CATRE CITITORI

Articolele prezentate în acest blog reprezintă convingerile şi părerile personale, cugetările mele, trăirile mele şi ceea ce Adonai mă învaţă. Crezul meu nu este asociat cu nici o denominaţiune, cult sau comunitate.
Articolele mele sunt rezultate din trăirea mea cu Adonai, deci nu încurajez publicarea, copierea sau reproducerea acestora, fără acordul meu.

Mulţumesc pentru înţelegere,
Bat Melech בת מלך

Tuesday, February 22, 2011

Colțul din cercul meu

Prinsă la colț, deși mă-nvârt în cerc
Îmi închid ochii,
Să uit de cerc...
Să uit de colț...
Încerc...
Dar mă tot pierd
În lucruri pe care le-am găsit.
Să mă găsesc în ce-am găsit,
Încerc...
Dar mă învârt în cerc.

Plătesc cu ce-am împrumutat,
Vise la care-am renunțat...
Dar cui îi pasă? - eu tot plătesc
Iar acum am ajuns la colț,
Să cerșesc...
Cum să Te-aștept să vii în cercul meu strâmt?
Cum să Te vreau pe Tine - Cer,
Să mi Te-atingi de pământ?
Oricât îmi întind mâinile,
Nu pot să Te prind.
Din colț nu reușesc să mă desprind.
Îmi întind inima să Te cuprind,
Dar frica îmi amintește,
că m-a văzut cerșind...

Dezbracă-mă de frică
Și lasă-mă-n inima goală,
de tot ce nu mi-a mai rămas
din tot ce niciodată n-am avut.
Dă poruncă să-mi fie cercul rupt!
Dă poruncă din colț să mă ridic să lupt,
pentru vise moarte să nu mai plătesc bir,
inspiră-mă numai să nu uit să respir...
Să Te aștept 
oricât ar fi
pân-ai să vii
și tot ce mi-a murit
să îmi învii.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Wednesday, February 16, 2011

Imaginea de ansamblu privită dintr-un loc strâmt

În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi m-a ascultat; din mijlocul locuinţei morţilor am strigat, şi mi-ai auzit glasul. - Yonah 2:2

Aseară vorbeam cu cineva și mi-a spus, așa din senin, mult prea uzata frază: ”nu-L limita pe Dumnezeu”. După ce am încheiat discuția, am început să mă gândesc ”Adonai, ce înseamnă asta, că eu Te limitez? Așa putere am eu? Bazat pe ce verset și ce teorie, ajunge cineva să-mi spună că eu >> ciob dintre cioburile pământului, am puterea să Te limitez pe Tine care ești nemărginit?” Cineva s-ar putea trezi să-mi spună o altă frază supra-uzată: ”da, dar El lucrează doar în măsura în care Îl lași” Oare?
 Adonai face doar ce-i este permis de oameni? Când El împlinește o judecată împotriva cuiva, Își cere El voie de la omul respectiv ca să-l judece? Când mă pedepsește pentru că mă iubește, Își cere voie de la mine? Cum de nu e limitat de mine, când trebuie să mă pedepsească, dar e limitat de mine când trebuie să mă binecuvinteze, sau să facă ceva ce i-am cerut?
Tot aseară mi s-a spus ”știi, noi oamenii Îl punem pe Dumnezeu într-o cutie și așteptăm să fie doar cât cutia noastră”. Poftim?!
Eu nu știu ce Dumnezeu slujesc alții, dar Dumnezeul lui Israel, pe care-L urmez, Dumnezeul lui Avraham, Yitzak și Yaakov, nu încape în nici o cutie pe care aș putea-o eu fabrica vreodată. Oricum L-aș crede eu, El nu se schimbă și doar pentru că am impresia că e mai mic decât în realitate, nu  înseamnă că eu (măria sa omul) L-am pus pe El într-o cutie, ci înseamnă că El m-a pus pe mine într-un loc strâmt, din care văd doar cât strâmtorarea mea.
Dar El e cu mine chiar și în strâmtorarea mea (Tehilim 91:15) și nu e limitat nici măcar de faptul că la momentul de față mă uit la El și pot să văd poate doar umbra Lui, sau doar colțul hainei Lui, dar asta nu înseamnă că eu vreodată aș crede că tot ce văd, e tot ce e El și nici nu înseamnă că El e limitat în a fi cine este doar din cauză că eu pot să văd doar cât îmi permite cutia în care m-a pus.
El nu lucrează doar cât îi permit eu și asta se numește har. El nu mă iubește doar cât îi permit eu. El nu se îngrijește de mine doar cât îi permit eu. El nu mă scapă doar când îi permit eu și nu m-a mântuit pentru că i-am permis eu. Eu nu sunt în stare să-L limitez pe El, doar El e în stare să mă limiteze pe mine. El a pus limite înțelegerii mele, pentru binele meu și tot pentru binele meu mă pune și într-un loc strâmt, ca să stau locului și să înțeleg că El e Dumnezeu, că El are puterea să-mi lărgească locul sau să-l strâmteze.
Le mulțumesc celor care-mi dau așa mult credit, încât să afirme că-L limitez pe Dumnezeu, dar chiar nu e cazul să mă ridice nimeni la așa rang și să-mi atribuie așa putere. Nu, nu El e cel limitat de mine ci eu sunt cea limitată. Și dacă locul strâmt, în care m-a pus îmi permite să văd doar talpa picioarelor Lui și dacă doar despre picioarele Lui sunt în stare să vorbesc la momentul de față, e pentru că doar atât pot să văd și asta nu e de condamnat, ci înseamnă doar că poate nu i-am învățat picioarele pe de rost, așa că m-a pus într-o poziție din care doar picioarele să I le văd, până când aș înțelege urmele Lui și dacă le-aș vedea pe ape și aș recunoaște sunetul pașilor Lui și dacă m-ar pune în așa poziție încât nu aș mai vedea nimic.
Dacă în strâmtorarea mea, în limitarea mea, nu mai sunt în stare să predic despre credință și nici nu mă avânt să mut munții în mare, ci mai pot doar să strig către El, asta nu înseamnă că L-am limitat, ci înseamnă că poate sunt în așa poziție încât nici nu văd și nici nu aud, ci mai pot doar să strig după El, pentru că mi-a rămas doar crezul că e lângă mine.
Adonai nu l-a întrebat pe Yaakov dacă vrea să fie al doi-lea născut și faptul că a fost, nu L-a împiedicat să-l facă primul născut. Adonai nu l-a întrebat pe Moshe dacă vrea să fie bâlbâit și nici nu a fost împiedicat să-i poruncească să vorbească înaintea lui Faraon. Adonai nu l-a întrebat pe Daniel dacă vrea să fie captiv în Bavel (Babilon) și nici dacă vrea să fie aruncat în groapa cu lei. Adonai nu mă întreabă când vrea să mă zdrobească și nici nu se oprește ca să facă ceva în viața mea, pentru că nu-L las eu.
Să nu mai aud că Adonai e un gentleman, care face doar cât îi este permis! Adonai e Dumnezeul întregului pământ, a tuturor celor văzute și nevăzute. Nu s-a sfătuit cu mine ce părinți să-mi dea. Nu s-a oprit să lucreze în viața mea când am strigat la El că nu-L mai vreau. Nu m-a întrebat ce culoare de ochi să-mi dea și nici cât de înaltă să mă facă. Nu m-a întrebat dacă vreau să fiu încercată și nici dacă vreau să mă iubească. El e Dumnezeu Atotputernic. Nelimitat. Neschimbat. Nealterat de gândirea mea limitată. El e Dumnezeu!

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Monday, February 14, 2011

Fragilă?

Dar, Doamne, Tu eşti Tatăl nostru; noi suntem lutul, şi Tu olarul, care ne-ai întocmit: suntem cu toţii lucrarea mâinilor Tale. - Isaia 64:8

Am văzut într-un film, o scenă care mi-a rămas în minte. Un olar îl învăța pe fiul lui cum să facă un vas, dar i-a specificat înainte că trebuie să frământe bine lutul, până când scoate tot aerul din el, deoarece aerul rămas, ar crăpa vasul în momentul în care este ars în cuptor, lucru care s-a și întâmplat. Scena respectivă m-a inspirat să scriu postarea de azi.
Îmi amintesc când eram copil, că primul lucru pe care-l vedeam dimineața când mă trezeam, erau farfuriile de lut, atârnate pe pereții din casa bunicii mele. Mă uitam la ele până mă dezmeticeam și mereu mă gândeam că sunt foarte fragile, că se pot sparge ușor, tocmai de aceea nu sunt la îndemâna cuiva ca mine. Eram copil... nu înțelegeam eu prea multe. Acum, că sunt o leacă mai luminată decât atunci, fac aceeași greșeală. Mă uit la mine ca și la o farfurie de lut, care oricând poate să se spargă, dar asta se întâmplă doar când uit procesul prin care am trecut să ajung în forma în care sunt.
Eu pot să mă uit la un vas de lut și să văd doar slăbiciunea lui, că oricine l-ar putea sparge, dar olarul se uită la vas și știe prin câte a trecut să ajungă în forma aceea. Știe că lutul a îndurat ploi și ninsori până când olarul l-a luat din locul în care era, nu ca să-l protejeze, ci pentru că avea un plan cu el. Și în loc să-l ducă acasă și să-l pună în vitrină, că doar e special, l-a luat și l-a trântit la pământ în atelierul în care lucrează. L-a frământat cu mâinile și l-a călcat cu picioarele, ca să scoată fiecare strop de aer din lut și lutul poate înțelegea doar că e lovit de cel de la care aștepta mângâiere. Dar olarul nu se oprește aici. Ia măsura de lut de care are nevoie și după ce aerul a fost eliminat, îl așează pe roata olarului. Îl învârte mereu în timp ce mâinile lui ating lutul să-i dea formă. Își udă mâinile des ca lutul să nu se întărească și nu se oprește din lucru până când vasul nu are forma dorită de olar. Apoi ia vasul și-l arde la o temperatură de 1300 C. Când îl scoate din cuptor, el nu mai vede ceva fragil, pentru că știe prin ce a trecut lutul ca să devină vas. Apoi vasul este înfrumusețat și semnat de cel care l-a făcut, ca să se știe cine este autorul.
Eu pot să mă privesc prin prisma slăbiciunilor mele, dar Cel care mi-a întocmit ființa, poate să se uite la mine și să vadă tărie, pentru că își amintește unde zăceam până în momentul în care m-a luat și m-a dus în atelierul Lui. Avea un scop cu mine și pentru că alții mi-au spus exasperanta frază ”tu ești specială”, am ajuns să cred asta și am așteptat ca El să mă ducă și să mă pună în vitrină, așa bucată de lut. Dar El m-a dus și m-a trântit la pământ. M-a călcat în picioare, m-a frământat cu mâinile, m-a lovit cu lucruri care m-au lăsat fără suflare și nu s-a oprit până când nu a scos tot aerul din mine. Am înțeles procesul acesta ca pedeapsă și am început să mă îndoiesc că îmi vrea binele. Nu înțelegeam de ce El, de la care așteptam mângâiere, dădea în mine, dar El nu s-a oprit în părerea mea greșită despre persoana Lui, ci a continuat. Aerul face ca lutul să pară mai mare decât este, iar în momentul în care este ars în cuptor, aerul este eliminat și lasă un loc gol în vas, defect ce va duce la distrugerea vasului. Așa că Olarul știe că decât să mă arunce afară la sfârșit, mai bine mă calcă în picioare când încă sunt lut.
După ce m-a lăsat fără aer, am crezut că în sfârșit e gata, dar m-am trezit pusă pe roata olarului și învârtită până când lumea din jurul meu nu mai avea sens și așa amețită simțeam doar mâinile Lui care se udau des, ca să mă ude pe mine ca nu cumva să mă întăresc - să nu mă răzvrătesc în mâna Lui, ci să prind forma pe care El o dorea.
Când am prins formă, am zis ”wow, ce faină sunt!” dar asta pentru că nu știam ce urma. Olarul m-a luat și m-a pus în cuptorul Lui. M-a ars acolo până când nici o apă n-ar mai fi în stare să mă reducă la forma mea de lut. M-a însemnat cu Ruch HaKodesh (Duhul Sfânt) ca să știe toți cine e Autorul, că nu sunt în serie, prelucrată la o fabrică de producție în masă, ci am fost formată de mâinile lui Kadosh Baruch Hu (Celui Sfânt, binecuvântat să fie El).
Când vasul e gata (cu adevărat gata) nu mai crede despre sine nimic extraordinar și nici nu-i pasă dacă alții îl văd extraordinar sau fragil, pentru că el știe doar prin ce a trecut să devină vas. Tot ce așteaptă e să fie folosit după cum vrea olarul.
Olarul care m-a făcut, nu m-a făcut cu scopul să mă zdrobească, ci să mă folosească și știu că nu mă va da niciodată în mâinile cuiva care să mă ciobească sau să mă scape, ci doar El mă va ține în mâini, pentru că El nu are cum să mă scape.
Așa că pot eu să par fragilă, dar am îndurat multe să fiu în forma care sunt și nimic din ce sunt sau ce voi fi nu este meritul meu ca lut, ci meritul Celui care nu a renunțat la mine nici măcar atunci când Îl credeam că e împotriva mea.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Friday, February 4, 2011

Sparge pietre cu ouă

Tu mă încingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele. - Tehillim/ Psalmi 18:39

Vorbeam cu Adonai și-i spuneam că lucrurile cu care mă lupt acum sunt ca niște pietre în fața mea, iar eu am tot atâtea șanse să le zdobesc, cât are cineva care poate zdrobi pietre aruncând cu ouă în ele.
Baruch HaShem că El nu e ca mine. El nu-și pierde speranța când nu vede nici un strop de credință în mine, ci îmi aduce aminte încă odată de ceea ce uit mereu. David HaMelech spunea ”Odată a vorbit Elohim, de două ori am auzit că „Puterea este a lui Adonai.” (Tehillim 62:11)
Definiția mea a ceea ce înseamnă putere are legătură cu mușchi, forță, tărie și perfecțiune, iar din moment ce nu văd nici una din acestea în viața mea, mintea mea deja mă cataloghează drept neputincioasă. Și e adevărat, sunt neputincioasă și fără nici un efect asupra întunericului atunci când lupt singură. Dar uit mereu că altcineva încasează loviturile în locul meu, iar ceea ce resimt e doar o parte insignificantă a adevăratelor lovituri. Adonai e Scutul meu și tot ce vine împotriva mea se lovește de El. El luptă pentru mine și ca să nu am impresia că puterea Lui intră în aceeași categorie cu vreo altă putere, se folosește de lucruri de mirat să câștige bătăliile. Dacă puterea Lui ar fi doar un pic mai mare decât a celui rău, atunci s-ar lupta la sânge și și-ar ridica armate peste armate ca să se apere, dar ca să demonstreze că puterea Lui nu are cum să fie măsurată cu puterea unei făpturi create de El, atunci din gura copiilor şi a celor ce sug la ţâţă, și-a scos o întăritură de apărare împotriva potrivnicilor Lui. Dărâmă zidurile cu trâmbițe, în loc de arme. Câștigă bătălii cu mâini ridicate, în loc de oștiri numeroase. Desparte marea cu un toiag. Orbește armate în fața unui singur om. Trimite ciori în pustie ca să-l hrănească pe cel neprihănit. Răpune uriași cu pietre în mâna unui copil și dacă este o cale imposibilă ca să facă un lucru, pe aceea o alege. Câștigă orice luptă cu lucruri de mirat, ca să rămână muți în fața Lui toți cei care credeau că au putere.
Eu pot totul în El care mă întărește. Dacă nu m-ar întări El, atunci degeaba aș avea toată puterea lumii. Dacă El mă întărește și dacă El e Cel care luptă de partea mea, atunci chiar dacă am doar ouă în loc de arme la momentul de față, știu că la Cuvântul Lui, ouăle pot să spargă pietrele.
Chiar dacă nu am în dotare cunoștiințe extraordinare și nici talente deosebite, am speranță pentru că știu că dacă trebuie să lupte o luptă, Adonai găsește cele mai slabe arme cu putiință, doar ca să demonstreze că biruința nu stă în nimic decât în faptul că El poate.
Oricât aș fi eu de zdrobită și vai de capul meu, știu că dacă e vreun lucru disprețuit în ochii oamenilor, pe acela îl va lua Adonai ca să meargă la luptă.
Asta nu înseamnă că îndemn oamenii la mediocritate și la o trăire căldicică. Nici vorbă! Dar dacă tot ce vrei e să fii aproape de El și te lupți, dar tot ce vezi e cât de incapabil ești să faci față răului, atunci găsește speranță în faptul că Adonai nu se oprește din a folosi un vas doar pentru că este crăpat. Dacă un sculptor reușește să sculpteze o capodoperă chiar dacă se folosește de unelte de proastă calitate, asta nu înseamnă că cineva va fi convins că uneltele de fapt erau mai bune decât păreau, ci oricine va știi că sculptorul este atât de talentat încât poate să sculpteze până și cu unelte slabe.
Adonai e destul de măreț încât să-și câștige bătăliile folosindu-se până și de una ca mine.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה