Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului

”.......omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul” Deuteronom 8:3b

Nu contestă nimeni că omul are nevoie de pâine ca să trăiască, dar omul nu trăiește numai cu pâine, ci pe lângă pâine mai are nevoie de orice lucru/ cuvânt (d'var în ebraică poate să însemne lucru sau cuvânt) care iese din gura Domnului. Adică, omul, la fel cum are nevoie să-și hrănească trupul, are nevoie să-și hrănească duhul. Duhul se poate hrăni doar cu lucruri duhovnicești/ spirituale. D'var Adonai este hrana de care am nevoie ca să trăiesc. Dacă nu locuiește în mine Cuvântul Lui, atunci sunt doar un corp care respiră.

La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. Yohanan/Ioan 1:1

Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.- Yohanan/Ioan 1:14

”Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Îl voi da pentru viaţa lumii.”- Yohanan 6:51

Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine. Yohanan 6:56-57

Cum îl mănânc pe El? Păi dacă El este Cuvântul, atunci trebuie să Îl pun înlăuntrul meu.
Ezechiel, înainte să vorbească poporului Israel a fost pus să mănânce Scriptura. De ce? Ca să devină parte din El, ca să transmită exact cuvintele lui Adonai, nu interpretarea lui, nu teoriile lui, nu înțelegerea lui, ci Cuvântul exact așa cum a fost dat.

El mi-a zis: „Fiul omului, mănâncă ce vei găsi înaintea ta, mănâncă sulul acesta şi du-te de vorbeşte casei lui Israel!” Am deschis gura, şi mi-a dat să mănânc sulul acesta. El mi-a zis: „Fiul omului, hrăneşte-ţi trupul şi umple-ţi măruntaiele cu sulul acesta pe care ţi-l dau!” – L-am mâncat, şi în gura mea a fost dulce ca mierea. El mi-a zis: „Fiul omului, du-te la casa lui Israel şi spune-le cuvintele Mele! - Ezechiel 3:1-4

La fel și Ioan: ”M-am dus la înger şi i-am cerut să-mi dea cărticica. „Ia-o”, mi-a zis el, „şi mănânc-o; ea îţi va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.” Am luat cărticica din mâna îngerului şi am mâncat-o; în gura mea a fost dulce ca mierea, dar, după ce am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de amărăciune. Apoi mi-au zis: „Trebuie să proroceşti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi şi împăraţi.”- Apocalipsa 10:9-11

Înainte de a mustra pe alții, sau învăța pe alții despre Dumnezeu, trebuie să cunoști Cuvântul Lui, să devină parte din tine, să-l digeri cum ai digera pâinea. Doar după ce au ”înghițit” Cuvântul, au fost trimiși să proorocească, să vorbească.
Văd mulți frați care au multă râvnă pentru a vesti Cuvântul, dar puțină pricepere. Râvna și priceperea merg împreună și trebuiesc îmbinate cu o doză de smerenie. Dacă cineva se laudă că este învățat în ce privește Cuvântul, atunci să fie ca și Cel care se numește Cuvântul și să se smerească.

Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne Dumnezeul oştirilor! - Ieremia 15:16

Bat Melech בת מלך
Cristina