...paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale, şi nu mi se clatină picioarele.
Strig către Tine, căci m-asculţi, Dumnezeule! Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvântul meu! Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată, Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost, şi-i izbăveşti de potrivnicii lor, prin dreapta Ta!
Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă, la umbra aripilor Tale,
de cei răi, care mă prigonesc, de vrăjmaşii mei de moarte, care mă împresoară.
Ei îşi închid inima, au cuvintele semeţe în gură.
Se ţin de paşii mei, mă înconjoară chiar, mă pândesc ca să mă trântească la pământ.
Parcă ar fi un leu lacom după pradă, un pui de leu, care stă la pândă în culcuşul lui.
Scoală-te, Doamne, ieşi înaintea vrăjmaşului, doboară-l! Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia Ta!
Scapă-mă de oameni, cu mâna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, care îşi au partea lor în viaţa aceasta, şi cărora le umpli pântecele cu bunătăţile Tale. Copiii lor sunt sătui şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor.
Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.

din Psalmul 17