Israelul gata să fie atacat

De câțiva ani îmi măsor zilele bune în a deschide site-urile Israeliene și a vedea știri care să nu fie legate de securitatea națională a Israelului. Azi nu a fost o zi bună pentru mine.
Azidimineață o flotă de vapoare a unei organizații pro-palestiniene a încercat să pătrundă în Fâșia Gaza cu o încărcătură de obiecte interzise în Gaza nu doar de Israel ci și de Egipt care au pus împreună aceste interdicții din cauza grupării teroriste Hamas care se află la ”guvernare” în Gaza și care în loc să folosească miliardele de dolari primite de la Statele Unite și UE ca să-și contruiască ”țara” se îndeletnicesc cu a crea tuneluri subterane pentru contrabanda de arme, care mai apoi sunt folosite împotriva Israelului.
Flota respectivă funcționa sub steagul Turciei și al Greciei și au fost somați să se oprească când încă se găseau în apele internaționale. Israelul a oferit posibilitatea flotei de a debarca în Ashdod și de acolo să distribuie încărcătura atât sub supravegherea Israelului cât și a reprezentanților flotei. Răspunsul acestora a fost ”negativ, destinația noastră este Gaza”.



În momentul în care dialogul între nave a fost imposibil deoarece flota refuza să se supună somației Israelului, flota a fost oprită de armata Israeliană care s-a infiltrat la bordul navei pro-palestiniene, moment în care soldații Israelieni au fost atacați. IDF a ripostat, conflictul sfârșind prin moartea a 9 activiști pro-palestiniei și rănirea gravă a 2 soldați Israelieni și alți zeci de pasageri ai flotei care au fost transportați la spitalele din Israel.



Sub veșnicul pretext ”duceam ajutor umanitar pentru bieții palestiniei și am fost atacați de Israelienii cei răi” flota a ajuns să fie ”victima” Israelului în ochii opiniei publice. Dacă o altă navă, sub orice alt pretext fie el oricât de pacifist, ar fi trecut peste ordinele oricărei alte țări din lume, nava ar fi fost aruncată în aer, dar dacă Israelul a încercat să oprească aceste nave prin dialog care a eșuat, iar apoi a încercat să intervină cu cât mai puține pierderi de vieți omenești, sunt acuzați ca și cum ar fi cei mai groaznici oameni din lume. Nu e corect!
Toate țările au emis comunicate de presă prin care condamnă acțiunile Israelului. În Turcia ambasadorul Israelului a fost atacat în timp ce se îndrepta spre palatul rezidențial unde fusese chemat să dea ”socoteală” pentru acțiunile Israelului. Germania a cerut să se investigheze de urgență incidentul ca să-și dea cu părerea, de parcă ar avea vreun drept! Grecia, Egiptul, Suedia și Danemarca și-au ”somat” ambasadorii Israelului de pe teritoriile lor ca să dea socoteală, în timp ce Franța și Spania, nici nu au dorit să asculte explicațiile ci doar au condamnat vehement actele ”de violență” ale Israelului. Iranul a chemat toate țările arabe să se unească împotriva Israelului. În Siria au fost demonstrații în fața sediului Națiunilor Unite la fel și în Liban care din nou vor război. În Fâșia Gaza palestinienii aruncă în aer tot ce pot ca să atragă atenția Americii și UE...și au reușit. Premierul Israelian a fost nevoit să amâne întâlnirea cu președintele Americii care deși nu s-a pronunțat încă asupra evenimentelor de azi, e de știut ce va urma.
Știu că urmează ca goyim (neamurile) să se ridice împotriva Israelului și știu că acest lucru nu este departe. Dar așa inevitabil cum e, sper ca Biserica să nu repete ceea ce a făcut pe timpul holocaustului, adică NIMIC. Nu știu câți vă rugați pentru Israel, dar dacă vreodată a fost nevoie de rugăciune, acum chiar e momentul în care cei care au trecere înaintea Celui PreÎnalt să vorbească... nu despre ce a făcut fratele cutărică și despre ce fustă are sora nu știu care, ci să vorbească de bine Ierusalimului și să îi strige că robia lui a luat sfârșit! Că a primit din mâna lui Adonai de două ori cât toate păcatele lui! (Isaia 40:2) Să vorbească înaintea lui Adonai pentru evrei! Să vorbească înaintea oamenilor și să le ia apărarea înaintea celor care din nou vor să atace moștenirea Celui Sfânt! Dacă citiți acest articol să nu tăceți! Rugați-vă! Mijlociți! Apărați lumina ochilor lui Adonai și într-o zi vă veți bucura împreună cu ei de tot binele pe care urmează să îl facă Adonai pentru ei!

Im eshkachech Yerushalaim tishkach yemini, tidabek l'shoni lechiki im lo ezkerechi Im lo e'eleh Yerushalaim al rosh simchati! (Dacă te voi uita Yerushalayim, să-și uite dreapta mea destoinicia ei și să mi se lipească limba de cerul gurii dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Yerushalayim culmea bucuriei mele!)

Bat Melech בת מלך
Cristina

Izbăveşte pe cei târâţi la moarte, şi scapă pe cei ce sunt aproape să fie junghiaţi

Izbăveşte pe cei târâţi la moarte, şi scapă pe cei ce sunt aproape să fie junghiaţi. – Mishlei/ Proverbe 24:11
Martin Niemöller a fost un Pastor protestant care vorbea public împotriva lui Adolf Hitler și atrocitățile pe care acesta le comitea împotriva evreilor și țiganilor, motiv pentru care a petrecut 7 ani în lagărele de concentrare naziste. Există un citat renumit al lui Niemöller, care spune: ”mai întâi au venit după socialiști, iar eu nu le-am luat apărarea deoarece nu eram un socialist. Apoi au venit după sindicaliști și eu nu le-am luat apărarea deoarece nu eram sindicalist. Apoi au venit după evrei, iar eu nu le-am luat apărarea pentru că nu eram evreu. La urmă au venit după mine, dar n-a mai rămas nimeni care să-mi ia apărarea.” El spunea aceste cuvinte în contextul în care Biserica, mai specific liderii, nu se implicau în nici un fel în ajutorarea celor persecutați. Deseori vorbea despre dezgustul său față de compatrioții lui care preferau să rămână tăcuți în timp ce milioane de oameni nevinovați erau târâți la moarte. Baruch HaShem (binecuvântat să fie Domnul) pentru cei care nu au tăcut!

Bat Melech בת מלך
Cristina

Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău

וְאָהַבְתָּ אֵת יְהוָה אֱלֹהֶיךָ בְּכָל-לְבָבְךָ וּבְכָל-נַפְשְׁךָ וּבְכָל-מְאֹדֶךָ

Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta.

Recit cuvintele astea în fiecare zi, nu doar pentru că sunt parte din שְׁמַע יִשְׂרָאֵל (Ascultă Israel, rugăciune recitată de evrei de 2 ori pe zi, dimineața și seara) ci pentru că înseamnă viață pentru mine, însă aseară de erev Shabat (vineri seara) am auzit cuvintele astea rostite de două ori și mi-au străpuns inima. Dintr-o dată cuvintele parcă au intrat în mine, au prins viață și mi-au vorbit. El, Cuvântul întrupat, intrat în inima mea defectă, mi-a vorbit inimă de Dumnezeu către inimă de carne în trup de lut. Mi s-a ”rupt filmul” și deși auzeam ce se vorbea, eram departe, față în față cu El, ca să înțeleg ce vrea El să știu că înseamnă cuvintele astea pentru mine.
El, Melech HaMalchim (Împăratul împăraților) mi-a șoptit ”Bat Melech, poți să mă iubești cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta, pentru că eu știu să apreciez iubirea ta și n-am să o disprețuiesc chiar dacă vine dintr-o inimă rănită, chiar dacă vine dintr-un suflet frământat și chiar dacă vine dintr-o putere limitată. Pe Mine poți să mă iubești cu tot ce ești pentru că Eu n-am să disprețțuiesc iubirea ta niciodată și nici n-am s-o iau de-a gata. Pe Mine poți să mă iubești.”
M-am tot gândit de ce nu a cerut Adonai să fie iubit cu partea mea ruchniut (spirituală/ duhovnicească)? Nicăieri Adonai nu spune ”iubește-mă cu tot Duhul tău” pentru că duhul meu vrea lucrurile lui Adonai, pe când sufletul, inima și puterea mea sunt distrase de lucrurile din lumea aceasta și vor să iubească lucruri din lumea aceasta. Pentru că Adonai e dragoste și pentru că ne-a făcut asemenea Lui, nu ne este greu să iubim, fie că e vorba de oameni, muzică, artă, cultură, etc. Dar lucrurile respective le iubești inteligența ta, sau cu inima dacă e vorba de oameni, sau cu puterea dacă e vorba de a lucra ceva ce îți place. Dar nu există nici un lucru pe pământ despre care să poți să spui că îl iubești cu tot ce ești, pentru că nu există nici un lucru care să completeze tot ce ești tu, suflet, putere și inimă. Chiar dacă ai ajunge să iubești un om atât de mult încât toate sentimentele tale să fie implicate, mai există domenii care te reprezintă, pe care acea persoană nu are cum să le împlinească și deci nu ai cum să afirmi că iubești un om cu tot ce ești. Dar reducând la absurd, să zicem că ar exista un astfel de om care să acapareze tot ce ești tu, suflet, inimă, putere, tot nu ar putea niciodată să stea în fața ta și să spună ”iubește-mă cu tot ce ești, pentru că eu nu am să te rănesc niciodată și nu am să disprețuiesc dragostea ta completă niciodată”. E stupid, pentru că nimeni nu poate promite așa ceva, pentru că știe că sentimentelșe nu sunt constante, visele se schimbă și la un momendat (chiar dacă nu va verbaliza ce simte) îți va da de înțeles că nu mai ești prioritate pentru el/ea. Nu spun lucrurile astea pentru că aș fi o mare cinică, ci pentru că și Romeo și Julieta, dacă nu s-ar fi sinucis (copii idioți) după vreo 20 de ani de căsnicie, nu cred că ar mai fi fost în stare să fie tot așa de acaparați unul de altul.
Nici un om nu poate să afirme în mod real ”poți să mă iubești cu tot ce ești”. Însă Adonai poate pentru că El nu se schimbă în funcție de timp, nu adună o dezamăgire azi, una mâine și în final să rămână doar cu multe dezamăgiri când vine vorba de tine. El ce începe duce la bun sfârșit și dacă a hotărât să mă iubească atunci când nu era nimic vrednic de iubit la mine, atunci cu cât mai mult nu va continua să mă iubească acum când a pus Ruach HaKodesh în mine. El poate să stea cu toată siguranța din lumea asta și cealaltă și să-mi spună ”Shema Bat Melech, Adonai echad, v'ahavta et Adonai Eloheicha, b'chol l'vavcha, u'v'chol nafshecha, u'v'chol meodecha” (Ascultă Bat Melech, Adonai e Unul Singur, să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta). El e Singurul care poate să-mi ceară așa ceva. El e Singurul care merită așa ceva, să mă implic trup, suflet și inimă într-o dragoste care nu dezamăgește niciodată, care nu e disprețuită niciodată. Lui pot să-I spun ”ani ohevet Otcha” (Te iubesc) și să știu că și peste 20 /60 de ani de acum înainte nu are să se uite la dragostea mea și să spună ”și?”. Întotdeauna răspunsul Lui la dragostea mea va fi אני אוהב אותך בת מלך (ani ohev otach Bat Melech/te iubesc fiică de Împărat).

Bat Melech בת מלך
Cristina

Leah

Lavan însă avea două fete: cea mai mare se numea Leah, şi cea mai mică Rachel. Leah avea ochii slabi; dar Rachel era frumoasă la statură şi mândră la faţă. Yaakov iubea pe Rachel... – Bereishit/ Geneza 29:16-18
În mintea multora Leah e un fel de personaj negativ, sau dacă nu negativ, ea este cel puțin femeia pe care nu o iubea Yaakov, dar cu care a fost nevoit să rămână din obligație. Această mentalitate este născută binențeles din uitatul prea mult la televizor și de la cititul de cărți siropoase și din păcate este încă unul din multele exemple de gândire grecească/ lumească/ firească/ hollywoodiană care există prin biserici.
Leah era sora mai mare a lui Rachel. Atât. Nu era frumoasă, nu era iubită și probabil că dacă ai văzut-o odată nu ți-ai mai fi amintit a doua zi cine era. Ai fi zis că Adonai nu i-a dat nici o șansă la femeia asta. Ea nu avea nici un cuvânt de zis în nimic, a fost folosită de tatăl ei care din teama de a nu rămâne cu ea pe cap o dă în locul surorii ei, e disprețuită de soțul și de sora ei pe care trebuia să o privească de fiecare dată și să-și amintească faptul că ea nu era mare lucru. Nimănui nu-i păsa ce crede sau dacă crede ceva.
Este spus în legătură cu Leah că avea ochii slabi, iar Rashi (unul din cei mai mari comentatori ai Scripturilor) spune că avea ochii roșii din cauza plânsului. Însă în toată situația asta groaznică în care se afla Leah, Adonai a văzut că ea nu ea iubită. (Gen. 29:31) Nu este scris că Adonai a auzit, așa cum este scris în general când un om își primește răspunsul de la Adonai, ci este scris că Adonai a văzut că Leah nu era iubită. Probabil că Leah nici nu spunea nimic, doar plângea, dar starea inimii ei nu a rămas trecută cu vederea de Adonai. Pentru El a contat ce simțea această femeie și este scris că Adonai a făcut-o să aibă copii. Și nu orice copii. Adonai a vrut ca să îi dea lui Leah mai mult decât i-ar fi putut da dragostea unui soț. Adonai i l-a dat pe Yehudah (seminția regală) prin care a venit Mashiach și i l-a dat pe Levi (seminția preoțească).
În Talmud, Rabbi Shimon Bar Yochai spune: ”Din ziua când Kadosh Baruch Hu (Cel Sfânt, Binecuvântat să fie El) a creat lumea, nu este scris despre nici un om că L-a lăudat pe Adonai, până când Leah a zis ”Lăudat să fie Yah”. (Gen. 29:35)
Adonai nu a lăsat-o pe Rachel să nască până când Leah nu și-a născut toți copiii. (Gen 30:21-22) În tot acest timp cât Rachel era iubită de soțul ei, Leah era iubită de Adonai care de fapt a adus pe lume cea mai mare parte a națiunii lui Israel.
Poate că ești un fel de Leah și poate crezi că ți se trece dreptul cu vederea, că nu ai nimic de spus care să conteze pentru cineva, că ești disprețuit(ă) și că nimeni nu te poate iubi, dar Adonai vede inima ta. Nu-i invidia pe cei ușor de iubit, pentru că dragostea unui om e temporară, dar Adonai vrea să te facă să ”dai naștere” la lucruri pentru Malchut HaElohim (Împărăția lui Dumezeu) și vrea să te iubească mai mult decât ar putea să te iubească un om. Dragostea lui Yaakov pentru Rachel a fost ceva temporar, dar ceea ce Adonai a făcut prin Leah a fost ceva veșnic. Adonai e drept.

Bat Melech בת מלך
Cristina

I Am

Bat Melech בת מלך
Cristina

Acoperă goliciunea fratelui tău

Noe a început să fie lucrător de pământ şi a sădit o vie. A băut vin, s-a îmbătat şi s-a dezgolit în mijlocul cortului său. Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său şi a spus celor doi fraţi ai lui afară. Atunci Sem şi Iafet au luat mantaua, au pus-o pe umeri, au mers de-a-ndărătelea şi au acoperit goliciunea tatălui lor; fiindcă feţele le erau întoarse înapoi, n-au văzut goliciunea tatălui lor. - Bereishit/ Geneza 9:20-23

Există mulți care se poartă ca și Ham, adică văd un defect la cineva și rămân atât de ”marcați” doar de defectele omului, încât simt nevoia să spună tuturor celor din jur despre acest defect, reducând omul respectiv în ochii celorlalți.
Noe era omul pe care Adonai l-a ales și fiii lui știau acest lucru, au văzut cu ochii lor că Adonai l-a folosit, dar asta nu schimba faptul că Noe era un simplu om, care da, avea defectele lui. Ham privește acest defect și îl disprețuiește pe tatăl lui ca și când doar defectul l-ar reprezenta pe Noe, până acolo că merge să le mai spună și fraților lui. Ca și consecință a acestui lucru Ham și-a atras blestemul.
Adonai nu se folosește de oameni perfecți, pentru că nu există nici unul perfect. Pornind de la premiza asta, nu poți să treci cu vederea valorile omului pe care Adonai îl folosește și să te concentrezi doar pe defectele lui, pentru că Adonai nu face asta. Oamenii care vin cu vești de genul ”ai auzit ce a făcut Pastorul cutărică?! Ai văzut ce a făcut Rabinul cutare?!”pentru mine sunt ca și Ham, niște blestemați.
Când Ham a mers și le-a povestit fraților lui că a văzut goliciunea tatălui lor, Sem și Iafet au intrat la tatăl lor întorși cu spatele ca să nu îl vadă gol și l-au acoperit.
Când vine câte un „bine intenționat” să îți povestească despre goliciunea fratelui tău, ca să-i expună defectele, încearcă să nu te uiți la ele ci mai bine acoperă-l înaintea celorlalți. Deja știi că omul respectiv nu e perfect, nu e nevoie să-i mai contemplezi imperfecțiunea, ci mai bine caută-L pe Yeshua din el și fii sigur că n-ai să mai vezi nimic demn de disprețuit. Nu mă refer la situații când un om cu bună știință vrea să rămână în păcat, dar când doar s-a întâmplat să cadă și păcatul nu e un stil de viață pentru omul respectiv, atunci acoperă-i goliciunea înaintea celorlalți, ca să îți atragi binecuvântarea, așa cum și-au atras-o Sem și Iafet.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Israel

Bat Melech בת מלך
Cristina

Te plângi că-ți merge rău?

Poporul a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit Domnul, S-a mâniat. S-a aprins între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberei. - Bamidbar/ Numeri 11:1

Era ”la modă” într-o vreme să întrebi un credincios cum îi merge și să auzi un răspuns de genul ”grea cruce am frate!”. Când eram mică eu credeam că Adonai e mânios rău de tot pe pocăiți și numa' nu-i mai trece, că una într-una îi chinuie și nu-i e milă oricât se plâng bieții de ei. Am ajuns să cred că trebuie să fii cel mai ignorant om ca să urmezi un Dumnezeu care după ce că vrei să îi slujești cu toată inima ta, doar rău îți face. Nu mai cred asta de mult timp...
Între timp s-a mai schimbat formularea (că na' s-a mai emancipat lumea) și oamenii nu mai folosesc cuvinte de genul ”am o cruce grea de dus” ci mai mult îți afișează o față amară de ți-e și frică să întrebi cum îi merge că știi că urmează ceva ce face ”Plângerile lui Ieremia” să pară sonet.
Adevărul e că dacă pe pământ ți-ai fixat ochii, ai să găsești motive să te plângi cât ține viața asta. Dacă standardul tău de comparație în ce privește ”să-ți meargă bine” e standardul lumii, da ai drepatate, plânge-te că ești într-adevăr un nenorocit. Dar dacă ai auzit glasul Celui Prea Înalt odată și te-a strigat ”ridică-ți ochii! nu te mai uita în altă parte! Uită-te doar la Mine!” atunci ce motive ai să te plângi când doar pe El Îl ai în față?
Dacă doar pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea în Yeshua, într-adevăr suntem cei mai nenorociți dintre oameni (1 Cor. 15:19) pentru că nu suntem mulțumiți nici cu Adonai, dar nici n-am vrea să mergem cu totul în lume.
Este scris să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică Yeshua, care pentru bucuria care-i era pusă înainte a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi stă la dreapta scaunului de domnie al lui Elohim. (Evrei 12:2). Dacă mă uit la El, pentru bucuria care-mi stă înainte, nu am nici un motiv să mă plâng. Și de ce nu am voie să mă plâng?
Așa cum lauda mea mărește slava lui Adonai, exact așa și plângerile mele scad slava Lui în viața mea. Plângerile mele Îl micșorează pe Adonai în ochii mei și apoi am impresia că pot să mă simt dezamăgită de El.
Când Îl laud pe Adonai tot cerul se miră că eu, făcută din pământ care doar prin credință privesc la cer, care fără să văd nimic cu ochii mei de carne pot să spun cu toată credința ”Adonai e bun cu fiica Lui!” atunci lauda mea dă motive îngerilor lui Elohim să Îl laude și mai mult. Prin lauda mea, eu Îl fac să fie văzut bine (măcar că pare nepotrivită formularea). Însă atunci când mă plâng că îmi merge rău, e ca și cum m-aș uita la tot ce face Adonai pentru mine (și nimic nu e mărunt) și ajung la concluzia că nu e mare lucru. Cei ce mă aud încep să-L vadă pe El prin nemulțumirea mea și îi inspiră să fie nemulțumiți. Îl fac pe Adonai să fie vorbit de rău sau văzut cu ochi răi.
De ce S-a mâniat Adonai pe Israel când se plângeau că le merge rău? Pentru că ei erau în grija Lui și tot ceea ce a făcut pentru ei a fost doar bine, dar ei s-au uitat la acest bine și L-au ispitit disprețuind binele numindu-l rău. Ceva de genul ”ăsta e planul Tău măreț? Asta e tot ce poți?” Ca și când ai face tot ce îți stă în putere ca să nu-i lipsească nimic fiului tău, dar nici nu vrei să-i dai prea mult ca să nu devină un răsfățat, dar când fiul se uită la ceea ce faci tu să spună ”părinții mei nu mi-au dat nimic niciodată!”
Nu spune nimeni că Adonai nu te trece prin încercări, sau că nu suferi uneori, dar dacă suferi, taci. Nu te apuca să te plângi despre cât de rău îți merge pentru că doar Îl pui pe Adonai într-o lumină proastă. Așteaptă în tăcere ajutorul lui Adonai. Dacă ți-ai învățat inima să aibă o atitudine nemulțumită, dezvaț-o! Uită-te la Yeshua, nu la ceea ce ai vrea să ai dar numai ție nu îți dă Adonai. Când Yeshua era dus să fie jertfit în locul tău, da, a gemut de durere pentru că Îl dureau loviturile, dar n-a deschis gura deloc, ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura deloc. (Yeshayahu/ Isaia 53:7). Yeshua a văzut scopul în suferință și a vrut ca Tatăl să fie Înălțat până și prin suferința Lui. Pavel spunea ”Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi. (Romani 8:18).
Eu cred că un credincios care se plânge mereu de starea lui nu va vedea slava viitoare, nu pentru că Adonai n-ar vrea să i-o dea, ci pentru că el ar găsi un neajuns până și în slava aceea și nici chiar cerul nu-l va impresiona pentru că s-a chinuit să devină un veșnic nemulțumit cât încă trăia în trup.
Un Rabi spunea odată că dacă nu-L poți vedea pe HaShem în orice loc, n-ai să-l poți vedea în nici un loc.
Antrenează-ți ochii să Îl vadă pe Adonai în orice loc și în orice situație și învață să-ți înfrânezi limba. Dacă nu poți să-L lauzi, măcar nu te plânge!

Bat Melech בת מלך
Cristina

אני יהודי - Sunt evreu

Când mă întreb ”cine sunt?”
sunt puțin sfaradi (evrei originari din Maroc, Spania, Portugalia, Turcia)
sunt puțin Ashkenazi (evrei originari din Europa de Est și America)
sunt puțin Israelian
sunt puțin galuti (din exil)
poate sunt religios
poate sunt secular
dar între eu și mine însumi
sunt evreu
și asta-i ceva special
nu mai bun decât alții și nici mai rău
sunt pur și simplu un evreu

Câteodată sunt soldat
câteodată sunt student
am mult trecut în urmă
dar văd și viitorul
câteodată sunt mitnaged (evrei ortodocși, opusul mișcării chassidut)
și câteodată sunt un chassid (evreii ultra ortodocși)
poate uneori sunt materialist și alteori spiritual
dar întotdeauna eu sunt evreu
și asta-i ceva special
nu sunt mai rău și nici mai bun
doar puțin diferit
eu sunt simplu un evreu

dintr-o dată m-am întors de departe
ca să putem fii aici toți împreună
un loc unde să fiu în siguranță și unde să pot să mă întorc și să râd
un loc unde să trăiesc confortabil și să nu mă tem mereu
pentru că eu sunt evreu
și asta-i ceva special
nu mai bun decât alții și nici mai rău
simplu un evreu

rap: nimic nu va reuși să mă zdrobească frate
sufletul meu este parte dintr-o lumină veșnică de sus
să încerc să repar lumea - acesta e motto-ul meu
așa m-am născut : eu sunt evreu

simplu evreu - ca și în alte religii
noi avem sărbătorile, Shabat-ul, obiceiuri și mitzvot (porunci)
toată lumea crede că are dreptate (în ceea ce crede)
dar la final noi suntem evrei înaintea scaunului Sfințeniei Sale

Mă tem de ură nefondată
îmi iubesc țara și îmi iubesc poporul
am fost și aici și acolo și peste tot în lume
am 2 păreri în legătură cu orice întrebare ai avea
și mai am și o a treia părere
pentru că sunt evreu
și asta-i ceva special
nu mai rău, nu mai bun ci doar diferit
sunt pur și simplu evreu


Bat Melech בת מלך
Cristina

Rugăciune pentru Gilad Shalit

Voi aduce înapoi pe prinşii de război ai lui Iuda şi pe prinşii de război ai lui Israel şi-i voi aşeza iarăşi ca odinioară. – Yirmiyahu / Ieremia 33:7

Am auzit creștini folosind versete despre ”prinșii de război”, interpretând că s-ar referi la cei robiți de păcat, dar pentru evrei acest lucru înseamnă și astăzi literalmente: prizonieri de război.
Așa cum (mai mult sau mai puțin) știți, Israelul este înconjurat de dușmani din toate direcțiile, chiar dacă unii nu pe față, cum ar fi Egiptul care după războiul din 1973 se dă drept prietenul Israelului, dar de fapt întreține tuneluri subterane între granițe prin care se introduc arme pentru militanții
palestinieni, astfel susținând cauza acestora.
Palestinienii din Fâșia Gaza nu sunt un dușman pe măsura Israelului, cel puțin nu din punct de vedere militar, dar duc un război mass-media pozând ca și victime în fiecare zi și mă tem că în fața credulilor occidentali, palestinienii câștigă. Aceștia își folosesc femeile și copiii ca și arme împotriva evreilor, tocmai de aceea cei mai mulți răniți din rândul lor, sunt femei și copii, a căror trupuri sunt folosite și după moarte pentru a scoate în evidență ”Israelienii setoși de sânge”.
Probabil că tot atât de plini de ură, însă cu ceva mai mult armament în dotare decât palestinienii, sunt Libanul și Siria, care sunt mereu puși pe harță și măcar odată la 5 ani vor război.
Datorită amenințărilor constante, Israelul este nevoit să fie una din cel mai bine pregătite forțe armate din lume. Tocmai de aceea în Israel, de la vârsta de 18 ani, orice fată sau băiat, intră în Forțele de Apărare ale Israelului, serviciul militar fiind pe o perioadă de 2 ani pentru fete și 3 ani pentru băieți. Pe timp de război, toți evreii luptă pentru că toți știu să lupte.
Dar uneori, arabii mai reușesc performanța (și cred că și ei se miră cum de reușesc) să răpească soldați Israelieni.
Așa a fost cazul lui Gilad Shalit, care avea doar 19 ani când a fost răpit, pe data de 25 Iunie, 2006.
El se afla într-un post Israelian în sudul părții Israeliene a Fâșiei Gaza când postul a fost atacat de militanți palestinieni care au ajuns acolo folosindu-se de unul din tunelurile de care aminteam mai devreme. În timpul acestui atac au fost uciși 2 soldați Israelieni și 2 palestinieni, Gilad fracturându-și mâna, iar mai apoi fiind târât prin tunelurile subterane, rămânând prizonierul grupării teroriste Hamas până în ziua de azi. Datorită faptului că Gilad are cetățenie franceză (din partea tatălui) guvernul francez a încercat să negocieze eliberarea lui Gilad, măcar că Franța nu e tocmai prietenul Israelului în acest conflict. Binențeles că orice negociere a eșuat, deoarece răscumpărarea pentru Gilad este eliberarea a 1000 de deținuți palestinieni aflați în custodia Israelului, plus toate femeile și tinerii sub 18 ani care sunt reținuți de poliția Israeliană. În vara lui 2006 Israelul a atacat Fâșia Gaza în speranța de a-l elibera pe Gilad, moment când Libanul s-a trezit să atace, capturând încă 2 soldați, Ehud Goldwasser și Eldad Regev. Aceștia din urmă au fost executați, trupurile lor fiind reținute de către mișcarea teroristă Libaneză, Hezbollah, până în 16 Iulie 2008, când guvernul Israelian a negociat pentru ei în schimbul a 5 teroriști internaționali.
Prizonierii palestinieni din Israel, beneficiază de un tratament exagerat de bun, având la dispoziție dreptul ca familiile lor să îi viziteze cu transport gratuit din partea guvernului Israelian, pe când lui Gilad Shalit îi este refuzat acest drept și nu doar atât dar în momentul în care Crucea Roșie a cerut să li se permită de către Hamas vizitarea lui Gilad ca să poată stabili starea în care se află, Hamas a refuzat, astfel încălcând legile Uniunii Europene care îi protejează pe palestinieni și implicit pe Hamas. UE însă nu a părut prea deranjată de acest fapt.
Gilad Shalit este încă în viață și o întreagă țară se roagă pentru elierarea lui. Există o unități de forțe speciale Israeliene gen YAMAM, care pot să îl elibereze pe Gilad, dar Israelul se teme de consecințele unei astfel de acțiuni pe plan internațional. Există sute de petiții care pot fi semnate pentru ca Prim Ministrul Israelian să dea ordin pentru eliberarea lui Gilad. Vă încurajez să o semnați. (dați click pe link)
Adonai e un Dumnezeu al prinșilor de război. El nu îi uită și nu are cum. De ce am scris acest aticol? Pentru că știu că sunt mulți credincioși care iubesc Israelul și se roagă pentru pacea și binecuvântarea evreilor. Vă rog să îl țineți pe Gilad în rugăciunile voastre și să cereți eliberarea lui, de la Singurul care o poate da. Nu-i dați răgaz lui Adonai până când nu va porunci eliberarea lui Gilad, pentru că ce poruncește Adonai, se face! Fiți binecuvântați!





Bat Melech בת מלך
Cristina

Adonai Hu Tov - Domnul este bun

Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El! - Tehilim/Psalmi 34:8

Cum ajungi să spui că o anumită mâncare este mâncarea ta preferată? Pentru că ai gustat-o și ai văzut că este bună, atât de bună încât simțurile tale au decis că nici o altă mâncare nu se compară cu aceea. Însă este un moment când chiar dacă guști mâncarea ta preferată, simțurile tale îți spun că nu are nici un gust. Acest lucru se întâmplă când ești răcit.
Răceala se formează ca și o reacție normală a organismului care este expus în mod constant unui mediu care nu-i priește.
Când ești răcit ți se înfundă nasul și nici o mâncare nu mai are gust. Chiar dacă e mâncarea ta preferată, simțurile tale îți spun că nu are nici un gust. Asta nu înseamnă că mâncarea e de vină ci înseamnă că simțurile tale sunt alterate și te înșeală atât de mult încât ajungi să crezi că nu e mare lucru.
Dacă transpun toate astea în sens spiritual, pot să spun că un om expus unor încercări pentru o perioadă de timp, chiar dacă nu vrea, va avea o reacție normală în firea lui care îi va afecta simțurile până acolo încât chiar dacă ar încerca să guste din Adonai pentru că știe că este bun, simțurile sau circumstanțele în care se află sau nimicul care îl înconjoară, îi dictează că nu are nici un gust. Asta nu înseamnă că Adonai S-a schimbat în vreun fel, ci simțurile alterate ale omului îl înșeală să creadă că totul e pierdut.
Dar știi ce face un om răcit ca să-și revină? Nu încetează să mănânce doar pentru că nimic nu are gust, deoarece știe că de îndată ce răceala va trece, mâncarea lui preferată va avea același gust bun pe care-l cunoaște. Mâncarea îi e necesară unui om bolnav ca să prindă putere acolo unde boala îl slăbește.
Dacă treci prin lucruri care nu-ți sunt un mediu prielnic și ”te-ai răcit”, nu înceta să guști din Adonai și chiar dacă nu simți acum că El e bun, cu siguranță L-ai gustat în trecut și știi că este bun. Ceea ce simți acum e doar ”un nas înfundat” care îți înșeală simțurile, dar ține minte: Adonai Hu Tov! Domnul e bun!

Bat Melech בת מלך
Cristina

Shavuot – Ziua cincizecimii

Shavuot – Lit. Săptămâni (Shavuah – Săptămână. Shavuot plural). De la Pesach și până la Shavuot se numără Omerul timp de 7 de săptămâni întregi (Devarim/ Deuteronom 16:9-10), adică 49 de zile după care în a 50-a zi este Sărbătoarea Shavuot. ( Vayikra/ Levitic 23:15-22). Această Sărbătoare a început anul acesta, ieri 18 Mai, la asfințitul soarelui și ține până în 20 Mai, la asfințitul soarelui.
În a 50 zi de la ieșirea din Egipt, Adonai a dus poporul Israel înainte la Har Sinai (Muntele Sinai) unde în auzul tuturor, Adonai a dat Torah, adică Legea, pe care evreii au acceptat-o, astfel alegând să Îl urmeze pe Adonai și poruncile Lui.
Shavuot este una din cele 3 Sărbători de pelerinaj la Yerushalayim (Shemot / Exod 23:14-17) împreună cu Pesach (Sărbătoarea Paștelor) și Sukkot (Sărbătoarea Corturilor/ Colibelor).
Pe lângă primirea Torei, Shavuot mai este și o sărbătoare a secerișului. În vechime secerișul începea de Yom HaBikkurim (Ziua Primelor Roade, care este imediat după Pesach) și ținea până la Shavuot.
Shavuot este și o sărbătoare pentru Baalei Teshuvah (termen folosit pentru cei ce se întorc de la căile lor la Derech HaShem (Calea lui Dumnezeu).
Este obiceiul ca de Sărbătoarea Shavuot să se citească în sinagogi Meghilat Rut (cartea lui Rut). De ce? Deoarece contextul cărții are în prim plan secerișul. Deoarece Rut hotărăște să umble în căile lui Adonai la fel cum au ales evreii ieșiți din Mitzrayim (Egipt).

Pentru credincioșii în Yeshua, Shavuot reprezintă coborârea lui Ruach HaKodesh (Duhul Sfânt).
Eu cred că la primul Shavuot a fost dată Torah, care reprezenta standardul moral al lui Adonai, care nu putea fi împlinit în totalitate de nimeni, decât de Unul care era plin de Ruach HaKodesh care a venit să împlinească toată Torah, nu prin putere lumească, ci prin Ruach. Apoi la al 2-lea Shavuot de mare importanță, Adonai a dat Ruach HaKodesh tuturor celor ce au crezut în Yeshua, ca ei la rândul lor să poată să țină acum Torah din inimă și nu doar din obligație.

În acest articol vreau să mă refer însă la simbolul secerișului. Spuneam că de Shavuot se citește Cartea lui Rut și eu cred că evreii au ales acest lucru prin Ruach HaKodesh.
Cred că Rut reprezintă pe oricine renunță la tot ca să meargă după Adonai Melech Israel (Împăratul lui Israel). Boaz Îl reprezintă pe Adonai. Așa cum Boaz era stăpânul ogoarelor unde a început să culeagă Rut, așa și Adonai este Domnul secerișului. „Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi, dar, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.” – Matei 9:37-38
Rut a renunțat la casa tatălui ei, a renunțat la stilul ei de viață, a renunțat la țara ei, s-a prins de poala hainei unei evreice și a hotărât ca încotro va merge Naomi, să meargă și ea, oriunde va locui Naomi să locuiască și ea, poporul evreu să fie poporul ei și Dumnezeul evreilor să fie Dumnezeul ei.
Ca să ajungă la Boaz, Rut a trebuit să decidă să se facă una cu poporul lui Adonai. Este o profeție în Zechariahu 8:23 care eu cred că se referă la vremurile din urmă în care cred că trăim:
”Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „În zilele acelea, zece oameni din toate limbile neamurilor vor apuca pe un evreu de poala hainei şi-i vor zice: „Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!”
Cred că în aceste vremuri se va ridica vălul de pe ochii credincioșilor care se vor lipi de Dumnezeul evreilor și vor fi pentru Adonai, ca Rut pentru Boaz.
Vor renunța la toate păgânismele pe care și le-au băgat în biserici și se vor întoarce la sursă. Se vor întoarce să cunoască adevărul Scripturilor prin prisma celor care le-au primit și-L vor cunoaște pe Adonai în toată plinătatea Lui, nu prin limitele impuse de superstiții, doctrine false, închinări la idoli și lucruri pe care Adonai le disprețuiește. Nu vor mai privi de sus evreii din pricina vălului care îi orbește să-L vadă pe Mashiach, ci vor încerca să-L vadă pe Yeshua Evreul.
Vor merge în ogorul lui Adonai și vor culege. Vor aduce rod pentru Domnul secerișului, nu vor forma doar cluburi sub denumirea de ”Biserică”. Vor căpăta trecere înaintea lui Adonai care îi va uni cu poporul Său.
Văd tot mai mulți credincioși care încep să iubească poporul lui Adonai și să se lipească de ei ca să-L cunoască pe Dumnezeul lor. Adonai să vă păzească inima și să vă facă de neclintit ca și pe Rut, să nu vă întoarceți din drum oricât v-ar ”ruga Naomi”; să nu fiți ca Orpa care s-a lăsat convinsă să se întoarcă la poporul ei, ci fiți ca Rut, de neclintit și veți găsi o cale nespus mai bună! Vă încurajez să citiți cartea Rut în aceste zile, având în minte faptul că Rut era o Moabită și era interzis pentru un Moabit să intre în Casa lui HaShem (Devarim/ Deuteronom 23:3). Totuși Rut capătă trecere înaintea lui Boaz, nu doar să culeagă spice dar să devină soția lui. La fel și noi eram odinioară străini de Legămintele făgăduinței și fără drept de cetățenie în Israel (Efeseni 2:12) dar am căpătat trecere înaintea Sfântului lui Israel nu doar să culegem spice pentru El dar să fim împreună cu poporul sfânt, cetățeni ai cerului.

Chag Shavuot Sameach! Să aveți o Sărbătoare de Shavuot fericită!

Bat Melech בת מלך
Cristina

Fiica Împăratului

Bat Melech בת מלך
Cristina

Gândire Iudaică

Este o poveste pe care am auzit-o și care exemplifică diferența dintre gândirea pe care o au goyim, adică una grecească și gândirea iudaică.

Un tânăr, la vreo 30 de ani se duce la Rosh Yeshiva (Capul sau directorul unei școli iudaice pentru băieți) și îi spune ”Rabi, eu sunt John McGregor și am venit la tine pentru că vreau să învăț Talmudul și Torah”, Rosh Yeshiva îl întreabă ”cunoști aramaica?” omul îi răspunde ”nu”, ”știi ebraică?” - ”nu”. ”Ai mai învățat despre astfel de lucruri înainte?” Omul zâmbește cu o grimasă de superioritate și îi răspunde ”Rabi, nu am învățat toate astea, dar nu-ți fă probleme, am absolvit Universitatea Berkley ”Summa Cum Laude” în filozofie, tocmai ce mi-am terminat doctoratul pe logica lui Socrate la Harvard, iar acum doar vreau să îmi completez studiile cu Talmudul și Torah, ceea ce nu ar trebui să fie prea greu pentru unul ca mine.” Rabinul se uită la el și-i spune ”mă îndoiesc profund că ai să poți să înveți Talmudul și Torah, deoarece un evreu își petrece toată viața încercând să le învețe și totuși nu are cum să le cuprindă în totalitate. Totuși sunt gata să-ți testez logica, iar dacă treci testul am să fac o excepție și am să te învăț Torah și Talmud. Omul e de acord, iar Rabi continuă în timp ce ține 2 degete ridicate ”2 oameni coboară pe hornul unei case, unul coboară cu fața curată iar celălalt cu fața murdară, care din cei doi se va spăla pe față?” Tânărul se uită la Rabi și întreabă ”așa vrei să îmi testezi logica?” Rabinul dă din cap afirmativ. ”Păi cel cu fața murdară se va spăla pe față”. Rabinul întreabă ”ești sigur?” Tânărul mai stă pe gânduri și spune ”cel cu fața curată se va spăla pe față - să examinăm logica: cel cu fața murdară se va uita la cel cu fața curată și va crede că este curat. Cel cu fața curată se va uita la cel cu fața murdară și va crede că este murdar. Deci cel cu fața curată se va spăla pe față”.
”Foarte isteț” răspunde Rabinul
Tânărul: ”mai dă-mi un test”
Rabinul ridică 2 degete ”2 oameni coboară pe hornul unei case, unul coboară cu fața curată iar celălalt cu fața murdară, care din cei doi se va spăla pe față?”
Tânărul: ”Păi am crezut că deja am stabilit răspunsul: cel cu fața curată!”
Rabinul: ”Greșit. Fiecare din ei se va spăla pe față. Să examină logica: cel cu fața murdară se uită la cel cu fața curată și crede că este curat. Cel cu fața curată se uită la cel cu fața murdară și crede că este murdar așa că merge să se spele. Când îl vede cel cu fața murdară, se va spăla și el. Deci amândoi se vor spăla pe față”
Tânărul răspunde ”oh, nu m-am gândit la asta. Mi-e greu să cred că pot să greșesc într-o logică atât de simplă. Mai pune-mi o întrebare”
Rabinul ridică 2 degete ”2 oameni coboară pe hornul unei case, unul coboară cu fața curată iar celălalt cu fața murdară, care din cei doi se va spăla pe față?”
Tânărul: ”Amândoi se vor spăla pe față”
Rabinul: ”Greșit. Niciunul nu se va spăla pe față. Cel cu fața murdară se va uita la cel cu fața curată și va crede că este curat. Cel cu fața curată se va uita la cel cu fața murdară și va crede că este murdar, dar când vede că celălalt nu se spală, va presupune că este de fapt curat. Deci niciunul nu se va spăla pe față”
Tânărul: ”Eu știu că sunt în stare să învăț Talmudul! Te rog mai testează-mă odată” însă se putea citi disperarea pe fața lui când Rabinul ridică din nou 2 degete ”2 oameni coboară pe hornul unei case, unul coboară cu fața curată iar celălalt cu fața murdară, care din cei doi se va spăla pe față?”
Tânărul: ”Niciunul nu se va spăla pe față”
Rabinul: ”Greșit. Tu chiar nu vezi că logica lui Socrate este greșită când o aplici la a învăța Cuvântul lui HaShem? Spune-mi cum e posibil ca 2 oameni să încapă pe hornul unei case? Și care ar fi șansele chiar dacă ar încăpea, să coboare unul cu fața curată iar altul cu fața murdară? Nu vezi că întrebarea e greșită? Nebunie! Și dacă îți petreci viața încercând să răspunzi la întrebări greșite, toate răspunsurile tale vor fi de asemenea greșite.”

Morala: Înainte de a încerca să găsești răspunsul corect, verifică dacă întrebarea este corectă.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Prețul binecuvântării

”Cine este orb, dacă nu robul Meu, şi surd ca solul Meu pe care îl trimit? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu, şi orb ca robul Domnului?” –Yeshayahu/ Isaia 42:19
Știu că acest verset vorbește despre Mashiach, dar tot timpul când îl citesc, mă gândesc la Yitzak, când îmbătrânise și nu mai vedea (Bereishit/ Geneza 27) dar îi cere fiului său Eisav să meargă să vâneze și să-i pregătească o mâncare, pentru a-l binecuvânta. Rivka (Rebeca) îl convinge pe Yaakov să meargă înaintea tatălui său și să se dea drept Eisav, ca să primească binecuvântarea.
Știu că există tendința de a spune că Yitzak nu putea distinge voia lui Adonai, deoarece îl iubea pe Eisav care nu urma calea lui HaShem, că era orb nu doar fizic dar și spiritual, dar eu nu cred lucrul acesta deloc. Din contră, cred că Yitzak este imaginea lui Yeshua în toată povestea asta, iar Yaakov este imaginea oricui vrea să se apropie de Adonai.
Dacă Yitzak nu ar fi fost orb, Yaakov nu s-ar fi putut da drept Eisav și nu ar fi avut nici o șansă să fie binecuvântat, iar dacă Yeshua nu ar fi orb când eu mă apropiu de El, atunci ar vedea toate imperfecțiunile mele. Yitzak a știut că cel pe care îl binecuvânta era Eisav doar în aparență, deoarece glasul era al lui Yaakov, la fel și Yeshua, când mă atinge știe și ceea ce vreau să par și ceea ce sunt cu adevărat, dar cu toate astea alege să fie orb când mă apropiu de El pentru că vrea să mă binecuvinteze mai mult decât vreau eu să fiu bnecuvântată. Yitzak știa că era Yaakov, dar a ales să pretindă că îl crede că e Eisav. De unde deduc acest lucru? Când Rivka era însărcinată, cei 2 gemeni se băteau în pântecele ei. Atunci ea L-a întrebat pe Adonai și El i-a răspuns că ”cel mai mare va sluji celui mai mic” (Gen. 25:23). Era o profeție că Yaakov va stăpâni peste Eisav. Dar se creează toată situația asta ca Yaakov să-și dorească binecuvântarea și să n-o ia ca ceva de apucat. Să fie dispus să o ia cu orice preț. S-a îmbrăcat cu hainele lui Eisav, s-a acoperit cu piei de ied ca să pară păros ca fratele său, a pregătit o mâncare pentru tatăl său și a mers înaintea lui Yitzak ca și Yaakov deghizat în Eisav.
Când merg înaintea lui Adonai, El trebuie să fie orb ca să mă poată binecuvânta iar eu trebuie să fiu deghizată în neprihănire pentru că altfel nu am cum să primesc binecuvântarea. Când Yeshua mă atinge să vadă dacă sunt cine pretind că sunt, atunci simte neprihănirea pe care am îmbrăcat-o ca să pot sta în fața Lui. Nu îseamnă că eu sunt neprihănită prin mine însămi, dar prin credină îmbrac neprihănrea Lui și așa, om deghizat în neprihănire merg înaintea Lui ca să mă poată binecuvânta. Nu înseamnă că nu-mi recunoaște glasul, că nu știe cine sunt, dar alege să ”se lase înșelat” ca să îmi dea binecuvântarea.
Dacă Yaakov ar fi fost cel ales să fie binecuvântat, era bine, dar nu ar fi însemnat mare lucru pentru el. Dar când fratele lui era cel ce trebuia binecuvântat, atunci a început să își dorească binecuvântarea. A fost dispus să își rupă relația de tot cu fratele său, să fugă departe de casa tatălui și să slujească precum un rob lui Lavan, timp de 14 ani. Așa a plătit Yaakov pentru binecuvântarea furată, dar a fost dispus să piardă totul și să nu-și mai vadă niciodată tatăl, pentru o binecuvântare.
Dacă nu sunt dispusă să renunț la tot, să mă deghizez în neprihănire și să sufăr ce-oi suferi, doar să știu că m-a binecuvântat, atunci binecuvântarea Lui e ceva ieftin pentru mine. Dar dacă renunț la tot și reușesc ”să-i fur” binecuvântarea, atunci ce El a binecuvântat nu mai poate fi retras niciodată.
Chiar și când Yitzak a recunoscut că a fost înșelat a spus ”l-am binecuvântat de aceea va rămânea binecuvântat.” (Gen 27:33).
Chiar și când Yeshua înțelege că l-am înșelat, că de fapt sunt tot eu, tot răzvrătită, tot neputincioasă, tot schimbătoare, tot ușor de înfricat și că neprihănirea mea e una pe care o îmbrac doar uneori, El nu retrage ceea ce a spus odată. Dacă a hotărât odată că m-a binecuvântat, nu poate schimba acest lucru. Atât de mult contează Cuvântul Lui pentru El! Ceva binecuvântat de El e bun binecuvântat.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Unde este Adonai?

La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul. – Bereishit/ Geneza 1:1

Dacă întrebi pe cineva ”unde este Dumnezeu?” răspunsul e inevitabil ”în cer”. Dar oare?
Adonai a creat cerurile și pământul. Adonai nu e limitat sau inclus în creația Sa. El e dincolo de toate lucrurile create, iar cerurile, la fel ca și pământul, au fost create. Da, cerurile sunt de o altă natură, nefiind alterate din punct de vedere spiritual, dar totuși asta nu schimbă faptul că sunt create și deci nu au o natură absolută. Adonai nu a apărut odată cu cerurile și apoi a decis să facă pământul că se plictisea cu îngerii în HaShamayim (ceruri). Adonai a existat când nu existau nici măcar cerurile. Adonai a fost înainte de a exista orice lucru creat. Adonai nu a început să existe odată cu creația Sa. DA, cerurile au o calitate superioară față de pământ, dar ca să-L citez pe Rabbi Tzi Freeman ”Adonai nu se găsește într-un loc datorită capacității superioare a locului respectiv. Dacă El se află într-un loc este doar pentru că vrea să fie acolo.”
Adonai nu Și-a creat cerurile ca să locuiască El în ele, pentru că nu avea o casă și apoi a creat pământul pentru muritori. Nici vorbă. Tot ce se găsește în ceruri a fost creat la fel cum tot ce se găsește pe pământ a fost creat. Este scris că cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde (2 Cronici 2:6) iar pământul cu atât mai puțin. Da, cerurile au o altă natură spirituală față de pământ, pentru că în ceruri este Shekinah (slava) lui Adonai, dar prin Jertfa lui Yeshua, pământul (adică omul) a fost ridicat la o natură superioară chiar și față de ceruri, deoarece Însuși Elohim locuiește în mine în toată plinătatea Lui. El pe care nimic nu-L poate cuprinde, Îl cuprinde inima mea imperfectă. Ce Dumnezeu umil... Să aleagă să locuiască în mine.
Dacă Îl las pe El să locuiască în mine nu doar ca și un chiriaș ci ca și Stăpân, atunci, lumea nu va mai trebui să vină să întrebe ”unde este Dumnezeu?” pentru că se va vedea că e în mine și în tine.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Never Again!

Împotriva Sfântului lui Israel

„Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei. Iată cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui: „Fecioara, fiica Sionului, te dispreţuieşte şi râde de tine; fata Ierusalimului dă din cap după tine. „Pe cine ai batjocorit şi ai ocărât tu? Împotriva cui ai ridicat glasul? Şi împotriva cui ţi-ai ridicat ochii? Împotriva Sfântului lui Israel!- Melachim Bet / 2 Împărați 19:20-22

În context este vorba despre Chezekiah (Ezechia - Domnul a întărit) care de frica lui Sanherib, Împăratul Asiriei, face o alianță cu Mitzrayim (Egiptul) sperând că aceștia vor ajuta Regatul lui Yehudah și uită că Adonai e în control. Când Sanherib aude de această alianță, vine și asediază Yerushalayimul. În timpul asediului Chezekiah merge și se roagă înaintea lui Adonai ca să le vină în ajutor și să fie scăpați de Asirieni. Adonai îi răspunde prin pasukim (versetele) de mai sus.

În loc să caute ajutor de la Adonai, Chezekiah cere ajutorul egiptenilor. Era de-a dreptul josnic pentru un evreu să facă așa ceva. Adonai a scos pe Israel din Mitzrayim ca să fie liberi și să nu se mai întoarcă la mila lor niciodată. Pentru un evreu Mitzrayim și astăzi înseamnă casa robiei, la fel cum Bavel (Babilonul) înseamnă casa curviei spirituale. Ca Chezekiah să se întoarcă în Mitzrayim după ajutor, ar putea fi comparat cu cineva care odată scos din robia păcatului se întoarce la acesta după ajutor când dă de necaz.
Adonai s-a mâniat pe ei și l-a trimis pe Sanherib împotriva lor. Dar când acesta ajunge la Yerushalayim, începe să le vorbească de parcă el ar fi luat această hotărâre și batjocorește poporul Celui Prea Înalt. Atunci Adonai vorbește ca să îl lămurească pe Sanherib. Ce îi spune Adonai?
”Sanherib, s-ar prea putea să fiu Eu mânios pe poporul Meu și am dreptul să fiu, dar de unde și până unde vorbești tu cu atâta îngâmfare împotiva lor? Nu știi împotriva cui te-ai pornit când te-ai pornit împotriva lor? Te-ai pornit împotriva Mea! Nu te-ai pornit împotriva lui Yehuda ci te-ai pornit împotriva Celui care Îl păzește. Pe cine ai batjocorit şi ai ocărât tu? Împotriva cui ai ridicat glasul? Şi împotriva cui ţi-ai ridicat ochii? Împotriva Sfântului lui Israel!”
Adonai nu se lasă făcut de rușine niciodată și ca să demonstreze acest lucru îl trimite pe Malach Adonai (Îngerul Domnului) în tabăra asirienilor, unde acesta ucide 185.000 de soldați (2 Împ. 19:35), pricinuindu-i așa pierdere lui Sanherib încât acesta a fost nevoit să se retragă și a sfârșit ucis de fiii lui în casa dumnezeilor lui (2 Împ. 19:37).
Adonai s-a numit ”Sfântul lui Israel” chiar și atunci când Israel era departe de El. Adonai nu a fost niciodată departe de Israel.
Morala? Poate că ești în poziția lui Chezekiah. Poate ești amenințat de circumstanțe rele, poate de o situație fără ieșire, poate de vorbe și planuri care se urzesc împotriva ta. Poate de frica lor îți vine să cauți ajutorul în lucruri firești și lumești. Ar fi de dorit să aștepți ajutorul lui Adonai, dar chiar dacă la momentul acesta ți-ai creat alianțe care nu te ajută la nimic, sau poate ți s-au asediat toate zidurile, ține minte că Adonai se identifică cu tine, chiar dacă lucrurile pe care tu le-ai făcut L-au mâniat. Cere-ți iertare! Pune-te înaintea Lui cu tot ce ai, chiar dacă tot ce ți-a mai rămas sunt doar ziduri gata să fie cucerite. Rupe-ți legăturile cu Mitzrayim și nu te mai întoarce la el niciodată! Uită-te la Adonai care ia orice insultă împotriva ta, ca și cum ar fi împotriva Lui. Orice armă îndreptată spre tine, e de fapt îndreptată spre Cel care rămâne credincios. Da, nu e de dorit să ajungi să cerșești ajutorul lucrurilor care te-au robit odată, dar dacă ai ajuns chiar și atât de jos, amintește-ți că încă mai este speranță. Nu dispera când vine Sanherib împotriva ta și te batjocorește, poate că este doar o consecință a faptului că te-ai aliat cu Mitzrayim. Dacă te întorci cu toată inima la Adonai, El va avea grijă să se lupte cu cei ce se luptă cu tine. Singurul lucru de care trebuie să te asiguri e că nu mai ai nici o legătură cu Egiptul/ cu păcatul.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Mândria

Când vine mândria, vine şi ruşinea, dar înţelepciunea este cu cei smeriţi. – Mishlei / Proverbe 11:2

Citeam despre Mohamed Ali (boxer renumit) că ajunsese să se încreadă atât de mult în sine și în puterea lui, încât făcea afirmații de genul ”boxul a fost doar o cale prin care Mohamed Ali a fost făcut cunoscut lumii” sau ”am ajuns la concluzia că cei smeriți nu ajung prea departe în viață”. Se credea invincibil și a devenit atât de mândru și de arogant, încât până și prietenii lui cei mai apropiați nu prea doreau să stea în preajma lui. S-a născut în religia creștină, numele lui fiind Cassius Clay, dar s-a convertit la Islam schimbându-și numele în Mohamed Ali, fără a fi în stare să țină de fapt nici o cale până la capăt. A devenit atât de renumit, încât la un momendat în sondajele de opinie, era unul din cele mai cunoscute personaje de pe planetă. Ce nu a prevăzut Ali, a fost că la un momendat toate se vor sfârși, iar el va fi redus la o stare de-a dreptul patetică pentru tot restul vieții. S-a înbolnăvit de Parkinson, iar acum tremură incontrolabil, depinzând mereu de mila și ajutorul altora. Mândria lui nu i-a slujit la nimic. A luptat cu oamenii și a învins. S-a luptat cu Adonai și a crezut că L-a învis, iar acum își savurează așa zisa victorie printre ochi care nu se pot concentra fix mai mult de 5 secunde, cu mâini care nu pot să țină o cană cu apă în mână fără să o verse, cu picioare care de abia îl țin și cu o minte confuză. La asta duce mândria.

Dar nici nu cred că e nevoie să sjungi la acel nivel de mândrie ca și Ali. Cred că orice mândrie din oricine va fi făcută de rușine. Nu ai nimic ce să nu-ți fi fost dat, nici măcar ideile „extraordinare” din mintea ta, nici măcar caracterul carismatic, nici măcar talentul de a fi sau a nu fi, nimic din ce crezi că ai nu e al tău, ci ți-a fost dat de Adonai. Dacă poți să gândești extraordinar este pentru că Adonai s-a gândit înainte de întemeierea lumii la tine și a zis ”am să îi dau o minte extraordinară”. Dacă poți să cânți extraordinar este pentru că Adonai s-a gândit la tine și zis ”am să îi dau o voce extraordinară”. La alții le-a dat talent să picteze, să compună, sau le dă putere fizică nemaipomenită, sau le dă un curaj anormal. Dacă astăzi cineva se uită la tine și spune ”wow, ce om!” e pentru că Adonai a pus parte din Sine în tine. Nu ai nimic ce să nu-ți fi fost dat, iar dacă ți-a fost dat atunci de ce să te mai lauzi?

Sfârșitul mândriei este rușinea. Inevitabil. Incontrolabil. Doar rușinea. Însă cei ce aleg să rămână smeriți Îl au de partea lor pe Adonai, iar sfârșitul lor este Adonai, care de fapt nu are sfârșit niciodată.

Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui; mai bine cel bun la suflet decât cel îngâmfat. Kohelet/ Eclesiastul 7:8

Bat Melech בת מלך
Cristina

Durerile nașterii

Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână. Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.” Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.” Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el”, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp. Bereishit/ Geneza 3:14-18

Când omul a păcătuit în Gan Eden (Grădina Eden), Adonai nu a blestemat omul. Singurul blestemat a fost șarpele, dar Adonai nu a blestemat niciodată omul în care a suflat duh de viață. Însă ca și consecință a păcatului, pe femeie, Adonai a făcut-o să sufere înainte de naștere, iar pe bărbat să sufere aceeași durere ca și Adonai. Adică să lucreze pământul, iar pământul să nu dea rod după cum a fost lucrat. Adonai a lucrat pământul și l-a făcut pe Adam, dar pământul acesta (Adam) nu a dat rod după cum a fost lucrat. De aceea de fiecare dată când simți neîmplinire după ce ai pus toată inima ta într-un lucru, este pentru a simți ce simte Adonai când investește totul într-un om și omul respectiv nu dă rod. Iar când simți durere sau suferi în vreun fel este pentru că urmează să dai naștere la ceva. Singurul motiv pentru care Adonai îngăduie să suferi este pentru că urmează să dai naștere la ceva. Adonai nu a făcut-o pe femeie să sufere toată viața ci doar înainte de naștere. Asta nu înseamnă că doar bărbații simt neîmplinire și că doar femeile suferă. Da, suferi. Da, simți că ai vrea mai bine să mori, simți că nu mai distingi nimic bine din cauza lucrurilor pe care le trăiești, dar asta se întâmplă pentru că urmează să dai naștere la ceva care va binecuvânta viața ta. Poate e vorba de un nou început sau biruință într-un anumit domeniu din viața ta, nu știu, tot ce știu e că are un scop.
Asta în cazul fericit în care ești în voia lui Adonai, pentru că dacă nu, se aplică versetele din Yeshayahu/ Isaia 26:18a ”Am zămislit, am simţit dureri şi, când să naştem, am născut vânt”. Dacă trăiești în păcat, vei simți durere, dar fără nici un rost. Dacă ești în voia lui Adonai, da, vei simți durere, dar vei da naștere prin durerea ta la ceva nou, la viață. Nașterea nu e ceva plăcut, dar rezultatul este menit să răscumpere toată durerea ta.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Cel ce aude

Îngerul Domnului i-a zis: „Iată, acum eşti însărcinată şi vei naşte un fiu căruia îi vei pune numele Ismael; căci Domnul a auzit mâhnirea ta. El va fi ca un măgar sălbatic printre oameni; mâna lui va fi împotriva tuturor oamenilor, şi mâna tuturor oamenilor va fi împotriva lui; şi va locui în faţa tuturor fraţilor lui.” Ea a numit Numele Domnului care-i vorbise: „Tu eşti Dumnezeu care mă vede!” căci a zis ea: „Cu adevărat, am văzut aici spatele Celui ce m-a văzut!” – Bereishit/ Geneza 16:11-13

În context este vorba despre Agar care decide să fugă de stăpâna ei Sarai. Malach Adonai (Îngerul Domnului) o găsește lângă un izvor și îi spune că Adonai a auzit mâhnirea ei, deci să îi pună numele copilului pe care îl va naște Ishmael (יִשְׁמָעֵאל – de la שְׁמַע – Shema – a asculta, cu terminația de El de la Elohim, deci Ishmael înseamnă – Elohim a auzit).
Când Adonai vrea să ți se reveleze ca fiind ceva, fie că e vorba de Cel ce aude, fie că e vorba de Cel care vindecă, etc, înseamnă că El vrea ca mai presus de orice ca tu să te raportezi la El în felul respectiv. Când vine și îți spune un nume cu care să i te adresezi, înseamnă că așa Îl cheamă în relația Lui cu tine. Când a mers și i-a spus lui Hagar /Agar (în ivrit הָגָר ha gar – fem. străina / gher- masc. străin) că El este Cel ce o aude, s-a prezentat ca și Cel care aude, dar ea a ales să schimbe Numele dat și să se relaționeze la El ca și la Cel care o vede. În loc să Îl numească ”Cel ce mă aude”, L-a numit ”Cel ce mă vede”. Aparent nu e nimic grav în asta și nu ar fi nimic greșit în acest lucru dacă în Malchut HaElohim (Împărăția lui Dumnezeu) s-ar tăi prin vedere. Un lucru care se vede nu se mai poate nădăjdui și deci nu mai ai nevoie de credință, dar credința crede pentru că a auzit.
Când Shaul / Pavel a fost răpit în al treilea cer, el a spus că a ”auzit cuvinte care nu se pot spune şi pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească.” (2 Corinteni 12:4). El nu vorbea despre ce a văzut, ci despre ce a auzit. Pavel a auzit ca să poată să creadă. Când auzim și credem îi semănăm lui Adonai. Adonai aude și nu rămâne nemișcat când aude. El acționează pe bază la ceea ce a auzit, pentru că atât de mult contează pentru El cuvântul nostru. El nu e împiedicat de ce se vede. Nu se uită la nimeni, la înfățișarea nimănui, ca să nu facă vreo nedreptate nimănui. El nu judecă după înfățișare și nici după ce aude de la alții (Isaia 11:3), ci doar după ce aude de la tine. Nu după ce alegi să arăți altora sau ce vrei să pari. Nu îți poate trece dreptul cu vederea pentru că El este Cel care aude! Nu încerca să te mai relaționezi la El ca și Hagar. El nu e orb, vede! Dar nu asa vrea El să știi tu despre El. El vrea să știi că El te aude. Aude gândurile tale, aude fricile tale, aude suspinurile tale și rugăciunile pe care nici nu mai îndrăznești să le rostești. Dincolo de ce se vede la tine, dincolo de ce ar putea să-i spună alții despre tine, El e Cel care te aude.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Cumpără-ți sabie

Apoi le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva?” „De nimic”, I-au răspuns ei. Şi El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă s-o ia; cine are o traistă, de asemenea, s-o ia; şi cine n-are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere o sabie. Luca 22:35-36 „Doamne”, I-au zis ei, „iată aici două săbii.” Şi El le-a zis: „Destul!” – Luca 22:38

Yeshua i-a trimis pe cei 70 (Luca 10) să meargă și să propovăduiască Evanghelia. I-a trimis cu mâna goală. Să dea fără bani pentru că fără bani primiseră. Fără mâncare, deoarece Adonai avea să se îngrijească de nevoile lor. Fără încălțăminte, ca să țină minte pe ce Cale merg și să nu se abată de la ea. I-a trimis aparent singuri, pentru că așa a fost nevoie.
La momentul din Luca 10, talmidim (ucenicii) erau la un nivel începător în umblarea lor cu Adonai, ca și evreii pe care i-a scos HaShem din Mitzrayim (Egipt). Ei au ieșit din țara robiei și au pribegit prin Midbar (deșert) 40 de ani, timp în care hainele nu li s-au învechit și încălțămintea nu li s-a stricat în picioare. (Devarim/ Deuteronom 29:5) Dar nu acesta era scopul pentru care i-a scos Adonai din Mitzrayim - ca să le dea mană din cer și să le facă hainele și încălțămintea să reziste 40 de ani. I-a scos din Mitzrayim, ca să îi ducă în Eretz Israel (Pământul lui Israel) și să îi crească în așa fel încât să se descurce singuri. Când au ajus să stăpânească țara, nivelul lor de umblare cu Adonai s-a schimbat. Mana a încetat (Yehoshua/ Iosua 5:12), și au trebuit singuri să își procure haine.
La fel și ucenicii. În prima fază au fost trimiși fără nimic pentru a înțelege în mod supranatural că Adonai era cu ei, dar apoi au fost lucruri de care au fost nevoiți să se îngrijească singuri, nu pentru că Adonai nu mai era cu ei în mod supranatural, ci pentru că scopul umblării noastre cu Adonai nu ar trebui să fie ca să depindem de minunile Lui. Scopul trebuie să fie o umblare prin credință. Scopul ar trebi să fie să Îl cunoaștem pe Cel ce umblă cu noi, nu doar ce poate El să facă. Scopul Lui nu este ca să ne apere tot timpul de orice vânticel, ci să ne învețe să ne apărăm singuri ca să îi semănăm Lui. Și cum facem acest lucru? Prin sabia pe care ne-a dat-o și care este Cuvântul Lui. Yeshua a spus că mai bine să îți vinzi haina ca să îți cumperi sabie. El nu vorbea de o sabie firească, altfel nu ar fi spus ”destul!” către ucenicii care i-au arătat cele 2 săbii. Nu, El se referea la sabia care este Cuvântul, pentru că prin El putem să ne apărăm singuri, ca și oameni maturi, nu ca și prunci hrăniți cu lapte tot timpul.
Mai bine renunți la lucrurile de pe pământ care ți-ar oferi ție comfort ca să îți „cumperi sabie”, adică să ai parte/să cunoști Cuvântul Său. Și sabia asta nu e menită să îți fie pusă de decor în sufragerie, ci să înveți să o mânuiești.
E o dovadă de încredere din partea lui Adonai să ne încredințeze așa comoară. Nu poate să ceară de la un prunc să își vândă haina ca să își cumpere sabie, dar de la un om matur, da. De aceea să ne purtăm ca și niște buni ispravnici a ceea ce ne-a încredințat Adonai, fiind gata întotdeauna să Îl cunoaștem pe El așa cum noi am fost cunoscuți de El.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Puterea Lui

Am auzit glasul cuvintelor lui; şi pe când auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leşinat cu faţa la pământ. Şi iată că o mână m-a atins şi m-a aşezat tremurând pe genunchii şi mâinile mele……… (Daniel 10:9-10) Apoi mi-a zis: „Nu te teme de nimic, om preaiubit! Pace ţie! Fii tare şi cu inimă!” Şi pe când îmi vorbea el, am prins iar puteri şi am zis: „Vorbeşte, domnul meu, căci m-ai întărit.” (Daniel 10:19)
Când stai în prezența lui Adonai, trebuie mai întâi să cazi. Să cazi din puterea ta. Orice e putere omenească/ firească, să leșine înaintea Lui. Orice e tare în mine prin mine însămi, să fie făcut de rușine ca să știu că nu stau înaintea Lui prin puterea mea. Când stau în picioare vreau să stau pentru că El m-a întărit, nu pentru că eu am dobândit vreun merit prin puterea mea. E mai bine să pierzi orice putere ca să te întărească Adonai, decât să te încăpățânezi să fii tare.
La un om slab poate să vină să Îl întărească, dar pe unul care se crede tare ce mai poate să-i facă? ”Când sunt slab atunci sunt tare” (2 Corinteni 12:10)
Dacă sunt tare este pentru că Adonai mi-a spus ”Fii tare!” Dacă am pace este pentru Adonai mi-a spus ”Pace ție!” Dacă nu mă tem de nimic este pentru că Adonai i-a spus ”nu te teme de nimic!” Stau în picioare și am prins putere pentru că El m-a întărit. Puterea mea s-a dus demult... când am auzit prima dată glasul cuvintelor Lui. Singurul motiv pentru care vreau să fiu întărită, este ca să pot să aud ce spune El. În puterea mea aud doar ce vreau eu să aud. Dar în puterea Lui pot să aud ceea ce vrea El să îmi spună, așa că vorbește Adoni (Domnul meu) căci m-ai întărit!

Bat Melech בת מלך
Cristina

Adonai adu-Ți aminte

Adonai, Ți-am auzit Numele și am rămas uimit (m-am temut) Adonai
Adonai, am auzit și m-am temut să nu fiu pedepsit Adonai
Adonai, adu-Ți aminte că nu suntem decât țărână
Adonai am auzit și m-am temut
Adonai când stai pe scaunul de judecată
amintește-Ți că suntem doar țărână
Adonai Ți-am auzit Numele și sunt uimit (înfricoșat)
Dar totuși răspunde-i acestui biet suflet ce stă înaintea Ta
și amintește-Ți că suntem doar țărână

***Cântecul este cântat de evrei yemeniți, tocmai de aceea se simte un accent arab în ebraică și în stilul cântecului. Aceasta este o rugăciune cântată de evrei când fac t'shuvah (pocăință).

Bat Melech בת מלך
Cristina

Reminder to myself

Tu cunoşti că nu este alt Dumnezeu afară de Mine, şi nu este alt Mântuitor afară de Mine. Eu te-am cunoscut în pustie, într-un pământ fără apă. - Hoshea/ Osea 13:4-5

Am ajuns să știu că știu că Adonai e Mântuitorul, pentru că m-a cunoscut când eram în pustie și nu i-a fost rușine cu mine. M-a cunoscut când eram fără Apa Vie, fără El și totuși nu s-a îndepărtat de mine. Măcar că nu aveam nimic din El, nu aveam nici măcar puterea să-L cunosc, dar Lui nu i s-a părut că pierde prea mult să vină după mine în pustie. Nu avea nimic de câștigat, scumpul meu Domn... nu a avut nimic de câștigat niciodată de pe urma mea.
Nu numesc locul în care mă găsesc acum pustiu pentru că Îl am pe El care e Apa. Doar fără El aș fi în pustiu. Poate că nu înțeleg circumstanțele în care mă găsesc, dar și mai puțin înțeleg dragostea Lui ... încăpățânarea asta să caute până și cel mai minuscul bun în mine și să-l strângă parcă ar fi o comoară. Cum să mă lase din brațele Lui dacă nu m-a lăsat când zăceam în pustietate? Mai mult s-a făcut Apă pentru mine în locul unde m-a găsit și mi-a dres spărturile ... mi-a pus în inimă o dragoste pentru ce iubește EL, ca să simt că Îl cunosc. A lăsat o umbră care azi e și mâine nu mai știi că a fost, să iubească ce iubește El mai mult ... I-a pus pe evrei în inima mea și ca să încapă toți mi-a lărgit inima de am crezut că se va rupe. Dar nu s-a rupt. Dacă m-aș îndoi vreodată că mai am ceva din El în mine, dragostea pentru Am HaKodesh (poporul sfânt) din inima mea o să fie mărturia că încă Îl mai am pe El. Să nu uiți Bat Melech, să nu uiți...

Bat Melech בת מלך
Cristina