Când norii îmi acoperă Înaltul
Şi cerul de ploaie mi-e sătul,
Când a obosit în mine sufletul
Pătrunde-mi de departe gândul
Să înţeleg că EŞTI aici.
Când inima mă-nşeală cu ce simte
Când tot ce pare real mă minte
Când nu mai am sens în cuvinte
Ascultă-mi ruga, ia aminte
Să pot să mă ridic.
Şi-atunci teama am s-o ignor,
Necredinţa am să mi-o omor
Şi fără aripi am să-nvăţ să zbor
Şi-n deznădejde n-am să mai cobor,
Căci mă îndrept spre Tine.
de Bat Melech
Cristina
19.07.2009
No comments:
Post a Comment