Cuvântul lui Adonai a vorbit lui Yonah, fiul lui Amitai, astfel: „Scoală-te, du-te la Niniveh, cetatea cea mare, şi strigă împotriva ei. Căci răutatea ei s-a suit până la Mine!” Şi Yonah s-a sculat să fugă la Tarshish, departe de Faţa lui Adonai. S-a pogorât la Yafo, şi a găsit acolo o corabie care mergea la Tarshish. A plătit preţul călătoriei, şi s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tarshish, departe de Faţa lui Adonai. - Yonah/ Iona 1:1-3Am fost întrebată odată dacă evreii cred că pot să fugă undeva unde să nu-i găsească Adonai, de Yonah a ajuns să facă asta. Răspunsul e ”nu” binențeles. Dacă cineva înțelege sensul cuvintelor ”Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?”
(Ps. 139:7) - atunci evreii sunt aceia. Era Yonah un om neobișnuit de rău, încât măcar că era profetul lui Adonai și cunoștea frica de El, a ales numa-n ciudă să facă împotriva voii lui Adonai? Nicidecum.
Yonah era evreu și Îl urma pe Dumnezeul lui Avraham, Yitzak și Yaakov. Niniveh era capitala Imperiului Asirian, Imperiu care a atacat Israelul în nenumărate rânduri, umilindu-l, robindu-l și chiar a încercat exterminarea poporului evreu.
Când Adonai i-a cerut lui Yonah să meargă la Niniveh și să le ceară să se pocăiască pentru a beneficia de milă din partea lui Adonai, Yonah nu a fugit pentru că i-ar fi fost teamă de asirieni, ci i-a fost teamă că Adonai chiar le va ierta păcatul și va avea milă de ei.
Yonah își iubea poporul și a fost nevoit să asiste crime, copii uciși fără milă, femei violate, tineri duși în robie și averi confiscate, toate acestea fiind atrocități comise de asirieni. Ca să se înțeleagă, e ca și cum un iobag român, care a suferit toată viața din cauza ocupației otomane, să fie trimis de Adonai la Istambul ca să le vestească pocăința și apoi să-i vadă că primesc milă din partea Lui.
Ceea ce i-a cerut Adonai lui Yonah, nu a cerut nici unui alt profet: să meargă la cei care erau responsabili pentru toată suferința lui și să le spună că pot să fie iertați de Adonai când el nu-i putea ierta. I se părea nedrept. Sigur Yonah se gândea ”dacă vrei să fii bun și îndurător HaShem, de ce nu faci asta față de Israel care suferă din pricina asirienilor? Cum de Te-ai gândit să Te înduri de cei care nu suferă? Nu e corect!” Așa că Yonah s-a mâniat pe Adonai și a vrut să plece departe de Fața Lui. El știa că HaShem nu stă în mijlocul celor nelegiuiți, așa că Yonah a mers și s-a îmbarcat pe o corabie plină cu închinători la idoli, ca lui Adonai să-i fie greață și să se uite în direcția lui.
E ușor să faci voia lui Adonai când voia Lui nu se îndreaptă împotriva a tot ceea ce iubești. Pavel spunea că de dragul rudelor lui ar fi aproape gata să fie anatema, adică despărțit de HaMashiach. Yonah ar fi preferat să fie el unul singur despărțit pe veci de Adonai decât să le facă rău evreilor și să fie bun față de dușmanii lor.
Într-un final, din cauza strâmtorării, Yonah acceptă să meargă la Niniveh, doar cu gândul că sigur și după ce vor auzi cuvântul lui, nu se vor întorace din răutatea lor și Adonai îi va nimici. Yonah a așteptat 40 de zile, doar să vadă cum vor fi ninivenii șterși de pe fața pământului și astfel să se simtă răzbunat. Dar din păcate pentru Yonah, ninivenii s-au pocăit și Adonai i-a iertat. Asta a pus capac la toată răbdarea profetului și acesta a strigat ”Adonai, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu când eram încă în ţara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l înlătur fugind la Tarshish. Căci ştiam că eşti un Dumnezeu milos şi plin de îndurare, îndelung răbdător, şi bogat în bunătate, şi că Te căieşti de rău! Acum, Adonai, ia-mi viaţa, căci vreau mai bine să mor decât să trăiesc!”
Yonah simțea că Adonai e nedrept și că mai bine ar ajuta pe cei ce fac răul decât pe ai Lui ... Dar povestea asta nu e despre niniveni, care deși s-au pocăit pe moment și au fost iertați, au fost nimiciți nu după mulți ani. Povestea asta este despre un evreu pe nume Yonah, pe care Adonai l-a iubit până acolo încât a vrut să-l învețe practic ce înseamnă mila Lui și ce înseamnă să se țină Adonai de tine cu dinții.
După ce au fost cruțați ninivenii, Adonai nu le mai spune nimic, ci se întoarce la Yonah care nu mai putea de durere că Adonai nu S-a putut abține să fie îndurător și-i spune „Bine faci tu de te mânii?”. Nu îi spune, ”Yonah, te-am pus Eu să fii sfătuitorul Meu? Dacă Eu vreau un lucru, îl fac. Fă bine și nu te mânia că nu e locul tău!” - ci vorbește cu el ca și cu un om rănit peste măsură, căruia îi e dat să vadă mila lui Adonai față de cei care n-au avut nici un pic de milă pentru poporul lui. Yonah iese supărat din cetate și Adonai merge tăcut după el și ca să îi potolească mânia a făcut să crească un curcubete ca să îi țină umbră lui Yonah. Yonah s-a bucurat mult... dar Adonai a adus un vierme care a înțepat curcubetele, iar acesta s-a uscat. Sleit de puteri, bătut în cap de soare și mâniat peste măsură, Yonah strigă către Adonai că vrea să moară. Adonai nu i-a spus ”știi ce?! M-am săturat de fițele tale, wish granted! Mori!” ci îl întreabă „Bine faci tu de te mânii din pricina curcubetelui?” Și Yonah răspunde supărat: „Da, bine fac că mă mânii până la moarte!” Atunci şi Adonai a zis: „Ţie îţi este milă de curcubetele acesta, care nu te-a costat nici o trudă şi pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într-o noapte s-a născut şi într-o noapte a pierit. Şi Mie să nu-Mi fie milă de Niniveh, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, afară de o mulţime de vite!’
Mi-e drag Yonah pentru că reprezintă de multe ori lupta mea lăuntrică, între tot ce cunosc despre Adonai, tot ce iubesc și tot ce îmi cere din cauză că îi e milă de oameni. Am trecut recent printr-o fază gen ”Yonah”, dar știu că dacă M-a pus să aleg între ce iubesc și a face voia Lui, nu a fost pentru că voia să mă rănească, ci pentru că voia să înțeleg eu că nu e nimeni scufundat prea adânc în păcat, pe care mâna Lui să nu-l poată apuca. Am înțeles că și dacă aș fugi în întuneric, să mă acopere ca să nu mă mai găsească Lumina și apoi n-aș mai vedea să mă întorc, întunericul meu nu e prea întunecos pentru El și tot vine să-mi lumineze calea. Am înțeles că îndărătnicia mea mea nu e prea mult pentru El și că mânia mea nu e ceva ce nu poate să ducă.
Mi-am amintit de Yonah azi, pentru că m-am oprit să fug și pentru că nu mai pot să vină Adonai în urma mea tot întrebându-mă „Bine faci tu de te mânii?” Nu e ușor să alegi între a face voia Lui și a apăra ceea ce iubești, pentru că orice ai alege va răni pe cineva... dar cum să-L mai rănesc pe Cel care S-a lăsat rănit pentru mine, care n-a considerat că e prea josnic pentru un Împărat să se aplece în mizeria mea și să mă ridice?
Yonah a ales să facă voia lui Adonai... așa mânios cum era. Așa imperfect și demn de condamnat, laș în ochii multora și imatur în ochii altora, dar Adonai a cunoscut inima lui Yonah, de aceea l-a urmat afară din cetate, de aceea voia să îl facă să înțeleagă că suferă pentru cei pierduți. Când Yonah a înțeles că Adonai suferă, că Cel pentru care ar face totul, pentru care a mers până la niniveni nu mai poate de milă pentru ei, a tăcut.
Dacă Yonah n-ar fi avut inima curată înaintea lui Adonai, ar fi fost omorât la fel cum au mai murit și alții care s-au împotrivit voii Lui, dar omul ăsta era așa de sincer înaintea lui Adonai și a înțeles natura lui Adonai așa de bine, încât știa că poate să ierte până și un asirian.
Oamenii ca Yonah nu cunosc jumătăți de măsură, de aceea Adonai nu le cere jertfe gen ”laudă și închinare”, sau ”poezii” sau ”prezența la Biserică”, ci le cere lucruri care uneori îi face să prefere moartea, așa că și dacă ai să îi vezi că se urcă pe corabie să fugă de Fața lui Adonai, sau că tocmai ce i-a înghițit un pește sau că au leșinat că li s-a uscat curcubetele, fii bun și taci și nu-ți da cu părerea în legătură cu circumstanțele lor, pentru că nu știi ce preț a cerut Adonai de la ei.
Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה
Te ascunzi, nu pot decât să cred că nu mi-ai cerut să Te caut în zadar și de aceea am să Te găsesc.
