Mishlei (Proverbe) 24:10
Dacă slăbeşti în ziua necazului, mică îţi este puterea. –

Tot atunci când am impresia că am mai crescut în umblarea mea cu Dumnezeu, văd că se întâmplă ceva, care îmi arată dacă am crescut cu adevărat sau doar am eu impresia că am crescut.
De ce ne încearcă Dumnezeu? După părerea mea, ca noi să vedem unde suntem pe cale. Nu cred că mă încearcă pentru a se convinge El de ce pot și ce nu pot, El știe asta de la întemeierea lumii. Dar ca eu să nu cred că sunt mai sus decât sunt de fapt, sau ca să văd că nu sunt așa de jos cum am crezut, El mă încearcă.
Psalmi 119:71
Este spre binele meu că m-ai smerit, ca să învăţ orânduirile Tale.
Psalmi 119:75
Ştiu, Doamne, că judecăţile Tale sunt drepte: din credincioşie m-ai smerit.

Poate cred că am o credință de neclitit, dar oare chiar am? Chiar mă voi încrede în Dumnezeu orice s-ar întâmpla? Teoretic aș spune că da... dar din păcate încă nu știu care îmi este limita și unde m-aș rupe în mâna lui Dumnezeu.
Ca să știi rezistența unui metal, trebuie să forțezi acel metal până la limită ca să vezi cât poate să țină. Altfel nu îl vei putea folosi. La fel este și cu noi. Dumnezeu mă încearcă Nu din răutate și nici că se plictisește în ceruri.
În Mishlei (Proverbe) 25:4 scrie
Scoate zgura din argint, şi argintarul va face din el un vas ales.

Nu îmi place să fiu în foc. Doare. Dar știu că pot să mă topesc și să fiu nimic, sau pot să devin un vas ales în mâna Domnului meu. Și atunci focul merită.


Bat Melech
Cristina