rugăciune...

„Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!
Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!
Eu strig: „Lăudat să fie Domnul!” şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.



Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunericul meu.
Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit. Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, Cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.

Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine.

Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag; pune-mi lacrimile în burduful Tău: nu sunt ele scrise în cartea Ta?

Căci mi-ai izbăvit sufletul de la moarte, mi-ai ferit picioarele de cădere, ca să umblu înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.

Pleacă-Ţi urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută! Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea!
Căci Tu eşti Stânca mea, Cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi.


Fă-mă să mă înveselesc şi să mă bucur de îndurarea Ta, căci vezi ticăloşia mea, ştii neliniştea sufletului meu, şi nu mă vei da în mâinile vrăjmaşului, ci îmi vei pune picioarele la loc larg.


Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă, la umbra aripilor Tale.

Depărtaţi-vă de la mine, toţi cei ce faceţi răul! Căci Domnul a auzit glasul plângerii mele! Domnul îmi ascultă cererile, şi Domnul îmi primeşte rugăciunea!


Binecuvântat să fie Domnul, căci Şi-a arătat în chip minunat îndurarea faţă de mine: parc-aş fi fost într-o cetate întărită.

Israele, pune-ţi nădejdea în Domnul, căci la Domnul este îndurarea, şi la El este belşug de răscumpărare! El va răscumpăra pe Israel din toate nelegiuirile lui.

Amin


din Psalmi

Bat Melech

"Rachamana" este un niggun (cântec evreiesc) care tradus înseamnă
"Fie ca Cel Milostiv, care răspunde săracilor, să ne răspundă nouă. Fie ca Cel care răspunde oamenilor cu duhul zdrobit, să ne răspundă." (Luat din Liturgia de Selichos 1:38 şi cântat de Rabbi Menachem Mendel)
Pus pe muzică hip-hop de Ta-Shma împreună cu Matisyahu, iar în imagini de Bat Melech.

Humility is not thinking less of yourself; it is thinking of yourself less.

Rabbi Yaakov Horowitz

Martin Luther

Ieri am postat o scrisoare a unui rabbin din Israel, iar în scrisoarea respectivă, este un citat al lui Martin Luther.
Am fost "atenţionată" că Matin Luther este părintele creştinismului protestant şi deci nu ar trebui să îl pun într-o lumină proastă. Argumentul pe care l-am primit a fost că "sigur citatul menţionat este scos din context şi deci sigur interpretat greşit".

În primul rând, Martin Luther s-a pus singur într-o lumină proastă din pricina cărţuliei sale "Evreii şi minciunile lor". În al doilea rând, tot respectul faţă de fratele Matin Luther, care fără îndoială este un reformator al Bisericii Protestante.
Datorită lui Creştinătatea s-a rupt pe veci de Biserica Romano Catolică. El a tradus Biblia din latină în limba germană, astfel făcând accesibil Cuvântul lui Dumnezeu, neamţului de rând. Până aici, jos pălăria!
Însă partea pe care unii creştini o trec cu vederea în legătură cu "fratele Martin", este că era un anti-semit înverşunat. Cam aici ni se despart drumurile mie, de "fanii Martin Luther".
El şi-a dat toată silinţa ca să "îi convertească pe evrei" la creştinism, dar pentru că mesajul lui pentru ei, era lipsit de putere şi pentru că nu a avut nici un rezultat, a ajuns la concluzia că evreii sunt nişte blestemaţi.
Am ajuns singură să înţeleg că mulţi "fraţi" de-ai mei suferă de "sindromul Luther". Ce înseamnă asta? Adică "Iubim evreii şi Israelul doar în eventualitatea în care s-ar întoarce la Isus".
Eram într-o biserică şi nu vreau să dau numele mult prea bunului frate care vorbea la amvon, care spunea "este imposibil să iubeşti un evreu care nu crede în Isus, de fapt cred că ei sunt imposibili". Omul a ţinut să menţioneze înainte că are pe inimă poporul Israel.
Mai văd câte un creştin care poartă Magen David (steaua lui David) la gât şi dacă stai de vorbă cu omul e tot numai "dragoste" pentru evrei, dar dacă întâlnesc un evreu şi dacă începe evreul să argumenteze de ce nu crede în Isus (şi fii sigur că acolo se ajunge inevitabil oricâte proorocii te-ai apuca tu să-i explici că a împlinit Isus), "marele iubitor al evreilor" ajunge aproape să-i urască. Din proprie experienţă am învăţat că e aproape imposibil să câştigi un argument cu un evreu.

Dar destul cu frustrările mele, pentru cei care cred că aberez, iată câteva citate din cartea "Evreii şi minciunile lor". Pentru cei care cred că sunt scoase din context recomand citirea cărţii. Pentru cei care pot să citească în limba engleză iată un link al cărţii http://www.humanitas-international.org/showcase/chronography/documents/luther-jews.htm.

"Am luat decizia să nu mai scriu despre evrei sau împotriva lor. Dar de când am auzit că aceşti mizerabili şi blestemaţi nu încetează să ne ispitească, până şi pe noi, creştinii, am decis să public această cărticică, ca să mă pot număra printre cei care s-au împotrivit activităţilor lor otrăvitoare, să mă număr printre cei care i-au avertizat pe creştini să se păzească de ei."


"Totuşi ei nu au ajuns desăvârşiţi în arta minciunii, ei mint cu aşa lipsă de îndemânare, încât oricine este puţin atent poate cu uşurinţă să îi prindă cu minciuna. Dar pentru noi, creştinii, ei sunt exemplul perfect al mâniei lui Dumnezeu."



"...dar apoi să fie scoşi pe veci din ţara asta. Pentru că aşa cum am auzit, mânia lui Dumnezeu este aprinsă împotriva lor, până acolo încât mila doar îi face mai răi iar "mila dură" îi poate corecta, dar prea puţin. În orice caz, afară cu ei!"


"Ce ar trebui să facem noi, creştinii, cu acest popor condamnat şi respins? Din moment ce ei trăiesc printre noi, nu îndrăznim să le tolerăm comportarea, acum că suntem în cunoştiinţă de minciunile şi blasfemia lor. Dacă îi tolerăm, ne facem părtaşi la minciunile lor............
Am să vă sfătuiesc cu toată sinceritatea:
În primul rând, să li se dea foc sinagogilor şi şcolilor evreieşti şi să se îngroape şi să se acopere cu pământ tot ce nu va arde. Acest lucru să se facă în onoarea Domnului nostru şi în cinstea sacrificiului Său, ca Dumnezeu să vadă că noi, creştinii, nu tolerăm în mod conştient minciunile, blestemele şi bafemia lor împotriva Fiului Său şi împotriva creştinilor Lui......



În al doilea rând, vă sfătuiesc să le distrugeţi casele, pentru că urmăresc în casele lor aceleaşi obiceiuri ca şi în sinagogi. În schimb să stea în grajduri ca şi ţiganii. Acest lucru îi va învăţa minte că nu sunt stăpânii ţării noastre, aşa cum se fălesc ei, ci să li se amintească că trăiesc în exil ..................



În al treilea rând, vă sfătuiesc să le ardeţi toate cărţile şi toate scrierile lor talmudice, astfel scoţând din ei, idolatria, blasfemia şi minciunile.


În al patrulea rând, vă sfătuiesc să nu li se permită rabbinilor lor să mai înveţe.....




În al cincilea rând, sfătuiesc să nu mai fie păziţi pe drumuri. Evreii nu au ce să caute în plimbări, deoarece ei nu sunt nici stăpâni, nici oficiali. Să stea acasă!.........


În al şaselea rând, sfătuiesc să li se interzică să fie cămătari, să li se ia toţi bani, tot argintul şi tot aurul şi să fie puse bine. Motivul pentru o astfel de măsură este, că aşa cum am menţionat mai sus, ei nu ştiu să se ocupe cu nimic altceva decât cu camătă, iar prin aceasta ne-au furat pe noi..................



În al şaptelea rând, poruncesc să fie puse biciul, toporul, sapa, lopata, în mâinile evreilor tineri, femei şi bărbaţi ca să înveţe să îşi câştige pâinea cu sudoarea frunţii lor, aşa cum li s-a poruncit copiiilor lui Adam (Gen 3:19)........."




Hitler a împlinit în totul spusele lui.

După aşa Evanghelie nu mă mai mir că evreii nici nu vor să audă vreo "veste bună" de la creştini. Aşa că slăviţi-l pe "fratele Luther" dar eu mă dezic de un astfel de creştinism. Creştinismul lăsat de Isus nu are nimic a face cu îndemnurile lui Martin Luther.



Am Israel Chai! Poporul Israel trăieşte!


Bat Melech
Cristina

Scrisoare către lume (de la un Israelian)

"Dragă lume,

Înţeleg că eşti supărată pe noi, cei din Israel.
Într-adevăr, pare că eşti mai mult decât supărată, eşti mânioasă.
Într-adevăr, pare că tot la câţiva ani, te mânii pe noi. Azi, dragă lume, înţeleg că eşti supărată în legătură cu "felul opresiv în care Israel îi tratează pe palestinieni"; ieri erai supărată pe noi pentru Liban; înainte de asta erai supărată pe noi pentru că am bombardat reactorul nuclear din Bagdad şi Războiul de Yom Kippur din campania Sinai. Se pare că evreii care câştigă un răzoi, mai clar evreii care trăiesc apărându-se, te supără cel mai tare.
Desigur, dragă lume, înţeleg că noi evreii te-am supărat din cale afară, chiar înainte de a exista statul Israel (din nou).

I-am supărat pe nemţi, naţiune care în mod liber l-au ales pe Hitler, i-am supărat pe austriecii care i-au cântat imnuri în timp ce intra în Viena şi binenţeles am supărat toată şleahta Est Europeană - pe polonezi, pe slovaci, pe ruşi, lituanieni, unguri, români şi ucrainieni. Dar stai liniştită dragă lume, că istoria felului nostru de a te supăra nu a început cu ei.
I-am supărat pe cazacii din Chmielnicki, care au masacrat zeci de mii de evrei în anii 1648-49. I-am supărat şi pe Cruciaţii, care în lupta lor de a "elibera" Pământul Sfânt, s-au supărat aşa de tare pe noi încât au ucis, fără milă evrei fără număr.
Timp de secole întregi am supărat prin existenţa noastră Biserica Romano Catolică, care şi-au dat toată silinţa să ne dezbrace de "religia demonică numită Iudaism" prin inchiziţii. L-am supărat şi pe măritul Martin Luther, care în chemarea sa către biserici de a "arde sinagogile cu evreii înlăuntrul lor" (Citat din cartea EVREII ŞI MINCIUNILE LOR), a arătat un spirit creştinesc nemaipomenit şi a murit tot indignat de ce evreii nu l-au primit pe Isus prin "mărturia lui".

Acum dragă lume, ne-am supărat că te tot supărăm şi am decis să te "părăsim" - un fel de-a spune - şi să stabilim statul evreu, Israel. Motivul pentru care am făcut asta, este că am văzut că trăind împrăştiaţi prin tine, dragă lume, te irităm prea tare şi te deranjăm la culme. Atunci ce altceva să ne rămână de făcut decât să te lăsăm în pace (astfel arătându-ţi dragoste) şi să te lăsăm să ne iubeşti la fel (astfel lăsându-ne în pace). Am decis să ne întoarcem acasă, de unde am fost scoşi cu forţa de Imperiul Roman, acum 1900 de ani, pe care în mod evident i-am supărat.

Dragă lume, nu te supăra, dar eşti destul e greu de mulţumit de către noi, evreii.
Te-am lăsat pe tine, dragă lume, cu tot cu progoamele tale, cu tot cu inchiziţii, cruciade şi holocaust şi ne-am dus să-ţi dăm pace, în micul nostru stat, Israel. Dar se pare că tot te supărăm şi de aici. Eşti indignată, dragă lume, că îi "opresăm" pe bieţii palestinieni. Te-ai supărat că nu le dăm din teritoriile noastre, iar acum că le-am dat acele teritorii, tot supărată eşti pe noi.
Moscova e supărată. Uniunea Europeană e supărată. Washington e supărat. Arabii "radicali" şi chiar şi bunii egipteni moderaţi sunt supăraţi.

Dragă lume, iată reacţia unui eveu de rând, din Israel.

În 1920 şi 1921 şi în 1929, nu exista statul evreu care să stea în calea păcii distre evrei şi arabi. Într-adevăr nu exista statul Israel, care să supere pe nimeni, totuşi, aceeaşi palestinieni "opresaţi" au ucis zeci de evrei în Ierusalim, Iafa, Safed, Hebron. În 1929, 67 de evrei au fost măcelăriţi în Hebron, fără nici o urmă de supărare din partea ta, dragă lume.
De ce au omorât Palesinienii 67 de evrei într-o singură zi în 1929? Să fie din cauza statului Israel fondat în 1948? Şi de ce, dragă lume au fost măcelăriţi 510 bărbaţi, femei şi copii evrei, în 1936-39 de către Palestinieni? Şi atunci o făceau din cauză că statul evreu îi "opresa?"
Cum rămâne dragă lume, cu propunerea ta în 1947 a unui stat palestinian care să trăiască alături de micul stat Israel, iar arabii au strigat "nu" şi de supărare au mers şi au mai ucis 6000 de evrei? Cum de nu ţi-am auzit strigătul de supărare atunci, dragă lume?
la fel ca şi înainte de a exista statul evreu, ca şi acum, arabii au un singur slogan "itbach al yahud" (omorâţi evreii), dar asta nu te supără deloc, dragă lume.

Dragă lume, ai stat şi ai privit cu mâinile în sân în timp ce eram măcelăriţi cu milioanele în holocaust, ai stat şi ai privit în 1948 cum 7 state arabe au pornit război împotriva Israelului, război pe care Liga Arabă, l-a comparat cu mândrie cu masacrele Mongolilor.
Ai stat şi ai privit în timp ce Nasser, era aclamat în 1967 în toate capitalele arabe, iar el declara mândru că va înneca Israelul în mare. Şi dragă lume, să fim sinceri, ai sta cu mâinile în sân şi ai privi, dacă Israelul ar înfrunta din nou exterminarea.
Pentru că ştim că visul arabo-palestinian de a ne distruge se înnoieşte în fiecare zi, noi vom face tot posibilul să trăim şi să ne apărăm în ţara noastră. Dacă asta te supără, dragă ume, gândeşte-te numai de câte ori ne-ai supărat tu pe noi în trecut.
În cazul în care, lume dragă, rămâi supărată pe noi, iată un evreu în Israel, căruia chiar nu îi pasă şi sincer nu dă nimic pe toată supărarea ta....."
*****************************************************


Scrisă de Rabbi Meir Kahane
tradusă şi adaptată de Bat Melech

În filmul "Fugitive pieces" este un citat care îmi place mult şi care sună ca un bun principiu de viaţă.

"Minunea lemnului nu stă în faptul că arde, ci în faptul că pluteşte. Poţi să alegi să vezi ce distruge un lucru sau ce îl salvează."

Încă nu ştiu dacă viaţa este minunată, sau se rezumă doar la a fi. Nu cunosc nimic ieşit din comun, dar iată ce ştiu:

Nu am trecut prin necazuri mai mari ca şi alţii, dar nici prin bucurii. Nu am alergat sau umblat mai mult decât un om obişnuit. Am plâns, dar sunt sigură că sunt oameni care au plâns mai mult decât mine. Am râs mult, dar poate sunt alţii care râd mai mult decât mine, aşa că nu e nimic special în lacrimile sau în râsul meu. Nu am multe lucruri, dar nu îmi lipseşte nimic. Nu sunt scundă, nu sunt înaltă, nu sunt de o inteligenţă ieşită din comun, dar nu sunt nici retardată, nu sunt nici frumoasă nici urâtă. Probabil că aş putea continua la nesfârşit, cât de comună sunt prin tot ceea ce par.
Deşi nu am descoperit nimic extraordinar pe plan ştiinţific care să mă facă să fiu mai specială, în toţi cei aproape 27 de ani ai mei, ştiu cum e să "trăieşti", ştiu cum e să mori şi ştiu cum e să înviezi. Chiar dacă nu am dat niciodată mâna cu preşedintele şi nici nu am cunoscut vreo persoană faimoasă, am dat mâna cu zeci de bătrâni zâmbitori. Am văzut marea o singură dată, dar am văzut mulţi munţi. Am trecut prin situaţii prin care nu am crezut niciodată că cineva poate să treacă şi să mai trăiască după ele, totuşi mă uit în urmă şi ştiu că toate experienţele prin care am trecut m-au transformat în cine sunt astăzi. Am trăit 19 ani fără Dumnezeu şi-a fost prea mult. Am iubit Israelul de când sunt, dar asta nu mă face deloc specială, pentru că poate sunt alţii care poate îl iubesc mai mult (poate). Nu sunt eu cea care a descoperit că Pământul e rotund, dar am descoperit că Pământul a fost creat pentru mine. Nu am descperit nici o lege a fizicii, dar am descoperit singură, că deşi gravitaţia atrage un obiect în cădere înspre masa Pământului, dacă obiectul în cădere sunt eu, atunci mă pot rdica.
Nu sunt specială în nici un fel şi poate că nu am cea mai extraordinară viaţă din istorie, dar o să trăiesc extraordinar. O să trăiesc ca şi cum tot Pământul se învârte în jurul meu şi nu e nevoie ca oamenii de ştiinţă să vadă asta, e destul că eu ştiu asta.


Bat Melech
Cristina

Împăratul meu...

Psalm 24:7-10
Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-vă, porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei! – „Cine este acest Împărat al slavei?” – Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel viteaz în lupte.
Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-le, porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei! – „Cine este acest Împărat al slavei?” – Domnul oştirilor: El este Împăratul slavei! –

Dacă încerc să pun versetele astea într-un context personal, atunci trebuie să strig la porțile inimii mele să se ridice, să se dea la o parte ca să intre Împăratul meu. De multe ori le țin închise, fie eu, fie lucruri care mă distrag. Și atunci, în tot zgomotul din mine trebuie să strig, să strig mai tare decât deznădejdea mea, cine este Împăratul meu, ca inima mea să ia aminte și să nu-și mai închidă porțile. Poate că inima mea mai uită ”cine este acest Împărat al slavei” dar am să-i amintesc că El e ”Domnul cel tare și puternic, Domnul cel viteaz în lupte. Domnul Oștirilor. EL ESTE ÎMPRATUL SLAVEI”.
Câteodată văd muntele din fața mea așa de mare și pe Dumnezeu la fel de mic ca mine... dar trebuie să-i spun lui Dumnezeu din mine ”Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă slava Ta!” (Psalmul 57:5). Să-L înalț pe El mai presus de micimea mea, mai presus de muntele meu, chiar și mai presus de ceruri. El este Împăratul slavei, El este Dumnezeul meu!

”Voi, copilaşilor, sunteţi din Dumnezeu; şi i-aţi biruit, pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.” 1 Ioan 4:4



Bat Melech
Cristina

Yeshua şi David

În Iudaism să fii fiul cuiva, nu înseamnă neapărat a avea acelaşi ADN cu al tatălui, dar a fi la fel în gândire, în fapte şi tot ce ţine de persoana respectivă.
De exemplu, Yeshua a spus „dacă aţi fi fiii lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam”.


Când Scriptura îl numeşte pe Isus, Fiul lui David, înseamnă, nu doar că era din linia neamului lui David (ceea ce era), dar că avea asemănări de caracter şi de viaţă cu David.

Sunt multe asemănări între cei doi.
Niciunul nu avea înfăţişarea potrivită pentru a fi Mashiach (Uns al Domnului). David era ultimul om la care s-ar fi gândit vreodată Samuel când a mers să îl ungă împărat. Despre Yeshua scrie în Yeshayahu 53, că „N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.”

Amândoi au fost rspinşi de Israel şi au ajuns să „caute adăpost” la neamuri.
Când David fugea de Saul a mers la Filisteni, la împăratul Achiş. (1Samuel 27). Cât a stat acolo s-a prefăcut că este nebun şi că nu mai are nimic de-a face cu Israel. Şi Achiş a crezut.
Yeshua a mers la neamuri, pentru o vreme şi neamurile au ajuns să creadă că el nu mai are nimic de a face cu Israel.
Achiş spunea despre David în 1 Samuel 27:12
„Achiş se încredea în David, şi zicea: „S-a făcut urât poporului său Israel, şi va rămâne în slujba mea pe vecie.”

La fel spun neamurile despre Yeshua. Dar asta pentru că nu Îl cunosc pe Dumnezeul lui Israel, la fel cum nici Achiş nu-l cunoştea pe David.
Când David a fugit la filisteni, Saul s-a oprit să-l mai urmărească. Cam în starea asta sunt evreii azi. Pentru că au auzit că Yeshua este pentru neamuri, s-au oprit să-l mai caute.

Achiş îl voia pe David ca păzitorul lui tot timpul (1 Sam 28) pentru că vedea că este puternic şi voia să se slujească de puterea lui.
„De aceea te voi pune păzitorul capului meu în tot timpul.”

Neamurile se poartă mult cu Yeshua de parcă ar fi în slujba lor, sau că pot să „îl pună” pe Yeshua să facă ce vor ei, doar pentru că harul este o vreme la neamuri.
Achiş vrea să meargă la război împotriva lui Israel şi îl cheamă pe David cu El ca să îl păzească.
Nu te porni la luptă împotriva lui Israel şi cere Dumnezeului lui Israel să fie de partea ta şi să te păzească.

David nu răspunde „nu voi merge”. El răspunde: „Ei bine, vei vedea ce va face robul tău.”. În 1 Samuel 29 spune că „David şi oamenii lui mergeau mai la coadă cu Achiş.”
Şi ce spun Filistenii când îi văd?
„Ce caută Evreii aceştia aici?” şi îi cer lui Achiş să îi trimită de pe câmpul de bătaie.
Neamurile nu pot să accepte un Yeshua care ar fi de partea evreilor. Dacă cumva aud de un astfel de Yeshua, îl trmit „acasă” şi preferă să îşi formeze singuri o părere despre cum este Yeshua.
David nu a luptat împotriva Israelului, măcar că nu s-a găsit loc pentru el în Israel, iar Yeshua ben David (Isus fiul lui David) cu atât mai mult n-ar face acest lucru.
Deşi este cunoscut la neamuri mai mult decât între evrei, acest lucru nu înseamnă că locul Lui este „în ţara filistenilor”.

Nu după mult timp David s-a întors în Israel şi a devenit împăratul întregului Israel şi a dus Chivotul Domnului la Yerushalaim.
Nu peste mult timp Yeshua va veni pentru poporul Său Israel, se va întoarce în Yerushalaim şi va duce prezenţa Sa, acolo unde îi este locul. În Israel. Şi de acolo, tot pământul va ştii că Israel are un Dumnezeu.


Bat Melech
Cristina

Suntem mântuiţi prin credinţă, nu prin fapte, dar...

Efeseni 2:8
Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.

Romani 3:28
Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii.Romani 3:31
Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.

Mântuirea este prin credinţă. Amin. Nimic din ce aş putea face eu sau vreun alt om pentru mine, nu mi-ar aduce mântuirea. Mântuirea am primit-o prin credinţa în Isus.
Dar răsplata nu este prin credinţă şi nici nu are cum.
Apocalipsa 22:12
Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.

Dacă am crezut în Isus am fost mântuită, slavă Domnului. Dar după ce am fost mântuită, Dumnezeu îmi dă ceva de făcut, ceva ce El însuşi a pregătit de la întemeierea lumii (Efeseni 2:10) ca să pot să primesc o răsplată. Şi fiecăruia i se va da după faptele lui. Nu mântuire, ci răsplată.
Isus a dat o pildă:
„Un om avea doi feciori; şi s-a dus la cel dintâi, şi i-a zis: „Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!” „Nu vreau”, i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău, şi s-a dus. S-a dus şi la celălalt, şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns: „Mă duc, doamne!” Şi nu s-a dus. Care din amândoi a făcut voia tatălui său?” „Cel dintâi” (Matei 21)

Degeaba voi sta pe un scaun în Biserică şi îi voi spune lui Dumnezeu vorbe frumoase şi „îl voi crede” pe Dumnezeu, dacă nu fac nimic cu credinţa mea.
1 Ioan 3:18
Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.

Dumnezeu este drept şi nu cred că el ar da aceeaşi răsplată unuia care doar a „crezut” în El (şi dracii cred şi se-nfioară) şi unuia care şi-a petrecut toată viaţa slujindu-l pe Dumnezeu, astfel demonstrându-şi credinţa. Nu, faptele mele nu mă fac mai plăcută sau mai bună înaintea lui Dumnezeu, dar dacă eu am doar o credinţă fără fapte, atunci credinţa mea este moartă. Şi inversul este perfect valabil. Dacă am fapte fără credinţă, faptele mele nu îmi slujesc la nimic, iar Scriptura le numeşte fapte moarte.

1 Petru 1:17
Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre.


Bat Melech
Cristina

Yeshayahu (Isaia) 43 spune:
1. Acum, aşa vorbeşte Domnul care te-a făcut, Iacove, şi Cel ce te-a întocmit, Israele! „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu.
2. Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde.

Dacă sunt a lui HaShem, El este Cel care e responsabil pentru mine. Yeshua a spus că „N-am pierdut pe niciunul din aceia pe care Mi i-ai dat.” Adică dacă sunt a Lui nu are cum să mă piardă.
Asta nu înseană că nu voi ”trece prin ape”, dar atunci când voi trece prin aceste ape, El este cu mine și râurile nu au cum să mă înnece.
Dumnezeu a spus acest lucru pentru că știa că l-ar face în cel mai literar sens. El a fost cu Israel când a despărțit marea înaintea lor și apele nu i-au atins. Deci pot să cred că poate să mă păzească încât să nu mi se ”înnece” sufletul.
Dacă voi trece prin foc, focul nu mă va arde. Da, voi trece prin foc, dar știu că nici un meșter priceput nu lasă metalul în foc mai mult decât trebuie, pentru că metalul s-ar distruge. Știu cu toată inima mea că voia lui HaShem nu este ca să își distrugă copiii. El poate să scoată din foc. A demonstrat că poate acest lucru când cei 3 tineri din cartea Daniel, au fost aruncați în cuptorul cu foc (Daniel capitoul 3).

În Tehilim (Psalmi) 34 spune:
18. Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit.
19. De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă întotdeauna din ea.
20. Toate oasele i le păzeşte, ca niciunul din ele să nu i se sfărâme.

Poate câteodată nu e tocmai ”profitabil” ca să fi un urmaș al lui Yeshua. Și poate că de multe ori vine nenorocirea peste cei care merg după HaShem, dar El îi scapă totdeauna din ea. Și chiar dacă n-ar face acest lucru, El tot rămâne Dumnezeul meu.

Bat Melech
Cristina

Mishlei (Proverbe) 24:10
Dacă slăbeşti în ziua necazului, mică îţi este puterea. –

Tot atunci când am impresia că am mai crescut în umblarea mea cu Dumnezeu, văd că se întâmplă ceva, care îmi arată dacă am crescut cu adevărat sau doar am eu impresia că am crescut.
De ce ne încearcă Dumnezeu? După părerea mea, ca noi să vedem unde suntem pe cale. Nu cred că mă încearcă pentru a se convinge El de ce pot și ce nu pot, El știe asta de la întemeierea lumii. Dar ca eu să nu cred că sunt mai sus decât sunt de fapt, sau ca să văd că nu sunt așa de jos cum am crezut, El mă încearcă.
Psalmi 119:71
Este spre binele meu că m-ai smerit, ca să învăţ orânduirile Tale.
Psalmi 119:75
Ştiu, Doamne, că judecăţile Tale sunt drepte: din credincioşie m-ai smerit.

Poate cred că am o credință de neclitit, dar oare chiar am? Chiar mă voi încrede în Dumnezeu orice s-ar întâmpla? Teoretic aș spune că da... dar din păcate încă nu știu care îmi este limita și unde m-aș rupe în mâna lui Dumnezeu.
Ca să știi rezistența unui metal, trebuie să forțezi acel metal până la limită ca să vezi cât poate să țină. Altfel nu îl vei putea folosi. La fel este și cu noi. Dumnezeu mă încearcă Nu din răutate și nici că se plictisește în ceruri.
În Mishlei (Proverbe) 25:4 scrie
Scoate zgura din argint, şi argintarul va face din el un vas ales.

Nu îmi place să fiu în foc. Doare. Dar știu că pot să mă topesc și să fiu nimic, sau pot să devin un vas ales în mâna Domnului meu. Și atunci focul merită.


Bat Melech
Cristina

Ştii şi la ce te ajută că Ştii?

Lord Chesterfield a spus odată:
"Niciodată nu căuta să pari mai înţelept, nici mai învăţat decât oamenii lângă care eşti. Poartă-ţi ştiinţa ca şi cum ai purta un ceas de buzunar, într-un loc privat. Pari de-a dreptul ridicol dacă ţi-l scoţi ca un snob în văzul lumii ca toţi să vadă că tu ai un ceas."

"Chiar dacă aş avea darul proorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa, chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii şi nu aş avea dragoste, nu sunt nimic." (1 Corinteni 13:2.)


Yeshua a spus că prin aceasta vor cunoaşte oamenii că suntem ucenicii Lui, dacă ne iubim unii pe alţii. Nu pentru că ucenicii Lui vor şti multe, nu pentru că vor mânca sau nu anumite mâncăruri, nu pentru că se vor îmbrăca într-un anume fel – Ci dacă se vor iubii unii pe alţii, aceea va dovedi că suntem sau nu ucenicii Lui. Aşa că fraţii mei “atotcunoscători”, în lucrurile în care credem la fel să umblăm împreună, dar să dăm întâietate unii altora în DRAGOSTE. Dacă Dumnezeu îmi descoperă ceva, poate că e doar pentru mine şi nu trebuie să mă port de parcă aş fi superior fraţilor mei. Dacă cineva înţelege mai mult decât mine, slavă Domnului, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. Ce are cineva, care să nu fi primit de la Dumnezeu? Şi atunci, chiar dacă ai 10 diplome în teologie, sau 24 de şcoli Biblice la activ, cinste ţie, dar dacă tu calci peste fraţii tăi şi te porţi de parcă aşa se şi cuvine, lasă-mă să-ţi spun că Şcolile tale Biblice nu ţi-au folosit la nimic, dacă nu ai învăţat să iubeşti.
În Iudaism un ucenic îl imită perfect pe rabbinul lui. Începând de la felul cum rabbi se îmbracă, cum rabbi umblă, felul de exprimare, gesturile, mimica... aşa poţi şti (fără să fi întrebat măcar) ce fel de evreu este cel în cauză.

Noi azi nu umblăm toţi cu haine dintr-o singură ţesătură ca să arătăm că suntem ucenicii lui Yeshua. Dar dacă îi iubesc pe cei care au fost răscumpăraţi de Yeshua, atunci acest lucru adevereşte despre mine că sunt a lui Yeshua.


Bat Melech
Cristina

Un om a auzit de un Rabbi Polonez foarte renumit, așa că s-a hotărât să meargă să îl întâlnească. Ajuns la casa Rabbinului, omul a rămas șocat că el avea doar o cameră cu un pat și o masă plină cu cărți de studiu.
Dorind să știe de ce Rabbinul trăiește așa de simplu, omul l-a întrebat:
”Rabi, unde îți este mobila?”
Rabbi a răspuns:
”Unde este mobila ta?”
Amuzat omul a răspuns ”Rabbi, eu sunt doar un vizitator și sunt doar în trecere pe aici”. Atunci Rabbi a răspuns ”și eu”.


Yeshua (Isus) a spus să ”Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. (Matei 6:19-21)

Amin

Bat Melech
Cristina

Papa şi Rabbinul

Mulţumesc

Îţi mulţumesc HaShem pentru toate relaţiile mele eşuate care m-au învăţat ce înseamnă dragostea adevărată. Îţi mulţumesc pentru încercările financiare care m-au forţat să-mi analizez priorităţile. Îţi mulţumesc pentru "zidurile de cărămidă" de care m-am lovit pentru că m-au învăţat cum să le escaladez. Îţi mulţumesc pentru fiecare dată când am fost respinsă pentru că am învățat să-mi văd valoarea. Îţi mulţumesc pentru lacrimile care m-au învăţat cât de mult îmi pasă. Îţi mulţumesc pentru pierderi pentru că m-au învăţat că nu am avut niciodată nimic. Îţi mulţumesc pentru teama de necunoscut care m-a învăţat să trăiesc în prezent. Îţi mulţumesc pentru îndoieli pentru că acestea m-au adus mai aproape de HaShem. Îţi mulţumesc pentru "văile umbrelor morţii" pentru că m-au învăţat cine sunt eu cu adevărat, dincolo de experienţele mele. Îţi mulţumesc pentru sfârşituri pentru că ştiu că ceea ce este sfârşitul unui lucru, este începutul altui lucru.

Pavel spunea că dacă sămânţa nu moare, fructul cel nou nu se poate naşte. HaShem este Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul... atunci sfârşeşte Doamne în mine ce trebuie sfârşit şi aşa cum ai promis, fă toate lucrurile noi...începe cu mine.

Bat Melech
Cristina

Cu ceva timp în urmă, la o grădină zoologică a fost adus un pui de tigru din India.
Deoarece tigrul era un exemplar extraordinar, grădina zoologică a investit mult pentru a-i construi tigrului un habitat pe măsură. Au pus în acest loc o cascadă, replici de stânci, copaci, chiar şi o peşteră. În timpul construirii acestui loc minunat, tigrul a fost ţinut într-o cuşcă de 60mp. Tigrul şi-a petrecut zilele măsurând cuşca încoace şi încolo. Cuşca era menită să găzduiască tigrul o perioadă scurtă de timp, cel mult 2 săptămâni, dar construcţiile au durat mai mult decât a fost anticipat şi tigrul a ajuns să petreacă aproximativ 7 luni în acea cuşcă.
Cînd habitatul a fost în sfârşit gata, au coborât cuşca tigrului în locul unde avea să stea şi l-au eliberat. Aproape imediat după ce tigrul a fost eliberat, cei de la grădina zoologică au văzut că tigrul se rezuma la a păşi doar 60m încoace şi încolo. Deşi tigrul nu se mai găsea în cuşcă, cuşca devenise parte din gândirea tigrului şi acesta nu mai îndrăznea să meargă mai mult decât fusese obişnuit.

Un mecanism similar poate fii întâlnit în cazul celor care dresează elefanţi. Când elefantul este tânăr şi mic, este legat cu un lanţ greu de un stâlp imens, sau de un copac rezistent.
Elefantul trage şi împinge şi se luptă să scape până când realizează că nu se poate elibera şi în final abandonează, limitându-se doar la lungimea lanţului. Când dresorul vede că elefantul îşi învaţă lecţia, acesta dezleagă elefantul şi îl leagă de un băţ pe care un elefant matur l-ar putea rupe fără probleme. Doar că elefantul nu va încerca niciodată deoarece în mintea elefantului băţul şi aţa care îl ţin legat sunt indistructibile.

De multe ori mă trezesc că spun "Nu pot... eu nu am curaj să fac asta", dar la fel ca şi tigrul şi elefantul de mai sus, legăturile care mă ţin sunt doar în mintea mea.
Pavel zicea "pot totul în Hristos care mă întăreşte", asta înseamnă că nimic din frica mea, care mă ţine înapoi din a păşi în lucruri care Dumnezeu le are pentru mine, nu este real.
Toate lucrurile din viaţa mea şi toate experienţele mele par să fie destinate a-mi antrena mintea că nu pot. Dar credinţa poate să acţioneze împotriva logicii firii mele pământeşti.
Avraam a crezut pe Dumnezeu şi lucrul acesta i-a fost socotit neprihănire. El a crezut împotriva oricărei necredinţe. Adică tot ce vedea şi percepea, tot ceea ce acumulase în trăirea lui îi spunea că ce promite Dumnezeu este imposibil, dar credinţa lui striga şi mai tare "La Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putiinţă".
La fel ca şi tigrul din prima povestire, e imposibil pentru mine să cred că nu mai sunt în cuşcă. Dar adevărul este că la cruce, cuşca mea a fost distrusă. Acum pot să mă port liber sau pot să păşesc de parcă satan m-ar ţine în lesă. Şi cum mă port liber? Făcând tot ceea ce îmi place? Nu. Dar făcând tot ceea ce Dumnezeu îmi cere chiar dacă pare imposibil, pentru că El este expert în Imposibil.


Bat Melech
Cristina

Lashon Hara – Vorbire rea/vorbire de rău - bârfă

Leviticul 19:16
Să nu umbli cu bârfe în poporul tău. Să nu te ridici împotriva vieţii aproapelui tău. Eu sunt Domnul.


Chofetz Chaim, unul din cei mai mari rabbini care au trăit vreodată, învață că a umbla cu bârfe este egal cu a te ridica împotriva vieții aproapelui tău.
Definiția pe care el o dă la Lashon Hara este: - să vorbești despre aproapele tău când acesta nu este de față; să spui unei a treia persoane ceva ce nu ai vrea ca aproapele tău să audă; să povestești mai departe, chiar și un adevăr auzit, despre o persoană, dacă acea persoană ar căpăta o imagine rea în fața celui care a auzit povestea ta; să inventezi lucruri despre cineva doar ca să îi scoți un nume rău (motzi shem ra)

O persoană care se îndeletnicește cu Lashon Hara nici măcar nu va mai realiza că și-a făcut din bârfă un mod de viață. Această persoană, fără un motiv anume, va încerca să își atragă cât mai mulți participanți la acest păcat. De obicei te va aborda cu o replică de genul ”ai auzit....ai văzut...știi ce s-a întâmplat...” Acești oameni iubesc să vorbească doar să se audă vorbind și nu contează despre cine și nici cu cine atâta timp cât bârfesc.
Rabbi Shafier spunea odată, că acești oameni păcătuiesc și nici măcar nu au nici o satisfacție de pe urma acestui păcat. Adică, dacă un om fură într-adevăr este un păcat grav dar cel care săvârșește păcatul are un fel de satisfacție de pe urma păcatului său, dar cel care bârfește nu își satisface vreo poftă de nestăpânit, ci pur și simplu refuză să se gândească la ceea ce face și nu își înfrânează limba.
În Iacov 1:26 scrie:
”Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşală inima, religia unui astfel de om este zadarnică.”
și în Iacov 3:5-6
”Tot aşa şi limba este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde!
Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei.”
În Iudaism, cei care umblă cu bârfe se numesc ba'alei lashon hara care însemnă stăpâni ai bârfei/ vorbirii negative, sau cei care stăpânesc ”arta bârfei”, iar în Iudaism când ești numit într-un anume fel, acest lucru înseamnă că numele dat este însăși esența ta, iar în cazul ba'alei lashon hara aceasta este însăși esența lor, să bârfească.
S-ar prea putea ca cei ce stăpânesc această ”artă a bârfei” să creadă că ei doar socializează, sau că spun câte o poveste nevinovată, dar în adevăr ei împrăștie otrava care ucide pe cel care este țintit de aceste ”povești nevinovate”.
În Talmud scrie că ”fiecare om are un prieten” adică fiecare om care aude bârfa o va spune ”doar prietenului său de încredere”. În scurt timp, bârfa va cuprinde pe toată lumea.
Un midrash, spune despre un om care bârfea tot timpul. La o vreme i-a părut rău și a decis să facă teshuvah. A mers la rabbin și l-a întrebat ce să facă să fie iertat. Rabbinul i-a spus să ia o pernă, să meargă în mijlocul satului și să împrăștie penele din pernă. Omul a făcut acest lucru. Când a sfârșit, a mers din nou la rabbin și i-a spus că a făcut ce i s-a cerut. Rabbinul s-a uitat la om și i-a zis ”acum du-te și strânge toate penele și fă perna la loc” omul a început să plângă și i-a spus că nu poate.
Tot așa este și cu vorbele noastre. Cum omul nu a putut să strângă penele împrăștiate, nici noi nu mai putem să ne luăm vorbele înapoi, dar putem să fim mai atenți.
Dacă un om are o părere rea cu privire la un alt om, ar fi mai bine să se roage pentru acel om.
Dacă auzi pe cineva vorbind rău de tine, nu te supăra și nci nu te du mai departe să spui ce ”nedreptate” ți s-a făcut.
Eclesiastul spune în cap 7:21-22
” Nu lua nici tu seama la toate vorbele care se spun, ca nu cumva s-auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău! Căci ştie inima ta de câte ori ai vorbit şi tu de rău pe alţii.”

Dacă tu nu ești cel care spune ”povestea” totuși stai și tolerezi bârfa și doar asculți, acest lucru e viclenie și omul se face părtaș păcatelor celui care spune bârfa.

Ioan încurajează: 1 Ioan 3:18
Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.

Dacă îți iubești aproapele ca și pe tine însuți nu doar că nu vei vorbi rău despre el dar nici nu vei îngădui să se spună nimic rău despre el.
Chofetz Chaim spunea că un om care vrea să umble în căile lui Dumnezeu, trebuie să se disciplineze nici să nu gândească rău de aproapele său.
Yeshua avea dreptate, din prisosul inimii vorbește gura, așa că încearcă să vezi binele în oameni.
În Talmud scrie că un om nu poate să acuze o nelegiuire în cineva, dacă nu are și el măcar o urmă a acelei nelegiuiri în el însuși.
Așa că eu pot să acuz în aproapele meu doar ceva ce eu însumi fac. De aceea, mai bine să ne scoatem cu toții bârnele din ochi și apoi să mergem să scoatem paiul din ochiul aproapelui.

Bat Melech בת מלך

Cristina כריסטינה

Un Slujitor bun

În Vayikra Rabbah 19:2 scrie:

"Învaţă să te vezi ca şi un angajat cu ziua, care este plătit ca să toarne apă în butoaie cu apă, dar butoaiele au găuri în ele. Dacă este un slujitor rău el îşi va zice "de ce să îmi irosesc timpul? Butoaiele astea nu se vor umple niciodată" dar un slujitor bun va zice "Eu sunt plătit cu ziua. Ce îmi pasă mie dacă butoaiele se umple sau nu? Pe mine mă plătesc doar să torn apă".

Am văzut câteodată slujitori ai lui Dumnezeu care abandonează munca Lui doar pentru că ei nu văd rezultatele la care ei se aşteaptă. Dumnezeu aşteaptă ca noi să fim credincioşi în lucrurile mici ca să ne încredinţeze lucruri mari. Şi până la urmă, are cine să se îngrijească de rezultate, eu trebuie doar să fac ceea ce am fost "angajată" să fac.

:)

" Domnul va sfârşi ce a început pentru mine. Doamne, bunătatea Ta ţine în veci: nu părăsi lucrările mâinilor Tale." - Psalm 138:8

Poveste de la un Chassid

Vorbeam odată cu un Chassid (evreu religios, chassid in ebr. vine de la cuvântul Chessed - milă, bunătate) şi eram un pic mai tristă şi nu mai ştiam nici cum să mă mai rog la Dumnezeu, iar Chassid-ul ăsta mi-a spus o poveste care este în Shivchei Moharan 23 a#5.


"A fost odată un rege care avea un fiu şi a decis să îşi trimită fiul în toată lumea, ca acesta să înveţe înţelepciunea. Când fiul s-a întors acasă devenise un om foarte învăţat în toate domeniile posibile. Atunci Regele i-a cerut fiului său să ia o piatră de dimensiunile unei pietre de moară şi să urce această piatră în podul palatului.
Fiul s-a uitat la piatră şi şi-a dat seama că nu va putea să ridice piatra cu mâinile. Piatra părea imensă. S-a simţit tare trist din cauză că nu putea să împlinească cererea tatălui său. Atunci Regele i-a zis: "Fiule, chiar ai crezut că vreau să ridici piatra asta şi să o cari până în pod? Cu toată înţelepciunea ta nu ai putut să faci asta. Intenţia mea a fost ca tu să iei un ciocan, să spargi piatra şi să o cari bucăţi, atunci toată piatra va fi în pod.
Rabbi explică aici, că Dumnezeu vrea ca noi "să ne ridicăm inima cu mâinile noastre la Tatăl nostru din ceruri" (Eichach 3:41). Dar poate că inimile noastre sunt doar nişte bucăţi grele de piatră, iar noi nu le putem ridica la Tatăl oricum ne-am chinui noi. Ceea ce trebuie să facem este luăm ciocanul Cuvântului Său şi să ne zdrobim inimile de piatră. Atunci vom putea ca să ne ridicăm inimile la Dumnezeu"

...

Dacă un evreu nu face Kiddush (sfinţire) atunci un goy (ne-evreu) va face Havdalah (despărţire) pentru el.
Rabbi Chaim Volozhin)

Unora Dumnezeu le vorbeşte în şoaptă, altora strigând, depinde cât de aproape sunt de El.
Rabbi Nachman din Breslov


Şi în final apele nu pot să înnece sufletul, ci doar să îl ridice la suprafaţă, pentru că de fapt acesta este motivul pentru care sunt permise în viaţa noastră.
Tzvi Freeman

Un evreu poate să fie evreu cu Hashem (Dumnezeu) împotriva lui Hashem dar niciodată fără Hashem.
Elie Wisel

Unul care învaţă Torah fără intenţia de a împlini ceea ce învaţă, ar fi fost mai bine pentru acel om să nu se fi născut.
Talmud - Yerushalami Berachos 8 a

Oamenii au nevoie de multă, multă înţelepciune ca să rămână simpli.
Rabbi Neftali Ropshitz

Când vezi un om că se înneacă, dând din braţe nebuneşte, încercând să se salveze din puterea apei care îl ţine, cu siguranţă că nu te vei opri ca să râzi de mişcările lui haioase.
La fel, când vezi pe cineva că se mişcă într-un fel ciudat sau îşi ridică braţele în timp ce se roagă, nu râde şi nu-l judeca - el doar încearcă să se salveze de lumea care l-a împresurat, sau orice îi poate distrage atenţia de la Dumnezeu.
Baal shem Tov


Unul din cele mai rele păcate este să nu crezi că ai fost iertat odată ce ai făcut tshuva (te-ai pocăit de păcate). Pentru că atâta timp cât crezi că eşti doar un păcătos, te vei minţi singur că asta vei fi mereu, că nu te poţi schimba şi vei păcătui din nou.
Rabbi David Botton