevoie de El, sau să cred că doar El vede oricum. Adonai este mişcat de sunetul rugăciunii, altfel ne-am mima nevoile. Nu e ca şi cum Adonai nu a văzut suferinţa lor, dar s-a întâmplat ceva în momentul în care a auzit. Chazal (autoritatea rabinică) spun că sunetul este cel care îşi face drum până la inimă, pe când văzul îşi face drum înspre minte, de aceea cei lumeşti / fireşti umblă prin vedere, iar cei duhovniceşti prin credinţă şi noi ştim că aceasta vine tot în urma auzirii Cuvântului. (Romani 10:17)

David HaMelech se ruga mereu "Hashem nu rămânea surd la rugăciunea mea" adică, nu lăsa să nu trezească nimic în Tine cuvintele mele. Dacă auzi un ţipăt ştii că cineva e în pericol. Dacă auzi pe cineva că geme ştii că suferă. Când le auzi, chiar şi fără să vezi, chiar şi fără să ştii nimic despre viaţa unui om, tot ţi se face milă. Atunci dacă noi, care suntem oameni, nu rămânem de piatră când auzim un strigăt de ajutor, cum nu ne va asculta Adonai când noi strigăm în Numele Fiului Său? Adonai aude şi ascultă. La fel şi noi trebuie să auzim şi să ascultăm.
Când întâlnim în Scriptură formula "aşa vorbeşte Domnul" înseamnă că Adonai vrea ca tu şi eu să auzim. Cineva care vorbeşte, vorbeşte pentru că vrea să fie auzit, dacă nu, ar tăcea. Vorbirea o poţi percepe doar cu auzul. Nu e destul să ştii să citeşti Cuvântul, trebuie să-l vorbeşti, ca auzindu-l să-l crezi. Auzul este cel care duce lucrurile în inimă. Vorbirea este o exprimare a ceea ce se găseşte în inimă. Inima se modelează după ceea ce aude. Credinţa creşte în funcţie de ceea ce aude.
Adonai a spus ”Ascultă Israele, Eu sunt Unul Singur”. Dacă ar fi fost mai de preţ o credinţă bazată pe văz, atunci ar fi zis ”Uită-te la Mine Israele!”. Dacă ar fi fost mai de preţ o credinţă bazată pe simţuri, ar fi spus ”Atinge-Mă Israele!” Dar Adonai a considerat că ceea ce spune El este atât de valid şi vrednic de crezut încât pentru noi ăsta e un motiv destul de mare ca să decidem să credem când El spune ”Ascultă: Eu sunt Unul”, "Ascultă, Eu te vreau pentru Mine", "Ascultă: nu mai păcătui!" "Ascultă: te iubesc cu o iubire veşnică, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea". Ascultă ceea ce spune Adonai, recită Cuvântul Lui până ţi se urcă la inimă şi apoi crede-l cu tot ce eşti pentru că e singurul lucru real şi adevărat.


Poate crezi de multă vreme, te rogi de multă vreme, reciţi versete şi strigi după Yeshua ca orbul Bartimeu "Yeshua ben David, ai milă de mine!" şi poate că încă nu ţi-ai primit răspunsul. Nu fii descurajat şi nici nu lua aminte la minciunile şi ocările celui rău. Este scris că Adonai veghează asupra Cuvântului Său ca să-l împlinească. Să veghezi înseamnă să stai treaz, să stai cu ochii în toate direcţiile, să nu laşi duşmanul să se apropie de cetate. Adonai nu doarme nici nu dormitează, El veghează să împlinească ceea ce promite. Dacă ţi se pare că ai crezut destul, mai crede, pentru ce să se găsească nestatornicie în tine? Întăreşte-ţi inima şi crede că ceea ce a spus El şi împlineşte, altfel ar fi tăcut.


Bat Melech בת מלך

Cristina

Wednesday, March 10, 2010

Înaintea zorilor

O iau înaintea zorilor şi strig; nădăjduiesc în făgăduinţele Tale. O iau înaintea străjilor de noapte şi deschid ochii, ca să mă gândesc adânc la cuvântul Tău. - Tehillim / Psalmi 119:147-148

Ora 5 dimineața. Mă trezește alarma telefonului. Gata, gata să-mi arunc telefonul pe geam când mi-am amintit că am rugăciune de la ora 7, motiv pentru care trebuia să mă trezesc la 5. Acuma, să nu creadă cineva că vai cât sunt de spirituală, de mă trezesc cu noaptea în cap să mă rog ... a fost o vreme când făceam și din astea, dar azi a fost mai mult o întâlnire organizată.
Cum spuneam, adormită am început să bombănesc ”mai bine nu ziceam că merg!” Îmi vine în minte ”o iau înaintea străjilor de noapte și deschid ochii ca să mă gândesc adânc la Cuvântul Tău --- nu deschid ochii să îi închid la loc”. Cu ajutorul lui Adonai, m-am dat jos din pat și am început să cuprind cu mintea mea amețită de somn, cum aș putea să meditez la Cuvântul Lui în halul în care eram. Am continuat să bombănesc când m-am împiedicat să ies din cameră, am bombănit când a trebuit să ies din casă, am bombănit din belșug când am ieșit din scară și uitasem că e încă iarnă, așa că m-am întors să-mi iau altă haină; am continuat să bombănesc pe troleibuz și biata Ioana, care era lângă mine, ori de somn ori că așa e felul ei, nu îmi zicea nimic.
Adonai, răbdător cum este, m-a lăsat până am ajuns la destinație. Pentru că am ajuns prea devreme (veșnica mea problemă) mi-am deschis Scriptura din ”întâmplare” la același verset cu care m-am trezit. Mi-am petrecut toată ziua să înțeleg.

O iau înaintea străjilor de noapte şi deschid ochii, ca să mă gândesc adânc la cuvântul Tău.

Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. - Tehillim 19:1-2

Psalmistul spune ”o iau înaintea zorilor”, adică dacă o zi istorisește alteia despre slava lui Adonai, atunci eu am să o iau înaintea zorilor, înainte să apuce să povestească ele despre slava lui Adonai, am să Îl slăvesc eu. Da, poate că nu am înțeles acest lucru până azi, dar Adonai are har pentru viteza cu care mă mișc și înțeleg lucrurile. L-am lăudat în dimineața asta cum am știut eu mai bine și când nu am mai știut cum să-L mai laud L-am rugat să mă învețe, să-mi deschidă ochii la toate binecuvântările pe care mi le dă și le iau de-a gata și să-L laud pentru ele. Nu fac asta în fiecare dimineață, cel puțin nu înaintea zorilor, dar azi a fost altfel...

”O iau înaintea zorilor şi strig: ”nădăjduiesc în făgăduinţele Tale” - (nu prea are logică punctuația lui Cornilescu tocmai de aceea am schimbat-o.) Dacă tot m-am trezit înaintea zorilor nu strig de nebună, ci strig că nădăjduiesc în făgăduințele lui Adonai! Înainte să apuce să istorisească o zi alteia despre bunătatea lui Adonai, înainte să apuce zorile să anunțe înnoirea binecuvântărilor lui Adonai, am să mă trezesc eu. Da, eu. Eu adormită, eu limitată, eu oarbă de toate lucrurile ascunse chiar sub ochii mei, eu plină de regrete că reacționez în fire de multe ori, eu mișcată mai mult de emoții decât de Duhul lui Adonai, eu ... am să o iau înaintea zorilor să fiu prima care Îl binecuvintează, pentru nici un alt motiv decât pentru faptul că El este vrednic.
Baruch Ata Adonai ki Ata Melech sheli!

Bat Melech
בת מלך
Cristina

Tuesday, March 9, 2010

Nu ştiu

Mă tot gândesc la Yov de vreo 2 zile. Omul acesta era neprihănit în căile lui Adonai şi totuşi Adonai a îngăduit să fie încercat. Mulţi şi-au dat cu părerea referitor la motivul pentru care a suferit Yov. Ştiu că sunt studii, teze şi tractate biblice pe cartea lui Yov, fiecare dându-şi cu părerea "de ce?". Până nu demult, credeam că ştiu răspunsul... dar m-am înşelat. Nu ştiu de ce a fost încercat atât de aspru Yov, ce ştiu însă este că Yov nu a găsit răspunsul, prietenii lui Yov nu au găsit răspunsul şi nici măcar Adonai nu i-a dat răspunsul lui Yov, din contră pe lângă întrebările pe care le avea bietul om, Adonai vine şi-i mai pune alte întrebări.
Am auzit un rabbin spunând că abia atunci ai ajuns să înţelegi cu adevărat înţelepciunea când începi să spui "nu ştiu". Nu sunt încă 100% de acord cu această afirmaţie, dar cred că se referă la cei care îşi dau cu părerea cu privire la situaţia prin care treci şi spun lucruri de genul "ştiu prin ce treci" sau "toate s-au întâmplat din cauza asta deci ar trebui să faci asta" - dacă ai prieteni ca şi Yov în viaţa ta, atunci dă-le har. Adevărul e că nu ştiu de ce treci prin ce treci, dar ar vrea să te ajute.
Răspunsul la întrebări de genul "de ce mi se întâmplă asta?" n-ai să le găseşti pe acest blog. Eu nu ştiu de ce suferi, la fel cum nu ştiu de ce ai plămâni şi nu branhii. Nu ştiu cele mai multe lucruri. Nu ştiu de ce am mâini şi nu aripi, nu ştiu de ce atomul este structurat aşa cum este, nu ştiu de ce sunt zile când fără vreun motiv anume sunt bucuroasă şi nu ştiu de ce am zile, când fără nici un motiv sunt tristă. Nu ştiu de ce şi cum, 10 oameni pot să privească la acelaşi lucru şi să înţeleagă 11 lucruri diferite. Nu ştiu de ce nici un fulg de nea nu este la fel ca şi altul. Nu ştiu cum se poate ca fiecare om să aibă o amprentă digitală unică în univers. Nu ştiu de ce îmi place mai mult culoarea albastru decât oricare alta. Nu ştiu de ce sunt copii care mor după o zi de viaţă. Nu ştiu de ce oameni raţionali ajung să îşi piardă minţile. Nu ştiu de ce m-am născut într-o ţară unde pot să scriu liberă despre ceea ce nu ştiu şi de ce nu m-am născut într-o ţară unde să trebuiască să fiu toată viaţa ascunsă sub o burka. Nu ştiu de ce unii oameni pot să fie mulţumiţi cu o bucată de pâine şi alţii nu pot fi mulţumiţi nici cu 10 castele pe 3 continente diferite. Nu ştiu aproape nimic. Nu înţeleg aproape nimic, dar blogul meu nu e despre lucrurile acestea. Blogul ăsta e despre ceea ce ştiu. Şi ce ştiu e că dacă Adonai a hotărât măsurile pământului (Yov 38:5), atunci El ştie şi măsura mea şi nu va trece dincolo de ceea ce pot. Dacă El a hotărât ca temeliile pământului să se sprijinească pe nimic (Yov 26:7), atunci nici eu nu am nevoie să văd pe ce stă temelia mea. Dacă Adonai a hotărât hotarul mării şi i-a poruncit "până aici să vii, să nu treci mai departe" (Yov 38:10-11) atunci El a hotărât cât de mult se poate apropia necazul de mine şi nu va trece mai departe decât e hotărât. Dacă Adonai pregăteşte hrana corbului pentru că puii lui strigă către HaShem (Yov 38:41), atunci cum nu va asculta El strigătul meu? Oare nu sunt eu mai de preţ decât multe păsări? (Matei 10:31) Dacă Adonai numără lunile în care sunt însărcinate cerboaicele (Yov 39:2), numără şi vremurile care trec peste mine şi aşa cum îi este milă de cerboiace când nasc şi le ajută, cum nu îi va fi milă de mine când sufăr? Dacă până şi perii capului meu sunt număraţi (Luca 12:7), atunci cum nu va număra El toate lacrimile mele şi cum va putea să nu ia seama la ele? Dacă El poate stăpâni animale pe care oamenii niciodată nu le vor putea stăpâni (Yov 41), atunci cum aş ajunge vreodată să cred că ar putea scăpa de sub control viaţa mea?
Nu ştiu eu multe, dar ştiu că dacă din porunca lui Adonai se înalţă vulturul (Yov39:27), din porunca lui Adonai am să mă înalţ şi eu peste orice se înalţă mai presus de cunoştiinţa lui Adonai (2 Corinteni 10:5). Adonai este Împăratul tuturor lucrurilor văzute şi nevăzute şi tot pământul şi toate lucrurile sunt ale Lui şi El e Împăratul meu. Asta e tot ce am nevoie să ştiu.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Monday, March 8, 2010

Pietre, nisip şi apă

Am citit o povestioară care nu mai ştiu exact ce voia să explice, dar mi-am amintit de ea azi.
Un profesor intră în clasă, ia un borcan mare în care strecoară nişte pietre de mărimea unei mingi de tenis. Când nu mai încăpea nici una, s-a întors înspre clasă şi a întrebat "este plin borcanul?" Clasa a răspuns în cor "da!" Atunci profesorul a luat dintr-un săculeţ pietricele pe care le-a turnat în borcan, acestea aşesându-se printre pietrele mai mari. Când nu mai încăpea nici o pietricică, profesorul a întrebat "dar acum, este plin borcanul?" Clasa a răspuns din nou "da!" Profesorul a luat un săculeţ cu nisip şi a început să-l toarne printre pietre şi pietricele. Când nu a mai încăput nici un bob de nisip, profesorul a întrebat "acum este plin borcanul?" De data asta clasa a tăcut. Profesorul a luat un pahar cu apă, l-a turnat în borcan până când borcanul s-a umplut şi apoi a spus "acum borcanul este plin".

Morala? - Nu te pripi să faci afirmaţii de genul "acum am înţeles", nu pentru că nu ar fi adevărat. Este un adevăr că atunci când profesorul a turnat pietrele de mărimea unei mingi de tenis, borcanul era plin - dar în parte. Adică borcanul era plin cu pietre de dimensiunea respectivă, dar asta nu făcea mai puţin adevărat că mai încăpeau încă pietre de alte dimensiuni.
Poate că Adonai lasă peste tine ceva şi ai impresia că eşti gata, că nu mai intră nimic, dar data viitoare când va turna, vei realiza că mai sunt spaţii de umplut, că înveţi lecţii noi, cu altă minte şi cu alţi ochi. Cu cât pietrele pe care le toarnă devin tot mai mici, cu atât înţelegi mai bine mărimea borcanului şi rolul pietrelor.

Cineva îmi spunea "nu mai pot" şi m-am trezit că-i dau un răspuns mai mult din inerţie "dacă nu ai mai putea, Adonai s-ar opri". Adevărul este că persoana respectivă chiar nu mai poate, cel puţin nu mai poate cu pietre de dimensiunea care i se dau. Am înţeles ceva azi... Adonai nu se opreşte când nu mai poţi, ci doar schimbă mărimea pietrelor, ca să îţi dea o nouă înţelegere a ceea ce poţi.
Nu e uşor, dar la un momendat, ai să rămâi tăcut, la fel ca şi clasa, care vedea că profesorul tot mai poate să mai toarne şi ai să spui ca şi Yov "îmi pun mâna la gură". Yov a trecut prin lucruri groaznice şi când durerea i s-a părut prea mare, a început să vorbească tot ce şi-a închipuit că stă în spatele acţiunilor lui Adonai. Când HaShem a venit înaintea lui Yov, acesta a răspuns „Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep.” - Yov 42:3
Când vezi doar că borcanul se umple cu un anumit tip de pietre, crezi că ai înţeles şi spui "e plin", dar când ai să taci ca şi Yov, atunci Adonai va turna Apa Lui peste tine şi vei fi mângăiat(ă).

Bat Melech בת מלך
Cristina

Friday, March 5, 2010

Shalom sau Pace mondială?

Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte. - Ioan 14:27

Pacea lui Yeshua nu este ca și pacea pe care o dă lumea. Lumea susține că pacea este lipsa conflictelor exterioare. În dex antonimul păcii este războiul. Atunci dacă lumea explică pacea ca fiind opusul războiului și pacea lui Yeshua nu este ca și pacea pe care o dă lumea, cum este pacea lui Yeshua?

Pacea lui Yeshua nu înseamnă lipsa războiului. Unii au impresia că Yeshua era un fel de Miss World care își dorea pacea mondială, sau un hippiot care striga pe străzile Israelului "make love, not war". Da, în Malchut HaElohim (Împărăţia lui Elohim), când va fi un cer nou şi un pământ nou, atunci nu vor mai exista războaie, dar până atunci, să fim realişti şi să lăsăm scenariile de la Hollywood în care binele e măsurat prin cât de mult tolerezi păcatul şi imaginea de Yeshua din capul unora seamănă mai mult cu un călugăr tibetan care nu ar face rău nici unei râme. "Adonai este bun şi îndurarea Lui ţine în veac" - o spun Scripturile, nu eu. Yeshua spunea că Unul Singur este bun, adică Adonai. Şi din bunătate Adonai a şters de pe faţa pământului Sodoma şi Gomora, din bunătate a ucis toţi întâi născuţii din Mitzrayim (Egipt), din bunătate a deschis pământul să înghită oameni, din bunătate a îngăduit să fie omorâţi sute şi mii de oameni.
Pentru noi răul şi binele se măsoară în câte flori culegem, cât de paşnici părem, cât roz purtăm, cât luptăm pentru drepturile animalelor dar nu avem nici o problemă cu avorturile şi repede acuzăm pe cineva care nu se încadrează în standardul lumii de pace, că este agresiv. Păi fraţilor mai bine să fiu de 10 mii de ori agresivă decât pasivă. Împărăţia lui Yeshua nu era din această lume şi nu avea şi nici nu are, nimic de-a face cu pacea lumii. Dacă Yeshua ar fi venit să aducă o pace care implică lipsa războiului, atunci a eşuat teribil. Dar știm în adevăr, că El este biruitor în tot ceea ce face. El nu a venit să aducă pacea pe pământ, ci a venit să ne dea pacea Lui și toți cei care sunt în EL au această pace.
Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia. - Matei 10:34
Pacea Lui nu are de-a face cu o grămadă de hippioţi paşnici şi nici nu seamănă cu ilustraţiile de pe cărticelele martorilor lui Iehova. Pacea Lui împiedică să ți se tulbure inima când ai motive să ți se tulbure și pacea Lui împiedică să ți se înspăimânte inima când ai toate motivele să te temi. Pacea lui Yeshua înseamnă lipsa conflictelor interioare. O încredere neclinitită ca și a lui David HaMelech care spunea Chiar o oştire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aş fi.” (Tehillim 27:3)
Pacea lui Yeshua nu implică lipsa războiului, altfel El nu s-ar mai numi Războinic. Domnul este un războinic viteaz: numele Lui este Domnul.” - Shemot/ Exod 15:3
Eu nu mă încadrez în standardul tipic de pacifist. Sunt acuzată deseori că aş fi agresivă prin felul în care abordez lucrurile, dar ce percep unii ca şi agresivitate este doar pasiune. Dacă eu nu sunt de acord cu un lucru, mă opun cu pasiune; dacă iubesc un lucru îl susţin cu tot ce am, pentru că eu nu cunosc jumătăţi de măsură. Nu spun că acest lucru este întotdeauna bun, dar încerc să fac voia lui Adonai nu să plac oamenilor. Poate că unii vă considerați superiori mie din cauză că sunteţi mai liniştiţi, cinste vouă, aveţi cu ce vă lăuda, dar nu înaintea lui Adonai.

Eu Îl urmez pe Adonai, Dumnezeul lui Avraham, Yitzak și Yaakov, Dumnezeul întregului Israel și pe Yeshua pe care l-a trimis să mântuiască lumea de păcat, nu să instaureze o pace cu simptome asemănătoare cu efectul distonocamului sau prozacului.
Susţin cu toată inima Israelul şi armata Israeliană. Susţin lupta lor împotriva tuturor celor care şi-au pierdut mintea de s-au trezit să mănânce pe poporul lui Adonai de parcă ar fi pâine (Tehillim 14). Da, pun viaţa evreilor mai presus de palestinieni şi toţi arabii la un loc. Da, sunt Sionistă atât politic cât şi ideologic, iar dacă asta mă face să scad în ochii cuiva, sincer nu îmi pasă.
Adonai este Păzitorul lui Israel, nu o spun eu ci o spun Scripturile (Tehillim 121) și El va face orice să îi apere.
Eu voi lupta împotriva vrăjmaşilor tăi şi voi scăpa pe fiii tăi. Eu voi da asupritorilor tăi să-şi mănânce carnea, şi se vor îmbăta ca de must de însuşi sângele lor. Şi va şti orice făptură că Eu sunt Domnul, Mântuitorul tău, Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov.” - Isaia 49:25-26
Dar iată urgia cu care va lovi Domnul pe toate popoarele care vor lupta împotriva Ierusalimului: Le va putrezi carnea stând încă în picioare, le vor putrezi ochii în găurile lor şi le va putrezi limba în gură.” - Zaharia 14:12

Nu trebuie să fie nimeni de acord cu mine, dar când cineva își dă cu părerea într-un mod decisisv că Adonai e pace, de parcă asta e tot ce ar fi, atunci poate că ar fi bine și să se gândească dacă Adonai și cu el/ea au aceeași înțelegere a ceea ce înseamnă pacea.


Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: „Pace! Pace!” Şi totuşi nu este pace! - Yirmiyahu / Ieremia 6:14

E uşor să vorbeşti despre pace în Orientul Mijlociu, când nu înţelegi ce înseamnă să fii legat trup şi suflet de Eretz HaKodesh (Pământul Sfânt). Este uşor să arăţi cu degetul către Israelieni şi să îi numeşti naţionalişti, când provi dintr-o ţară în care lozinca este "mergeţi cu toţii în Spania, Italia şi Anglia, că în România nu-i de stat". Şi e ok să nu înţelegi de ce se luptă evreii de nebuni pentru o bucată de pământ mai mică decât Transilvania, dar măcar nu-ţi mai da cu părerea, ascuns sub o atitudine aparent pacifistă, că Adonai ar vrea pace, dacă nu înţelegi ce înseamnă.
În Adonai nu există conflicte, din punctul Lui de vedere, totul este din perspectiva Legămintelor. Ca şi România, care făcând parte din NATO, deşi nu are nici o treabă cu Afganistanul, trebuie să trimită trupe în zonă, deoarece cei cu care este în legământ au nevoie de sprijin la fel şi Adonai nu urăşte pe nimeni şi sunt sigură că nu urăşte palestinienii, sau libanezii sau sirienii, dar din pricina Legământului cu Israel, El s-a legat să fie HaShomer Israel (Păzitorul lui Israel) şi deci trebuie să îi apere. Este scris că cine se atinge de ei se atinge de lumina ochiului lui Adonai (Zah 2:8). Cred că îmi pasă mai mult de lumina ochiului lui Adonai decât de copiii palestinieni. Să înțeleagă cine ce vrea.

Cât despre mine, prea puţin îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată. Ba încă, nici eu însumi nu mă mai judec pe mine. Căci n-am nimic împotriva mea; totuşi nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă este Domnul. - 1 Corinteni 4:3-4

Bat Melech בת מלך
Cristina

Wednesday, March 3, 2010

Oaia Aproapelui tău ...

Dacă vezi rătăcindu-se boul sau oaia fratelui tău, să nu le ocoleşti, ci să le aduci la fratele tău. Dacă fratele tău nu locuieşte lângă tine şi nu-l cunoşti, să iei dobitocul la tine acasă şi să rămână la tine până ce-l cere fratele tău; şi atunci să i-l dai. Tot aşa să faci şi cu măgarul lui, tot aşa să faci şi cu haina lui, şi tot aşa să faci cu orice lucru pierdut de el şi găsit de tine: să nu le ocoleşti. Dacă vezi măgarul fratelui tău sau boul lui căzut pe drum, să nu-l ocoleşti, ci să-i ajuţi să-l ridice. - Devarim/ Deuteronom 22:1-4

Rav Elyashiv spunea în Gemara (Talmud) că exact așa cum ești obligat de Halacha (legea iudaică) să nu ocolești un obiect sau animal pierdut, ci trebuie să anunți Beit Din (tribunal evreiesc) că ai găsit ceva pierdut și să-l înapoiezi stăpânului, același lucru se referă și la sufletele pierdute. Aceeași Halacha care se aplică în cazul prezentat în Devarim 22, se aplică și referitor la înapoierea sufletelor pierdute Stăpânului universului.

Adonai este Stăpânul toturor lucrurilor văzute și nevăzute și mai presus de orice El este Stăpânul sufletului meu și al sufletului tău.
Primul pasuk (verset) începe cu ”Dacă vezi rătăcindu-se boul sau oaia fratelui tău...”. Oamenii sunt comparați în repetate rânduri, în Scripturi, cu oile. De ce? Pentru că sunt cele mai slabe și proaste animale care există, totuși tot din ceea ce reprezintă oaia poate fi folosit pentru a ajuta pe alții, începând cu lâna, laptele, pielea, etc. Oile nu au nici un sistem de apărare, nici măcar fuga, deoarece sunt mult mai încete decât toți prădătorii lor. Singurul sistem de apărare al oilor este păstorul. Dacă oile stau lângă păstor sunt apărate, hrănite și păzite. Când Yeshua vorbea despre oaia care se pierde și păstorul lasă toate cele 99 de oi, ca să o caute, spunea acest lucru deoarece voia să puncteze că doar păstorul o poate apăra.
În Tehillim 119, în pasuk 176 este scris ”rătăcesc ca o oaie pierdută. Caută pe robul Tău căci nu uit poruncile Tale”. Stăpânul își caută oile, dar dacă le găsim
noi înaintea Lui, avem obligația să nu trecem nepăsători pe lângă ele. Avem obligația să înapoiem Stăpânului fiecare suflet pierdut. Liderii nu au voie să se poarte cu oamenii de parcă ar fi oile lor, ci mereu să țină cont de faptul că ei doar au găsit ceva ce s-a pierdut de Stăpân și că potrivit cu Torah, au datoria să se îngrijească de bunul găsit, până când Stăpânul îl cere și atunci trebuie să fie gata să îl înapoieze.
Obligația noastră, a fiecăruia, este să nu trecem pe lângă cineva pierdut fără să ne îngrijim de el. ”
Dacă vezi măgarul fratelui tău sau boul lui căzut pe drum, să nu-l ocoleşti, ci să-i ajuţi să-l ridice”. Este o mitzvah să îl iubești pe aproapele tău, o mitzvah pe care Yeshua a întărit-o în Noul Legământ. Din dragoste pentru aproapele tău - și cine e mai aproape de tine decât Adonai?- trebuie să-L ajuți să-și ridice ”animalul căzut” sub povară. Nu ai voie să-l ocolești. Păstorul suferă după orice oaie pierdută. Dacă spunem că-L iubim, Îl vom ajuta să-și caute oile și ne vom îngriji de ele. Dacă Îl iubim, păzim poruncile Lui și poruncile lui Yeshua nu sunt diferite de poruncile Tatălui, pentru că dacă ar fi atunci nu ar fi fost de la Tatăl, dar știm în adevăr că Yeshua și Tatăl sunt una. Porunca Tatălui este să înapoiezi ceva care s-a pierdut și Yeshua a venit tocmai să împlinească această poruncă a Tatălui. La fel trebuie să facem și noi.
Deja văd vreo 10 ”liberi” care se trezesc să fie indignați de cuvinte cum ar fi ”nu ai voie” sau ”trebuie”, dar suferiți-mă că dacă tot sunteți pe blogul meu, trebuie :)

Bat Melech בת מלך
Cristina

Tuesday, March 2, 2010

Aliyah

Aliyah înseamnă literalmente înălţare şi în general se foloseşte când vine vorba de întoarcerea definitivă în Eretz Israel, a unui evreu stabilit în diaspora. Se mai foloseşte şi la înălţarea deasupra congregaţiei a celui ce urmează să citească din Torah, dar în această postare vreau să mă refer doar la prima.

Deşi ca relief, Israelul nu este la altitudine mare, se consideră că este înălţat din pricina Celui Prea Înalt care l-a ales, deci de oriunde ai veni din lume, chiar şi de pe cel mai înalt munte, când ajungi în Eretz HaKodesh (Pământul Sfânt) se consideră că ai urcat. Evreii care se întorc definitiv în Israel sunt consideraţi olim - înălţaţi. (Oleh = formă de singular).
Aliyah este privită ca şi o mişcare politică de către unii, acuzând Sionismul ca fiind dirijorul acesteia. (În cazul în care cineva e curios, I'm a Zionist to the core) Sionismul a iniţiat din punct de vedere politic facilitarea stabilirii evreilor în Israel, dar nu ei sunt iniţiatorii de drept şi nici nu au inventat acest concept, ci Însuşi Adonai.


Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge, şi te voi aduce înapoi în ţara aceasta; căci nu te voi părăsi, până nu voi împlini ce-ţi spun.”- Bereishit/Geneza 28:15

ascultă-i din ceruri, iartă păcatul poporului Tău Israel, şi adu-i înapoi în ţara pe care ai dat-o lor şi părinţilor lor.- Divrey HaYamim Bet/2 Cronici 6:25

Iată, vin zile, zice Domnul, când voi aduce înapoi prinşii de război ai poporului Meu Israel şi Iuda, zice Domnul; îi voi aduce înapoi în ţara, pe care am dat-o părinţilor lor, şi o vor stăpâni.” - Yirmiyahu/Ieremia 30:3
Şi să le spui: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată, voi lua pe copiii lui Israel din mijlocul neamurilor la care s-au dus, îi voi strânge din toate părţile, şi-i voi aduce înapoi în ţara lor. - Ezechiel 37:21

În inima evreului de pretutindeni este o legătură profundă cu Eretz Israel, o legătură care îi îndeamnă să spună la fiecare Pesach şi fiecare Yom Kippur "Le'shana ha'ba'a b'Yerushalayim!" - La anul în Ierusalim! Această legătură a evreului cu Israelul este unică deoarece evreul se identifică cu Statul Israel nu doar din punct de vedere politic ci şi spiritual. Însăşi evreitatea şi Iudaismul evreului are 100% legătură cu Israelul.

Ce m-a apucat de scriu despre acest subiect azi? Păi mă uitam pe postul Israelian Arutz Sheva, la un interviu cu Omri Casspi. Nu am mai auzit până astăzi de el, dar am aflat că în 2009, Omri a ajuns să fie primul jucător de basket Israelian care a ajuns să joace în NBA. El joacă pentru echipa Sacramento Kings şi este unul din cei mai apreciaţi jucători ai momentului. În interviul respectiv Omri era foarte trist şi când reporterul l-a întrebat de ce, a început să plângă şi a spus "Iubesc America. Am visat toată viaţa să ajung în NBA. Când jucam pentru Macabee Tel-Aviv, abia aşteptam să plec. Acum că sunt aici, tot ce vreau este să mă întorc în Eretz." La care reporterul începe să râdă şi îl întreabă "emet?" (adevărat/sigur?) Omri nu mai putea să răspundă, s-a ridicat şi a plecat în mijlocul interviului. Au arătat imagini despre viaţa lui din State, au arătat casa pe care el şi părinţii lui o au, arătau toate camerele de filmat care îl urmăresc pe Omri oriunde merge şi am rămas surprinsă că tot ce avea de spus e că vrea înapoi în Israel. În finalul reportajului el a spus că nu ar vrea ca Israelienii să creadă că a făcut Yerida (literalmente = coborâre - opusul la aliyah - când un israelian emigrează în altă ţară, acest lucru fiind foarte dispreţuit de evreii Israelieni).
Am început să mă gândesc la ce înseamnă cu adevărat Ahavat Israel (dragostea pentru Israel). Eu încă nu am ajuns să sufăr în belşug şi faimă după Eretz HaKodesh.
Dacă vreau să îmi amintesc ce înseamnă Ahavat Israel mă uit la un clip de la Nefesh b'Nefesh (organizaţie care se ocupă de olim) şi plâng că aş vrea să am atâta curaj să las tot şi plec.




Le'shana ha'ba'a b'Yerushalayim!
Bat Melech בת מלך
Cristina

Monday, March 1, 2010

1 Martie - Ziua femeii?

Chiar dacă aş încerca să ignor faptul că data de 1 Martie are vreo importanţă (pentru unii), nu mă lasă alţii să uit. Nu mă lasă 10 vânzători de chiţibuşuri pe metru pătrat, nu mă lasă reclamele pe care le aud în staţii de autobuz fără să vreau, nu mă lasă nici măcar creştinii care au tratat subiectul ăsta din toate punctele de vedere. Cel mai mult am apreciat ceva ce am citit pe un blog peste care am dat din greşeală. Vreau să citez ceva ce mi-a plăcut cel mai mult: "femeia e aşa de limitată în gândirea ei încât în loc să se simtă jignită de faptul că în loc să o apreciem 365 de zile pe an (excepţie când e an bisect şi când avem o zi liberă), i-am dăruit o zi în care să îi arătăm cât o apreciem şi o stimăm. E ca şi cum 1 an de zile îţi baţi joc de cineva în mod constant şi apoi în una din zile apari cu un buchet mic de ghiocei, culeşi de pe la vecinu din curte, îi dai şi ea ar trebui să uite modul tău de tratament. well ghici ce, chiar aşa se întâmplă şi funcţionează." -- Omul mi se pare genial de sincer şi real.
Ca femeie nu mă simt mai specială că azi e 1 Martie şi nici nu mă voi simţi mai puţin specială pe data de 24 Iunie sau 10 Octombie. De fapt nici nu ştiu cât de femeie mă simt ca să stau azi să mă minunez de feminitatea mea.
Sincer nici nu mă dau în vânt după flori, mi se pare groaznic să le rupi ca să arăţi cuiva că-ţi pasă, apoi mai trebuie să le priveşti cum se usucă şi mai şi trebuie să le arunci la gunoi. Nu mă omor cu gătitul, după modelul mănânc să trăiesc, nu trăiesc să mănânc (motiv pentru care unele femei cred că nu mă voi mărita prea curând). Detest cumpărăturile şi locurile aglomerate. Nu-mi place rozul în mod special. Nu-mi plac copiii extraordinar de mult - consider că sunt anti-talent în ce priveşte tot ce are legătură cu educaţia lor; pot să număr pe degetele de la o mână copiii care mă fac să fiu altfel. Urăsc conferinţele de femei, motiv pentru care unul din prietenii mei îmi spunea că nu am suflet de femeie. Mă obosesc dicuţiile despre sentimente, reţete culinare, coafuri, cure de slăbire, nunţi şi modă. Nu plâng uşor şi detest dacă ajung să o fac. Nu consider că e neapărat romantic ca cineva să-ţi spună că te iubeşte ... cine ştie, poate din cauză că niciodată nu am ajuns să cred că cineva, în afară de Adonai, chiar mă poate iubi necondiţionat, sau poate din cauză că sunt magnet pentru ciudaţi şi pe ei nu am cum să-i cred.
Consider că lumea are destule femei sensibile aşa că nu va simţi lipsa mea dacă nu mă încadrez în categoria feministelor. Nu dispreţuiesc faptul că sunt femeie dar nici nu o consider un avantaj, aşa că mi se pare puţin patetic să meditez la o zi care sărbătoreşte femeia.
În Siddur, la Shacharit (serviciul de dimineaţă), este o frază pe care o spun evreii şi pe care unii au speculat-o ca fiind misoginism.
Fraza face parte dintr-o binecuvântare şi e ceva de genul:

"Binecuvântat să fii, Adonai, Dumnezeul nostru, Regele universului, care ai dat înţelepciune cocoşului ca să facă deosebire între lumină şi întuneric.
Binecuvântat să fii Adonai, Dumnezeul nostru, Regele universului, că nu m-ai făcut păgân.
Binecuvântat să fii Adonai, Dumnezeul nostru, Regele universului, pentru că nu m-ai făcut rob.
Binecuvântat să fii Adonai, Dumnezeul nostru, Regele universului, pentru că nu m-ai făcut femeie."


Iudaismul nu are nimic de a face cu islamul care dezbracă femeia de orice drept, ci din contră femeia are un rol specific de protector al Scripturilor şi transmiterea lor mai departe, prin copii. În Iudaism se poate întâlni un respect "exagerat" faţă de mamă, în Talmud fiind relatată o întrecere între rabini - care dintre ei îşi respecta mama mai mult.
Deci, stabilind că nu este vorba de misoginism, înţelegem că fraza "fii binecuvântat pentru că nu m-ai făcut femeie", are de-a face cu felul de slujire. În Iudaism, evreitatea unui individ este stabilită doar dacă mama acestuia este evreică, însă slujirea de Cohen (preot), rabbi (în cazul dinastiilor chassidice, care predau rabinatul fiilor din gruparea respectivă) sau chiar profesia (bijutier, pantofar, croitor, avocat) este dată pe linie paternă.
Evreul mulţumeşte dimineaţa că poate să investească tot ce este el în fiul său. Că poate să inspire aceeaşi slujire, aceeaşi dragoste pentru aceleaşi lucruri în fiu. O femeie poate doar să se asigure că fiul asimilează învăţătura, să vegheze asupra felului în care fiul devine ceea ce tatăl a investit să devină.

Tot în Siddur, la aceeaşi binecuvântare, femeile rostesc "Binecuvântat să fii, Adonai, Regele universului, care m-ai creat potrivit cu voia Ta."
Părerea mea este că a fi femeie nu e caracterizat neapărat de sensibilitate, măcar că femeile sunt mai sensibile, nu e caracterizat de a iubi florile, sau rozul, sau gătitul, sau romantismele, ci de mulţumirea pe care o ai cu ceea ce eşti şi a nu încerca să devi altceva. Dacă nu sunt bărbat, înseamnă că Adonai a considerat, în infinita Lui înţelepciune, că aşa pot eu să Îl slujesc pe El cel mai bine. Secretul e să nu încerc să îmi însuşesc atribuţiuni pe care Adonai le-a dat bărbatului. A fi femeie înseamnă să umbli smerită cu Dumnezeul tău, a accepta suveranitatea lui Adonai ştiind că nu eşti nici mai jos, nici mai sus (simţind mereu nevoia de atenţie) ci eşti exact acolo unde Adonai te-a pus şi nu ai nevoie de o zi specială ca să înţelegi că eşti creată după voia lui Adonai.

Binecuvântat să fii Adonai, Regele universului, care m-ai creat potrivit cu voia Ta.
Bat Melech בת מלך
Cristina