CATRE CITITORI

Articolele prezentate în acest blog reprezintă convingerile şi părerile personale, cugetările mele, trăirile mele şi ceea ce Adonai mă învaţă. Crezul meu nu este asociat cu nici o denominaţiune, cult sau comunitate.
Articolele mele sunt rezultate din trăirea mea cu Adonai, deci nu încurajez publicarea, copierea sau reproducerea acestora, fără acordul meu.

Mulţumesc pentru înţelegere,
Bat Melech בת מלך

Friday, April 30, 2010

Citate ale unor femei ...

Schimbarea este inevitabilă, creșterea este intenționată. - Carolyn Coats

Nu-ți fie teamă de distanța dintre visele pe care le ai și puterea de a le împlini, dacă ai puterea să le visezi, ai și puterea să le împlinești. - Belva Davis

Orice reușită începe cu decizia de a încerca. - Anon

Oricine are puterea să facă pe altcineva fericit, unii prin doar simplu fapt că intră într-o încăpere, alții prin faptul că ies dintr-o încăpere. - Anonim

Experiența este un învățător dur, mai întâi îți dă testul, apoi te învață. - Anon

Credința e ca și un radar care vede pe timp de ceață - realitatea lucrurilor de la o distanță pe care ochiul uman nu o poate vedea. - Corrie ten Boom

Fericirea nu e destinația la care ajungi ci este felul în care călătorești. - Margaret Lee Runbeck

Nu vreau să ajung la sfârșitul vieții mele și să aflu că am trăit doar lungimea ei ci vreau să pot să trăiesc viața în toată plinătatea ei. - Diane Ackerman

Prețul pe care îl plătești atunci când renunți este că mereu vei trăi cu întrebarea ”cum ar fi fost dacă aș fi mers mai departe?” - Anon

Nu poți să decizi când și unde ai să mori, dar cu siguranță poți să decizi cum ai să trăiești acum. - Joan Baez

Am vrut un final perfect. Acum după un drum greu, am învățat că unele poezii nu rimează și că unele povești nu au un început clar, sau poate au un mijloc ciudat și un final și mai ciudat. Viața este despre a nu știi, despre a fi forțat să te schimbi, să știi când se ivește o ocazie și să știi să profiți de ea din plin fără a știi ce se va întâmpla în continuare. - Gilda Radner

Bat Melech בת מלך
Cristina

Wednesday, April 28, 2010

Veghetorul

Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Ce vezi, Ieremio?” Eu am răspuns: „Văd un veghetor.” Şi Domnul mi-a zis: „Bine ai văzut; căci Eu veghez asupra cuvântului Meu ca să-l împlinesc.” – Yirmiyahu / Ieremia 1:11-12
Nu sunt pe pământ de prea mult timp, doar de 28 de ani, dar cred că până acum am învățat un lucru sigur și anume că 5 oameni se pot uita la același lucru și să vadă din 8 perspective diferite. Acesta nu este un lucru neapărat rău. E bine să vezi lucrurile altfel pentru că Adonai nu te-a făcut la fel ca toată lumea. Nu trebuie să vezi lucrurile la fel ca ceilalți oameni, dar e absolut esențial să vezi lucrurile ca și Adonai.
Când Adonai te trece printr-o situație și te întreabă ”ce vezi?”, tu poți să răspunzi: ”văd că Adonai sigur mă pedepsește pentru ceva”, sau ”văd că Adonai a uitat de mine”, sau ”văd că mereu mi se trece dreptul cu vederea”, sau poți să alegi să vezi prin credință. Și știi ce vede credința? În mijlocul unei situații disperate, în mijlocul focului, în mijlocul fricii, în mijlocul întunericului, acolo de unde nu poți să ieși, acolo unde nu mai știi nimic decât să tremuri, de acolo poți să vezi cu ochii închiși un Veghetor care veghează asupra promisiunii Lui ca să o împlinească! El veghează asupra Cuvântului Său ca să îl împlinească! El nu promite degeaba și nici nu vorbește pentru că nu are altceva mai bun de făcut. Nu! Atât de prețios este fiecare cuvânt care iese din gura lui Elohim încât El, Regele Universului Își ia timp ca să stea de pază asupra cuvintelor Lui ca să le împlinească. Poți să alegi să Îl vezi pe El care veghează, sau poți să alegi să vezi starea ta și circumstanțele disperate.
Când Yirmiyahu a văzut Veghetorul, Adonai i-a spus ”bine ai văzut”. E bine să îți spună Adonai că ”vezi bine”, că vezi lucrurile la fel ca EL. Dacă ți-a promis un lucru, atunci nu are cum să nu îl împlinească. Nu lucrul promis e imposibil, ci ca Cel care l-a spus să nu îl împlinească!
Domnul face să tune glasul Lui înaintea oştirii Sale, căci tabăra Lui este foarte mare, şi Cel ce împlineşte cuvântul este puternic.” - Ioel 2:11
Cu armată păzește Adonai ceea ce a promis. Cu putere, nu cu iluzii, nu cu închipuiri. Adonai nu e om să spună un lucru și să se răzgândească atunci când ți-e lumea mai dragă. Dacă Adonai spune că nu te lasă, păi fii sigur că mai bine mută cerul și pământul decât să Își încalce cuvântul!

Bat Melech
בת מלך
Cristina

Tuesday, April 27, 2010

Oricine se va ruşina de Mine...

Încerc din când în când să mă gândesc la tot ce a făcut Adonai, prin Yeshua, pentru mine. Fac asta pentru că nu vreau să uit sau să ajung să iau cu ușurință Jertfa Lui, pentru că nu vreau să mă trezesc într-o zi că mă întreabă cineva ”cine este Yeshua?” și îi răspund din inerție ”este Mashiach”, dar de fapt să nu-L mai știu cu inima mea.
Împăratul meu spunea odată ”Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.” - Luca 9:26
Ca să nu aibă nimeni o părere prea înaltă despre mine am să mărturisesc că a fost o vreme, când măcar că eram luminată de Adevăr și știam cine este Yeshua, tăceam. Nu în față la goyim, că nu mi-a păsat prea mult de părerea lor niciodată, dar înaintea evreilor am tăcut. Știam că îi rănește să le spun ... și ce poți să mai spui când auzi tot ce li s-a făcut în Numele lui Isus? Mi se părea că dacă vorbesc despre El trebuie să renunț la ei pentru că nu mă vor mai accepta. Am tăcut pentru că am învățat că la orice argument al meu, ei au 10 împotrivă și că de fapt nu am ce să le spun. De fapt nu trebuia să argumentez în nici un fel, trebuia doar să nu-mi fie rușine cu El. Am tăcut multă vreme. Apoi într-o zi m-am trezit că cineva făcea glume pe seama Lui, iar mie mi s-a părut amuzant. Atunci L-am simțit că se uită la mine ca și la Kefa (Petru) și că nu spune nimic, că nu-Și cere dreptul în nici un fel, că nu mă mustră, că nu mă privește ca și cum ”am știut Eu!”, că nu e dezamăgit dar nici bucuros... că doar se uită la mine... așa fără nici o expresie. Am știut atunci că am uitat. Am uitat tot ce a făcut. Că nu mi se mai pare imens prețul care L-a plătit, de aceea mi-era așa ușor să nu mă doară de El. Am știut că am lăsat să mi se împietrească inima. Am știut că mi-e rușine cu El. Am încercat să-mi imaginez că se va rușina de mine odată... dar nu a funcționat prea mult. Am încercat să mă uit la Passions of Christ că da de, da de, dacă am să văd cât a suferit, am să mă cutremur și am să mă tem să mă mai rușinez, dar mi-am dat seama că m-am obișnuit atât de tare să-L văd pe Yeshua în postura de victimă, încât nu mă mai atingea prea mult. Apoi când nimic nu mai funcționa, am început să mă gândesc la ce a renunțat pentru mine.
Și-a schimbat Însăși natura Lui pentru mine. A acceptat să vină de bunăvoie în trup de om și să rămână pentru veșnicie parțial om. O parte din El s-a schimbat pentru totdeauna pentru mine. Ce fel de putere poate să împingă pe cineva să facă așa ceva? Ce fel de dragoste? Ca și cum cineva m-ar transfera pe mine – sufletul- într-un trup de pasăre și să știu că o parte din mine va rămâne pasăre pentru veșnicie și să fac asta doar de dragul păsărilor... Mi-era ușor până credeam că da,Yeshua a venit, a trăit 30 de ani normal, apoi 3 ani a slujit și a suferit o noapte foarte groaznic, după care a murit și a înviat. Dar nu a renunțat doar la respectul în fața oamenilor, nu a renunțat doar la viața Lui, a renunțat la o parte din El care niciodată nu va mai fi la fel din pricina mea. Șade astăzi la dreapta Tatălui cu cicatrici în mâinile Lui de Dumnezeu și Om și le privește de fiecare dată când eu privesc în altă parte decât la El. Pentru mine El nu mai e la fel ... e cicatrizat pe veșnicie din dragoste pentru mine, iar eu să-mi permit să tac? Să-mi permit să-mi fie rușine? Dar Lui nu-i e rușine cu mine când vine Tatăl să caute rod în mine și vede că nu prea e și hotărăște că a investit destul în mine? Nu, nu-i e rușine. Ia în continuare responsabiliatea mea și îi spune Tatălui ”mai las-o un an.. am s-o lucrez mai mult ... am s-o strig mai tare ... am s-o îngrijesc mai bine” ... ca și cum ar fi vina Lui că eu nu dau rod. Nu-i e rușine cu mine când Îl întreabă îngerii ”ea cine e?” Mă recunoaște în fața lor că sunt a Lui, iar eu cum să nu recunosc că e al meu?
Astăzi nu mai tac, nu mai mi-e rușine, nu evit discuțiile cu evreii despre El, nu mă dau înapoi ca și cum aș fi mai prejos că eu cred în Regele Regilor și Domnul Domnilor. Asta nu înseamnă că mă urc pe o statuie în centrul Clujului și să mă apuc să strig ”Isus vă iubește” - nu fac asta nu pentru că mi-ar fi rușine, ci pentru că pur și simplu nu cred că ar cădea cineva pe genunchi auzindu-mă și s-ar întoarce la Adonai - dar nu mi-e rușine să spun că Îl urmez și încerc să nu-L fac să-i fie rușine cu mine.
Scriam nu demult că un adevăr este valid doar când este mărturisit, dacă nu este doar ceva ce cunoști.
Nu cunosc multe lucruri, nici nu mai cred că trebuie ... dar cunosc Viața și nu mi-e rușine să mărturisesc despre ea! Nu mi-e rușine cu Împăratul meu pentru că Lui nu-I e rușine să o numească pe una ca mine, fiica Lui!

Bat Melech בת מלך
Cristina

Sunday, April 25, 2010

Stânca mea

Căci Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi. Tehilim 31:3

Adonai nu e comparat cu nici o altă formă de relief decât cu muntele sau stânca. De ce? Pentru că este impunător, implică efort să ajungi pe vârf, poate să fie periculos dar oferă protecție împotriva posibililor atacatori.
Mă uitam la un documentar despre alpiniști și despre cucerirea muntelui Everest. Nu mă pasionează neapărat alpinismul dar am învățat ceva uitând-mă la niște oameni care își riscau viața să urce un munte. Erau în stare să îndure niște temperaturi groaznice, dispuși să doarmă în furtuni de zăpadă, mereu în pericol de avalanșe, mereu cad, mereu se ridică, mănâncă foarte limitat și se împing pe ei înșiși dincolo de orice limită pe care o are un om. Când ajung pe vârf toți spun că de fapt urcă să se cucerească pe ei, nu muntele în sine.
Adonai este un munte pentru noi. Ca să urci pe El îți trebuie determinare, îți trebuie o doză mare de voință, îți trebuie să fii mereu în alertă, să te mulțumești cu puțin, să fii dispus să te ridici repede de fiecare dată când tragi o căzătură și să fii dispus să te împingi dincolo de orice limită. Ca să ajungi la Adonai, trebuie să te cucerești pe tine.
Nu mă refer la mântuire. Asta se poate compara cu dreptul de a începe să urci pe munte. Dar dacă rămâi la baza muntelui, la ce îți folosește că ai câștigat dreptul să urci? Noi am fost chemați să fim ”alpiniști” nu doar iubitori de munte care mergem de 1 Mai la picnic la poalele muntelui.
Un alt lucru care m-a impresionat este că alpiniștii nu călătoresc niciodată singuri. Merg în echipe. Se ajută între ei. Cel mai experimentat rămâne ultimul ca să se asigure că nu rămâne nimeni în urmă. Scopul lor nu este care ajunge primul ci să ajungă toți și să nu se piardă nici unul.
La asta ne-a chemat Adonai. Nu e ușor, dar dacă ți s-a pus în cap ideea că vrei ca Adonai să-ți fie stâncă, asta e ceea ce implică urcarea pe stâncă. Dacă crezi că nu poți, ești liber să mergi la mare ... dar vederea ta se va limita doar la ceea ce e chiar în fața ta. De pe munte poți să vezi totul, de la înălțimea lui Adonai.
„Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: „Mută-te de aici acolo”, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă.” Matei 17:20
Știu că mulți cred că muntele la care se referă Yeshua este o problemă cu care te confrunți, dar eu cred că muntele e Adonai. Mi-e greu să cred că nici un credincios nu a avut niciodată credință nici măcar cât un grăunte de muștar de n-a reușit să mute nici un munte și mi-e și mai greu să cred că scopul pentru care cineva trebuie să aibă credință este a să schimbe relieful.
Dacă credinţa mea e doar cât un grăunte de muștar pot să-i spun lui Adonai să se miște și se mișcă, nu de dragul spectacolului, ci de dragul meu.
Nu am nevoie ca Adonai să se miște ca să mă aplaude alții, ci am nevoie ca Adonai să se miște pentru ca tot din mine să fie încredințat că El e un munte viu!

Bat Melech
בת מלך
Cristina

Thursday, April 22, 2010

Odihnă pentru sufletele voastre

Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” – Matei 11:28-30

A fi trudit înseamnă a fi obosit peste măsură, a fi extenuat. Când ești într-o astfel de stare, ultimul lucru de care ai nevoie este să fi înjugat, oricât ar fi de bun jugul și de ușoară sarcina care ți se dă. Totuși odihna la care cheamă Yeshua nu este una care este lipsită de orice activitate. Unii cred că dacă vin trudiți din lume după ce i-a muncit satan cum a vrut, când vin în Malchut HaElohim (Împărăția lui Adonai) vin să ocupe un scaun într-o încăpere odată sau de cel mult 3 ori pe săptămână, că doar ei sunt în ”odihna Domnlui”.
Toți care vin la Yeshua vin pentru că sunt trudiți greu, înjugați cu un jug nepotrivit care le face rău, care cară o sarcină mult prea grea pentru ei. Vin la Yeshua să scape de jug, să scape de sarcină pentru că tot ce le rămâne în cap când aud chemarea lui Yeshua este cuvântul ”odihnă”. Dar când ajung să aibă o relație cu Adonai și văd că de fapt nu au scăpat de a fi înjugați și nici nu au scăpat de sarcini, atunci încep să-L perceapă pe Adonai ca și Unul care se folosește de ei la fel ca și fostul stăpân. Intră în depresii sub lozinca ”dar nu înțeleg ce face acum!” și refuză să mai iasă din ea cu anii.
Astfel de oameni sunt în așa stări pentru că nu au înțeles nimic din chemarea lui Adonai.
Adonai nu cheamă nicăieri pe nimeni să vină la leneveală, sau la o stare de meditație lăuntrică asupra sinelui și un curs de îmbunătățire sufletească, El te cheamă să nu mai lucrezi pavându-ți drumul spre osândă veșnică, ci să vii să lucrezi pentru a zidi Împărăția Lui din care să fii parte.
Omul nu a fost creat să fie independent, ori lucrezi pentru Adonai ori lucrezi pentru cel rău.
Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii pe care aţi primit-o. Şi, prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii. – Romani 6:17-18
Nu ai multe opțiuni, singurele care ți s-au dat, singurele care ți-au fost puse înainte sunt viața și moartea, binele și răul.
Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta, iubind pe Domnul Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui şi lipindu-te de El: căci de aceasta atârnă viaţa ta şi lungimea zilelor tale. – Devarim/ Deuteronom 30:19-20
Dacă trăiești fără să-l alegi pe Adonai crezând că astfel îți trăiești viața, dă-mi voie să te anunț că îți trăiești moartea. Nu ești deloc independent dacă nu alegi nimic. Prin faptul că nu-L alegi pe Adonai, deja ți-ai ales stăpânul.
Dar dacă L-ai ales pe Adonai și muncești pentu El dar munca pe care o faci te trudește, te extenuează, te termină, mă tem că nu Adonai e Cel care te muncește. Munca pentru Adonai este odihnă chiar dacă sunt termeni care aparent se contrazic. Dacă ești extenuat din cauza jugului lui Adonai, înțelege că nu e jugul Lui.
Dacă este scris că pot totul în HaMashiach care mă întărește, atunci înseamnă că mă întărește în așa fel încât munca pe care o fac îmi dă odihnă și împlinire nu extenuare fizică și psihică. Oboseala aceea care te îndeamnă să renunți la lucrurile Lui, oboseala care te face să-ți fie silă să mai faci ceva pentru Adonai, oboseala aceea care te minte că ai crezut destul – mai bine dă-i pace; oboseala aceea care te face să stai ani la rândul pe același scaun într-o Biserică și nici nu mai știi ce cauți acolo, oboseala aceea care te cuprinde când deja crezi că ai auzit toate versetele din Scriptură, că știi toate cântecele și că nimic nu te mai încântă, astfel de oboseală nu e de la Adonai. Adonai nu împinge pe nimeni până acolo încât să spună ”le las pe toate, nu mai vreau nimic!” Dacă te afli într-o astfel de stare ... roagă-L pe Adonai să-ți ia jugul care nu El ți l-a dat să-l porți și să te învețe să porți un jug care să-ți aducă odihnă sufletească.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Wednesday, April 21, 2010

Adevărul

Să nu te iei după mulţime ca să faci rău; şi la judecată să nu mărturiseşti trecând de partea celor mulţi, ca să abaţi dreptatea. - Shemot / Exod 23:2

Când citeam asta mi-am amintit de ceva ce scrie în Talmud (Gemara, Sucah 45b). Rabbi Shimon spune ”am văzut pe cei ce stau pe calea adevărului până la capăt și nu sunt mulți. Dacă sunt 1000, eu și fiul meu suntem dintre ei. Dacă sunt 100, eu și fiul meu suntem dintre ei. Dar și dacă ar fi doar 2, eu și fiul meu vom fi aceia.”
El nu spunea aceste cuvinte ca și o laudă ci să-și îndemne talmidim (ucenicii) să rămână fermi în ce privește adevărul, chiar dacă ar fi nevoiți să stea singuri împotriva lumii.
Adică dacă ești convins că este un adevăr să nu asuprești pe străinul din mijocul tău (Exod 23:9), păi și dacă toți prietenii și cunoscuții tăi ar ajunge să se unească să asuprească pe un străin, atunci trebuie să pierzi relații mai bine decât să încalci ceva ce deja știi că e un adevăr.
Dacă știi că a binecuvânta poporul evreu este un adevăr, atunci și dacă ai fi în mijlocul unui grup de neo naziști și știi că ai suferi dacă i-ai apăra, tot trebuie să îi aperi.
Dacă ai întâlni pe un fiu al lui Israel care nu e tocmai ”kosher” tot rămâne valabil adevărul că trebuie să îi binecuvintezi. Adevărul nu se schimbă după situații. Adevărul este absolut pentru că Adonai este absolut. Nu mă refer la ”cantitatea” de adevăruri pe care le cunoști, pentru că Adevărul nu-l poți cunoaște tot odată. Toată viața descoperi noi adevăruri, dar contează ca atunci când le vezi că sunt adevăruri să le și trăiești nu doar să ai cu ce să argumentezi când vrei să dai la frați în cap că nu sunt cum știi tu că ar trebui să fie.

Dacă știi că Yeshua este Calea, Adevărul și Viața, iar cineva se trezește să-ți spună că El a fost vreun înger, sau doar un om, sau orice altceva decât ceea ce a spus El Însuși că este, atunci să nu taci, chiar dacă ai de pierdut.
Când Yeshua era înaintea lui Pilat și i-a spus că El a venit să mărturisească despre adevăr și că oricine este din adevăr ascultă cuvintele Lui, atunci Pilat L-a întrebat ”Ce este adevărul?” (Ioan 18:37-38)
Nu scrie care a fost răspunsul lui Yeshua, dar era evident. Adevărul este să mărturisești despre Adevărul lui Adonai, despre Cuvântul Lui. Adevărul doar știut nu este valabil. Adevărul trebuie mărturisit. Dacă știi un adevăr și nu-l mărturisești, la ce te ajută să-l știi?
Dacă știi cine este Yeshua, la ce te ajută că tu știi dacă taci la fel ca și cei care habar nu au de adevărurile Scripturii?

Dacă nu poți să rămâi loial nici măcar adevărului de are crezi că ești convins, atunci nu vei putea să fii loial la nimic, niciodată.
„Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:31-32).

Bat Melech בת מלך
Cristina

Tuesday, April 20, 2010

יום העצמאות‎ - Ziua Naţională a Israelului

יום העצמאות‎ Yom Ha'atzmaut - Ziua naţională a Israelului.
Astăzi se împlinesc 62 de ani de când HaShem, prin Ben Gurion a declarat pământul evreilor, Statul Israel. Adonai i-a făcut una din cele mai puternice ţări din lume, atât pe plan cultural, tehnologic, militar şi ştiinţific. Una din cele mai mici ţări (ca şi suprafaţă) din lume, are parte de mai multă atenţie decât marile puteri ale lumii. Israelul este înconjurat de 22 de ţări arabe, cu o suprafaţă de 640 de ori mai mare decât a Israelului. Potrivit cu toate statisticile, Israelul ar fi trebuit de mult ras de pe faţa pământului, însă Adonai e Cel care se luptă pentru ei şi nu doar că nu sunt învinşi dar sunt biruitori în aproape toate luptele lor.
Fie ca Adonai să îi întărescă şi să îi facă în continuare cap şi niciodată coadă, să facă Faţa Lui să strălucească peste ei şi să le dea pacea Lui. Dar mai mult decât orice, îmi doresc pentru evreii mei dragi să li se ridice vălul de pe ochi şi să Îl vadă pe Yeshua ca Mashiach. Atunci înălţarea lor va fi completă... LA MULŢI ANI ISRAEL!!!!!!!!!










Bat Melech בת מלך
Cristina

Monday, April 19, 2010

יום הזכרון - Ziua comemorării soldaţilor Israelieni căzuţi la datorie

יום הזכרון - Yom HaZikaron
Este o zi de aducere aminte a celor care au luptat pentru independenţa Israelului şi pentru cei care s-au jertfit de-a lungul timpului ca să menţină Israelul pe harta lumii.
Anul trecut s-a onorat memoria a
22. 570 de soldaţi Israelieni căzuţi la datorie. Nu există nici o familie din Israel care să nu fi pierdut pe cineva drag sau să fi fost înrudit cu cineva care a fost ucis în războaiele Israelului.
Toţi cei ce iubiţi Israelul, rugaţi-vă pentru pacea şi binecuvântarea lor. Fie ca Adonai să-i întărească în continuare şi să-i facă de temut înaintea duşmanilor lor. Am Israel Chai! Poporul Israel trăieşte!



Cântecul se numeşte ארים ראשי "Arim Roshi" - Îmi voi ridica/înălţa capul

Merg acum pe drumul prezentului
ca şi un copil ce umblă în necunoscut
mâinile îmi sunt întinse
cerând ajutor să continui să merg cu tine
şi pe marginea drumului, florile parcă şi-au pierdut identitatea
şi caută o rază de lumină care să le ajute
cu încă puţină apă
din fântânile înţelepciunii
care să le mai dea puţină speranţă

Îmi voi ridica/înălţa capul
Îmi voi ridica privirea spre munţii din depărtare
şi vocea mea se va auzi ca un ţipăt
ca şi rugăciunea unui om
iar inima mea va striga
"de unde îmi va veni ajutorul?"

Trec acum prin locuri noi
paşii îi fac încet
Ce se găseşte acolo ce nu am găsit aici?
Am întrebat un trecător:
"ce păzeşti în inima ta?"
- pe mai marele cetăţii a cărui întreg trecut şi-l duce în spate
pe cel care priveşte în jur şi se uită la lumea lui
când prezentul e prea greu
nu spune un cuvânt
îmi voi ridica/înălţa capul să privesc înspre mâine

Îmi voi ridica/înălţa capul
Îmi voi ridica privirea spre munţii din depărtare
şi vocea mea se va auzi ca un ţipăt
ca şi rugăciunea unui om
iar inima mea va striga
"de unde îmi va veni ajutorul?"


Bat Melech בת מלך
Cristina

Saturday, April 17, 2010

Umblare

Pe-un drum abrupt,
Cu mâini de lut,
Sabia Duhului mi-ascut,
Să pot să merg cu frica să mă lupt.

Înnecată de ploi,
Mi-s urmele moi
Şi ochii de lacrimi goi,
Dar Te urmez prin noroi.

Vin tăcută în urma Ta...
De-abia îmi car sabia,
Mi-e grea până şi inima
Şi Te privesc cum îmi asculţi suflarea...

Nu-mi găsesc cuvintele
Să-mi rog rugăciunile,
Îmi întind doar mâinile,
Să-Ţi cuprind tălpile

Unde m-am rupt - să mă legi,
Din ploi să mă culegi,
De iubiri să mă dezlegi
Şi zidul frânt să mi-l dregi...

Şi-atunci voi vorbi de-a Ta bunătate
Că temeliile mele în Tine-s aşezate.
Cu vise binecuvântate
N-am să mai caut dragoste în lucruri moarte...
DOAR TU ÎMI EŞTI DESTUL!

Bat Melech בת מלך
Cristina

Thursday, April 15, 2010

Inima de Tată a lui Adonai

„Doamne”, i-a zis Filip, „arată-ne pe Tatăl, şi ne este de ajuns.” Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi, şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: „Arată-ne pe Tatăl?” - Ioan 14:8-9

Yeshua are statutul de Fiu, deci implicit cunoaşte noţiunea de Tată perfect. El a venit să ne înveţe să fim fii şi fiice şi să ne înveţe modul corect de a ne raporta la Adonai ca şi la un Tată.
Am tot auzit predici cu inima de Tată a lui Adonai, expus din toate punctele de vedere. Dacă eşti la fel ca mine şi te tragi dintr-o familie în care cuvântul "tată" nu a însemnat prea mult, când te întorci la Adonai şi încerci să Îl priveşti ca şi pe un tată, îţi este puţin mai greu. Tocmai de aceea de fiecare dată când auzeam câte o predică pe tema asta, mă atingea profund. Vorbesc la trecut pentru că ultima predică, pe tema asta, am auzit-o de vreo 2 luni de zile şi m-a schimbat definitiv. Vorbitorul, tânăr tată la rândul său, încerca să Îl prezinte pe Adonai în postura de tată. Omul nu a spus multe lucruri noi, a spus exact acelaşi mesaj pe care l-am auzit de atâtea ori până atunci, dar m-a marcat. Îl tot compara pe Adonai cu el şi pe noi cu cele 2 fetiţe ale lui, cea mai mare fiind de vreo 4 ani.
Omul vorbea despre dragostea nemărginită a lui Adonai, cum dacă tu plângi El plânge cu tine, cum dacă te loveşti vine şi te ia în braţe, cum dacă strigi vine imediat, cum te poartă în braţe mereu, etc.
Stăteam acolo pe scaun şi dintr-o dată mi s-a rupt filmul. Am început să rumeg afirmaţiile astea "faine" şi să le înţeleg nu doar să le aud. Mi-am dat seama dintr-o dată că toţi vorbitorii simt nevoia de a-L picta pe Adonai ca şi pe un tătic tânăr, iar pe copil ca şi unul de cel mult vreo 3 ani. Relaţia între cei 2 e foarte simplă. Copilul plânge, tăticul îl ia în braţe. Copilul vrea să se joace şi tăticul se joacă împreună cu el. Copilul se loveşte şi tăticul vine să-i sufle pe rană, spunându-i că a făcut "bu-bu" şi dacă tati suflă peste rană, se vindecă. Copilul cade şi nu există nici o consecinţă ci doar este luat în braţe şi mîngâiat mereu. Copilul nu creşte niciodată pentru că "oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea.” (Luca 18:17). Dar oare chiar aşa să fie?
Nu contest că atunci când te naşti din nou relaţia ta cu Adonai e de genul unui bebeluş cu tăticul lui, dar dacă rămâi la stadiul acela mereu, atunci eşti considerat retardat cu acte în regulă. Totuşi cei mai mulţi aleg să creadă că dacă te comporţi ca şi un copilaş de 3-4 ani mereu, eşti mai liber în relaţia cu Adonai.
Dacă te uiţi la o relaţie sănătoasă între un tată şi un fiu ajuns om matur, vei vedea că tatăl îl iubeşte profund pe fiu, dar că relaţia lor nu se limitează la fiul care-i sare în braţe şi tatăl care-l cară. Din contră, n-ai să vezi aşa ceva niciodată. Dar dacă relaţia este una sănătoasă, atunci tatăl va împărtăşi fiului lucruri pe care nu le putea vorbi cu el când era de 4 ani. Tatăl îi destăinuie inima sa şi fiul poate să înţeleagă şi vrea să asculte de sfaturile tatălui. Când fiul se loveşte, n-ai să-l vezi pe tată că merge să-i sufle pe rană, ci fiul poate să depăşească dureri care în trecut l-ar fi terminat. Când fiul suferă tatăl îl consolează şi-i dă sfaturi pentru că acum problemele fiului sunt reale şi nu se plânge că i s-a terminat lăpticul din sticluţă. Oare nu-şi mai iubeşte tatăl fiul? Binenţeles că-l iubeşte. Nu-l mai strânge în braţe? Binenţeles că da. Dar relaţia lor este una matură.
Yeshua spunea că cine L-a văzut pe El, L-a văzut pe Tatăl. Adică Tatăl şi Fiul sunt identici în gândire şi acţiuni. La un copilaş, când e mic, poţi să te uiţi şi să spui "ce tare seamănă cu tatăl lui!" dar asta nu înseamnă că i-ai confunda pe cei doi vreodată. Dar când fiul face exact ceea ce a învăţat de la tată (fie bine, fie rău) atunci spui că "e exact ca şi tatăl lui".
Când ai statutul de fiu matur atunci toate se schimbă. Atunci nu devi independent, ci responsabil în relaţia ta cu Adonai. Atunci înţelegi că trebuie să te lase să treci prin anumite lucruri pentru că planul Lui este mai mare decât doar persoana ta.
Când Yeshua era în grădina Gheţimani şi se ruga, ştia că urma să sufere mult şi a spus "Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” (Luca 42:22) Yeshua ştia că suferinţa Lui era parte dintr-un plan mai mare decât durerea imediată. Tatăl nu i-ar fi putut da pe mână o asemenea misiune dacă Fiul nu avea maturitatea să înţeleagă că inima lui Adonai suferea pentru întreaga lume şi că doar prin suferinţa lui Yeshua putea să vină mântuirea.
Nu-L iubea Tatăl pe Fiul pentru că L-a lăsat să sufere? Binenţeles că Îl iubea! Dar Fiul era matur şi ştia că într-o lume imperfectă unele lucruri se obţin doar prin suferinţă, aşa că Yeshua Şi-a asumat răspunderea pentru miliarde de vieţi şi a mers până la capăt pentru că Îl iubea pe Tatăl.
Doar pentru că alegi să te porţi ca un om matur şi să-ţi asumi responsabilitatea şi să împlineşti voia Tatălui, nu ai să pierzi din dragostea Lui, ci din contră, dacă e posibil Te va iubi şi mai mult.
Poate că deocamdată doar semănăm cu Tatăl nostru dar fie voia lui Adonai ca într-o zi să se spună despre copiii Lui "sunt exact ca şi Tatăl lor!"

Bat Melech בת מלך
Cristina

Wednesday, April 14, 2010

Sunt aici

Citeam azi ceva ce zicea Oswald Chambers "când te rogi, uită-te la Adonai, nu la problema pentru care te rogi."
Nu cred că există cuvinte care să descrie starea în care sunt acum şi dacă există nu le cunosc, deci nu am să încerc să le caut. Când mă simt aşa până şi rugăciunile mele sunt goale ... şi mă trezesc că merg înaintea lui Adonai, aşa mută şi goală şi tot ce-i spun e "sunt aici" şi sper că doar uitându-se la mine poate să vadă şi ce nici nu pot rosti. Să vadă zecile de gânduri care se zbat în mintea mea, să vadă sentimentele de care nici cum nu reuşesc să scap, să vadă tot regretul şi toată disperarea mea ... să mă vadă aşa cum sunt dincolo de tot ce încerc să par. Şi le vede. Îl simt că vine şi tot ce-mi spune este "ştiu".

"Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, şi i-a zis: „Unde eşti?” El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi-a fost frică, pentru că eram gol, şi m-am ascuns.” Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol?" - Bereishit/ Geneza 3:9-11a

Adonai l-a creat pe Adam perfect. Adam avea un creier care funcţiona la capacitate maximă, nu ca şi al nostru de 8% în cele mai bune cazuri. Totuşi, pare cel puţin retardat ce face el. Ştia că Adonai este Omniprezent şi Omniştient, ştia că nu are unde să se ascundă ca Adonai să nu îl vadă. Ştia că a fost întotdeauna gol înaintea lui Adonai şi că nu era mult mai gol acum că i s-au deschis ochii. Cu toate astea se ascunde printre pomii din grădină. Adonai îl întreabă "unde eşti?" şi el răspunde că s-a ascuns pentru că era gol şi deci i s-a făcut frică.
Culmea tot gol a stat înaintea lui Adonai din prima zi când a deschis ochii, doar că acum ochii lui nu mai erau îndreptaţi spre slava lui Adonai ci pe goliciunea lui. Adonai îl întreabă "cine ţi-a spus că eşti gol?" Adică "Adame, ai stat mereu gol înaintea Mea şi Eu nu m-am simţit jignit. Niciodată nu ţi-am spus că eşti gol, iar Eu sunt Singurul în măsură să-ţi spun că eşti gol, totuşi nu o fac. Cine ţi-a spus că eşti gol de contează pentru tine mai mult?"

Întotdeauna stai gol şi imperfect înaintea lui Adonai. Chiar şi atunci când ai impresia că ai atins nivelul 10.000 pe scara spiritualităţii, tot imperfect stai înaintea Lui. Şi Adonai nu vine nici măcar odată să îţi spună "eşti nevrednic! ai buzele necurate! nu mai vorbi cu Mine!" Nu. Adonai e mereu dispus să te vadă pe tine şi nu goliciunea ta, nu nevrednicia ta. Dar la un momentdat din cauza greşelilor pe care le faci, începi să te uiţi la goliciunea ta şi nu la bunătatea Celui prin care ai stat în picioare când credeai că ai dreptul. Când vine să te strige "unde eşti?" tu stai ascuns după alţii pe care îi vezi mai sfinţi şi îi spui despre goliciunea şi nevrednicia ta. Dar spune-i ceva ce nu ştie.

Yeshayahu /Isaia era în Beit HaMikdash, să se roage ca un bun evreu ce era şi dintr-o dată vede măreţia lui Adonai. Îi aude pe serafimi că strigă "Kadosh, Kadosh, Kadosh, Adonai Tzevaot! (Sfânt, Sfânt. Sfânt, este Domnul Armatelor) şi tot ce poate să spună el este "Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul!" De parcă Adonai nu era acolo când Yeshayahu nu-L vedea, dar când i se deschid ochii, în loc să-L laude ca serafimii, el se apucă să-şi spună starea. După ce este curăţit, TOT NEVREDNIC, nu mai simte nevoia să-şi sape o groapă să intre în ea, ci aşa nevrednic dar iertat, strigă către Adonai "Iată-mă! Trimite-mă!" Erau pe acolo serafimi, îngeri de toate felurile şi făpturi care nici nu au nume şi Yeshayahu între ei. Adonai nu vorbea cu el, ci pune o întrebare "Pe cine să trimit?" Yeshayahu a şi uitat că doar cu câteva momente înainte îi venea să moară şi nici nu mai aşteaptă să răspundă vreun înger (mai vrednic) ci strigă cât îl ţin puterile , ca unul care şi-a văzut starea dar a văzut bunătatea lui Adonai mai mare decât starea lui, "iată-mă! trimite-mă!"

Da, mă simt goală şi nevrednică din toate punctele de vedere. Cel mai uşor mi-ar fi să nu mai fac nimic şi să mă ascund sub pretextul că sunt nevrednică. Îmi vine să-mi sap o groapă şi să mă ascund în ea şi să nu mă mai găsească nimeni ... dar mă tot strigă Adonai şi nu am cum să rămân ascunsă. Mă duc aşa goală înaintea Lui. Îmi vine să-i spun că îmi pare rău că trebuie să mă vadă în halul ăsta ... dar nu-i vorbesc de lucruri pe care deja le ştie ... îi spun doar "sunt aici". Aşa incompletă, aşa confuză, aşa depăşită de situaţii, aşa stau înaintea Ta Adonai şi n-am să mă ascund pentru că sunt goală, întotdeauna am fost şi mă vezi cum sunt, dar dacă vrei să mai faci ceva cu mine, fă. Eu sunt aici.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Monday, April 12, 2010

Răspuns

Ieri a fost Yom HaShoah (comemorarea holocaustului împotriva evreilor). Am scris o postare pe tema asta, la care primesc un comentariu pe care nu l-am publicat la articol, pentru că vreau să-l postez. Comentariul este de la o persoană, Simona Osoian, pe care nu o cunosc, dar care îşi scrie nemulţumirea cu privire la afirmaţiile mele. Nu intenţionez să pun pe nimeni într-o lumină proastă şi nici să iau în derâdere ideile nimănui, dar chiar vreau să răspund la acest comentariu.


"Oricât de mult ai iubi un popor consider ca nu poţi face astfel de afirmaţii. Nu cred că suntem în măsură să stabilim noi efectele unor acţiuni care au avut loc în trecut. Dacă pornesti cu acest rationament polonezii i-au ucis pe evrei, una din pedepse ar fi tragicul accident atunci gandeste-te ca natiunea americana ar fi o mare de lacrimi. In razboi, asa cum am perceput eu, se pot regla conturi, infaptui actiuni care in alt cadru ar fi pedepsite cu moartea. Razboiul minimalizeaza acest gen de actiuni. Gandeste-te soldatii USLA ucisi la aeroportul Baneasa in 1989, evreii ucisi de soldatii unguri in Transilvania, civilii din Orient ucisi de catre armata americana si exemplele sunt nenumarate. Iar in ceea ce priveste genocidul, desi este trist, nu numai poporul evreu a avut parte in decursul istoriei de aceasta manifestare, sa nu-i uitam pe armeni si alte popoare care au rezistat timpului. Caile Domnului sunt ascunse ratiunii umane. Una din binecuvantarile Domnului. Referitor la atitudinea Romaniei in al doilea razboi mondial fata de evrei, Antonescu a permis trecerea la un moment dat a unui grup insemnat de evrei din Polonia, insa nu i-a putu ajuta cu vapor pentru ca erau implicate in razboi. Evreii si-au inchiriat de la bulgari. Vaporul s-a defectat si evreii au cerut Istambulului sa-i lasa sa intre in port pentru reparatii. Un atasat militar englez interzice turcilor sa ii lase sa intre in port, iar intre timp rusii sub pretext ca era un vaport strain le distruge vaporul, distrugand atatea vieti. Daca Romania dorea distrugerea evreilor nu cred ca mai puteau trece prin tara noastra si apoi sa se imbarce... Au fost victime intr-adevar, dar oare nu evreii aruncau apa clocotita pe soldatii romani cand s-au retras din Basarabia? Poate ma insel dar eu stiu ca Antonescu nu a trimis evrei la moarte in Germania. Insa s-au trimis evrei din Transilvania aflata sub ocupatie ungureasca la Auschwitz ( cazul doctoritei Lenghel Olga din Cluj-Napoca ). Revin la ideea mea: in razboi sunt actiuni pe care in conditii de pace nu le intelegem. In acest timp Dumnezeu sa ne dea puterea sa aratam dragostea Sa si sa o cultivam pentru ca atunci cand vor veni vremuri tulburi sa putem sta drepti. Dumnezeu sa va binecuvinteze!"


Dragă Simona,
"Pot" să fac afirmaţiile pe care le susţin în continuare pentru că sunt adevăruri istorice şi pentru că îmi permit să le afirm. Spui că noi "nu suntem în măsură să stabilim efectele unor acţiuni care au avut loc în trecut." - Glumeşti? Păi urmând logica ta nimeni nu este în măsură să stabiliească efectele vreunei acţiuni din trecut, ori până şi faptul că tu îţi zici creştină astăzi este efectul unei acţiuni din trecut a Unuia care S-a jertfit pe cruce. E aberant raţionamentul tău. Nu doar că sunt în măsură să stabilesc efectele acţiunilor din trecut, dar sunt obligată până şi de bunul simţ să fac acest lucru. Bunul simţ mă îndeamnă că dacă am văzut efectul unei bombe atomice să fiu împotriva folosirii ei. Dacă nu suntem în măsură să determinăm efectele acţiunilor din trecut, atunci la ce ne foloseşte prezentul, istoria, sau dezvoltarea, sau apărarea? Fii serioasă!
Spui că în război se pot regla conturi - numeşti uciderea a 6 milioane de oameni dintre care 1.5 mil. copii, reglare de conturi? Susţii că sunt scuzabile astfel de acţiuni pe motiv că e război? Uciderea a 6 milioane de evrei a fost mai puţin gravă pentru că era război? Îmi pare rău să te anunţ dar un lucru nu devine relativ bun sau relativ rău doar în funcţie de starea politică, aşa că nu, binenţeles că sub nici o formă războiul nu minimalizează astfel de acţiuni! Tocmai de aceea există un concept numit "crime de război" pentru că este până şi împotriva firii unui război.
Îmi tot înşiri cazuri în care au fost ucise grupuri de oameni, ba soldaţi americani, ba armenii, ba civili din orient şi nu-ţi văd sensul. Stai liniştită că sunt multe alte etnii care suferă şi dacă articolul meu ar fi avut legătură că armenii, sau genocidul din Burma, sau genocidul din Sudan, ai fi fost foarte în măsură să-ţi dai cu părerea, dar nu când este vorba despre holocaustul împotriva evreilor. Articolul meu făcea referire la o zi internaţională în care se comemorează moartea a 6 milioane de oameni pentru care aş aştepta cel puţin respect, nu acuze că nu am menţionat alte grupuri etnice care suferă.
Cât priveşte cunoştiinţele tale în legătură cu persoana lui Antonescu, nu te supăra dar mă faci să râd. Argumentul tău că Antonescu a fost de partea evreilor, este de-a dreptul ridicol. Ţi-aş recomanda o studiere mai atentă atât a istoriei României cât şi a holocaustului. Draga mea, Antonescu a dus o politică antisemită grosolană. La începutul guvernării sale, da a încercat să oprească legionarii de la a comite atrocităţi, însă dorind să-l mulţumească pe Hitler, cu care era în alianţă, a trimis 195.000 de evrei români în Transnistria, din care 49.927 au rămas în viaţă.
Din 29 Iunie şi până în 1 Iulie a fost organizat DIN ORDINUL LUI ANTONESCU pogromul de la Iaşi, unde au fost executaţi 12.000 de evrei, apoi la Miercurea Ciuc şi în alte oraşe. El numea uciderea evreilor "curăţirea terenului". Susţii că doar ungurii din Transilvania au trimis evrei la Aushwitz. Îţi recomand cu căldură să citeşti "primejdii, încercări, miracole" - povestea vieţii lui Moses Rosen, fostul Rabin Şef al României.
După ce au murit aproximativ 250.000 de evrei sub regimul Antonescu, acesta a schimbat taberele şi s-a dat cu Alianţa, după care a scăpat câţiva evrei de Eichman şi Horty, dar asta nu a şters sub nici o formă uriaşele crime comise de el, aşa că povestioara cu vaporul nu înseamnă nimic. Ţi-ai greşit locul în care să aperi persoana lui Antonescu!
Vorbeşti de "acţiuni pe care nu le înţelegem în timp de război" ... mi-e milă de oricine poate scuza aşa ceva sub pretextul că "e război!"
Îmi pare rău că nu am făcut referire la armeni şi la ţigani şi la sudanezi şi la ceceni, dar articolul meu era despre o zi de amintire a evreilor. Nu vreau să par insensibilă, dar nu mi s-a poruncit nicăieri de Adonai să mă rog pentru pacea armenilor, nici a americanilor, nici a polonezilor, dar mi s-a poruncit de Adonai să binecuvintez poporul evreu, să mă rog pentru pacea Yerushalayimului şi să-mi fie iertat că asta fac.
Cât despre remarci antisemite (fie ele izvorâte chiar şi din inima evanghelicilor) nu vor fi tolerate pe acest blog.
Dragă Simona îmi cer iertare dacă răspunsul meu nu e tocmai blând, dar ziua în care evreii îşi plâng morţii (din care unii ucişi din ordinul lui Antonescu), nu e o zi bună pentru tine să-mi vorbeşti despre bunătatea lui Antonescu!
Blogul meu nu e făcut să dărâme pe nimeni, dar nici tu nu m-ai zidit nici pe mine şi pe niciunul din evreii care îmi citesc blogul, aşa că te rog respectuos pe viitor să fii mai atentă şi să ţii cont că poate afirmaţiile tale eronate rănesc.
Fii binecuvântată!

Bat Melech בת מלך
Cristina

Sunday, April 11, 2010

Yom HaShoah

Astăzi se comemorează Yom HaShoah (Ziua distrugerii), zi în care se aminteşte de victimele holocaustului, pornit de Hitler împotriva evreilor.
6 milioane de evrei au murit în lagăre de concentrare, 2 milioane au murit după război din cauza malnutriţiei şi chinurilor îndurate în timpul războiului, iar alte milioane au rămas însemnaţi pe viaţă, atât fizic cât şi psihic.
Singura lor vină era că erau evrei.
Elie Wiesel - evreu român supravieţuitor al holocaustului, scrie în repetate rânduri despre cruzimea românilor, mult mai mare decât a naziştilor.
România a negat orice amestec în holocaustul împotriva evreilor, măcar că au fost ucişi 250.000 de evrei români. Abia în 2004, după multe presiuni şi mii de mărturii, România şi-a recunoscut vina.... prea târziu...
Creştinătatea nu a făcut nimic, ci din contră, în cele mai multe cazuri, i-au predat pe evrei în mâinile naziştilor, iar azi stau miraţi de ce evreii nu se creştinizează...
Nici un alt popor nu a suferit atâta persecuţie şi atâta ură şi totuşi să nu fie distrus de tot. Adonai nu şi-a întors faţa de tot şi Şi-a adus aminte de suferinţele lor ... i-a izbăvit şi i-a binecuvântat, dar consecinţele faptelor celor care i-au măcelărit încă rămân.
Dacă au tăcut bunicii şi părinţii voştri, măcar voi nu tăceţi când se ridică împotriva poporului sfânt toţi blestemaţii!

Am pus câteva clipuri. Nu închide ochii crezând că nu poţi să priveşti din milă! Deschide-ţi ochii! Priveşte rana poporului ales ca să înţelegi şi să nu mai dai sfaturi despre cum crezi tu că ar trebui să creadă! Deschide ochii să vezi că a fi ales nu implică doar binecuvântare! Deschide ochii să vezi ce înseamnă unul pentru toţi şi toţi pentru unul! Nu-ţi închide ochii spunând că ţi-e milă! Priveşte până unde merge antisemitismul ca să nu mai îndrăzneşti să taci nici măcar când se fac glume pe seama lor! Deschide-ţi ochii!






„Aşa vorbeşte Domnul tău, Domnul, Dumnezeul tău, care apără pe poporul Lui: „Iată că îţi iau din mână potirul ameţelii, potirul mâniei Mele, că să nu mai bei din el! Şi îl voi pune în mâna asupritorilor tăi, care îţi ziceau: „Îndoaie-te, ca să trecem peste tine!” Îţi făceai atunci spinarea ca un pământ, şi ca o uliţă pentru trecători. Isaia 51:22-23

„Vorbiţi bine Ierusalimului, şi strigaţi-i că robia lui s-a sfârşit, că nelegiuirea lui este ispăşită; căci a primit din mâna Domnului de două oricât toate păcatele lui. Isaia 40:2

Blestemat să fie oricine te va blestema, Şi binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Friday, April 9, 2010

Dezgustător

Ieri căutam ceva și din greșeală am dat peste o știre care m-a dezgustat complet. Era vorba despre 450 de căsătorii oficiate de organizația teroristă palestiniană, Hamas, doar în 2010. Aceste căsătorii sunt oficiate între bărbați maturi și fetițe de 6 ani. Acest ritual datează de pe vremea lui Mohamed, profetul Islamului, care s-a căsătorit cu Aisha când aceasta avea doar 6 ani și a trăit cu ea când avea doar 9 ani. A rămas căsătorită cu el până când a împlinit 18 ani și Mohamed a murit.
Mi se pare că i-au depășit cu totul pe țiganii noștri, dar asta probabil din cauza valorilor inspirate de Qur'an. Islamul este o religie dezgustătoare care încurajează pedofilia și promite ”martirilor„ (mai bine zis celor care decid să se arunce în aer în locuri publice ca să ucidă cât mai mulți infideli/evrei şi creştini) 70 de fete virgine. Orice altă religie promovează în viața după moarte un fel de înălțare spirituală, însă pentru musulmani înălțarea spirituală constă în a avea un harem de femei. Pentru asta sunt în stare să se omoare ca să dobândească o viață după moarte plină de plăceri sexuale. Nici măcar sataniștii nu urmează așa crez. Dezgustător de-a dreptul.
Cu astfel de oameni au de luptat zilnic evreii israelieni, cu oameni care nu au nici un principiu moral, pentru care viața altora nu are nici o valoare. Adonai să facă cu ei ce știe că mie mi s-a făcut geață doar privind acest video.




Bat Melech בת מלך
Cristina

Mesaj de la mama...

Aseară, supărată din cauza unora care au promis să "postească să mă lumineze Cel de sus" pentru că aş fi pierdută, supărată din cauza unor comentarii tip epistolă menite să mă "completeze", supărată din cauza unora care simt să-şi desfăşoare toată cunoştiinţa lor sub formă de comentarii la articolele mele dar care nu au nici o legătură cu subiectul în cauză, am scris un mesaj către toţi cititorii mei. Unii ori frustraţi ori că se simt datori să-mi spună, mă tot cataloghează drept eretică, alţii cred că mă jignesc că îmi spun că nu aş fi mesianică, alţii că nu aş fi Evanghelică, dar în final cam toată lumea simte nevoia să-şi exprime părerea cu privire la persoana mea şi deci am scris un mesaj ca să fiu în temă cu ei şi să le spun părerea mea. În finalul mesajului spuneam că nu mai ştiu dacă am dărâmat mai mult decât să zidesc cu blogul meu, sau dacă am clintit credinţa unora în loc să o întăresc, dar mi-am primit răspunsul, motiv pentru care am şters postarea respectivă.
Deşi am început acest blog pentru mine, m-am împăcat cu ideea că Blogspot este un spaţiu public şi deci oricine poate să-l citească, aşa se face că tot "luminatul" care e capabil să scoată din context, poată să mă judece pe mine ori afirmaţiile mele, sau să-şi dea cu părerea asupra nivelului meu spiritual. Cred că asta poate să facă doar Pastorul meu sau Rabinul a cărui părere o preţuiesc, sau cineva care mă cunoaşte destul de bine încât să înţeleagă că nu plănuiesc vreo revoluţie în domeniul Evanghelic.

Ştiu că printre oamenii care citesc blogul meu sunt fraţii şi sora mea, mama mea şi unchiul meu. Oamenii ăştia mă cunosc dincolo de doctrinele mele, dincolo de ceea ce ştiu, adică ceea ce sunt. Mama mea mi-a scris un mesaj aseară ... urmează ziua mea, deci mesajul e în temă, dar faptul că ea (care nu simte nevoia să mă încurajeze fără motiv, pentru că mă cunoaşte mai bine de atât) mă poate vedea dincolo de ceea ce las să vadă oamenii în general, mă face să sper că dacă cineva chiar vrea să înţeleagă ceea ce scriu, nu trebuie să se chinuie mult.
Mama mea e o fire mai artistică, cel puţin în exprimare şi-mi place să cred că am moştenit câte ceva de la ea şi vreau să postez mesajul pe care l-am primit pentru că mi-a readus zâmbetul pe buze:

"Cum aş putea să aştern în câteva cuvinte, bucuria care mă încearcă ştiind că te am lâga mine, tu suflet scump ce mi-ai fost alături când hălăduiam prin văi fără lumină şi fără speranţă, tu, care ţi-ai împletit lacrimile durerii cu mine când soarele refuza să se arate şi care ai ales să te bucuri atunci când Domnul m-a scos la loc larg, tu care mă faci să fiu mândră că te-am adus pe lume, că te-am purtat pe braţe şi azi când vânturi potrivnice îţi mângâie obrajii încă uzi de lacrimi te privesc ca pe o rază de soare, ca un lucrător pe ogorul Evangheliei pe care îl respect, îl iubesc şi îl ador. Ai venit în lumea acesta fără să vrei acest lucru şi te lupţi în fiecare zi sperând că ziua de mâine va fi altfel, dar rezolvarea o are ADONAI. "El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul, Cel ce te păzeşte nu va dormita". De ziua ta adun în buchet toate florile câmpului şi aş vrea să ţi le aştern în cale, să fii sănătoasă, plină de bucurie şi pace şi toată binecuvântarea cerului să coboare în viaţa ta. Te iubesc"
Asta mi-a liniştit supărarea ieri şi am luat-o ca şi de la Adonai, fiind deplin încredinţată că dacă am inspirat un strop de credinţă şi speranţă în cei dragi mie, restul nu mai contează...
Te iubesc mult mami şi mulţumesc că nu ai renunţat să te rogi pentru mine când nici nu voiam să aud de Adonai. Fii binecuvântată!


Bat Melech בת מלך
Cristina

Wednesday, April 7, 2010

Din învăţătura lui Rabi Nachman

Nu urmez filozofia breslover-ilor (de la Bratslav/Bratislava) al căror Rabi a fost Nachman Kahana (derivaţie din Cohen) din Uman, Ucraina, dar dintre rabinii chassidici (Chassid vine de la chesed - lit. milă sau îndurare, dar chassidim ca şi grupare evreiască sunt consideraţi cei mai religioşi dintre evrei) îmi place pentru că încuraja kiruv (încercarea de a apropia evreii seculari de HaShem şi de Torah; un fel de evanghelizare Iudaică) şi încuraja alyah.

El îşi învăţa talmidim (ucenicii) spunând:

- Dacă nu ai de gând să fii mai bun mâine decât astăzi, pentru ce mai vrei să trăieşti încă o zi?

- Dacă crezi că poţi face rău, atunci crede şi că poţi repara răul făcut. Dacă crezi că poţi să faci pe cineva să sufere, crede şi că poţi să vindeci.

- Niciodată nu ţi se pune un obstacol în cale pe care să nu-l poţi trece.

- Pentru cel care trăieşte prin credinţă întreaga lume este un pod îngust pe care trebuie să-l treacă, cel mai important lucru este să nu te temi orice ar fi.

- Rolul unui tzadik (neprihănit) pe pământ este să coboare în întuneric şi să aducă sufletele pierdute la lumină. Dacă un tzadik a devenit tzadik cu scopul de a fi doar el singur în lumină prin definiţie nu mai este tzadik, pentru că un tzadik îşi iubeşte aproapele ca pe sine însuşi.

- Iertarea faţă de unul care ţi-a greşit înseamnă vindecare. Neiertarea înseamnă boala sufletului.

- Dragostea este mai mare decât ura, pentru că HaShem este dragoste.

- Oricine are în el potenţialul de a deveni un tzadik, trebuie doar să-L vrea pe HaShem mai mult decât se vrea pe sine însuşi.

- Oricine poate să vadă răul în celălalt, dar este nevoie de Ruach HaKodesh în tine ca să găsească binele din ceilalţi şi când îl vede să-l numească bine, căci este scris "vai de cel care spune binelui rău şi răului bine".

- Când un breslover se roagă, să se roage cu tot ce este el, cu toată puterea, cu toată inima şi cu tot sufletul, dacă nu mai bine să tacă. Dacă el nu este convins de ceea ce se roagă, cum are să-L convingă pe HaShem?

Bat Melech בת מלך
Cristina

Tuesday, April 6, 2010

Ben David - Fiul lui David

David HaMelech (Împăratul David) ajuns în fruntea întregului Israel, şi-a dorit să zidească o casă pentru HaShem. În Shmu'el 2 (2 Samuel) 7:12-14a Adonai îi răspunde lui David: "Când ţi se vor împlini zilele şi vei fi culcat cu părinţii tăi, Eu îţi voi ridica un urmaş după tine, care va ieşi din trupul tău, şi-i voi întări împărăţia. El va zidi Numelui Meu o casă, şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui. Eu îi voi fi Tată şi el Îmi va fi fiu." Ben David (fiul lui David) trebuia să zidească Beit HaMikdash.
Când David a murit, în locul lui a domnit Shlomo HaMelech, care a zidit Beit HaMikdash (Templul) din Yerushalayim. Dar David a mai avut un fiu care trebuia să vină să zidească un Beit HaMikdash în inima oricui va crede în El, acest Fiu a fost Yeshua HaMelech.
Ca să fie împlinite cuvintele lui Adonai din Shmu'el 2 - 7:12-14, doar un fiu al lui David HaMelech putea să zidească Beit HaMikdash.
Adonai este un Dumnezeu al tuturor lucrurilor care se văd şi care nu se văd şi pentru El amândouă sunt importante, dar ştim că este scris că tot ce se vede a fost făcut din lucruri care nu se văd (Evrei 11:3).
Shlomo a construit partea vizibilă a lucrurilor, zidind un Templu care era palpabil, în văzul tuturor, impunător şi impresionant. Yeshua a construit partea nevăzută a lucrurilor, zidind un Templu care nu se poate atinge pentru că este ascuns în inima credinciosului, care nu se impune în nici un fel şi nu impresionează decât pe cel care îl poartă în sine. Beit HaMikdash zidit de Yeshua HaMelech trebuie să-l priveşti cu ochii închişi, pentru că îl poţi vedea doar prin credinţă.
Beit HaMikdash zidit de Shlomo era un loc extraordinar, unde Shekinah (gloria) lui Adonai se odihnea pe Aron HaBrit (Chivotul Legământului). Era un loc unde te duceai să te sfinţeşti. Era locul unde te duceai să-ţi aduci jertfele de ispăşire şi de mulţumire. Te duceai la Beit HaMikdash să te întâlneşti cu Cel care locuia în el pentru că Templul era locul cel mai aproape pe pământ de Cel Prea Înalt.
Beit HaMikdash zidit de Yeshua se află în inima oricărui credincios. După cum scopul Templului lui Shlomo era ca Shekinah să locuiască acolo, scopul Templului lui Yeshua este acelaşi. În Templul lui Shlomo te duceai să te sfinţeşti, Templul lui Yeshua în schimb sfinţeşte pe cel în a cărui inimă se află. În Templul lui Shlomo te duceai să îţi aduci jertfele, în Templul lui Yeshua, purtătorul Templului este jertfa adusă în fiecare zi. În Templul lui Shlomo te duceai să te întâlneşti cu Kadosh Baruch Hu (Cel Sfânt, Binecuvântat să fie El), pe când în Templul lui Yeshua, Kadosh Baruch Hu locuieşte în tine din momentul în care alegi să crezi în El şi să urmezi căile Sale.
Beit HaMikdash zidit de Shlomo HaMelech era vizibil, dar scopul lui era să apropie omul de partea nevăzută, de partea spirituală. Beit HaMikdash zidit de Yeshua HaMelech este nevăzut, este duhovnicesc, dar existenţa lui în inima cuiva se vede în afară, de ceilalţi.
În Templul lui Shlomo nu intra nimic necurat, cu atât mai mult în Templul lui Yeshua nu are voie să intre nimic necurat.
Adonai să ne ajute să ne sfinţim până la capăt.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Monday, April 5, 2010

Ha Avot - Avraham, Yitzak v'Yaakov

Ha Avot = Părinţii, liter. Taţii, cu referire la Avraham, Yitzak şi Yaakov.
În Iudaism este un concept care se numeşte b'zchut haAvot, adică în meritul celor 3 părinţi. Când un evreu se roagă, se roagă la HaShem ca fiind Dumnezeul lui Avraham, Yitzak şi Yaakov. Adonai se prezintă pe Sine Însuşi ca fiind Dumnezeul acestor 3 şi Yeshua face referire în evanghelii la acest concept b'zchut haAvot în Matei 22:32 când citează Shemot (Exod) 3:6 „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov?” Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi ci al celor vii.”
De ce Adonai alege să se numească pe Sine ca fiind Dumnezeul lor? Nu erau oameni perfecţi.
Avram era un închinător la idoli când l-a strigat Adonai. În Talmud scrie că Avram se închina la fel ca şi toţi ceilalţi haldei la soare şi la lună, dar că atunci când a fost chemat a înţeles că era Unul mai mare decât soarele şi luna. Avram nu găsea ca fiind ceva greşit să mintă pentru a se salva pe sine şi nevasta lui (Bereishit/ Gen. 12:10-20). Avram se temea, Avram se îndoia de făgăduinţa primită (motiv pentru care l-a avut pe Ishmael), Avram nu era perfect. Dar Adonai nu are nevoie de oameni perfecţi ca să facă un lucru veşnic. HaShem a mers la Avram şi i-a schimbat numele în Avraham. Ishmael a ieşit din Avram, dar Yitzak s-a născut din Avraham.
Yitzak, al 2-lea dintre Avot, la rândul său nu era un om perfect. La fel ca şi tatăl său Avraham, Yitzak a minţit să se scape pe sine şi pe nevasta lui. A avut 2 fii, din care a ales să-l iubească pe cel care încălcat poruncile lui Adonai. Când Eisav s-a căsătorit cu femei hetite, ori nu l-a mustrat, ori nu a avut nici un cuvât de zis în viaţa lui Eisav care s-a căsătorit cu închinătoare la idoli. Yitzak nu putea să discearnă voia lui HaShem când a trebuit să dea binecuvântarea întâiului născut. Din cauză că îl iubea pe Eisav mai mult, a considerat că şi HaShem face la fel, dar ştim din Malachi /Maleahi 1:2-3 că Adonai l-a iubit mai mult pe Yaakov: "Nu este Esau frate cu Iacov? zice Domnul; totuşi am iubit pe Iacov, şi am urât pe Esau". Yitzak este singurul dintre Avot la care Adonai nu i-a schimbat numele.
Apoi Yaakov... probabil mai plin de defecte decât Avraham şi Yitzak la un loc. Yaakov a trebuit să mituiască pentru dreptul de întâi născut, să înşele pentru binecuvântarea tatălui său, să se lupte cu Malach Adonai ca să fie binecuvântat. Probabil cu nici unul dintre Avot nu s-a purtat Adonai atât de aspru şi atât de bun. Aspru pentru că a plătit pentru fiecare lucru greşit. Pentru că l-a înşelat pe tatăl său, Adonai a lăsat să fie înşelat de Laban; fiica lui Dina a fost violată de Sihem; pentru că a luat prin înşelătorie dreptul de întâi născut, Adonai i-a luat pe întâiul său născut din Rachel, pe Yosef. Dar a primit de la Adonai mai mult decât toţi Avot pentru că HaShem i-a înapoiat totul şi pe deasupra l-a numit Israel, nume cu care se numesc toţi aleşii Lui. Pe lângă faptul că Adonai se numeşte Dumnezeul lui Avraham, Yitzak şi Yaakov, El se numeşte mereu Dumnezeul lui Israel --- Dumnezeul unui om imperfect.
Adonai nu are nevoie de perfecţiunea mea ca să lucreze cu mine. Dacă un pictor pictează o capodoperă cu o pensulă defectă, capodopera doar scoate şi mai mult în evidenţă talentul pictorului care nu-şi trage talentul din pensule perfecte ci din măiestria cu care se foloseşte până şi de o pensulă defectă.
Nu spun că omul şi felul lui de a fi nu trebuie să se schimbe şi să se îmbunătăţească mereu, dar acolo unde încercarea mea de a fi mai bună eşuează, Adonai nu se lasă oprit de eşecul meu pentru a lucra cu mine în continuare. El zideşte Malchut haElohim (Împărăţia lui Dumnezeu) cu oameni imperfecţi, dar ştiu că El este un Ziditor desăvârşit şi ceea ce zideşte El rămâne.
Adonai nu a considerat că se umileşte pe Sine prin asocierea Sa cu cei 3 Avot. Deşi erau imperfecţi şi Adonai perfect, Adonai nu a considerat ca de apucat ascultarea lor faţă de El şi nu S-a ruşinat să se numească pe Sine Dumnezeul lui Avraham, Dumnezeul lui Yitzak, Dumnezeul lui Yaakov şi nădăjduiesc cu toată inima mea să se numească pe Sine fără să-i fie ruşine, Dumnezeul lui Bat Melech.
Sunt foarte conştientă de toate imperfecţiunile mele şi ştiu cu toată inima mea că tot ce am bun în mine e de la Adonai. Ştiu că de multe ori sunt o pricină de poticnire pentru unii şi îmi pare rău, aş vrea să puteţi să priviţi la El şi nu la unealta de care se foloseşte.
Fiţi binecuvântaţi de Adonai shel Avraham, Yitzak v'Yaakov!

Bat Melech בת מלך
Cristina

Saturday, April 3, 2010

Întrebări

Când mă priveşti din oglindă, mă mai ştii?
A mai rămas ceva din mine, sau doar ochii pustii?

Când Îţi spun cuvinte, le mai crezi?
Când mă pierd în mine, mă visezi?

Te simţi înşelat de rodul meu puţin?
Jignit de necredinţa de care mă ţin?

Ce crezi când mă vezi pe urma secerătorilor?
Dar când îmi vezi visele c-au ajuns hrana ciorilor?

De ce nu renunţi să mă strigi din Cuvânt?
De ce nu mă opreşti când note false Îţi cânt?

Ce simţi când mă vezi goală de plinătate şi plină de goliciune?
Dar când vrei să îmi dai dulceaţă iar eu stau în amărăciune?

Te doare când mă dor dureri ce nu-s ale Tale?
Când tot mă prăvălesc, de ce vii după mine-n vale?

Râzi când Te caut să Te aud cum respiri?
Dispreţuieşti că mă las bântuită de-amintiri?

Când nu am nimic, de ce mă mai priveşti?
Şi când nici eu nu pot iubi, de ce mă mai iubeşti?

--când doar întrebări mai ştiu să rostesc,
Ajută necredinţei mele să pot să Te găsesc...

Şi când Te caut tot în lucruri rupte,
Trimite-Ţi Ruach, spre Tine să m-ajute!

Bat Melech בת מלך
Cristina

Thursday, April 1, 2010

Lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea

.....aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea; şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu. - Efeseni 3:17-19

Este scris că ha derech (calea) care duce la viaţă este îngustă (Mat. 7:14). Pe ea ai destul loc cât să pui un picior în faţă la altul. Nu e "fun", nu e o glumă, dar dacă ar fi doar o cale îngustă să ieşi dintr-un loc groaznic, n-ai umbla pe calea respectivă că nu-ţi convine de lăţimea căii? Cu siguranţă că nu. Te pui pe calea respectivă oricât de îngustă ar fi, pentru că ştii că nu are cum să fie mai îngustă decât iluzia asta că locul groaznic unde te găseşti ar fii un loc larg. Şi dacă se întâmplă să cazi, că poate n-ai văzut unde să mai pui piciorul, ori că pur şi simplu ai obosit, ori că te-a fermecat mincinosul care vrea să te doboare, atunci nu trebuie să disperi. Dragostea Celui care S-a făcut Cale sub paşii tăi, se lărgeşte pe Sine, tot de dragul tău. Nu să te încurajeze să cazi ci să te încurajeze să înţelegi că dragostea Lui e mai mare decât păcatele şi slăbiciunile tale. Şi atunci ajungi să înţelegi că tot ce ai crezut că ştii despre cât de îngustă e Calea e doar în mintea ta. Atunci ştii că nu ştii nimic şi-i mulţumeşti doar că dragostea Lui se lărgeşte sub paşii tăi să te ţină pe Cale.
Poate ai mers o bucată de vreme pe Calea Lui dar din motive ştiute doar de tine, ajungi pe alte căi. Nici măcar atunci nu ai motive să disperi. Oricât de departe ai fi ajuns, să-ţi vii în fire la fel ca şi fiul risipitor, să laşi toţi porcii în treaba lor şi să strigi cât te ţin puterile să-ţi mai dea o şansă. Şi ştii o să se întâmple? Măcar că mincinosul va striga după tine că nu mai eşti vrednic, că ai mers prea departe şi că nimeni, nici măcar El nu te mai poate ajunge în locul unde ai ajuns, vei vedea lungimea dragostei Celui Prea Înalt. Şi dacă a trebuit să te lase să mergi aşa departe doar ca să înţelegi că dragostea Lui e mai lungă de atât, atunci facă-se voia Lui, dar sub nici o formă să nu crezi că satan a creat o cale mai lungă decât lungimea dragostei Lui.
Dacă te afli în faţă la un munte atât de înalt încât nu-i vezi nici mijlocul darmite vârful şi nici nu ştii cum sau cu ce putere ai să poţi să-l urci, să ştii că Adonai l-a pus în calea ta să înţelegi înălţimea dragostei Lui. Vrea să înţelegi că e mai Înalt decât orice înălţime.
Iar dacă ai ajuns într-o groapă atât de adâncă încât nu ştii cine şi cu ce tehnologie te-ar mai putea scoate de acolo, să ştii că ai fost pus în groapă să înţelegi ce înseamnă adâncimea şi să înţelegi că dragostea Lui e mai adâncă decât cea mai adâncă groapă. Nu eşti trântit în groapă pentru că ai făcut ceva rău, nu eşti în groapă pentru că te dispreţuieşte Adonai, ci eşti în groapă din acelaşi motiv ca şi Yosef. Când urma să fie vândut de fraţii lui, Yosef se afla într-o groapă nu pentru că Adonai Şi-a întors Faţa de la el, ci pentru că era pe drum să devină prim ministru în Mitzrayim (Egipt). Poate nu înţelegi ce cauţi acolo în groapă, dar dacă groapa e singurul fel în care poţi pricepe sensul cuvântului adânc, atunci te lasă în groapă ca să vezi că e mai adânc decât groapa ta.
Orice sfânt trebuie să înveţe care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea dragostei lui Adonai, tocmai de aceea te lasă să cazi, să mergi departe de El, să stai mut în faţa munţilor şi să zaci neputincios în groapă, pentru că altfel nu ai ştii că dragostea Lui e mai mare decât crezi tu. Dacă ai ştii cât te iubeşte nu te-ai mai teme niciodată! De aceea trebuie să înţelegi toate măsurile dragostei Lui, ca să nu te mai temi niciodată ci să umbli plin de încredere, cu paşi fermi pe o Cale care e făcută din har.

Bat Melech בת מלך
Cristina