Cu ceva timp în urmă, la o grădină zoologică a fost adus un pui de tigru din India.
Deoarece tigrul era un exemplar extraordinar, grădina zoologică a investit mult pentru a-i construi tigrului un habitat pe măsură. Au pus în acest loc o cascadă, replici de stânci, copaci, chiar şi o peşteră. În timpul construirii acestui loc minunat, tigrul a fost ţinut într-o cuşcă de 60mp. Tigrul şi-a petrecut zilele măsurând cuşca încoace şi încolo. Cuşca era menită să găzduiască tigrul o perioadă scurtă de timp, cel mult 2 săptămâni, dar construcţiile au durat mai mult decât a fost anticipat şi tigrul a ajuns să petreacă aproximativ 7 luni în acea cuşcă.
Cînd habitatul a fost în sfârşit gata, au coborât cuşca tigrului în locul unde avea să stea şi l-au eliberat. Aproape imediat după ce tigrul a fost eliberat, cei de la grădina zoologică au văzut că tigrul se rezuma la a păşi doar 60m încoace şi încolo. Deşi tigrul nu se mai găsea în cuşcă, cuşca devenise parte din gândirea tigrului şi acesta nu mai îndrăznea să meargă mai mult decât fusese obişnuit.

Un mecanism similar poate fii întâlnit în cazul celor care dresează elefanţi. Când elefantul este tânăr şi mic, este legat cu un lanţ greu de un stâlp imens, sau de un copac rezistent.
Elefantul trage şi împinge şi se luptă să scape până când realizează că nu se poate elibera şi în final abandonează, limitându-se doar la lungimea lanţului. Când dresorul vede că elefantul îşi învaţă lecţia, acesta dezleagă elefantul şi îl leagă de un băţ pe care un elefant matur l-ar putea rupe fără probleme. Doar că elefantul nu va încerca niciodată deoarece în mintea elefantului băţul şi aţa care îl ţin legat sunt indistructibile.

De multe ori mă trezesc că spun "Nu pot... eu nu am curaj să fac asta", dar la fel ca şi tigrul şi elefantul de mai sus, legăturile care mă ţin sunt doar în mintea mea.
Pavel zicea "pot totul în Hristos care mă întăreşte", asta înseamnă că nimic din frica mea, care mă ţine înapoi din a păşi în lucruri care Dumnezeu le are pentru mine, nu este real.
Toate lucrurile din viaţa mea şi toate experienţele mele par să fie destinate a-mi antrena mintea că nu pot. Dar credinţa poate să acţioneze împotriva logicii firii mele pământeşti.
Avraam a crezut pe Dumnezeu şi lucrul acesta i-a fost socotit neprihănire. El a crezut împotriva oricărei necredinţe. Adică tot ce vedea şi percepea, tot ceea ce acumulase în trăirea lui îi spunea că ce promite Dumnezeu este imposibil, dar credinţa lui striga şi mai tare "La Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putiinţă".
La fel ca şi tigrul din prima povestire, e imposibil pentru mine să cred că nu mai sunt în cuşcă. Dar adevărul este că la cruce, cuşca mea a fost distrusă. Acum pot să mă port liber sau pot să păşesc de parcă satan m-ar ţine în lesă. Şi cum mă port liber? Făcând tot ceea ce îmi place? Nu. Dar făcând tot ceea ce Dumnezeu îmi cere chiar dacă pare imposibil, pentru că El este expert în Imposibil.


Bat Melech
Cristina