'Zidul plângerii'

Căutam o poezie creștină pentru un proiect și din site în site am ajuns la o poezie cel puțin ... ”interesantă”.

S-ar prea putea să fiu acuzată de ignoranță, dar nu am auzit în viața mea de autor, deși mă bucur că simte nevoia să-și pună părerile în versuri, m-aș bucura și mai mult dacă s-ar rezuma la lucruri pe care le cunoaște. În fine, nivelul de cunoștiință al persoanei în cauză mă interesează prea puțin.

Poezia se numește ”Zidul plângerii” iar autorul este Milly King.

Deoarece consider că este dreptul autoarei/autorului, de a-și exprima părerea, consider că am același drept, deci am să-mi exprim și eu părerea în legătură cu poezia respectivă.
Nu am să postez toată poezia, deoarece autorul are darul de-a spune același lucru în cuvinte diferite.

Poezia începe cu Ieremia 7:4 “Nu va hraniti cu nadejdi inselatoare zicand:”Acesta este templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!…”

La zidul stingher, in ruine,
-in Sionul indepartat-
barbati si femei plang amarnic,
cu pumnii in piept ei se bat

..........................
O, spune acum, Israele,
de ce oare plangi si bocesti
un zid care cade-n ruine?
De ce-n fata lui te jelesti?

De ce azi- ca si altadata-
te-nchini la ceva faurit
de maini omenesti, fara suflet?
De ce-ti faci din nou chip cioplit?

Tu inima ta ti-ai legat-o
de Templul cel stralucitor,
crezand ca mereu dainui-va;
ca-i vesnic si nepieritor.

Ca Domnul Cel Sfant nu se uita
si nu locuieste vreodat’
in temple zidite de oameni,
aceasta, de mult, ai uitat!
.................................

Zadarnic dar plangi cu durere
un zid care cade-n ruine!
Mai bine ti-ai plange Pacatul,
Mai bine te-ai plange pe tine!

O, nu vezi ca esti in robie,
de Tatal Ceresc parasit? (vezi Ieremia 33:24-26)
ca umbli pribeag fara tinta
pe-ntregul pamant risipit? (vezi Ioel 3:1-2)

O, nu vezi ca nu e nadejde
in pace-n Sion sa traiesti (vezi Ioel 3:16-17)
cat timp esti departe de Domnul;
cat timp n-ai sa te pocaiesti?

Ca drumul pe care-apucat-ai
-si starui pe el ne-ncetat-
te duce oriunde in lume,
dar, vai, spre Sion niciodat’! (vezi Ioel 3:20-21)

...............................
atunci lasa zidul in pace!
si vino sa-L plangi cu amar
pe Cel ce-a venit pentru tine
si care-a murit pe Calvar,

platind cu-a Lui viata curata
-in chinuri nemaipomenite-
a ta datorie, Israel,
pacatele tale cumplite!


Am să încerc să-mi formulez părerea cât mai ”creștinește” posibil.

Mă bucur că unii, fiind binențeles ”iubitori de Israel”, simt nevoia să evanghelizeze evreii după cum le este dat, unii chiar în versuri.
M-aș bucura însă și mai mult dacă ar avea și înțelepciune nu doar zel.
Cu părere de rău o spun, dar cred că aceștia mai bine s-ar abițne, deoarece în zelul lor de a ”face voia Domnului”, Îl fac pe Isus pe care îl propovăduiesc, să fie și mai urât.
Creștinii ar face bine să-și vadă de treaba lor, să urmeze lucrurile care le cunosc, să-și concentreze atenția pe idolii din Biserici și să lase Israelul în pace; Sfântul lui Israel se va îngriji să-l ridice sau să-l pedepsească.

În Ioan 21, Petru umbla discutând cu Isus, când la un momentdat îl vede pe Ioan în spatele lor. ”21. Petru s-a uitat la el şi a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?” 22. Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine!”
Tu umblă după Domnul și lasă Israelul în pace, pentru că nu e treaba ta ce va fi cu el.
Doar pentru că ai fost până la Kotel (Zidul plângerii) și în ignoranța ta nemaipomenită crezi că ai înțeles ce fac evreii de se roagă la zid, nu îți dă dreptul să numești închinarea nimănui, închinare la idoli. Dă-mi voie să-ți spun că pentru a-ți pemite să faci afirmații la adresa lor, trebuie să plătești un preț, iar cel care numește închinarea înaintea lui Adonai, închinare la idoli, rostește blasfemie. Acest stil de evanghelizare, în care mergi şi îţi spui poezia şi dacă nu funcţionează începi să dai în tot ceea ce cred evreii, este un stil lutheranian, deci unul demonic deoarece un Dumnezeu care se numeşte pe Sine Însuşi, Sfântul lui Israel nu avea cum să inspire inima nimănui cu antisemitism.
În Iudaism este un principiu conform căruia, pentru a fi în măsură să judeci pe cineva trebuie să fii trăit în pielea lui, să respiri prin plămânii lui, să vezi prin ochii lui, să simți cu inima lui. Unul Singur este în măsură să-și dea cu părerea asupra evreilor, acela este Isus care a trăit în pielea lor, a văzut prin ochii lor, a ţinut Torah lor, a simțit cu inima lor.

”Mă bucur” că autorul simte că Mesia a plătit pentru păcatele cumplite ale Israelului, ca și când ale lui sau ale mele ar fi mai puțin cumplite.
Isus a venit să-Şi dea viața, nu a fost ucis. El s-a jertfit! Dacă Isus a fost doar o victimă a evreilor, atunci moartea Lui nu are nici o putere de izbăvire.
Ori evreii sunt de vină ( lucru pentru care au plătit cu vârf și îndesat și atunci nu au de ce să se mai pocăiască) ori mesajul de evanghelizare ale creștinilor trebuie să se schimbe deoarece este unul greșit.
Nu am nimic împotriva autorului/autoarei, ceea ce îmi provoacă frustrare este faptul că poezia respectivă nu zideşte pe nimeni şi cu siguranţă în urma citirii ei nici un evreu nu a căzut pe genunchi să se pocăiască.

Bat Melech
Cristina