El descoperă lui Iacov Cuvântul Său, lui Israel legile şi poruncile Sale.
El n-a lucrat aşa cu toate neamurile, şi ele nu cunosc poruncile Lui. Lăudaţi pe Domnul!

- Ps 147:19-20

Eu

Necredincioasă şi totuşi cred,

Dau jumătăţi şi vreau întreg

Mă las lovită de vânt
Doar ca tristeţea să-mi cânt.

Sunt perfect imperfectă
Mereu la nimicuri atentă,

Învăţ repede şi uit uşor

Mi-e frică de-nălţime, totuşi vreau să zbor.

Mă pierd în bătălii pierdute,

Mă regăsesc în lucruri rupte.

Visez la Yerushalayim

Dar încă sunt în Mitzrayim. (Egipt)

Încerc să mă înalţ în loc să te las să mă porţi,

Şi încă mai caut viaţă între morţi.

Aval mitzvotecha lo shachachti (dar nu uit poruncile Tale)

Şi sunt aici şi sunt a Ta şi Tu mă ştii.

Sunt ascunsă-n Tine ca Torah-n Aron Koddesh

Nu vreau altă lumină, Tu eşti al meu Shemesh (soare)

Eşti totul pentru mine Adonai,

Eşti pentru că EŞTI, nu pentru că îmi dai.

Crează-mă nouă Creatorule!

Şi vindecă-mi rănile Vindecătorule,

Să pot să mă ţin după Tine

Până mă vei primi în slăvi divine.

Bat Melech

Cristina

Jugul Lui

Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.”- Matei 11:29


Lumea te înhămează la un jug nepotrivit la care de cele mai multe ori tragi singur și ți se promite mult dar rămâi doar flămând după ”mai mult”. Ești împovărat și trudit și ai nevoie de odihnă. Cei mai mulți răscumpărați așteaptă când vin la Dumnezeu o odihnă care să implice lipsa oricărei activități, un fel de leneveală. Dar Dumnezeu ne-a chemat la o odihnă care implică un jug și o sarcină de purtat. Dumnezeu nu ne-a chemat la un somn bine meritat după multă trudă, El ne-a chemat să purtăm un jug bun. De ce? Pentru că în jug înveți diferența din a fi trudit și a duce o sarcină ușoară. Cel mai minunat este că deși ești în jugul Lui, nu tu duci greutatea ... Trebuie doar să înveți cu adevărat că din El prin El și pentru El sunt toate lucrurile.

Bat Melech
Cristina

Faith in the Dark

Do you only believe when you can see with your eyes? When your prayers are answered and miracles carry you on their wings? Or do you also believe when circumstances fly in your face?
If it touches you to the core, if it is a belief you truly own, if it is as real to you as life itself, then it does not change.
And if it does not change, then you are bound up with the true essence of the One who does not change. -- Tzvi Freeman

Fiul Risipitor - Interpretare personală

El a mai zis: „Un om avea doi fii. Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: „Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.” Şi tatăl le-a împărţit averea. Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea ducând o viaţă destrăbălată. După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă. Atunci s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii. Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni. Şi-a venit în fire şi a zis: „Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici! Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.” Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult. Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.” Dar tatăl a zis robilor săi: „Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare. Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne înveselim; căci acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit.” Şi au început să se înveselească. Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri. A chemat pe unul din robi şi a început să-l întrebe ce este. Robul acela i-a răspuns: „Fratele tău a venit înapoi, şi tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a găsit iarăşi sănătos şi bine.” El s-a întărâtat de mânie şi nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieşit afară şi l-a rugat să intre. Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: „Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atâţia ani, şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă înveselesc cu prietenii mei, iar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat.” „Fiule”, i-a zis tatăl, „tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce am eu este al tău. Dar trebuia să ne înveselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort, şi a înviat, era pierdut, şi a fost găsit.” – Luca 15:11-32

Pomeneam în postarea de ieri, că și dacă un om ar ajunge într-o stare atât de decăzută precum fiul risipitor, mai există har. Însă prin aceasta nu aș vrea să se înțeleagă că e ok să ajungi în starea respectivă, de aceea am să scriu unele păreri personale în legătură cu acest moshel (pildă).

Fiul risipitor a cunoscut toată bunătatea tatălui, totuși a simțit că îi va fi mult mai bine pe cont propriu. Își cere partea de avere, în Halacha (legea iudaică) însemna că îl cosidera mort pe tatăl său. Potrivit cu Halacha, fiul trebuia alungat, dar Yeshua vrea să scoată în evidență o trăsătură de caracter a tatălui ca să putem noi înțelege o fărâmă din ceea ce este în stare să facă Dumnezeu pentru noi.

După cum scrie în Romani 8:32

El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?

Tatăl avea dreptul să-l alunge pe fiu în momentul în care a venit și și-a cerut partea de avere, dar nu numai că nu l-a alungat ci mai mult, i-a dat partea de avere.

Fiul ia ”ceea ce i se cuvenea” și pleacă într-o țară îndepărtată unde își risipește toți banii. Atâta timp cât suntem în casa Tatălui depindem de bunătatea Lui ca să ne dea din ”banii” Lui și El întotdeauna ne va da destul. În momentul în care vream să fim pe cont propriu suntem meniți să eșuăm pentru că nu ne știm cheltui ”banii” și viața cu înțelepciune.

Fiul a ajuns să păzească porcii. Yeshua vorbea cu evrei în momemntul în care dă acest moshel (pildă). Un evreu nu are voie nici măcar să se atingă de trupul mort al unui animal necurat potrivit cu Vayikra (Leveticul) 11. Pentru un evreu să ajungă să îngrijească de porci și să râvnească la mâncarea lor, era cea mai decăzută stare posibilă. Nu l-a costat doar rușinea și demnitatea dar tot ceea ce era el a devenit întinat.

Fiul își vine în fire și se hotărăște să meargă înapoi la tatăl ca și slujitor, doar să fie din nou în casa tatălui.

Când ajunge acasă, tatăl nu doar că îl iartă dar îl îmbracă cu haina cea mai bună. Adică ești îmbrăcat din nou în neprihănire, în Hristos.

Iertarea i s-a dat și a făcut din nou parte din casa tatălui, doar că fiul a rămas fără moștenire.

Tatăl i-a spus fiului mai mare ”tot ce am eu este al tău” și nu avea ce să mai ia și să îi dea fiului care și-a risipit averea.

Părerea mea personală este că dacă cineva ajunge și cunoaște plinătatea bogăției lui Adonai și totuși alege s-o ia pe căi greșite, în cazul în care se pocăiește este primit și tot cerul se bucură de revenirea lui/ei, dar asta nu schimbă în nici un fel faptul că și-a risipit averea.

În 2 Petru 2 scrie în versetele 20-21:”În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi. Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată.”

Moștenirea Tatălui este pentru cei care rămân în casa Tatălui, nu pentru cei care trăiesc cum îi taie capul și risipesc lucrurile Tatălui ca și cum ar fi averea lor.

Deci dacă ai luat o hotărâre să Îl urmezi pe Yeshua, nu mai privi în urmă ca și cum ai fi pierdut ceva, ci înțelege că ai câștigat dreptul să fii în casa Tatălui, că tot ce are El este al tău, dacă rămâi în casa Lui.

Bat Melech

Cristina

Un Dumnezeu care nu renunţă

În Yeshayahu /Isaia 42:3-4 scrie despre Yeshua ben Elohim:
"Trestia frântă n-o va zdrobi, şi mucul care mai arde încă, nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr. El nu va slăbi, nici nu se va lăsa, până va aşeza dreptatea pe pământ; şi ostroavele vor nădăjdui în legea Lui."
Mi se pare că Adonai este fascinat de contrasturi. Iubeşte situaţiile limită şi cicumstanţele împotrivitoare. Acest Dumnezeu care se numeşte pe Sine şi foc şi apă, şi pace şi sabie, şi Leu şi Miel, alege lucrurile nebune ale lumii să le facă de ruşine pe cele înţelepte şi îşi scoate o întăritură de apărare din gura pruncilor, doar ca să demonstreze că puterea Lui nu are nimic de-a face cu puterea omenească.
Acest Dumnezeu nu se lasă descurajat de lucrurile rupte: le repară. Nu se lasă descurajat de faptul că trestia e frântă şi că mucul este aproape stins. El nu renunţă. Puterea Lui nu slăbeşte.
Este un verset în Proverbe 24:10 care spune că "dacă slăbeşti în ziua necazului, mică îţi este puterea". Dar puterea lui Adonai este mare şi o demonstrează faptul că nu este descurajat de mine care aleg s-o iau pe căi greşite şi în nebunia mea aproape mă frâng, nu. El lasă 99 de oi să vină după una singură. Ai zice că un păstor înţelept ar spune "am să le păzesc pe cele 99, pentru că sunt mai multe şi mai importante", dar Yeshua este un păstor înţelept nu în felul lumii ci în felul Său. El se duce după una singură şi când o găseşte o poartă pe umeri.
Asta înseamnă să merg pe căi alese de inima mea că oricum El va veni după mine? Nicidecum, dar "dacă se întâmplă ca să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână" - Ps 37:26-27a.
Dacă ai făcut un Legământ cu Adonai, atunci ai fost apucat de El şi El se va ţine cu dinţii de tine ca să te ducă acasă, în afară de cazul în care tu chiar insişti să fii lăsat...dar şi atunci, eu cred că va trebui să i te împotriveşti lui Dumnezeu până la uşa iadului, pentru că se va lupta pentru sufletul tău.
Nu e de dorit să te pierzi odată ce ai cunoscut harul şi bunătatea lui Dumnezeu, dar chiar dacă ai ajunge la porci, precum fiul risipitor, mai este speranţă ca să te întorci.
Yeshua spune că este bucurie în ceruri pentru un singur păcătos care se întoarce. Noi ne concentrăm atenţia pe mulţime, dar Dumnezeu este un Dumnezeu personal, El se relaţionează în mod individual, se bucură pentru unul singur şi împreună cu El, tot cerul.
Adonai începe şi ce începe duce la bun sfârşit. Dacă a început o lucrare în mine o va şi sfârşi, nu pentru că eu merit, ci pentru că El poate.

Psalmi 138:8
Domnul va sfârşi ce a început pentru mine. Doamne, bunătatea Ta ţine în veci: nu părăsi lucrările mâinilor Tale.

Bat Melech

Cristina

Both Ways

One who loves must learn fear. One who fears must learn love.
The thinker must do. The doer must think. The pacifist must fight, the fighter must find peace.
If you flow as a river, burn as a fire. If you burn as a furnace, flow as a river.
If you fly as a bird, sit firm as a rock. If you sit firmly, then fly as a bird.
Be a fire that flows. A rock that flies. Love with fear and fear with love.
For we are not fire, not water, not air, not rocks, not thoughts, not deeds, not fear, not love. We are G-dly beings.
-- Tzvi Freeman

Jertfele în al 3-lea Templu

În Zaharia 14:21, se vorbește despre jertfele care se vor aduce în Cel de-al 3-lea Templu, la Ierusalim.

Orice oală din Ierusalim şi din Iuda va fi închinată Domnului oştirilor; toţi cei ce vor aduce jertfe vor veni şi se vor sluji de ele ca să-şi fiarbă carnea; şi nu vor mai fi canaaniţi în Casa Domnului oştirilor, în ziua aceea.

O întrebare logică ar fi, ”de ce va mai fi nevoie de jertfe din moment ce Isus S-a jertfit și a luat toată vina noastră?”
Una dintre cele mai greșite idei despre jertfe este că:
Jertfele au de-a face doar cu iertarea păcatelor. Greșit. Dumnezeu a dat legi cu privire la jertfele de mulțumire (Lev 3:1); jertfe de aducere aminte (Lev 2:1) etc. și aproape toate celelalte jertfe în afară de cele de ispășire, sunt jertfe aduse ca și dar și sub nici o formă nu aduceau iertare celui ce le făcea.
Jertfele de ispășire sunt valabile doar în cazul în care cel ce aduce jertfa a păcătuit fără voie, adică fără să știe:

„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune: „Când va păcătui cineva fără voie împotriva vreuneia din poruncile Domnului, făcând lucruri care nu trebuie făcute, şi anume.... Lev 4:2

”Dacă toată adunarea lui Israel a păcătuit fără voie şi fără să ştie, făcând împotriva uneia din poruncile Domnului lucruri care nu trebuie făcute, şi făcându-se astfel vinovată....” Lev 4:13

”Dacă o căpetenie a păcătuit, făcând fără voie împotriva uneia din poruncile Domnului Dumnezeului său lucruri care nu trebuie făcute, şi s-a făcut astfel vinovat...” Lev 4:22

În Iudaism nu există jertfă pentru păcatele făcute cu bună știință, există doar plata cu moartea, pentru că sângele nici unui animal nu poate să acopere păcatul săvârșit în mod intenționat. În Vechiul Legământ, depindeai de harul lui Dumnezeu pentru iertare la fel ca și în Noul Legământ.
Jertfa lui Isus nu are timp și spațiu, ea este valabilă în afara acestor limite, iar cei care s-au căit de păcatele lor și au primit iertarea în Vechiul Legământ, au fost iertați tot în vederea Sângelui lui Isus, la fel ca și noi care trăim cu mult după ce acest Sânge a fost vărsat.
Jertfa pentru păcate a fost făcută de Isus și în cel de-al 3-lea Templu nu vor mai fi aduse jertfe pentru păcate ci jertfe de mulțumire, sau daruri de aducere aminte.

Notă: Aceasta este părerea mea personală și consider că fiecare trebuie să ajungă la propriile sale concluzii în urma studierii Cuvântului. Ceea ce este prezentat în acest blog, sunt doar concluziile mele, deci consider că trebuie luate ca atare.

Bat Melech
Cristina

Dar lucrurile, care pentru mine erau câştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos, şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă. Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. Nu că am şi câştigat premiul, sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. - Filipeni 3:7-14

Mechitza

„Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul, şi a surpat zidul de la
mijloc care-i despărţea, şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei,
Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi
un singur om nou, făcând astfel pace; şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu
într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia. El a venit
astfel să aducă vestea bună a păcii vouă celor ce eraţi departe, şi pace celor
ce erau aproape. Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un
Duh.” - Efeseni 2:14-18

În Iudaism există un element fizic ce se numeşte Mechitza. Dacă mergi la o nuntă evreiască ortodoxă, vei observa că este ori o perdea, ori un zid, care desparte femeile de bărbaţi, separarea respectivă se numeşte mechitza. Dacă mergi la un concert evreiesc ortodox, există o mechitza care desparte femeile de bărbaţi, dacă te duci la Kotel (Zidul plângerii), de asemenea vei întâlni o Mechitza. În Beit HaMikdash (Templu) exista o Mechitza care despărţea femeile de bărbaţi şi neamurile de evrei.
Când Pavel vorbeşte aici de zidul de la mijloc care îi despărţea pe femei de bărbaţi şi pe neamuri de evrei, el se referă la o Mechitza.
Isus, nu a surpat zidul care ne îngrădeşte de păcat, acela încă există şi este şi mai tare decât înainte. Isus nu a venit să distrugă cadrul sfinţeniei în care cel ce crede trebuie să rămână, el a surpat Mechitza care despărţea şi făcea diferenţă între evrei şi neamuri, între bărbaţi şi femei, iar în acest context are relevanţă şi mult prea citatul verset „Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.” Galateni 3:28
Mechitza surpată oferă neamurilor ocazia să se apropie de locul unde doar evreii puteau să se închine, în felul lor. Neamurilor li s-a dat ocazia să se închine la Dumnezeul evreilor. Mechitza nu a fost îndepărtată pentru o deiudeizare a evreilor. Surparea a fost menită să dea libertate ca toţi să se apropie de Dumnezeu, nu pentru ca neamurile să intre şi să aducă înţelegerea lor şi să schimbe ceea ce Dumnezeu a dat ca să fie pentru evrei O LEGE VEŞNICĂ. (Ex 12:17, Ex 27:21, Ex 29:9, Lev 3:17, Lev 16:29, etc. A se observa că Legea nu a fost dată până când avea să vină Mesia, ci a fost dată pentru a fi o Lege veşnică. Dumnezeu este un Dumnezeu infinit, iar standardul Său moral, Legea, nu avea cum să fie ceva finit.)

Bat Melech
Cristina

Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea; în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost. - Psalmul 62:7

Am auzit un rabin care spunea referitor la relaţia Dumnezeu -om: "Dacă HaShem (Numele, cu referire la Numele Sfânt) ar fi fost un dansator, noi am fi fost dansul Lui. Dacă ar fi fost un cântăreţ, noi am fi fost cântecul Lui. Dacă ar fi fost un pictor, noi am fi fost tabloul Lui. Dar pentru că Dumnezeu este (Eu sunt >Cel ce sunt- Exod 3:14), noi existăm."

Adică Dumnezeu a exprimat că El este prin faptul că noi suntem. Deci un ateu ar trebui să se îndoiască de propria sa existenţă înainte de a se îndoi de existenţa Celui ce ESTE.

Bat Melech
Cristina

A luat cartea legământului, şi a
citit-o în faţa poporului. Ei au zis: „Vom face şi vom asculta tot ce a zis Domnul.” -
Exod 24:7


În Talmud, un neevreu critica Israeliţii care au ieşit din Egipt, spunând că au fost nesăbuiţi şi că au răspuns înainte de a asculta cerinţele lui Adonai.
Avea dreptate din punct de vedere grecesc/lumesc. Logic ar fi ca cineva să asculte şi apoi să spună "sunt de acord" sau "nu sunt de acord", dar evreii au răspuns "vom face şi vom asculta". De ce? Pentru că un evreu nu gândeşte ca unul dintre neamuri.
Pentru un neevreu Dumnezeu este o fiinţă supremă, care stă undeva în ceruri şi din dorinţa de a mă priva de unele drepturi, mi-a impus zeci de reguli care să mă restricţioneze.
Aceştia sunt cei care înalţă glasul şi strigă "nu mai suntem sub Lege!" pentru că pentru ei Legea lui Dumnezeu este o povară:

"pentru ei cuvântul Domnului va fi:„Învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo”, ca mergând, să cadă pe spate şi să se zdrobească, să dea în laţ şi să fie prinşi. -
Isaia 28:13

Pentru un neevreu ca să accepte aceste porunci înseamnă un act de sacrificare a propriilor dorinţe pentru dorinţele lui Dumnezeu.
Un evreu în schimb Îl percepe pe Dumnezeu ca fiind parte din el, că Dumnezeu este bun mai presus de orice altceva şi că vrea doar binele pentru el, deci tot ceea ce ar cere Dumnezeu de la el este bun pentru el, mai presus de orice bine care l-ar alege omul.
Ca să aleg să fac voia lui Dumnezeu nu înseamnă că am renunţat la multe lucruri distractive, practicând un fel de "martiraj" al propriilor dorinţe. Ca să fac voia lui Dumnezeu este înţelepciune.
Când Israeliţii au răspuns "vom face şi vom asculta" au înţeles că Dumnezeu le voia binele. Poruncile lui Adonai nu sunt prea grele, sunt ceea ce am nevoie ca să fiu binecuvântat.

Porunca aceasta pe care ţi-o dau eu azi, nu este mai presus de puterile tale, nici departe de tine. Nu este în cer, ca să zici: „Cine se va sui pentru noi în cer şi să ne-o aducă, pentru ca s-o auzim şi s-o împlinim?” Nu este nici dincolo de mare, ca să zici: „Cine va trece pentru noi dincolo de mare şi să ne-o aducă, pentru ca s-o auzim şi s-o împlinim?” Dimpotrivă, este foarte aproape de tine, în gura ta şi în inima ta, ca s-o împlineşti. Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul. Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui, şi să păzeşti poruncile Lui, legile Lui şi rânduielile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti, şi ca Domnul, Dumnezeul tău să te binecuvânteze în ţara pe care o vei lua în stăpânire.
-Deuteronom 30:11-16

Bat Melech, Cristina

...paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale, şi nu mi se clatină picioarele.
Strig către Tine, căci m-asculţi, Dumnezeule! Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvântul meu! Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată, Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost, şi-i izbăveşti de potrivnicii lor, prin dreapta Ta!
Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă, la umbra aripilor Tale,
de cei răi, care mă prigonesc, de vrăjmaşii mei de moarte, care mă împresoară.
Ei îşi închid inima, au cuvintele semeţe în gură.
Se ţin de paşii mei, mă înconjoară chiar, mă pândesc ca să mă trântească la pământ.
Parcă ar fi un leu lacom după pradă, un pui de leu, care stă la pândă în culcuşul lui.
Scoală-te, Doamne, ieşi înaintea vrăjmaşului, doboară-l! Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia Ta!
Scapă-mă de oameni, cu mâna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, care îşi au partea lor în viaţa aceasta, şi cărora le umpli pântecele cu bunătăţile Tale. Copiii lor sunt sătui şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor.
Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.

din Psalmul 17

Şi-au pierdut mintea toţi cei ce săvârşesc fărădelegea, de mănâncă pe poporul Meu cum mănâncă pâinea, şi nu cheamă pe Domnul?

Ei vor tremura de spaimă, când Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit.
Râdeţi voi de nădejdea celui nenorocit…, dar scăparea lui este Domnul.
O! de ar porni din Sion izbăvirea lui Israel!… Când va întoarce Domnul înapoi pe prinşii de război ai poporului Său, Iacov se va înveseli, şi Israel se va bucura.

Psalm 14:4-7

Lumina mea

Isus le-a vorbit din nou, şi a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe
Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” Ioan 8:12

Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunericul
meu. Psalmul 18:28

Odată ce am înţeles ce înseamnă Lumina, nu mai am cum să percep întunericul ca şi o stare bună. Odată ce am văzut sfinţenia lui Dumnezeu nu am cum să mai vreau să stau în păcat. Odată ce am înţeles că El este pacea, nici o altă pace nu mai are sens.
Dacă Lumina m-a luminat, chiar şi în întuneric va veni după mine şi a şi venit. Yeshua este Lumina, totuşi a coborât până în întuneric după mine şi iată că nici întunericul nu a fost prea întunecos pentru El. Eu sunt în Lumină, chiar dacă păşesc într-un loc întunecos.
Yeshua s-a rugat către Tatăl şi a zis:

“Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. Ioan 17:15-16

Mă găsesc în întuneric, dar “Dumnezeul meu îmi luminează întunericul meu” şi prin credinţă pot să văd unde merg.

Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt.- 1 Corinteni 9:26

Bat Melech, Cristina

Strig cu glasul meu către Dumnezeu, strig cu glasul meu către
Dumnezeu, şi El mă va asculta. În ziua necazului meu, caut pe Domnul; noaptea,
mâinile îmi stau întinse fără curmare; sufletul meu nu vrea nici o mângâiere. - Ps 77:1-2

Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele, Dumnezeul meu mă va asculta. - Mica 7:7

Dumnezeu este în locul acesta

Citeam despre Yaakov în Bereishit (Geneza 28:16) și este o frază care mi-a rămas în minte.

„Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, şi eu n-am ştiut.”

Yaakov fugea de fratele său Esau, era singur și se îndrepta înspre ceva ce nu cunoștea, când adoarme cu capul pe o piatră (nu era tocmai perna ideală). Se poate spune că circumstanțele lui erau chiar întunecate. Nu se dau detalii despre starea lui sufletească, dar mă gândesc că nu era tocmai fericită. Totuși Adonai îi dă un vis ca să-l ajute să înțeleagă că lucrurile nu sunt așa cum le vedea el cu ochii firești. Dumnezeu era acolo, cu el. Dumnezeu este în locul acesta, unde sunt eu chiar acum, oriunde ar fi ”locul acesta”.
Cuvintele lui Yaakov mi-au amintit de un citat al Rabbinului Kotzker, care spunea:

”Dacă nu îl poți percepe pe Dumnezeu în orice loc, nu ai să-L poți percepe în nici un loc”

Sunt de acord. Dacă nu Îl mai simți (nu mă refer aici la simțurile firești) pe Dumnezeu cu tine atunci când treci prin valea umbrei morții, atunci poate că trebuie să îți deschizi ochii.
Cu ceva timp în urmă citeam niște cuvinte scrise de Etty Hillesum, o evreică dusă în lagărul de concentrare de la Aushwitz.

”Câteodată, când stau într-un colț al lagărului, cu picioarele pe pământul pe care Tu l-ai creat, cu ochii ridicați înspre cerul Tău, îmi curg lacrimile pe obraji, lacrimi pline de emoție și mulțumire.”
”Vreau ca atunci când voi sta în mijlocul a ceea ce unii descriu ca teroare pură, să pot încă să spun -viața este frumoasă!- Da, sunt conștientă că zac aici într-un colț, frântă și amețită, tremurând din cauza neputiinței mele de a schimba lucrurile. Totuși, inima mea încă își amintește de mirosul florilor și ochii mei încă mai pot să-Ți vadă cerul.”

Etty a scris în final:

”Odată ce ai început să mergi cu Dumnezeu, nu ai voie să te mai oprești!”

Etty a fost ucisă la Aushwitz în anul 1943.

Nu cred că e groazic ca cineva să moară, cred că e groaznic ca cineva să moară fără să fii trăit cu adevărat, fără să-și fi încredințat inima Celui care nu o va pierde, fără să ajungă să creadă împotriva oricărei necredințe.
Nu spun că e ușor, spun doar că nu este atât de greu. Este atât de greu cât vrei tu să fie. Dacă există oameni care în mijlocul la circumstanțe groaznice pot să exclame ”Dumnezeu e aici!”, înseamnă că Dumnezeu ne-a creat cu capacitatea de a vedea lucrurile în mod real dacă noi vrem.
Dacă totul depide de mine să funcționeze, atunci este într-adevăr groaznic, dar dacă Adonai e în control, atunci ce poate să mi se întâmple fără ca El să ia aminte?

Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică? Când înaintează cei răi împotriva mea, ca să-mi mănânce carnea, tocmai ei – prigonitorii şi vrăjmaşii mei – se clatină şi cad. Chiar o oştire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aş fi. (Psalm 27:1-3)

Adonai, deschide-mi ochii să Te văd chiar și în locurile întunecate!

Bat Melech
Cristina

Înalţă-Te

Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă slava Ta! (Ps 57:11)

Înalţă-Te peste frica mea, înalţă-Te peste temerile mele, înalţă-Te peste tot ce se înalţă deasupra Ta în viaţa mea. Înalţă-Te peste greşelile mele, înalţă-Te mai presus de uriaşii din viaţa mea, înalţă-Te peste visele şi dorinţele mele, doar Tu să fii înălţat mai presus de orice El Elyon.

Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare...(Ps
57:7)

Bat Melech

Nici la stânga, nici la dreapta...

Luaţi seama dar, să faceţi aşa cum
v-a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru; să nu vă abateţi de la cele ce a poruncit El nici la dreapta, nici la stânga.
Deuteronom 5:32


Spuneam într-o postare recentă, că în Iudaism dreapta reprezintă binele/ partea spirituală, iar stânga reprezintă răul/ firea pământească şi tot ce este păcătos.
O întrebare logică ar fi „dacă acest lucru este adevărat, atunci de ce porunceşte Dumnezeu ca omul să nu se abată nici la stânga, nici la dreapta?”
Ei bine, părerea mea este că poruncile lui Dumnezeu, sunt în stare perfectă atunci când sunt date, iar mitzvah/porunca din Deuteronom s-ar traduce simplu în felul următor: Să faceţi tot ce v-a poruncit Domnul, SĂ NU SUPERSPIRITUALIZAŢI CE A PORUNCIT EL ŞI SĂ NU ÎNCĂLCAŢI CEEA CE A PORUNCIT EL.
Omul are tendinţa să creadă că este ori prea simplu, ori prea greu să împlineşti poruncile lui Adonai. Cei care au impresia că este prea greu, îşi mint conştiinţa că lucrurile acestea nu mai sunt valabile, că sunt poveşti, că trăim sub har, etc; deci le încalcă, desfinţând astfel poruncile lui Dumnezeu, iar cei care au impresia că este prea simplu, adaugă înţelegerea lor proprie la porunca lui Adonai, până acolo că „porunca”, sau mai bine zis convingerea lor, stă pe aceeaşi treaptă, sau chiar mai sus de porunca lui Adonai. Ambele căi sunt greşite.
Când Adonai l-a aşezat pe om în Gan Ha Eden (grădina Edenului), i-a dat o poruncă simplă:

„Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.”

dar când nachash (şarpele) a pus-o pe Chava (Eva) să repete porunca lui Adonai, Chava adaugă interpretarea ei, mai bine zis „superspiritualizează” porunca lui Adonai:

„Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.” Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din el, şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.”

Adonai nu le-a poruncit să nu se atingă de pom, puteau să danseze în jurul pomului, puteau să se bată cu fructele din pom, puteau să se urce în pom, tot ce nu aveau voie să facă, era să nu mănânce din pom.
Nu este greşit doar să încalci o poruncă în mod voit, ci este la fel de greşit să încerci să o faci să pară şi mai spirituală decât a dat-o Dumnezeu.
La evrei sunt multe astfel de cazuri în care oamenii au adăugat la porunca lui Dumnezeu, dar asta nu înseamnă că fraţii creştini au mai puţine. Nu vreau să stau să le înşir pe toate câte le practică unii, fără nici o bază Scripturală, ignorând total faptul că nu trebuie adăugat nimic la ceea ce a poruncit Dumnezeu.
În Apocalipsa, Ioan spune

„Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.”

Deşi acest pasaj este în contextul proorociei despre sfârşit, eu cred că are relevanţă în ce priveşte toate poruncile lui Dumnezeu.
Poruncile lui Dumnezeu sunt desăvârşite exact aşa cum sunt ele date, nu este nevoie ca cineva să adauge, sau să scoată nimic din ele.
Scrie să croim cărări drepte cu picioarele noastre (Evrei 12:13), fără să ne abatem la stânga sau la dreapta.

Bat Melech
Cristina

Adonai în Gaza

Doamne, Dumnezeule, tăria mântuirii mele, Tu-mi acoperi capul în ziua luptei.

(Psalm 140:7)

Acoperă-mi capul cu tallit-ul Tău, Adonai!

Ascunde-mă sub colţul hainei Tale (tzitzit)...

Când...

Când norii îmi acoperă Înaltul
Şi cerul de ploaie mi-e sătul,
Când a obosit în mine sufletul
Pătrunde-mi de departe gândul
Să înţeleg că EŞTI aici.

Când inima mă-nşeală cu ce simte
Când tot ce pare real mă minte
Când nu mai am sens în cuvinte
Ascultă-mi ruga, ia aminte
Să pot să mă ridic.

Şi-atunci teama am s-o ignor,
Necredinţa am să mi-o omor
Şi fără aripi am să-nvăţ să zbor
Şi-n deznădejde n-am să mai cobor,
Căci mă îndrept spre Tine.

de Bat Melech
Cristina
19.07.2009

Să nu rostiţi numele altor dumnezei

Este o mitzvah (poruncă) în Shemot/Exod, de care prea puţini ţin cont, sau mai bine zis: o ignoră cu desăvârşire, deşi Însuşi Adonai a dat-o.

"Să păziţi tot ce v-am spus, şi să nu rostiţi numele altor dumnezei: numele lor să nu se audă ieşind din gura voastră." Shemot/Exod 23:13

Există un principiu spiritual în Iudaism (şi foarte real după părerea mea) conform căruia numele reprezintă esenţa unei persoane, unei entităţi.
Dumnezeu se numeşte pe Sine potrivit cu natura Sa, sau în funcţie de felul în care s-a manifestat în viaţa cuiva. Se numeşte pe Sine El Shaddai - dacă la momentul respectiv se manifesta ca şi Atotputernic; Se numeşte Tzidkenu - pentru că El este neprihănirea noastră, etc.
Este scris în zeci de locuri despre cineva care chema Numele Domnului: Gen.12:8; Gen 13:4; Gen 16:13; Deut 28:10; etc.
Dumnezeu porunceşte ca să nu fie luat în deşert Numele Său, adică să nu fie rostit fără respect, sau pentru a exprima dezgust, etc.
Când Adonai foloseşte expresia "te chem pe nume, eşti al Meu" (Isaia 43:1) înseamnă că din moment ce te cheamă pe nume, este în intimitate cu tine.

Dacă eu mă adresez cuiva pe nume, înseamnă că îl cunosc şi că am un fel de părtăşie cu persoana respectivă.

Dacă eu Îl chem pe Dumnezeu pe nume, El este prezent. Dar este perfect valabil şi pentru o entitate demonică, un idol.
Dumnezeu a interzis poporului Său să rostească numele vre-unui dumnezeu străin, deoarece nu voia ca poporul său să aibă părtăşie cu nimic străin.

1 Împărati 18:24
"Apoi voi să chemaţi numele dumnezeului vostru; şi eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela să fie adevăratul Dumnezeu. Şi tot poporul a răspuns, şi a zis: „Bine!” "

A numi un dumnezeu străin este la fel cu a invoca prezenţa respectivă.
Dacă eu strig pe cineva pe nume, persoana respectivă va răspunde. Dacă îl strig pe Adonai, El răspunde. Atunci de ce presupun că dacă voi rosti un nume de idol/dumnezeu străin, acea prezenţă demonică nu va veni la cel care l-a invocat?
Nu există nici un alt motiv pentru care Adonai să fi dat porunca din Exod, de a nu rosti numele nici unui dumnezeu străin, sau cel puţin eu nu văd nici unul.
Nu trebuie să fie cineva de acord cu ceea ce cred, este doar părerea mea. Dar nu mi se pare normal să aud un creştin sau evreu să rostească Numele Cel Sfânt şi cu aceeaşi gură să numească un dumnezeu străin, chiar dacă este pentru a exemplifica ceva, chiar dacă este pentru a critica o religie păgână; indiferent de motiv, părerea mea este că porunca lui Adonai rămâne valabilă:

Să păziţi tot ce v-am spus, şi să nu rostiţi numele altor dumnezei: numele lor să nu se audă ieşind din gura voastră.

Bat Melech

Cristina

Este un Midrash care spune că un om care învață pe alții nu își pierde din cunoștiință la fel cum o lumânare care aprinde alte lumânări, nu pierde nimic din lumina ei.