Zgomot de Purim

Adu-ţi aminte ce ţi-a făcut Amalec pe drum, la ieşirea voastră din Egipt: cum te-a întâlnit pe drum, şi, fără nici o teamă de Dumnezeu, s-a aruncat asupra ta pe dinapoi, asupra tuturor celor ce se târau la coadă, când erai obosit şi sleit de puteri. Când îţi va da Domnul, Dumnezeul tău, odihnă, după ce te va izbăvi de toţi vrăjmaşii care te înconjoară, în ţara pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi-o dă ca moştenire şi spre stăpânire, să ştergi pomenirea lui Amalec de sub ceruri: să nu uiţi lucrul acesta. - Devarim/Deuteronom 25:17-19

Este o mitzvah (o poruncă) pentru evrei să şteargă de sub ceruri pomenirea numelui lui Amalec, pentru că s-au purtat într-un fel josnic şi au atacat pe Am Israel când erau sleiţi de puteri. Amalec este întruchiparea lui satan care dă târcoale şi se aruncă asupra celor care abia se mai târăsc, sleiţi de puteri şi îi atacă fără nici un motiv.
Haman era amalecit, mai bine zis descendentul lui Agag (Estera 3:1), împăratul lui Amalec (1 Samuel 15:8)
În fiecare generaţie Amalec se ridică împotriva lui Israel, începând cu tatăl amaleciţilor, Esau (Bereishit/Gen. 36:16), continuând cu amaleciţii care au atacat evreii ieşiţi din Mitzrayim (Egipt), continuând cu Haman şi cu mulţi alţii. În fiecare generaţie încearcă exterminarea evreilor şi în fiecare generaţie ajunge să regrete că a încercat.
Când Esau a urmărit pe Yaakov, Yaakov a ajuns să se plece înaintea lui Esau împreună cu toată familia lui, în afară de Beniamin care nu se născuse încă (Bereishit/Gen. 33:2). Chazal (autoritatea rabinică) spun că Mordechai fiind beniamit (Estera 2:5) nu a putut să se închine înaintea lui Esau (Estera 3:2) pentru că nu făcuse asta niciodată şi nu ştia să se închine înaintea lui.
Aşa cum sămânţa lui Esau ajunge să terorizeze sămânţa lui Yaakov în fiecare generaţie, întotdeauna va fi un beniamit care nu se va pleca înaintea lui.

De Purim este o tradiţie care mie îmi place foarte mult. Când se citeşte Megillah Ester în Sinagogă, de fiecare dată când se pronunţă numele lui Haman, toţi evreii, începând cu cel mai mic şi până la cel mai în vârstă, fac un zgomot de nedescris. Copiii învârt nişte jucării de lemn (grogger) care habar nu am cum se numesc în română, bărbaţii bat din picioare şi toţi strigă, acest lucru simbolizând ştergerea pomenirii numelui lui Amalec.
De ce îmi place tradiţia asta? Pentru că simbolizează o mânie pe care fiecare credincios ar trebui să o aibă când vine vorba de Amalec/Satan. Nu spun că ar trebui să ne apucăm să strigăm toţi de nebuni, dar ar trebui să trezească o reacţie în noi când auzim că duşmanul nostru vine şi se aruncă asupra celor sleiţi de puteri, asupra fraţilor noştri. Ar trebui să avem o mânie sfântă. Satan, hoţul, nu vine decât decât să fure, să junghie şi să prăpădească (Ioan 10:10) şi dacă noi nu facem nimic, suntem nimiciţi nu pentru că Adonai a hotărât aşa, ci pentru că nu ne-am făcut datoria.
Pe zidurile cetăţilor din vechime, era puşi străjeri care să vegheze, iar dacă se apropia duşmanul, aceştia dădeau alarma şi toată cetatea venea la luptă. Noi suntem chemaţi să veghem (1 Cor. 16:13), iar dacă vedem că se apropie duşmanul, nu doar să ne punem mâna la gură şi să ne minunăm, ci să dăm alarma de luptă.
Noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. - Efeseni 6:12
Trebuie să ne luptăm în rugăciune, prin mijlocire, să alungăm hoţul care a venit să fure.
Purim-ul este un timp bun să-ţi aminteşti să nu stai cu mâna-n sân când vine necazul. Când Mordechai a auzit de porunca dată împotriva evreilor, s-a îmbrăcat de luptă (în sac şi cenuşă) şi a pornit la atac prin post şi rugăciune.
Dacă nu am avea de luptat nu ni s-ar fi dat o armură, aşa că dacă avem armură să o folosim, ca să ştergem numele lui Amalec se sub ceruri.
Un alt lucru care simbolizează acest lucru, îl reprezintă o bucată de hârtie pe care se scrie numele lui Haman, pe care evreii şi-o lipesc de talpa pantofilor şi de fiecare dată când aud numele lui Haman, îl calcă în picioare. Această tradiţie îmi aminteşte de cuvintele lui Pavel (alt beniamit) din Romani 16:20 "Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Yeshua HaMashiach să fie cu voi! Amin."

Bat Melech בת מלך
Cristina

Purim

Pe data de 14 Adar (adică 28 Februarie, anul acesta), evreii din toată lumea sărbătoresc Purim.
Deși nu este o sărbătoare poruncită de Adonai, această sărbătoare fiind instituită în timpul exilului babilonian, este cea mai veselă sărbătoare evreiască.

Istoric: - Din cauza nepocăinței poporului ales, Adonai a lăsat ca ei să fie ocupați de Nebucadnețar, Împăratul Babilonului. (Yirmiyahu/Ieremia 52:4)
- După Nebucadnețar a urmat să domnească fiul său, Belșațar, care din pricina îngâmfării a ajuns să fie omorât de Adonai (Daniel 5:1-31)
- Domnia Imperiului a căzut în mâinile mezilor și perșilor și anume în mâinile lui Dariu, fiul lui Ahașveroș (Daniel 9:1)
- Împăratul Ahașveroș, domnea peste 127 de ținuturi, din India și până la Etiopia (Estera 1:1), având capitala la Susa.

Împăratul Ahașveroș, să-și impresioneze supușii, a hotărât să dea un ospăț de 180 de zile, pentru ca să-și arate bogăția și slava înaintea tuturor căpeteniilor din Imperiu. Ca să fie și mai de invidiat, în a 7-a zi a ospățului, a poruncit să fie adusă înaintea lui, Împărăteasa Vasti, ca să vadă toate popoarele frumusețea ei. Vasti a refuzat să vină înaintea lui Ahașveroș, astfel provocând mânia lui. S-a dat poruncă să fie îndepărtată din poziția ei de Împărăteasă și locul ei să fie dat alteia, pe care o va alege Împăratul.
În Susa, locuia un evreu, numit Mordechai (Mardoheu), ajuns acolo din pricina robiei. El o creștea pe Hadasa/ Estera, o nepoată rămas orfană.
Aceasta a fost dusă la palat împreună cu toate celelalte fete, dintre care avea să aleagă Ahașveroș. ”Estera nu şi-a făcut cunoscut nici poporul, nici naşterea, căci Mardoheu o oprise să vorbească despre aceste lucruri.” (Estera 2:10)
Împăratul a îndrăgit-o pe Estera mai mult decât pe celelalte fete, așa că a făcut-o Împărăteasă în locul lui Vasti.
Ahașveroș înălțase în funcție pe Haman, care din ură pentru Mordechai (care refuza să i se închine), a hotărât să îl omoare nu doar pe el, ci și poporul din care era Mordechai. (Estera 3:1-6)
Au aruncat sorțul (pur-sing. - purim = formă de plural) ca să decidă ziua când aveau să extermine toți evreii din ținut. A hotărât ziua a 13-a a lunii Adar și dat poruncă în tot ținutul ca toți să se ridice împotriva evreilor în această zi și să-i omoare, apoi a pecetluit scrierile cu inelul lui Ahașveroș.

Scrisorile au fost trimise prin alergători în toate ţinuturile împăratului, ca să nimicească, să omoare şi să piardă pe toţi iudeii, tineri şi bătrâni, prunci şi femei, şi anume într-o singură zi, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar, şi să li se prade averile. - Estera 3:13

Mordechai și-a sfâșiat hainele, s-a presărat cu cenușă și s-a îmbrăcat în sac. A mers bocind până la poarta Împăratului unde a trimis să i se spună Esterei să meargă pentru evrei, înaintea Împăratului și să le ceară viața din mâna lui. După un post de 3 zile, Estera a mers înaintea Împăratului, a căpătat trecere înaintea lui, iar apoi a cerut viața ei și a poporului ei din mâna lui Ahașveroș, care aflând de complotul lui Haman, a poruncit să fie spânzurat de spânzurătoarea pe care o hotărâse pentru Mordechai.
Împăratul a înălțat pe Mordechai în locul lui Haman. Mordechai a dat poruncă referitor la data de 13 Adar ca toți evreii să se apere împotriva vrăjmașilor lor. Nimeni nu le-a putut sta împotrivă și de unde trebuiau să moară toți evreii, au ajuns să fie înălțați.
Toate detaliile le puteți găsi în cartea Estera.

În toată această povestire, Adonai nu este menționat nici măcar odată. Deși se poate vedea deslușit împlicarea Lui în toate aceste evenimente, Adonai și Numele Lui nu apar deloc în Megillah (în povestire/ carte). Chazal (autoritatea rabinică) spun că în aceste circumstanțe HaShem a ales să lucreze „undercover” (sub acoperire).
Purim-ul este o sărbătoare a identităților ascunse. Adonai a ales să se ascundă, Estera a ales să-și ascundă identitatea, binecuvântarea a ales să fie deghizată în blestem. Tocmai acesta este motivul pentru care de Purim, toată lumea se maschează. Oricine poate fi oricine. Orice durere poate ascunde în spatele ei o binecuvântare. Orice necaz, poate ascunde o biruință. Orice nedreptate poate ascunde o înălțare, dacă Adonai este de partea ta.
Purim-ul este o sărbătoare a biruinței. Deși au fost multe tentative de exterminare a poporului evreu, din partea la mari puteri ale lumii, nimeni nu a reușit de tot. Totuși în repetate rânduri, au fost omorâți cu miile, cu sutele de mii și chiar cu milioanele. Sângele evreu a fost întotdeauna ieftin pentru goyim. Nimic nu a unit neamurile mai mult decât ura lor pentru yehudim (evrei), însă de 14 Adar, evreii nu au mai fost doar ținte ale antisemitismului, ci au fost înălțați de Adonai, apărați de El, demonstrând tuturor vrăjmașilor lor, că cine se atinge de ei, se atinge de lumina ochiului lui Adonai. (Zah. 2:8)
Purim-ul este o sărbătoare menită să amintească evreului de Shomer Israel (Păzitorul lui Israel) și în același timp să amintească antisemitului că vărsarea de sânge evreiesc se plătește cu dobândă.

Bucuraţi-vă împreună cu Ierusalimul şi înveseliţi-vă cu el, toţi cei ce-l iubiţi; împărţiţi şi bucuria cu el, acum, toţi cei ce l-aţi plâns, ca să fiţi săturaţi bând laptele mângâierilor lui, ca să vă desfătaţi în totul de plinătatea slavei lui.” Căci aşa vorbeşte Domnul: „Iată, voi îndrepta spre el pacea ca un râu, şi slava neamurilor, ca un pârâu ieşit din matcă, şi veţi fi alăptaţi, veţi fi purtaţi în braţe şi dezmierdaţi pe genunchi. Cum mângâie pe cineva mama sa, aşa vă voi mângâia Eu; da, veţi fi mângâiaţi în Ierusalim!” Şi când veţi vedea aceste lucruri, inima vi se va bucura, şi oasele voastre vor prinde putere ca iarba. – Domnul îşi va arăta astfel puterea faţă de robii Săi, dar va face pe vrăjmaşii Lui să-I simtă mânia. - Yeshayahu 66:10-14

AM ISRAEL CHAI!
Chag Purim Sameach!

Bat Melech בת מלך
Cristina

Eu am biruit lumea

V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea. - Ioan 16:33

Yeshua a biruit lumea. Lucru imposibil de făcut până la El. Până la Yeshua, lumea era doar un loc de învinși, dar odată venit în lume, Yeshua a biruit-o și astfel a deschis drumul pentru sute de mii de biruitori prin El. Până la Yeshua omul nu a știut că se poate, dar Yeshua a mers înaintea noastră să ne arate că se poate și apoi ne-a spus la fiecare ”îndrăznește! și Eu am trăit într-o fire asemănătoare cu a păcatului, dar am biruit-o! Luptă-te lupta cea bună! Eu am biruit! Se poate!”
Până când a zburat primul om, era imposibil să crezi că se poate zbura. Întrecea mintea omului de rând așa ceva. Zborul era pentru păsări, iar oamenii nu sunt păsări. Dar un om a reușit să sfideze imposibilul, iar azi oricine poate zbura.
Există limite pe care ni le-am impus ori noi, ori alții, care ne țin mintea oprită pe zidul din fața noastră care spune ”de asta nu ai cum să treci” - dar zidul nu e ceea ce pare. A fost Unul care l-a trecut, iar acum pot să îndrăznesc să îl urc, pentru că Yeshua l-a trecut, pentru că alții l-au trecut înaintea mea. Nu există păcat pe care să nu-l poți stăpâni și nu există limită pe care să n-o poți depăși. Același Ruach HaKodesh care L-a înviat pe HaMashiach din morți, locuiește în tine! Același Ruach HaKodesh prin care Yeshua a biruit lumea, este astăzi în tine!
Poate că de zeci de ori cazi de pe zidul pe care încerci să-l urci, dar a 11-a oară tot ai să-l treci. Nu este de netrecut! Întoarce-te la strategia Celui care l-a trecut prima dată. Du-te și întreabă-i pe alții cum l-au trecut. Yeshua nu a fost absurd, știa că în lume vom avea necazuri, că s-ar prea putea să cădem de pe zid de multe ori, dar trebuie să îndrăznești să te mai ridici odată. Fă orice să-ți rupi lanțurile de peste minte și să-ți zidești credința. Apoi mai urcă odată, dar cu îndrăzneală.

Se zice că Regina Isabella a Spaniei i-a spus lui Cristofor Columb: ”plutește drept înainte și dacă pământul pe care-l cauți nu există încă, fii sigur că Dumnezeu îl va crea înadins pentru a-ți răsplăti îndrăzneala.”
Știu că Adonai mi-a dat Ruach HaKodesh ca să pot totul prin El care mă întărește, știu că mă iubește destul încât nici ”moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură, nu vor fi în stare să mă despartă de dragostea lui Adonai care este în Yeshua HaMashiach” (Rom. 8:38-39) și atunci de cine să mă tem? Adonai este Sprijinitorul vieții mele, de cine să-mi fie frică? Nu e ca și cum nu mai am ”emoții” când se apropie necazul, dar nu fug de el, îndrăznesc să trec prin el, pentru că știu că pot să biruiesc lumea, nu doar necazul care vine peste mine.
În Malchut HaElohim (Împărăția lui Dumnezeu) nu există învinși. Adonai este un Biruitor. Toți ai Lui sunt mai mult decât biruitori prin Yeshua care i-a iubit. A renunța nu este o opțiune. A fi descurajat nu intră în discuție. A medita la cât ești de nefericit nu trebuie să fie pe lista ta. Nici un soldat nu se oprește în mijlocul bătăliei să tragă un pui de somn, nici nu se oprește să se plângă că ceilalți soldați nu-l apreciază, nici nu stă să îi bârfească pe camarazii lui despre felul greșit în care-și țin arma, nici vorbă! Soldatul prins în focul luptei aleargă înainte și se luptă cu tot ce are, știe că dacă se oprește e în pericol, dacă își plânge de milă e țintă sigură așa că merge înainte știind că ori el moare ori dușmanul, așa că mai bine dușmanul. Nu e drept, nu e ”fun”, dar e realitatea. Dar la sfârșitul luptei când știi că ai biruit, nu te dai pe un pumn de cuie și scoți strigăte de biruință. La fel și în lupta spirituală, trebuie să te lupți până când dușmanul care a venit pe un drum împotriva ta, să fugă pe 7 drumuri dinaintea ta.
Îndrăznește, Yeshua a biruit lumea!

Bat Melech בת מלך
Cristina

Toate izvoarele mele sunt în Tine

„Toate izvoarele mele sunt în Tine.” - Tehillim/Psalmi 87:7b

Toată ziua am avut fraza asta în minte. Toată ziua am încercat să o pricep, să o asimilez, să o rumeg. Nu ştiu dacă am reuşit...
Dar ce am înţeles e următorul lucru: eu fără Adonai >>>IMPOSIBIL.
Când studiam despre Briah (Creaţie) în Midreshet (un fel de colegiu de studii halachice - priveşte Legea Iudaică, vizând Torah, Talmudul şi scrierile rabinice - pentru fete), primul lucru pe care l-am învăţat a fost că Adonai nu doar a creat lumea şi apoi s-a retras în ceruri de unde îşi priveşte creaţia în care mai intervine din când în când. A crea este o însuşire, o trăsătură de caracter a lui HaShem. El se numeşte Boreh Olam (Creatorul lumii) pentru că El se ocupă cu a crea. Pornind de la această premiză, chazal (autoritatea rabinică) susţine că Adonai crează lumea în mod constant, că o susţine în existenţă, crează circumstanţele fiecărui om, crează binecuvântări noi pentru fiecare zi şi dacă HaShem ar înceta să se mai gândească la mine aş înceta să mai exist, ca şi cum n-aş fi fost niciodată.
Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor! Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine. Tehillim/Psalmi 139:17-18
Dacă eu mă trezesc dimineaţa şi încă mai am suflare de viaţă, este pentru că Adonai, de acolo din HaShamayim (ceruri), de la Kisei haKavod (tronul gloriei) se gândeşte la mine şi la plămânii mei care respiră aerul prin mila Lui şi face asta cu 6 miliarde de oameni în acelaşi timp. Le dă suflare, le crează circumstanţe prin care pot să se îndrepte spre El sau nu, circumstanţe care să afecteze viaţa din jurul lor, care să provoace aşa reacţie în lanţ încât circumstanţele lor îmi influenţează circumstanţele mele şi aşa limitată cum sunt, să ajung să înţeleg că toate izvoarele mele sunt în El. Mi-a luat o zi întreagă în care să-mi bat capul să înţeleg că eu sunt doar o mare pustietate, un deşert care nu mă mai termin şi dacă pe undeva răsar verdeaţă e pentru că m-a ajuns Izvorul meu iubit, Melech sheli.
Toate izvoarele mele sunt în Tine ... dacă ajung să dau rod, e prin Tine şi pentru Tine, după cum este scris "Din El, prin El, şi pentru El sunt toate lucrurile." - Romani 11:36

De n-ar fi Domnul ajutorul meu, cât de curând ar fi sufletul meu în tăcerea morţii! Ori de câte ori zic: „Mi se clatină piciorul!” bunătatea Ta, Doamne, mă sprijineşte totdeauna. Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul. Tehillim 94:17-19
Mulţumesc Adonai că sunt neîncetat înaintea Ta, că nu dispreţuieşti nici cele mai mici dorinţe ale sufletului meu. Veghezi asupra fiecărei bătăi a inimii mele şi-i şopteşti într-una să mai bată. Îţi mulţumesc că mi-o linişteşti când începe să se tulbure cu lucruri de nimic. Mulţumesc că nu Te simţi insultat când mi se par mari problemele mele şi uit că nu Te cuprind cerurile cerurilor şi aşa Mare cum Eşti, priveşti micimea mea şi mă iubeşti ... Atinge-mi inima să înţeleagă. Dacă vreodată aş crede că m-ai uitat, aş medita la felul cum respir şi aş ştii că respir pentru că Te gândeşti la mine ... Nu cred că există cuvinte pe care dacă ţi le-aş spune ar exprima mulţumirea pe care o simt acum, de aceea nici nu am să încerc să le caut.
Vreau doar să ştii că fiica asta a Ta a înţeles astăzi că toate izvoarele ei sunt în Tine.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Menorah

Să faci un sfeşnic de aur curat: sfeşnicul acesta să fie făcut din aur bătut: piciorul, fusul, potiraşele, gămălioarele şi florile lui să fie dintr-o bucată. Din laturile lui să iasă şase braţe; trei braţe ale sfeşnicului dintr-o parte, şi trei braţe ale sfeşnicului din cealaltă parte. Pe un braţ să fie trei potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor, şi pe celălalt braţ trei potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor; tot aşa să fie şi cele şase braţe care ies din sfeşnic. Pe fusul sfeşnicului, să fie patru potiraşe în chip de floare cu migdal, cu gămălioarele şi florile lor. Să fie o gămălioară sub cele două braţe care ies din fusul sfeşnicului, o gămălioară sub alte două braţe, şi o gămălioară sub alte două braţe; tot aşa să fie şi sub cele şase braţe, care ies din sfeşnic. Gămălioarele şi braţele sfeşnicului să fie dintr-o singură bucată; totul să fie de aur bătut, de aur curat. Să faci cele şapte candele, care vor fi puse deasupra, aşa ca să lumineze în faţă. - Shemot/Exodul 25:31-37

Menorah (sfeşnicul cu 7 braţe menţionat în Shemot 25) este unul din cele mai vechi simboluri evreieşti. Mai există o altă Menorah cu 9 braţe, folosită la sărbătoarea de Chanukah, sfeşnicul numindu-se de la aceasta Chanukiah, dar în acest articol nu am să mă refer decât la Menorah poruncită de Adonai, respectiv cea cu 7 braţe.

Pe lângă Magen David (scutul/steaua lui David), Menorah este simbolul naţional al statului Israel. De obicei emblema reprezintă o Menorah şi 2 ramuri de măslin, imagine adoptată şi de Mossad (Serviciile secrete Israeliene).

Adonai a poruncit lui Moshe să se facă această Menorah şi ştim că toate lucrurile pe care i le-a cerut să le facă sunt "chipul şi umbra lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă cortul: „Ia seama”, i s-a zis, „să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte”. - Evrei 8:5.

În HaHitgalut/Apocalipsa 21:23 scrie "Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul." Mielul lui Adonai este Yeshua. El este Menorah care luminează HaShamayim (locurile cereşti), iar Menorah făcută de Moshe era o umbră/ reprezentare/ simbol, al lui Yeshua.
Menorah în HaMishkan (Cortul Întâlnirii) cât şi în HaMikdash (Templul) Îl reprezintă pe Yeshua din inima fiecăruia care crede. Menorah era aşezată în Locul Sfânt şi lumina drumul înspre Kodesh Hakodashim (Sfânta Sfintelor), locul unde locuieşte Shechinah - slava lui Adonai.

În timpul exilului babilonian, Aron HaBrit (Chivotul Legământului) a dispărut, iar cel de-al 2-lea Templu (terminat de Irod) nu mai avea în Kodesh HaKodashim, chivotul.

Omul care Îl are pe Yeshua în inimă este ca şi HaMikdash care avea în Locul Sfânt, Menorah care lumina drumul înspre Kodesh HaKodashim. Yeshua este Cel care ne luminează drumul spre inima lui Adonai, El este Însuşi Calea, dar dacă te opreşti doar la a crede că Menorah există şi doar te minunezi de aurul din care este făcută şi nu te foloseşti de lumina ei ca să mergi în Sfânta Sfintelor, atunci eşti ca şi Templul lui Irod, un templu gol de Shechinah. A crede în Yeshua este doar începutul, continuarea este să umbli în lumina Lui, până la capăt, până în Kodesh HaKodashim, până la Aron HaBrit.

Pentru mine personal, Menorah mai reprezintă Goyim (neamurile) şi Am Segulah (poporul ales). Braţele Menorei sunt şase, 3 de fiecare parte unite la mijloc de un braţ drept. Braţele sunt în direcţii total diferite şi nu au cum să se atingă decât prin acesta de la mijloc. Yeshua este braţul drept care uneşte, prin Sine Însuşi, neamurile şi Israel, având ca scop comun Lumina.

Bat Melech בת מלך

Cristina

Fii statornic!

Israel a văzut mâna puternică, pe care o îndreptase Domnul împotriva Egiptenilor. Şi poporul s-a temut de Domnul, şi a crezut în Domnul şi în robul Său Moise. - Shemot/Exodul 14:31

Poporul a cârtit împotriva lui Moise, zicând: „Ce avem să bem?” - Shemot/Exodul 15:24

Nu a durat prea mult faptul că au crezut în Adonai şi în Moshe, pentru că 3 zile mai târziu, după ce au trecut Yam Suf (Marea Roşie) şi au dat de prima lor problemă, au început să se plângă lui Moshe că le este sete. Acest lucru a fost începutul unei liste întregi de plângeri şi răzvrătiri împotriva lui Moshe.
În Mishna 1:16, Rabban Gamaliel (cel la picioarele căruia a învăţat Shaul/Pavel) îşi învăţa talmidim (ucenicii) spunând "caută-ţi un învăţător de care să nu te îndoieşti şi de la care să fii în stare să înveţi toată viaţa".
De multe ori credincioşii manifestă simptome schizofrenice când vine vorba de cei pe care au ales să-i urmeze. Să mă explic. Auzi de un anume învăţător/ rabin/ pastor/ etc. şi alergi numaidecât să vezi despre ce e vorba. Şi nu-ţi ia mult timp să te convigi că omul respectiv este de la Adonai. Începi să îl urmezi. Devii susţinătorul lui #1, "îi faci reclamă" peste tot, îl citezi mai tot timpul, admiri tot ce este omul respectiv. La un momentdat, ceva nu-ţi mai convine, felul în care vorbeşte ţi se pare "expirat", te vezi cumva superior chiar dacă nu o spui, dar totuşi în măsură să judeci că omul ăsta nu-i mare lucru; te plângi la toată lumea de el şi de unde tu erai cel care îi făceai reclamă, ajungi să fii cel care îi murdăreşte numele de fiecare dată când ţi se dă ocazia. Poate că te simţi justificat să faci aşa ceva, dar dă-mi voie să-ţi spun că eşti o persoană instabilă, labil emoţional, nedisciplinat, nestatornic şi neloial.
Când Moshe a ridicat toiagul şi a despicat Yam Suf, înaintea lui Israel, toţi erau înmărmuriţi. Poate la fel ca ei ai rămas şocat când l-ai auzit prima dată pe omul pe care ai ajuns să-l urmezi. WOW, ce tare e omul ăsta! Ce minuni face Adonai prin el! - doar că scapi din vedere că omul ăsta nu-i magicianul tău, plătit să facă show în faţa ta ca să poţi fi tu înmărmurit de fiecare dată. Ce faci când tot ce face este că te învaţă? Şi nu te învaţă cum să dai cu toiagul în apă ... te învaţă cum să mergi. Doar că se ridică "atotcunoscătorul" din tine şi strigă "atâta am auzit lucrurile astea! Fă ceva să vedem că Adonai este cu tine!" - după modelul dă-te jos de pe cruce şi vom crede în tine.
E uşor să Îl urmezi pe Adonai când trăieşti dintr-o minune într-alta, e uşor să urmezi un om câtă vreme te uimeşte, dar asta se numeşte imaturitate spirituală.
Am Israel l-au văzut pe Moshe cu toiagul în mână despicând marea şi au fost extaziaţi de-a dreptul. După 3 zile condiţia lui Moshe nu se schimbase, era tot el, tot cu toiagul în mână, însă mulţimea era plictisită. Voia ceva nou. Tot ce vedeau era că le e sete şi Moshe nu avea apă să le dea. Nu aveau nevoie să îi înveţe despre cum să creadă în Adonai, aveau nevoie de apă. Acum! Unde-i minunea? Ţine-ţi predicile şi fă-ne minuni, că dacă nu plecăm în altă biserică/ sinagogă/ grup.
Fraţilor nu vă trebuie minuni, vă trebuie t'shuvah (pocăinţă, întoarcere). Nu vă mai purtaţi ca nişte copii răsfăţaţi şi fiţoşi care dau din picior că le trebuie să li se facă, dacă nu îşi iau jucăriile şi pleacă. Dacă ai pus mâna pe plug, nu te mai uita înapoi. Ai fost chemat să mergi după Adonai şi pentru asta El a lăsat o ordine, la care da, până şi tu eşti supus. Ştiu că îţi vine greu să crezi că regulile ţi se aplică şi ţie, dar încearcă.
Noi trebuie să zidim Malchut HaElohim (Împărăţia lui Dumnezeu) nu să o dezbinăm. În Adonai există doar unitate şi tot ce înseamnă dezbinare nu vine de la El. Dacă ţi-e greu să suferi o vorbă de la învăţătorul tău, dacă ţi-e greu să suferi o privire greşită din partea cuiva, cum anume îţi închipui că ai să faci faţă la prigonire? Dacă cei care au în ei Ruach HaKodesh (Duhul Sfânt) ţi se par greu de suportat, atunci cum ai să îi suporţi pe cei care au duhul lumii?
Muşcă-ţi limba dacă trebuie. Smereşte-te dacă trebuie. Cere-ţi iertare. Suferă mai bine să ţi se facă o nedreptate. Dar pentru Numele Celui Sfânt, fii statornic!

Bat Melech בת מלך
Cristina

După chipul lui Adonai

Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” - Bereishit/ Geneza 1:26

Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.- 1 Corinteni 15:49

Adam a fost făcut un suflet viu. A fost creat din Duh, după chipul Celui care este Duh (Yohanan/ Ioan 4:24). Nu trupeşte a fost el creat după chipul lui Adonai, ci duhovniceşte.
După căderea în păcat, din pricina morţii, Adam nu mai avea chipul lui Adonai în El, deoarece Elohim nu poate să moară. Ca să moară, Yeshua a trebuit să se facă asemenea omului pentru ca omul să se poată face din nou asemenea chipului Celui Veşnic. Şi toţi cei care au ales să se facă asemenea morţii lui Mashiach (Filipeni 3:10), au fost născuţi la o viaţă nouă după chipul Celui ceresc.
Pentru nici o altă fiinţă nu a făcut Adonai aşa ceva. El nu făcut pe nimeni asemenea chipului Său, nici pe îngeri, nici pe heruvimi, nici pe serafimi, nici vreo altă fiinţă cerească. Îngerilor nu le este greu să creadă, nu se luptă să creadă în Adonai şi în puterea Lui, că doar o văd, iar ce se vede nu se mai poate numi credinţă. El nu S-a jertfit pentru nici o altă fiinţă, decât pentru om şi nu a pus Ruach HaKodesh (Duhul Sfânt) în nici o altă fiinţă decât în om.

L-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu, şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste. Tehillim/ Psalmi 8:5

Data viitoare când îţi vine să te "pui jos", să te dispreţuieşti, să te insulţi pentru că simţi o oarecare dezamăgire cu privire la felul în care eşti, sau dacă suferi de o imagine de sine distorsionată, gândeşte-te că nu vine de la Adonai, ci de la unul care Îl dispreţuieşte pe Adonai şi te dispreţuieşte pe tine care eşti imaginea lui Adonai. Te dispreţuieşte pentru că îi aminteşti de El. Şi atunci îţi aduce tot felul de gânduri în cap, îţi strigă cum nu meriţi nimic, cum nimeni nu te poate iubi, cum nimeni nu te vede. Dar el este un mincinos. Adevărul este că tu eşti imaginea Dumnezeului Celui Sfânt. Că eşti înconjurat tot timpul de un nor de martori care te privesc uimiţi că ai ales să mai crezi în Cel nevăzut şi azi. Adevărul este că îngerii se întreabă cum se poate ca un om supus mereu firii pământeşti să creadă în Cel ceresc, fără să-L vadă şi fără să-L audă, să-şi pună încrederea în El ca şi cum L-ar vedea şi ca şi cum L-ar auzi!

"Pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El, fără să-L vedeţi, şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită" - 1 Petru 1:8
Dacă asta nu e Dumnezeu în tine, atunci ce e?!

Adevărul e că eşti atât de preţuit încât Îngerul lui Adonai să facă tabără de luptă în jurul tău. (Tehillim/Ps. 34:7) Adevărul este că Adonai trece peste ceruri doar să îţi vină în ajutor (Devarim/ Deuteronom 33:26) doar pentru că fiul/ fiica Lui e în primejdie, ca un tată care aleargă la copilul lui care tocmai a căzut. Adevărul este că eşti preţuit şi te iubeşte şi nu cum iubesc unii florile şi alţii filmele, nu cum iubesc unii frumuseţea, nici măcar cum îşi iubeşte o mamă copilul (Yeshayahu/ Isaia 49:15). Adevărul este că eşti păzit, chiar dacă ai trece prin valea umbrei morţii (Tehillim/Psalmul 23:4). Adevărul este că eşti atât de preţuit şi te iubeşte atât de mult încât nu a cruţat nici chiar pe Fiul Lui pentru tine (Romani 8:32).
Tu eşti imaginea Dumnezeului Celui Prea Înalt şi asta nu e o glumă şi nici un discurs motivaţional pe care m-am trezit eu să-l scriu în zi de Shabat!
Nu spune nimeni că eşti perfect. Nici unul din noi nu suntem. Dar exact aşa cum Yaakov şi-a ales din turma lui Laban toate oile imperfecte, pestriţe, negre şi seine, tot aşa, Yeshua a pus deoparte toţi imperfecţii care au ales să moară faţă de ei şi să Îl urmeze. Nu pentru că am fi desăvârşiţi, ci pentru că Cel pe care Îl urmăm este desăvârşit!

Este un Midrash în care Rabbi Yehoshua ben Levi spune că atunci când un fiu al Celui Prea Înalt umblă pe un drum, este înconjurat de îngeri care strigă "Faceţi loc ca să treacă imaginea lui Kadosh Baruch Hu!" (Celui Sfânt, Binecuvântat să fie El!)

Şi dacă nu s-ar da nimeni la o parte, tu poartă-te ca şi ceea ce eşti, fiul/ fiica Celui Sfânt! Un demnitar de stat nu merge niciunde singur, ci este înconjurat de oameni de ordine, un prinţ să nu mai vorbesc - nu merge nicăieri fără un întreg alai. Atunci fii sigur că ai alaiul după tine, dacă Adonai ţi-e Tată.

Bat Melech
Cristina

(Inspirat dintr-un shiur, auzit de erev Shabat, de la Rabbi David Nagy)

Judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu

Citeam despre Ezechiel şi despre felul în care Adonai îi arăta urâciunile casei lui Israel (cap 8), despre felul în care ei îi stârneau gelozia cu idolul geloziei (vers.3), felul în care înălţau tămâie în ascuns dumnezeilor străini, felul în care femeile îl plângeau pe Tamuz şi felul în care se închinau înaintea soarelui fără să creadă pentru o secundă că fac ceva greşit.
M-am gândit cum ar fi dacă Adonai i-ar arăta unui om urâciunile credincioşilor şi i-ar cere să vorbească împotriva lor? Oare ar fi mai bine primit decât a fost Ezechiel? Dacă Adonai i-ar arăta acestui om spurcăciunile din casele credincioşilor, statuete cu cine ştie ce târâtoare şi picturi demonice, dacă i-ar arăta credincioşi cu horoscopul în mână, credincioşi procupaţi de bani şi de mită, credincioşi dependenţi de telenovele, credincioşi care îl plâng pe Ceauşescu "oh, mai bine ne era atunci!", credincioşi implicaţi în yoga şi credincioşi care nu au nici o problemă să folosească aromatherapy, care se foloseşte de simţul olfactiv ca să inducă o stare de "relax", când pacea noastră ar trebui să vină din Yeshua!

"Dar astea sunt lucruri nevinovate" se trezesc să strige vreo 10 "liberi de orice lege", dar asta nu schimbă cu nimic faptul că sunt practici de-a dreptul oculte. Ar trebui să fie mai indulgent Adonai că doar "suntem sub har?" Nicidecum! Adonai a urât ocultismul în vremea lui Ezechiel şi îl urăşte şi azi. Adonai nu poate să nu pedepsească practicile oculte, dacă nu le-ar pedepsi ar însemna că le încuvinţează. Unii doar pentru că nu au fost pedepsiţi încă au impresia că aceste lucruri sunt îngăduite.
Ce a făcut Adonai celor ce săvârşeau astfel de lucruri? A trimis 6 oameni cu unelte de nimicire în mână, oameni care să îi ucidă pe cei ce făceau astfel de urâciuni, pe bătrâni, pe femei şi pe copii (cap 9: 6). Mila lui Adonai nu întrece dreptatea Lui, aşa cum El este perfect milostiv, El este de asemenea perfect drept.
Tocmai pentru că este milostiv, Adonai a trimis un al 7-lea om care să însemneze frunţile tuturor celor care nu tolerau astfel de lucruri, care sufereau din pricina fraţilor lor prinşi în ocultism.

Domnul i-a zis: „Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea oamenilor, care suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor, care se săvârşesc acolo. - cap 9:4

Iar celorlalţi le-a zis, în auzul meu: „Treceţi după el în cetate, şi loviţi; ochiul vostru să fie fără milă, şi să nu vă înduraţi! Ucideţi, şi nimiciţi pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe femei; dar să nu vă atingeţi de nici unul din cei ce au semnul pe frunte! cap 9:5-6

Cei însemnaţi pe frunte erau văzuţi. Sigur erau ridiculizaţi, acuzaţi de fanatism, de intoleranţă, de legalism, totuşi asta nu schimbă cu nimic faptul că Adonai i-a însemnat pentru că îşi găsea plăcerea în ei.
Dacă trebuie să te critice cineva că "tu în veci trebuie să fii mai încuiat", că tu nu trăieşti în har, că nu dai har acestora care fac astfel de lucruri, poate te acuză chiar că nu ai dragoste, doar pentru că nu eşti de acord cu practicile lor păgâne, stai liniştit.

Să nu te iei după mulţime ca să faci rău; şi la judecată să nu mărturiseşti trecând de partea celor mulţi, ca să abaţi dreptatea. - Exodul 23:2

Gândeşte-te înainte să încuvinţezi o practică dubioasă. Lasă să te critice ei cât vor, tu du-te după Cel care te-a chemat şi fii ca şi Cel care te-a chemat!

Cei 6 au fost instruiţi să înceapă să lovească din Locaşul Cel Sfânt. "Începeţi însă cu Locaşul Meu cel sfânt!” Ei au început cu bătrânii, care erau înaintea Templului." - vers. 6

Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Şi dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? - 1 Petru 4:17

Bat Melech בת מלך
Cristina

Sportiv de performanţă sau amator de jogging?

„Dacă alergând cu cei ce aleargă pe picioare, ei te obosesc, cum vei putea să te iei la întrecere cu nişte cai? Şi dacă nu te crezi la adăpost decât într-o ţară liniştită, ce vei face pe malurile îngâmfate ale Iordanului?" - Yirmiyahu / Ieremia 12:5

Dacă ţi-e greu să te ţii după un Iosif Ţon, sau să ţii pasul cu un Beni Fărăgău, cum vrei să te compari cu Shaul/Pavel, sau cu David, sau cu Avraham? Dacă te oboseşte să trăieşti o viaţă ca şi cei care te învaţă, dacă ţi se pare prea mult să participi la 2 servicii divine pe săptămână, dacă ţi se pare prea obositor să te rogi în fiecare zi şi să cauţi faţa lui Adonai în fiecare zi, cum anume speri să fii pus alături cu sfinţii lui Adonai? Dacă tu nu mai poţi să te încrezi în Adonai după 2 luni de încercări, cum speri să stai alături de un Yirmiyahu, care toată viaţa lui a fost o încercare şi totuşi nu a renunţat? Dacă tu oboseşti alergând cu cei ce aleargă pe picioare, cum vei putea să te iei la întrecere cu nişte cai? Când ţi se pare prea mult să crezi 2 sau 3 ani pentru un lucru, cum vei sta lângă evreii care au aşteptat 400 de ani să îi scoată HaShem din Mitzrayim (Egipt)? Sau lângă Avraham care a ajuns la 100 de ani şi abia atunci şi-a văzut împlinită promisiunea? Dacă pentru tine e prea mult, prea obositor să asculţi şi să împlineşti ce te învaţă pastorul sau rabinul tău şi ţi se pare prea mult, cum vei sta lângă un popor care are de împlinit 613 porunci (Numărul poruncilor din Torah) şi nu se plânge?
Ştiu că e uşor să ai pretenţii ca şi cum ai fi un cal, dar ca să alergi cu nişte cai trebuie întâi să poţi să te ţii după cei ce aleargă pe picioare.
Am făcut atletism de performanţă o vreme, fără să am vreo înclinaţie deosebită şi nici măcar una obişnuită pentru sportul acesta. Înainte de fiecare concurs antrenorul nostru ne "muncea" la maxim ca să determine categoria fiecărui sportiv. Întotdeauna eram în categoria D, care era ultima categorie şi cea mai slabă şi de abia ţineam pasul şi în acea categorie. Cei din categoriile B, C şi D, nici măcar nu aveau vreo şansă la medalii sau diplome, ci doar stabileau clasamentul cluburilor. Cât de stupid ar fi fost să mă trezesc să am pretenţia să urc pe podium, din moment ce performanţa mea era aproape de zero?
Un creştin care trăieşte doar prin experienţele altora, se hrăneşte doar cu conferinţe după conferinţe şi cărţi despre cum să te apropii mai mult de Adonai, care se roagă când îşi aminteşte şi citeşte când "are timp" că doar Adonai înţelege, nu are de ce să aştepte ca Adonai să facă din nevoile lui o prioritate şi nu are de ce să aibă pretenţia ca Adonai să îl răsplătească la fel ca şi pe unul care toată viaţa lui a fost o alergare după Adonai şi după lucrurile Lui.

Dacă te crezi la adăpost doar într-o ţară liniştită, ce vei face pe malurile îngâmfate ale Iordanului? Dacă poţi să te rogi liniştit doar când eşti în "elementul tău", ce ai să faci dacă te trezeşti într-o groapă cu lei ca Daniel, sau urmărit de vrăjmaşi ca şi David, sau să stai pe malurile mării, cu un popor care aşteaptă de la tine să îi scapi şi cu o armată pe urmele tale şi tot ce ai în mână e un toiag, tot ce ai e o rugăciune, atunci ce faci?
Siguranţa celor aleşi nu vine din circumstanţele în care se găsesc, ci din Adonai. Dacă siguranţa ta se bazează pe circumstanţele favorabile în care te găseşti, atunci ai dreptate să tremuri. Dar dacă siguranţa ta vine din Adonai, atunci e doar geografie că eşti în groapă, sau pe stâncă sau pe malul mării pe care trebuie să o despici, pentru că eşti conştient că oriunde ai fi şi în orice circumstanţe, Adonai e în control.
Aşa că învaţă să alergi cu cei ce aleargă ca apoi să poţi să te întreci cu nişte cai şi simte-te ca şi în braţul lui Adonai oriunde ai fi, ca să nu tremuri pe malul unui râu gata să te înghită.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Vino după Mine!

În seara asta, în drum spre casă, vorbeam cu Ioana, colega mea de apartament, despre anumite lucruri cu care ne confruntăm amândouă. În timp ce vorbeam se ridica în mine veşnica întrebare "de ce?" fără să aştept un răspuns de genul "de aia."
Ştiu că e uşor să crezi când ţi se testează credinţa în ore sau în zile sau în săptămâni, poate chiar luni, dar ce faci când ţi se testează credinţa în ani şi nu puţini? Ce faci când timpul e făcut nu doar să treacă, ci să lase urme în tine, înăuntrul tău, în felul cum te relaţionezi la alţii, în felul cum reacţionezi ... sau nu mai reacţionezi? Ce faci când exact lucrul care trebuia să-ţi aducă bucurie, creează în tine un abis că nimic nu-l poate umple şi tot ce-ţi rămâne e un gust amar pe care îl simţi în tine de fiecare dată când altcineva se perindă prin faţa ta cu visul lor împlinit şi-ţi spune încrezător că poate nu e timpul, că poate nu ai crezut destul, că poate tu eşti altfel?
E uşor să dai sfaturi de genul "nu-ţi pierde speranţa" dacă nu ai simţit niciodată că te lasă orice argument logic şi lucid, că nimic nu e mai real decât golul din tine care te face să înţelegi că speranţa e ceva relativ şi că singurul lucru pe care îl ştii e că te doare. Şi nu e în mintea ta, nu e dramatizare aiurea, e un adevăr ... E real că simţi aşa şi va rămâne real atâta timp cât alegi să meditezi la nefericirea ta şi la ce ţi-ai dori dar nu ai.
Însă este un Adevăr suprem care nu ţine cont de cât doare, care nu ţine cont de faptul că tocmai ce ai început să crezi minciuni pentru că Adevărul e nevăzut pe când minciuna e palpabilă, nu ţine cont de cât mai crezi sau nu mai crezi ... El rămâne Adevăr Absolut. Adevărul ăsta e că nu mai eşti al tău, că ai fost răscumpărat şi că ai un Stăpân. Că a fost o zi în care aşa cu privirea înceţoşată ai văzut Lumina şi că nu ai mai vrut să ştii nimic decât cum poţi să fii lumină ca să nu te mai desparţi niciodată de Lumina care te-a luminat. Că Lumina asta odată arătată te-a chemat "Vino după Mine!" ... nu te-a chemat să Îl înţelegi pe El sau ce face El, te-a chemat să mergi după El. Când Levi, fiul lui Alfeu s-a ridicat şi a mers după El, nu prea ştia ce face, dar a ştiut că întunericul cu toată "fericirea lui" nu se compara cu Cel care l-a chemat. Când Filip a lăsat tot şi a mers după El, nu a ştiut că va avea un "happy ending" ştia doar că Cel care l-a chemat e Începutul şi Sfârşitul. Când Petru a mers după Yeshua nu a ştiut drumul pe care să-l apuce, ştia doar că El e Calea. Când Pavel a mers după El, nu ştia că îl aşteaptă atâtea necazuri, ştia doar că nu vrea altă bucurie decât să meargă târâş după Domnul lui.
Când te-a chemat Adonai, ai început să mergi după El de dragul Lui nu de dragul a ceea ce îţi poate da sau face, nu de dragul promisunilor măreţe, nu de dragul unei vieţi mai bune, te-ai dus după El pentru că inima ta nu a ştiut să spună "nu" când a auzit cuvintele "vino după Mine".
Secretul e să mergi ... târâş dacă trebuie, cu ochii închişi dacă trebuie, cu speranţă sau fără speraţă, cu vise împlinite sau fără vise împlinite, cu bucurie sau cu tristeţe, du-te oricum, dar nu te opri! Ignoră "binevoitorii" care strigă după tine cum să umbli, ignoră mincinosul care vine în urma ta şi îţi spune "pentru tine n-o să facă nimic niciodată", ignoră golul din tine şi ridică-te! Nu e un moment în care să zaci la pământ să-ţi plângi de milă! Trebuie să te ridici, aşa mic şi neînsemnat cum eşti, să îţi culegi pitricelele cu care poţi vâna uriaşi şi să strigi cât te ţin puterile "voi veniţi împotriva mea cu frică şi cu deznădejde, dar eu vin împotriva voastră în Numele lui Adonai!"
Şi Adonai va lupta pentru tine, pentru că pe ai Săi i-a iubit până la capăt. Nu până la jumătate, nu până aproape de capăt, nu! Te-a iubit până la capăt. Când a ridicat crucea pentru a zecea oară, a ridicat-o pentru ca tu să nu mai stai căzut! Când a plâns lacrimi amare a fost ca tu să nu mai plângi! Când a purtat coroana de spini a fost ca tu să domneşti în viaţă, nu doar să supravieţuieşti! El avea toate motivele să nu mai ridice crucea pentru tine, dar a făcut-o. Şi a dus-o până la capăt pentru că te-a iubit până la capăt.
Dacă nu a renunţat El la tine când erai departe de El, crezi că are să renunţe acum la tine?

El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? - Romani 8:32

Nu trebuie să înţelegi de ce, sau cum, sau când, trebuie să înţelegi doar că Cel care a făcut promisiunea e Credincios (1 Corinteni 1:9). Ştiu că e mai uşor să te porţi ca o victimă ... e un "dar" al oilor, dar noi suntem mai mult decât biruitori nu prin puterea noastră ci din cauza Celui care ne-a iubit.
Nu ştiu de ce am scris articolul ăsta. Nici nu ştiu cât sens am. E târziu şi mi-e somn şi nimic din mine nu avea "chef" să scrie la ora asta, dar cine sunt eu să întreb "de ce?" - eu doar merg după Cel care m-a chemat.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Cunoscut înainte de întemeierea lumii

„Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem proroc al neamurilor.” - Yirmiyahu / Ieremia 1:5

Înainte de întemeierea lumii am fost în inima lui Adonai. Înainte să fiu în pântecele mamei mele, El m-a cunoscut. Nu doar m-a ştiut - M-a cunoscut.
Să cunoşti pe cineva presupune intimitate, probabil aşa cum doar un soţ îşi cunoaşte soţia.
Yeshua spune în Matei 7:23 „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” El nu vrea să spună că nu i-a ştiut niciodată, că nu a auzit de ei, doar este Atotcunoscător. Vrea să spună "niciodată nu am avut parte de intimitate cu voi."

El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. - Ioan 1:10
Asta nu înseamnă că oamenii nu au auzit despre El, că nu L-ar fi recunoscut pe stradă, că nu ar fi ştiut istoric toate evenimentele în care El a fost inslus, ci înseamnă că lumea nu a avut intimitate cu El. Nu e destul să ai "capul mare" despre cine este El, pentru că la fel cum cineva cunoaşte toate detaliile despre viaţa lui Bach, sau Byron, sau Regina Angliei, nu înseamnă că au vreo relaţie cu persoanele respective. Dacă toată relaţia ta cu Yeshua se bazează pe câte lucruri cunoşti despre El, nu înseamnă nimic, pentru că nu oricine Îl va recunoaşte şi îi va spune "Doamne, Doamne", va fi al Său.
Cei care sunt ai Săi au fost cunoscuţi înainte ca ei să fie în pântecele mamei lor. Adonai ne-a cunoscut mai mult decât ar putea un soţ să îşi cunoască soţia, mai bine decât ne-am putea cunoaşte noi înşine. El ne-a văzut goliciunea, ne-a văzut neprefăcuţi, ne-a văzut cu toate abilităţile şi cu toate slăbiciunile noastre şi totuşi, chiar şi cu această cunoştiinţă, ne-a dat o chemare.

Când Adonai l-a chemat pe Yirmiyahu, i-a spus că l-a pus deoparte să fie proroc pentru El. Ca şi unul care avea impresia că Adonai tocmai ce "făcuse cunoştiinţă" cu el, Yirmiyahu Îl corectează - "nu sunt proroc, sunt un copil".
Avem de multe ori tendinţa să credem că felul în care ne vedem noi este şi felul în care ne vede Adonai. Însă Cel care te-a cunoscut înainte ca plămânii tăi să fie în stare să inspire prima gură de aer, chiar înainte ca să fii existat vreo celulă din trupul tău, a ştiut cine şi ce eşti.

Domnul mi-a zis: „Nu zice: „Sunt un copil”, căci te vei duce la toţi aceia la care te voi trimite, şi vei spune tot ce-ţi voi porunci. (1:7)
Nu-i spune lui Adonai ce crezi tu că eşti pentru că tu nu te cunoşti cum te cunoaşte El. Asta nu înseamnă că El nu vede slăbiciunile tale, că nu ştie de ce eşti în stare fără Ruach HaKodesh, dar El nu e dezamăgit de eşecurile tale pentru că nu s-a încrezut niciodată în tine ca tu să fii în stare să-i înşeli aşteptările.

Eu mă pot evalua doar prin prisma greşelilor mele, dar El mă evaluează corect tocmai din cauză că nu pierde din vedere binele din mine când sunt prinsă în rău. El mă cunoaşte şi ştie starea în care sunt şi nu e intimidat de neputinţa mea. Când El declară că voi umbla pentru El, nu în umblarea mea se încrede, ci în dragostea Lui care poate să mă poarte.
El ştie cine eşti şi de ce eşti în stare. Poate stai şi aştepţi momentul măreţ în care Adonai să vină şi să îţi facă o chemare sau să-ţi împlinească o promisiune. Poate crezi că se va întâmpla doar când vei fi într-o stare spirituală extraordinară ... dar El nu va veni când "sfinţenia" ta se vede. Va veni când nimic din ce eşti tu nu merită nimic. Va veni atunci când vei vedea doar pământul din faţa ta şi atunci îţi va ridica ochii spre cer şi îţi va spune că ai fost chemat să mergi după El. Da, tu. Tu care nu meriţi. Tu care eşti dezamăgit mereu de starea ta. Îţi va spune că te vede mare şi ţi se va părea minciună, sau o încurajare ieftină, pentru că nu poţi să te vezi aşa cum te vede El, dar prin credinţă crede măcar că nu eşti doar ce vezi tu.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Desculţă

David a suit dealul măslinilor. Suia plângând şi cu capul acoperit, şi mergea cu picioarele goale; şi toţi cei ce erau cu el şi-au acoperit şi ei capul, şi suiau plângând. - 2 Samuel 15:30

David fugea de fiul său, Absalom. Se găsea într-o stare de nedescris. Era umilit, înfrânt, dezamăgit, înşelat şi părăsit. Suia dealul măslinilor plângând, cu capul acoperit şi cu picioarele goale. Ca şi un om care a pierdut totul. Ca şi un om fără nimic.
În Iudaism, singurul motiv pentru care ajungi să te descalţi (în afara casei tale) este pentru că recunoşti prezenţa lui HaShem într-un loc.
Ce moment ciudat şi-a găsit David să se descalţe şi să recunoască prezenţa lui Adonai pe un drum pe care fugea şi nici măcar nu la vale. Să recunoască prezenţa lui Adonai în dezamăgire, în lacrimi şi în nesiguranţă.
Cei care urcau cu David aveau aproximativ aceleaşi trăiri ca şi David şi la fel ca şi el urcau plângând şi cu capul acoperit, dar David era singurul desculţ ... de parcă printre lacrimi doar el putea să vadă că Adonai era în control, prezent, Atotputernic şi gata să se facă drum sub paşii lui.
Ca să-L recunoşti pe Adonai în urcarea ta trebuie să fii dispus pe lângă a-ţi acoperi capul plin de ruşine, pe lângă a-ţi plânge lacrimile, să-ţi răneşti şi picioarele. Ca şi cum nu ai fi pierdut totul, trebuie să pierzi şi mai mult...
Este scris la începutul versetului 32 că David a ajuns pe vârf şi s-a închinat înaintea lui Adonai.
Numai după ce L-ai recunoscut pe Adonai într-o umblare fără "încălţăminte" pe un drum plin de pietre ascuţite poţi să spui "Domnul Dumnezeul este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor, şi mă face să merg pe înălţimile mele." (Habacuc 3:19)

Eu vreau să-L onorez prin felul în care umblu. Vreau să ajung pe vârf şi să mă închin înaintea Lui. Mai mult decât mi-aş dori să nu trebuiască să merg acoperită de ruşine, mai mult decât mi-aş dori să nu plâng, mai mult decât îmi doresc să iubesc şi să fiu iubită, mai mult decât îmi doresc orice altceva, îmi doresc să ajung desculţă pe vârf şi să mă închin înaintea lui Adonai.

Urcă-mă Elohai şi ai milă de mine dacă mă tot împiedic şi cad ... nu văd prea bine din cauza lacrimilor, dar am să ajung pe vărf şi am să mă închin înaintea Ta, pentru că eşti vrednic Melech sheli!

Bat Melech בת מלך
Cristina

:)

Teoria lui Bat Melech בת מלך

Conform Teoriei Haosului, chiar și ceva atât de insignificat precum bătaia aripilor unui fluture, poate să provoace un taifun la celălalt capăt al pământului.
Această teorie descrie sisteme dinamice neliniare care prezintă fenomenul de instabilitate numit sensibilitate faţă de condiţiile iniţiale, motiv pentru care comportamentul lor pe termen relativ lung este imprevizibil, adică aparent haotic (de unde şi denumirea teoriei).

Sistemul vizat, în acest caz, sunt chiar eu. Eu prezint o instabilitate față de condițiile mele inițiale, motiv pentru care comportamentul meu pe termen relativ lung este imprevizil și aparent haotic.
De multe ori am tendința să cred că lucrurile se mișcă imprevizibil și fără un scop anume ... că nu este nici un motiv pentru toate lacrimile mele, că nu mă îndrept înspre nimic, dar Baruch HaShem că lumea mea nu e guvernată de Teoria Haosului, măcar că simt haosul din jurul meu şi nici de legea gravitației, măcar că simt pământul de care mă lovesc de câte ori cad.
Legea care guvernează lumea mea spune că haosul este prezent doar până în momentul în care Adonai vorbeşte în viaţa mea şi strigă "să fie Lumină!" şi se face Lumină. Legea care guvernează lumea mea spune că deşi gravitaţia mă atrage spre masa pământului, Ruach HaKodesh (Duhul Sfânt) mă ridică în locurile cereşti împreună cu HaMashiach.
Dacă o lege firească poate să înţeleagă scopul în fiecare lucru, chiar şi până în bătaia aripilor unui fluture care provocând o reacţie în lanţ să ducă la un taifun, atunci cu cât mai mult trebuie să înţeleg eu că potrivit cu Legea Duhului de viaţă, până şi bătaia din aripi a unui fluture la celălalt capăt de lume va lucra înspre binele meu.
"Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu" (Romani 8:28)
Adonai va orchestra totul spre binele meu, de la răsăritul de soare din Australia, care să provoace un fluture să zboare "haotic", până la autobuzul meu care întârzie dimineaţa, până la experienţele pe care le va trăi cineva care influenţat de ele va influenţa viaţa mea. Nimic nu este coincidenţă. Nimic nu este la întâmplare. Nimic nu este haotic. Nimic nu este fără scop. Aceasta este Teoria lui Bat Melech sprijinându-se pe Legea lui Adonai. (Această teorie a fost enunţată doar după ce a fost testată.)

Bat Melech בת מלך
Cristina

Când va năvăli vrăjmaşul ...

Adevărul s-a făcut nevăzut, şi cel ce se depărtează de rău este jefuit. Domnul vede, cu privirea mânioasă, că nu mai este nici o neprihănire. El vede că nu este nici un om, şi Se miră că nimeni nu mijloceşte. Atunci braţul Lui Îi vine în ajutor, şi neprihănirea Lui Îl sprijineşte. Se îmbracă cu neprihănire ca şi cu o platoşă, Îşi pune pe cap coiful mântuirii; ia răzbunarea ca o haină, şi Se acoperă cu gelozia ca şi cu o manta. El va răsplăti fiecăruia după faptele lui, va da potrivnicilor Săi mânia, va întoarce la fel vrăjmaşilor săi, şi va da ostroavelor plata cuvenită! Atunci se vor teme de Numele Domnului cei de la apus, şi de slava Lui cei de la răsăritul soarelui; când va năvăli vrăjmaşul ca un râu, Duhul Domnului îl va pune pe fugă. „Da, va veni un Răscumpărător pentru Sion, pentru cei ai lui Iacov, care se vor întoarce de la păcatele lor, zice Domnul. - Yeshayahu/ Isaia 59:15-20


Trăim vremuri cu adevărat apocaliptice, vremuri când Adevărul este nevăzut şi minciuna îi ia locul. Până şi credincioşilor le vine mai uşor să creadă minciunile lui satan decât promisiunile lui Adonai. Valorile morale sunt atât de distornionate încât cel care se depărtează de rău în loc să fie binecuvântat este jefuit. Iar Adonai priveşte cum nu mai este nici o urmă de neprihănire pentru că nu mai e convenabil pentru nimeni să urmeze Adevărul şi nu te ajută la nimic să te depărtezi de rău dacă tot eşti jefuit, după modelul "nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită".
Dacă priveşti la rece lucrurile, luându-te doar după dovezile palpabile, situaţia este de-a dreptul disperată. Ajungi să strigi neputincios ca şi Asaf "Degeaba dar mi-am curăţit eu inima, şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie: căci în fiecare zi sunt lovit, şi în toate dimineţile sunt pedepsit." (Tehillim/ Psalmi 73:13-14)
Însă în astfel de vremuri nu e momentul să dramatizezi aiurea, nici să te porţi de parcă ai fi hăituit de satan. În astfel de vremuri nu e momentul să plângi, nici să îţi pui întrebări aparent esenţiale "unde eşti Adonai?" În astfel de vremuri nu e cazul să fugi, nici să stai în tăcere ca şi armata Israelului în faţa lui Goliat care îi batjocorea. Nu! În astfel de vremuri te ridici şi dacă simţi că va fi ultimul lucru pe care ai să-l faci vreodată. Astfel de vremuri au fost lăsate ca să te provoace să stai neclintit. Când vezi furtuna că se ridică împotriva ta, strigă la Domnul furtunii "Adonai, dacă eşti Tu, strigă-mă să vin la Tine!" Fă din furtună o ocazie bună de a umbla pe ape, nu încă o experienţă pe care o trăieşti tremurând în corabie. Dacă tot ce vezi te descurajează, atunci închide ochii, că doar umblăm prin credinţă, nu prin vedere. Momentele disperate nu sunt ca să-ţi aducă disperare, ci să te facă să mijloceşti.
Noi suntem chemaţi să fim ca şi Adonai. Ce a făcut Adonai când a văzut că situaţia este disperată? A îmbrăcat armura şi S-a pregătit de luptă. Noi am primit o armură sfântă (Efeseni 6:14:17) şi atunci trebuie să lăsăm braţul lui Adonai să ne vină în ajutor. Să nu încercăm să ne facem singuri dreptate deoarece este scris că "El va răsplăti fiecăruia după faptele lui".
Satan va veni să fure, să junghie şi să prăpădească (Ioan 10:10) dar va avea o "surpriză". Când va năvăli vrăjmaşul, ca un râu Ruach Adonai îl va pune pe fugă.
(Sunt conştientă că am pus virgula altfel decât textul tradus dar în scrierile sfinte nu există virgule, iar virgula pusă de traducătorii Scripturilor indică faptul că vrăjmaşul va năvăli ca un râu. Tocmai din cauză că nu sunt virgule în textul original şi pentru că sunt multe versete care asemănă Duhul lui Adonai cu un râu, eu cred că şi în acest text râul este cu referinţă la Ruach HaKodesh.)
După cum este scris în Tehillim 44:6-7 "Căci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa; ci Tu ne izbăveşti de vrăjmaşii noştri, şi dai de ruşine pe cei ce ne urăsc." Nu eu, nu puterea mea - Duhul lui Adonai. El mă scapă.

„Da, va veni un Răscumpărător pentru Sion, pentru cei ai lui Iacov, care se vor întoarce de la păcatele lor, zice Domnul. „Şi iată legământul Meu, cu ei, zice Domnul: „Duhul Meu, care Se odihneşte peste tine, şi cuvintele Mele, pe care le-am pus în gura ta, nu se vor mai depărta din gura ta, nici din gura copiilor tăi, nici din gura copiilor copiilor tăi, de acum şi până-n veac, zice Domnul.”
Vino Yeshua!

Bat Melech בת מלך
Cristina

Ținta poruncii

Rabbi Yakov Yitzak de Lublin, spunea ”prefer un om viclean care știe că este viclean decât un om neprihănit care știe că este neprihănit, pentru că acesta din urmă și dacă s-ar afla la porțile iadului, gata să intre, ar presupune că se află acolo ca să îi învețe pe cei dinăuntru adevărul”.
Cu alte cuvinte, un om păcătos care este conștient de păcatul lui, măcar va încerca să se evalueze în comparație cu standardul de bunătate al lui Adonai, dar unul care are impresia că este darul cerului pentru muritorii de rând, trimis să îi călăuzească pe neștiutorii pierduți în lucruri simple, standardul său de bunătate este el însuși, tocmai de aceea crede că a ajuns aproape desăvârșit.
În Evrei 4:15 scrie că noi nu avem un Mare Preot care să nu aibă milă de slăbiciunile noastre. Deci dacă HaMashiach Însuși este înțelegător față de neputințele noastre și nu încearcă să ne dea cu Scripturile în cap ca să pricepem toate tainele din ele, atunci să mă ierte ”atotcunoscătorii” care se autointitulează ”învățați” în ce privește Scriptura, dacă nu le dau respectul cuvenit. Aceștia cosideră că scopul lor pe pământ este ca să disprețuiască pe cei care nu au un limbaj la fel de cultivat din punct de vedere teologic, se îndeletnicesc cu umilirea celor care nu cunosc diferențele dintre Septuaginta, Vulgata și Textele Masoretice și de-a dreptul își găsesc bucuria în a se înălța prin ”atâta știință” fără să conteze peste câți frați răscumpărați cu Sânge Sfânt calcă.

Scopul lui Adonai a fost să înțelegem Scripturile, dar să nu uităm că ținta poruncii este dragostea (1 Timotei 1:5). Ținta/ scopul poruncii nu este ca să mă facă să mă îngâmf și nici să disprețuiesc pe alții pentru că nu cunosc la fel de mult cât mine: ținta poruncii este dragostea. Dacă în urma a tot ce cunosc nu am învățat să iubesc, mă tem că nu-mi folosește la nimic. Pot să ajung să traduc 10 versiuni de Biblii (fie ele fidele sau de altfel), pot să fac 10 mii de studii pe teme biblice, pot să intru în societăți de apologetică creștină, să învăț să argumentez mai bine decât un avocat, dar dacă în urma la toate nu am priceput care este ținta, atunci mă tem că am trecut pe lângă tot ce contează.

Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor. Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte; dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin. Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea. - 1 Corinteni 13

Acestea nu sunt cuvinte scrise din naivitate și nici din visarea la o lume utopică. Ținta tuturor lucrurilor trebuie să fie dragostea. Credința și nădejdea dar mai ales dragostea.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Fraţii mei

În ultima săptămână postările mele nu au fost prea dese pentru că mai tot timpul mi-a fost ocupat cu fraţii şi cu sora mea. Nu reuşim să fim toţi patru împreună decât foarte rar, tocmai de aceea am fost foarte binecuvântată să îi am aproape, chiar dacă pentru scurt timp.
Astăzi s-au întors înapoi în Anglia, unde locuiesc şi deja mi-e dor de ei.
Rugaţi-vă pentru mine ca Adonai să îmi liniştească inima.

Bat Melech בת מלך
Cristina

În mijlocul focului

Ieri a fost o zi neobişnuit de lungă pentru mine, nu în sensul că ar fi avut mai mult de 24 de ore, dar în sensul că am fost solicitată mai mult decât de obicei. Totuşi Adonai e bun cu mine şi deşi aveam mintea împărţită în 10 locuri în acelaşi timp, mi-a atras inima la El.

Aveam pe birou o ilustraţie de colorat pentru copii, care nici nu mai ştiu cum a ajuns acolo. Pe imaginea respectivă era desenată întâmplarea cu cei 3 tineri în cuptorul de foc şi Nebucadneţar privindu-i. Am auzit întâmplarea din cartea lui Daniel de zeci de ori, dar ieri am înţeles altceva.
Este de admirat, sau chiar invidiat (într-un sens bun) credinţa lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Ei refuză să îşi plece genunghiul înaintea unui idol, chiar cu preţul vieţii lor. Până ieri am crezut că focul a fost făcut să le testeze credinţa şi că salvarea lor a fost să le zidească credinţa, dar nu mai cred asta. Cei 3 ştiau cu desăvârşire ce cred şi erau gata să moară pentru asta, focul a fost făcut nu să îi testeze pe ei ci să ardă închinarea la idoli din inima lui Nebucadneţar. Nu scrie deloc despre reacţia celor 3 în momentul în care au fost salvaţi. Nu scrie că erau şocaţi, dar mă gândesc că au fost. În schimb se descrie în amănunt reacţia lui Nebucadneţar.

Atunci împăratul Nebucadneţar s-a înspăimântat, şi s-a sculat repede. A luat cuvântul, şi a zis sfetnicilor săi: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi?” Ei au răspuns împăratului: „Negreşit, împărate!” El a luat iarăşi cuvântul şi a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului, şi nevătămaţi; şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!”Apoi Nebucadneţar s-a apropiat de gura cuptorului aprins, şi, luând cuvântul, a zis: „Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, slujitorii Dumnezeului celui Preaînalt, ieşiţi afară şi veniţi încoace!” Şi Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au ieşit din mijlocul focului. Dregătorii, îngrijitorii, cârmuitorii, şi sfetnicii împăratului s-au strâns şi au văzut că focul n-avusese nici o putere asupra trupului acestor oameni, că nici perii capului lor nu se pârliseră, hainele le rămăseseră neschimbate, şi nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei. Nebucadneţar a luat cuvântul, şi a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care a trimis pe îngerul Său şi a izbăvit pe slujitorii Săi care s-au încrezut în El, au călcat porunca împăratului şi şi-au dat mai degrabă trupurile lor decât să slujească şi să se închine altui dumnezeu decât Dumnezeului lor! - Daniel 3:24-28

Adonai permite câteodată să fim "aruncaţi în foc" nu pentru ca să ne arate că ne poate scoate de acolo, ar trebui să ştim asta în momentul când ne-am luminat că El este Cel Atotputernic. El lasă să fim aruncaţi în foc pentru ca să slujim drept mărturie pentru ceilalţi, pentru ca în mijlocul flăcărilor care mă înconjoară pe mine, "Nebucadneţarii" din viaţa mea să Îl vadă pe Adonai, la fel cum L-a văzut Împăratul lângă tinerii din cuptor.
Flăcările nu sunt pentru mine, cuptorul e pregătit doar ca Adonai să fie văzut, doar ca El să fie înălţat. Cei 3 nu au început să se întrebe "ce face Adonai?" sau să strige ca ucenicii lui Yeshua "Adonai nu-ţi pasă că pierim?" (Marcu 4:38). Nu, ei au ştiut că trăiesc pentru Adonai şi mor pentru Adonai. Flăcările nu sunt menite ca să mă facă să mă îndoiesc de Adonai şi nici nu trebuie să iau cuptorul ca şi pe o pedeapsă. Trebuie să înţeleg că sigur se uită un "Nebucadneţar" la mine şi sigur Îl va vedea pe Adonai în cuptor cu mine şi nu va putea decât să declare la fel ca şi Împăratul Babilonului "nu este nici un alt dumnezeu, care să poată izbăvi ca El.” (vers.29)
Dacă trebuie ca eu să fiu arucată în foc pentru ca un suflet să Îl vadă pe Adonai şi să se întoarcă la El, atunci facă-se voia Lui!
Dacă El vrea să ard, am să ard pentru El şi dacă vrea să mă scoată din foc o va face în aşa fel încât nici măcar mirosul focului nu se va prinde de mine.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Fiecare fir de iarbă...

Rabbi Akiva spunea (după cum scrie în Pirkei Avot 3:15) că fiecare fir de iarbă are un înger care se apleacă spre el și îl încurajează spunându-i ”crește! crește!”.
Adevărul este că nu știu dacă acest lucru e adevărat, dar știu că lui Adonai îi pasă și de un fir de iarbă. Îi pasă atât de mult încât Yeshua spunea că Adonai îmbracă iarba de pe câmp în așa fel că nici Shlomo HaMelech (Împăratul Solomon) în toată slava lui, nu era îmbrăcat ca și crinii. (Matei 6:28-29)

Dacă atât de mult îi pasă lui Adonai de un fir de iarbă care azi este și mâine nu va mai fi, atunci cu mult mai mult prețuiește El viața mea. Dacă prețuiește creșterea unui fir de iarbă și investește timp și ploaie și soare ca să-l crească, cu atât mai mult se va îngriji să mă crească pe mine ca să ajung să fiu asemenea staturii plinătății lui HaMashiach. (Efeseni 4:13)
Da, sunt descurajată de multe ori când văd în mine atitudini care nu sunt după voia Lui, când văd în mine dorințe mai importante decât să mă apropiu cu toată inima de El, când văd că mă pripesc și judec repede orice mi se pare greșit, când văd de multe ori că gândurile mele sunt departe de gândurile Lui, dar în toate astea găsesc nădejde în faptul că Adonai începe și duce la bun sfârșit, (Filipeni 1:6) că El nu este om ca să îi pară rău de ceea ce promite. (Numeri 23:19)
Eu sunt încredințată că El, din pricina caracterului Său, nu poate să renunțe la mine. Poate că nu am îngeri lângă mine să se plece spre mine și să-mi șoptească ”crește!”, dar am frați în jurul meu care îndemnați de Ruach HaKodesh (Duhul Sfânt) îmi spun mereu ”ridică-te!”, ”crede!”, ”crește!”. Și cresc. Poate că nu e vizibil de pe azi pe mâine și știu că mi se pare că mereu stau pe loc, dar știu că am crescut și încă mai cresc și vai, cât mai am de crescut! Dar îi mulțumesc lui Adonai pentru fiecare vorbă care a trezit în mine dorul după El, îi mulțumesc pentru fiecare mustrare care mi-a arătat cât mă iubește și că mă vrea cu gelozie pentru El. Îi mulțumesc pentru fiecare lucru frumos pe care l-am văzut și m-a făcut să mă gândesc la El. Îi mulțumesc că în fiecare zi mă strigă de când deschid ochii ”caută Fața Mea azi!” și nu renunță până când cedez. Îi mulțumesc că este atât de smerit că se lasă găsit de mine în cele mai mici și neînsemnate lucruri ... Mi Kamocha ba'elim Adonai?

Bat Melech בת מלך
Cristina

Laudă-L pe Adonai

Fiecare neam de om să laude lucrările Tale şi să vestească isprăvile Tale cele mari! Voi spune strălucirea slăvită a măreţiei Tale şi voi cânta minunile Tale. Oamenii vor vorbi de puterea Ta cea înfricoşată, şi eu voi povesti mărimea Ta. Să se trâmbiţeze aducerea aminte de nemărginita Ta bunătate şi să se laude dreptatea Ta! -Tehillim/ Psalmi 145:4-7

Ieri vorbeam într-un anumit context de toate nenorocirile care se întâmplă, despre cât de răi au ajuns oamenii, chiar şi cei aleşi, despre felul în care satan le distruge viețile. Din vorbă în vorbă am devenit tot mai indignată și am ajuns frustrată să strig undeva înăuntrul meu ”dar Adonai e mai mare decât cel care este în lume!” Mi-a venit în minte o frază ”vorbește despre lucrările minunate ale lui Adonai, nu despre grozăviile celui rău”. Am înțeles dintr-o dată că așa cum Adonai este slăvit prin faptul că eu povestesc minunile Lui, tot așa și cel rău este slăvit când povestesc despre tot răul care îl face.
Nu vreau să se înțeleagă că nu trebuie să condamn lucrările celui rău, ba dimpotrivă, dar cred că vorbirea mea ar trebui folosită să aducă nădejde, zidind credința fraților mei că Adonai este puternic, că El câștigă biruința, că nu a pierdut nici o bătălie, că nici un lucru nu i-a scăpat de sub control. Dacă prin vorbirea mea eu doar descurajez, ”cântându-i laude” diavolului despre cât rău face, ce lucru bun am zidit în viața celor din jurul meu?
Da, este adevărat că răul creşte din ce în ce mai mult, dar Adonai este mai mare decât tot răul. Este adevărat că sunt multe motive ca să ne pierdem nădejdea, dar sunt de două ori mai multe motive să nădăjduim. E adevărat că cei nevinovaţi suferă, dar este tot atât de adevărat că Apărătorul lor este Viu! E adevărat că suntem ispitiţi la fiecare pas dar tot adevărat este şi că Adonai a pregătit felul în care să biruim orice ispită.
Pot să aleg să văd răul care se face, deoarece este adevărat că răul există, sau pot să văd măreţia lui Adonai împotriva la toate aceste lucruri.
Este scris în Tehillim 97:12 "Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul, şi măriţi prin laudele voastre sfinţenia Lui!" Acest lucru înseamnă că lauda mea măreşte slava şi sfinţenia lui Adonai şi atunci de ce aş vrea vreodată să măresc faima lui satan prin faptul că tot vorbesc de tot răul pe care îl face?
Da, adevărul rămâne că răul lucrează şi cât timp voi trăi în acest trup voi avea ocazia să mă şochez de-a dreptul de răutatea din lume, dar cu toate astea vreau să aleg să mă minunez de ceea ce face Adonai şi să laud toate minunile Lui.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Pidion HaBen - Răscumpărarea fiului

Duminică dimineaţa am vorbit în biserică despre dreptul întâiului născut în Iudaism şi pentru că unii mi-au cerut notiţe am hotărât să le pun pe blog.

Dreptul de întâi născut este foarte important pentru evrei, nu doar din punct de vedere legal dar şi din punct de vedere spiritual. Din punct de vedere legal, întâiul născut primeşte mai mult de jumătate din averea tatălui, restul moştenirii împărţindu-se între ceilalţi copii, iar din punct de vedere spiritual întâiul născut beneficiază de binecuvântare din partea tatălui, acesta fiind dus în toate călătoriile cu scop spiritual la Yerushalayim sau la mormintele rabinilor şi are parte de toată învăţătura tatălui său.
În Shemot / Exod 13:12-15, Adonai porunceşte ca fiecare întâi născut de parte bărbătească să fie răscumpărat.

"să închini Domnului pe orice întâi-născut, chiar pe orice întâi-născut din vitele, pe care le vei avea: orice parte bărbătească este a Domnului. Să răscumperi cu un miel pe orice întâi-născut al măgăriţei; iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul. Să răscumperi de asemenea pe orice întâi-născut de parte bărbătească dintre fiii tăi. Şi când te va întreba fiul tău într-o zi: „Ce înseamnă lucrul acesta?” să-i răspunzi: „Prin mâna Lui cea atotputernică, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei; şi, fiindcă Faraon se încăpăţâna şi nu voia să ne lase să plecăm, Domnul a omorât pe toţi întâii-născuţi din ţara Egiptului, de la întâii-născuţi ai oamenilor până la întâii-născuţi ai dobitoacelor. Iată de ce aduc jertfă Domnului pe orice întâi-născut de parte bărbătească, şi răscumpăr pe orice întâi-născut dintre fiii mei."

Este specificat "de parte bărbătească", de aceea femeile nu pot să aibă drept de întâi născut. Dacă un om are 10 fete şi al 11-lea copil este băiat, el capătă dreptul de întâi născut.
Iniţial Adonai intenţionase ca toate familiile din Israel să dea pe întâiul lor născut ca să slujească drept preot înaintea lui Adonai. "Să-Mi dai pe întâiul născut din fiii tăi." - Shemot / Exod 22:29
După incidentul cu viţelul de aur, unde tot poporul s-a spurcat închinându-se la idoli, Moshe a spus în Shemot 32:26 „Cine este pentru Domnul, să vină la mine!” Şi toţi copiii lui Levi s-au strâns la el." Datorită credincioşiei seminţiei lui Levi, Adonai i-a ales să fie o seminţie de întâi născuţi.

„Iată că am luat pe Leviţi din mijlocul copiilor lui Israel, în locul tuturor întâilor născuţi, care se nasc întâi dintre copiii lui Israel; şi Leviţii vor fi ai Mei.- Bamidbar/ Numeri 3:12

Din cauza acestei alegeri, fiecare întâi născut din Israel, trebuia răscumpărat de la un Cohen = preot - descendent al lui Aharon, din seminţia lui Levi, "plătindu-l" pe acesta pentru că face slujba de preot în locul său.

Acest ritual de răscumpărare se numeşte Pidion HaBen = Răscumpărarea fiului.

Ca un evreu să beneficieze de dreptul de întâi născut este necesar ca să îndeplinească următoarele cerinţe:
- trebuie să fie născut pe cale naturală, nu prin cezariană - dacă femeia a născut un alt fiu prin cezariană, dreptul revine doar celui născut pe cale naturală
- mama acestuia trebuie să fie neapărat evreică
- mama să nu fi suferit nici o pierdere de sarcină înainte şi nici să nu fi făcut avort vreodată.

Un tată poate să aibă 2 fii cu drept de întâi născut dacă fiii nu sunt de la aceeaşi mamă. Tocmai de aceea Iosef a fost întâiul născut al lui Yakov, născut din Rachel, dar pentru că Iosef fusese declarat mort, fiii acestuia, Efraim şi Manase au fost înfiaţi de Yakov ca şi fii ai săi, dându-i dreptul de întâi născut lui Efraim, cel mai mic dintre fraţi.

Dacă toate aceste condiţii sunt îndeplinite, copilul trebuie răscumpărat. În a 31-a zi de viaţă a copilului, tatăl trebuie să găsească un Cohen, iar dacă ziua ritualului nu cade într-o zi de Shabat sau de sărbătoare, (dacă este într-una din aceste cazuri, se aşteaptă până în ziua imediat următoare) se organizează acest ritual de Pidion HaBen.
Băiatul este adus înainte la Cohen, pe o tavă de argint împodobită cu tot felul de bijuterii. tatăl declară verbal că acesta este întâiul său născut, după care Cohen îl întreabă pe tată "ce alegi: să dai pe fiul tău ca să slujească drept preot înaintea Celui Sfânt, sau să îl răscumperi de la mine?" Aceasta este doar o întrebare retorică deoarece Halacha - Legea Iudaică, cere ca fiul să fie răscumpărat. Tatăl răspunde, după care plăteşte preotului 110 grame de argint. Acest ritual se încheie ca orice contract evreiesc cu binecuvântarea pentru vin, fiecare dintre părţi urmând să bea din vin în semn de acceptare.

Yeshua a fost răscumpărat ca şi întâi născut după cum este scris în Luca 2:22-24. El a primit dreptul de întâi născut nu doar în lucrurile naturale, dar şi în cele spirituale, după cum este scris în Coloseni 1:15-18:

"El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El. El este Capul trupului, al
Bisericii. El este începutul, cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea."

Dacă Yeshua a primit dreptul de Întâi Născut, atunci noi, Trupul Său, cei care am crezut în Jertfa Lui, suntem împreună cu El, moştenitori.

Bat Melech בת מלך
Cristina