În mijlocul focului

Ieri a fost o zi neobişnuit de lungă pentru mine, nu în sensul că ar fi avut mai mult de 24 de ore, dar în sensul că am fost solicitată mai mult decât de obicei. Totuşi Adonai e bun cu mine şi deşi aveam mintea împărţită în 10 locuri în acelaşi timp, mi-a atras inima la El.

Aveam pe birou o ilustraţie de colorat pentru copii, care nici nu mai ştiu cum a ajuns acolo. Pe imaginea respectivă era desenată întâmplarea cu cei 3 tineri în cuptorul de foc şi Nebucadneţar privindu-i. Am auzit întâmplarea din cartea lui Daniel de zeci de ori, dar ieri am înţeles altceva.
Este de admirat, sau chiar invidiat (într-un sens bun) credinţa lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Ei refuză să îşi plece genunghiul înaintea unui idol, chiar cu preţul vieţii lor. Până ieri am crezut că focul a fost făcut să le testeze credinţa şi că salvarea lor a fost să le zidească credinţa, dar nu mai cred asta. Cei 3 ştiau cu desăvârşire ce cred şi erau gata să moară pentru asta, focul a fost făcut nu să îi testeze pe ei ci să ardă închinarea la idoli din inima lui Nebucadneţar. Nu scrie deloc despre reacţia celor 3 în momentul în care au fost salvaţi. Nu scrie că erau şocaţi, dar mă gândesc că au fost. În schimb se descrie în amănunt reacţia lui Nebucadneţar.

Atunci împăratul Nebucadneţar s-a înspăimântat, şi s-a sculat repede. A luat cuvântul, şi a zis sfetnicilor săi: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi?” Ei au răspuns împăratului: „Negreşit, împărate!” El a luat iarăşi cuvântul şi a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului, şi nevătămaţi; şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!”Apoi Nebucadneţar s-a apropiat de gura cuptorului aprins, şi, luând cuvântul, a zis: „Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, slujitorii Dumnezeului celui Preaînalt, ieşiţi afară şi veniţi încoace!” Şi Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au ieşit din mijlocul focului. Dregătorii, îngrijitorii, cârmuitorii, şi sfetnicii împăratului s-au strâns şi au văzut că focul n-avusese nici o putere asupra trupului acestor oameni, că nici perii capului lor nu se pârliseră, hainele le rămăseseră neschimbate, şi nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei. Nebucadneţar a luat cuvântul, şi a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care a trimis pe îngerul Său şi a izbăvit pe slujitorii Săi care s-au încrezut în El, au călcat porunca împăratului şi şi-au dat mai degrabă trupurile lor decât să slujească şi să se închine altui dumnezeu decât Dumnezeului lor! - Daniel 3:24-28

Adonai permite câteodată să fim "aruncaţi în foc" nu pentru ca să ne arate că ne poate scoate de acolo, ar trebui să ştim asta în momentul când ne-am luminat că El este Cel Atotputernic. El lasă să fim aruncaţi în foc pentru ca să slujim drept mărturie pentru ceilalţi, pentru ca în mijlocul flăcărilor care mă înconjoară pe mine, "Nebucadneţarii" din viaţa mea să Îl vadă pe Adonai, la fel cum L-a văzut Împăratul lângă tinerii din cuptor.
Flăcările nu sunt pentru mine, cuptorul e pregătit doar ca Adonai să fie văzut, doar ca El să fie înălţat. Cei 3 nu au început să se întrebe "ce face Adonai?" sau să strige ca ucenicii lui Yeshua "Adonai nu-ţi pasă că pierim?" (Marcu 4:38). Nu, ei au ştiut că trăiesc pentru Adonai şi mor pentru Adonai. Flăcările nu sunt menite ca să mă facă să mă îndoiesc de Adonai şi nici nu trebuie să iau cuptorul ca şi pe o pedeapsă. Trebuie să înţeleg că sigur se uită un "Nebucadneţar" la mine şi sigur Îl va vedea pe Adonai în cuptor cu mine şi nu va putea decât să declare la fel ca şi Împăratul Babilonului "nu este nici un alt dumnezeu, care să poată izbăvi ca El.” (vers.29)
Dacă trebuie ca eu să fiu arucată în foc pentru ca un suflet să Îl vadă pe Adonai şi să se întoarcă la El, atunci facă-se voia Lui!
Dacă El vrea să ard, am să ard pentru El şi dacă vrea să mă scoată din foc o va face în aşa fel încât nici măcar mirosul focului nu se va prinde de mine.

Bat Melech בת מלך
Cristina