CATRE CITITORI

Articolele prezentate în acest blog reprezintă convingerile şi părerile personale, cugetările mele, trăirile mele şi ceea ce Adonai mă învaţă. Crezul meu nu este asociat cu nici o denominaţiune, cult sau comunitate.
Articolele mele sunt rezultate din trăirea mea cu Adonai, deci nu încurajez publicarea, copierea sau reproducerea acestora, fără acordul meu.

Mulţumesc pentru înţelegere,
Bat Melech בת מלך

Wednesday, July 22, 2009

Dumnezeu este în locul acesta


Citeam despre Yaakov în Bereishit (Geneza 28:16) și este o frază care mi-a rămas în minte.
„Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, şi eu n-am ştiut.”
Yaakov fugea de fratele său Esau, era singur și se îndrepta înspre ceva ce nu cunoștea, când adoarme cu capul pe o piatră (nu era tocmai perna ideală). Se poate spune că circumstanțele lui erau chiar întunecate. Nu se dau detalii despre starea lui sufletească, dar mă gândesc că nu era tocmai fericită. Totuși Adonai îi dă un vis ca să-l ajute să înțeleagă că lucrurile nu sunt așa cum le vedea el cu ochii firești. Dumnezeu era acolo, cu el. Dumnezeu este în locul acesta, unde sunt eu chiar acum, oriunde ar fi ”locul acesta”.
Cuvintele lui Yaakov mi-au amintit de un citat al Rabbinului Kotzker, care spunea:
”Dacă nu îl poți percepe pe Dumnezeu în orice loc, nu ai să-L poți percepe în nici un loc”
Sunt de acord. Dacă nu Îl mai simți (nu mă refer aici la simțurile firești) pe Dumnezeu cu tine atunci când treci prin valea umbrei morții, atunci poate că trebuie să îți deschizi ochii.
Cu ceva timp în urmă citeam niște cuvinte scrise de Etty Hillesum, o evreică dusă în lagărul de concentrare de la Aushwitz.
”Câteodată, când stau într-un colț al lagărului, cu picioarele pe pământul pe care Tu l-ai creat, cu ochii ridicați înspre cerul Tău, îmi curg lacrimile pe obraji, lacrimi pline de emoție și mulțumire.”
”Vreau ca atunci când voi sta în mijlocul a ceea ce unii descriu ca teroare pură, să pot încă să spun -viața este frumoasă!- Da, sunt conștientă că zac aici într-un colț, frântă și amețită, tremurând din cauza neputiinței mele de a schimba lucrurile. Totuși, inima mea încă își amintește de mirosul florilor și ochii mei încă mai pot să-Ți vadă cerul.”

Etty a scris în final:
”Odată ce ai început să mergi cu Dumnezeu, nu ai voie să te mai oprești!”

Etty a fost ucisă la Aushwitz în anul 1943.

Nu cred că e groazic ca cineva să moară, cred că e groaznic ca cineva să moară fără să fii trăit cu adevărat, fără să-și fi încredințat inima Celui care nu o va pierde, fără să ajungă să creadă împotriva oricărei necredințe.
Nu spun că e ușor, spun doar că nu este atât de greu. Este atât de greu cât vrei tu să fie. Dacă există oameni care în mijlocul la circumstanțe groaznice pot să exclame ”Dumnezeu e aici!”, înseamnă că Dumnezeu ne-a creat cu capacitatea de a vedea lucrurile în mod real dacă noi vrem.
Dacă totul depide de mine să funcționeze, atunci este într-adevăr groaznic, dar dacă Adonai e în control, atunci ce poate să mi se întâmple fără ca El să ia aminte?
Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică? Când înaintează cei răi împotriva mea, ca să-mi mănânce carnea, tocmai ei – prigonitorii şi vrăjmaşii mei – se clatină şi cad. Chiar o oştire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aş fi. (Psalm 27:1-3)

Adonai, deschide-mi ochii să Te văd chiar și în locurile întunecate!

Bat Melech
Cristina

No comments:

Post a Comment