...paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale, şi nu mi se clatină picioarele.
Strig către Tine, căci m-asculţi, Dumnezeule! Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvântul meu! Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată, Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost, şi-i izbăveşti de potrivnicii lor, prin dreapta Ta!
Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă, la umbra aripilor Tale,
de cei răi, care mă prigonesc, de vrăjmaşii mei de moarte, care mă împresoară.
Ei îşi închid inima, au cuvintele semeţe în gură.
Se ţin de paşii mei, mă înconjoară chiar, mă pândesc ca să mă trântească la pământ.
Parcă ar fi un leu lacom după pradă, un pui de leu, care stă la pândă în culcuşul lui.
Scoală-te, Doamne, ieşi înaintea vrăjmaşului, doboară-l! Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia Ta!
Scapă-mă de oameni, cu mâna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, care îşi au partea lor în viaţa aceasta, şi cărora le umpli pântecele cu bunătăţile Tale. Copiii lor sunt sătui şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor.
Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.

din Psalmul 17

Şi-au pierdut mintea toţi cei ce săvârşesc fărădelegea, de mănâncă pe poporul Meu cum mănâncă pâinea, şi nu cheamă pe Domnul?

Ei vor tremura de spaimă, când Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit.
Râdeţi voi de nădejdea celui nenorocit…, dar scăparea lui este Domnul.
O! de ar porni din Sion izbăvirea lui Israel!… Când va întoarce Domnul înapoi pe prinşii de război ai poporului Său, Iacov se va înveseli, şi Israel se va bucura.

Psalm 14:4-7

Lumina mea

Isus le-a vorbit din nou, şi a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe
Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” Ioan 8:12

Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunericul
meu. Psalmul 18:28

Odată ce am înţeles ce înseamnă Lumina, nu mai am cum să percep întunericul ca şi o stare bună. Odată ce am văzut sfinţenia lui Dumnezeu nu am cum să mai vreau să stau în păcat. Odată ce am înţeles că El este pacea, nici o altă pace nu mai are sens.
Dacă Lumina m-a luminat, chiar şi în întuneric va veni după mine şi a şi venit. Yeshua este Lumina, totuşi a coborât până în întuneric după mine şi iată că nici întunericul nu a fost prea întunecos pentru El. Eu sunt în Lumină, chiar dacă păşesc într-un loc întunecos.
Yeshua s-a rugat către Tatăl şi a zis:

“Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. Ioan 17:15-16

Mă găsesc în întuneric, dar “Dumnezeul meu îmi luminează întunericul meu” şi prin credinţă pot să văd unde merg.

Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt.- 1 Corinteni 9:26

Bat Melech, Cristina

Strig cu glasul meu către Dumnezeu, strig cu glasul meu către
Dumnezeu, şi El mă va asculta. În ziua necazului meu, caut pe Domnul; noaptea,
mâinile îmi stau întinse fără curmare; sufletul meu nu vrea nici o mângâiere. - Ps 77:1-2

Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele, Dumnezeul meu mă va asculta. - Mica 7:7

Dumnezeu este în locul acesta

Citeam despre Yaakov în Bereishit (Geneza 28:16) și este o frază care mi-a rămas în minte.

„Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, şi eu n-am ştiut.”

Yaakov fugea de fratele său Esau, era singur și se îndrepta înspre ceva ce nu cunoștea, când adoarme cu capul pe o piatră (nu era tocmai perna ideală). Se poate spune că circumstanțele lui erau chiar întunecate. Nu se dau detalii despre starea lui sufletească, dar mă gândesc că nu era tocmai fericită. Totuși Adonai îi dă un vis ca să-l ajute să înțeleagă că lucrurile nu sunt așa cum le vedea el cu ochii firești. Dumnezeu era acolo, cu el. Dumnezeu este în locul acesta, unde sunt eu chiar acum, oriunde ar fi ”locul acesta”.
Cuvintele lui Yaakov mi-au amintit de un citat al Rabbinului Kotzker, care spunea:

”Dacă nu îl poți percepe pe Dumnezeu în orice loc, nu ai să-L poți percepe în nici un loc”

Sunt de acord. Dacă nu Îl mai simți (nu mă refer aici la simțurile firești) pe Dumnezeu cu tine atunci când treci prin valea umbrei morții, atunci poate că trebuie să îți deschizi ochii.
Cu ceva timp în urmă citeam niște cuvinte scrise de Etty Hillesum, o evreică dusă în lagărul de concentrare de la Aushwitz.

”Câteodată, când stau într-un colț al lagărului, cu picioarele pe pământul pe care Tu l-ai creat, cu ochii ridicați înspre cerul Tău, îmi curg lacrimile pe obraji, lacrimi pline de emoție și mulțumire.”
”Vreau ca atunci când voi sta în mijlocul a ceea ce unii descriu ca teroare pură, să pot încă să spun -viața este frumoasă!- Da, sunt conștientă că zac aici într-un colț, frântă și amețită, tremurând din cauza neputiinței mele de a schimba lucrurile. Totuși, inima mea încă își amintește de mirosul florilor și ochii mei încă mai pot să-Ți vadă cerul.”

Etty a scris în final:

”Odată ce ai început să mergi cu Dumnezeu, nu ai voie să te mai oprești!”

Etty a fost ucisă la Aushwitz în anul 1943.

Nu cred că e groazic ca cineva să moară, cred că e groaznic ca cineva să moară fără să fii trăit cu adevărat, fără să-și fi încredințat inima Celui care nu o va pierde, fără să ajungă să creadă împotriva oricărei necredințe.
Nu spun că e ușor, spun doar că nu este atât de greu. Este atât de greu cât vrei tu să fie. Dacă există oameni care în mijlocul la circumstanțe groaznice pot să exclame ”Dumnezeu e aici!”, înseamnă că Dumnezeu ne-a creat cu capacitatea de a vedea lucrurile în mod real dacă noi vrem.
Dacă totul depide de mine să funcționeze, atunci este într-adevăr groaznic, dar dacă Adonai e în control, atunci ce poate să mi se întâmple fără ca El să ia aminte?

Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică? Când înaintează cei răi împotriva mea, ca să-mi mănânce carnea, tocmai ei – prigonitorii şi vrăjmaşii mei – se clatină şi cad. Chiar o oştire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aş fi. (Psalm 27:1-3)

Adonai, deschide-mi ochii să Te văd chiar și în locurile întunecate!

Bat Melech
Cristina

Înalţă-Te

Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă slava Ta! (Ps 57:11)

Înalţă-Te peste frica mea, înalţă-Te peste temerile mele, înalţă-Te peste tot ce se înalţă deasupra Ta în viaţa mea. Înalţă-Te peste greşelile mele, înalţă-Te mai presus de uriaşii din viaţa mea, înalţă-Te peste visele şi dorinţele mele, doar Tu să fii înălţat mai presus de orice El Elyon.

Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare...(Ps
57:7)

Bat Melech

Nici la stânga, nici la dreapta...

Luaţi seama dar, să faceţi aşa cum
v-a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru; să nu vă abateţi de la cele ce a poruncit El nici la dreapta, nici la stânga.
Deuteronom 5:32


Spuneam într-o postare recentă, că în Iudaism dreapta reprezintă binele/ partea spirituală, iar stânga reprezintă răul/ firea pământească şi tot ce este păcătos.
O întrebare logică ar fi „dacă acest lucru este adevărat, atunci de ce porunceşte Dumnezeu ca omul să nu se abată nici la stânga, nici la dreapta?”
Ei bine, părerea mea este că poruncile lui Dumnezeu, sunt în stare perfectă atunci când sunt date, iar mitzvah/porunca din Deuteronom s-ar traduce simplu în felul următor: Să faceţi tot ce v-a poruncit Domnul, SĂ NU SUPERSPIRITUALIZAŢI CE A PORUNCIT EL ŞI SĂ NU ÎNCĂLCAŢI CEEA CE A PORUNCIT EL.
Omul are tendinţa să creadă că este ori prea simplu, ori prea greu să împlineşti poruncile lui Adonai. Cei care au impresia că este prea greu, îşi mint conştiinţa că lucrurile acestea nu mai sunt valabile, că sunt poveşti, că trăim sub har, etc; deci le încalcă, desfinţând astfel poruncile lui Dumnezeu, iar cei care au impresia că este prea simplu, adaugă înţelegerea lor proprie la porunca lui Adonai, până acolo că „porunca”, sau mai bine zis convingerea lor, stă pe aceeaşi treaptă, sau chiar mai sus de porunca lui Adonai. Ambele căi sunt greşite.
Când Adonai l-a aşezat pe om în Gan Ha Eden (grădina Edenului), i-a dat o poruncă simplă:

„Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.”

dar când nachash (şarpele) a pus-o pe Chava (Eva) să repete porunca lui Adonai, Chava adaugă interpretarea ei, mai bine zis „superspiritualizează” porunca lui Adonai:

„Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.” Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din el, şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.”

Adonai nu le-a poruncit să nu se atingă de pom, puteau să danseze în jurul pomului, puteau să se bată cu fructele din pom, puteau să se urce în pom, tot ce nu aveau voie să facă, era să nu mănânce din pom.
Nu este greşit doar să încalci o poruncă în mod voit, ci este la fel de greşit să încerci să o faci să pară şi mai spirituală decât a dat-o Dumnezeu.
La evrei sunt multe astfel de cazuri în care oamenii au adăugat la porunca lui Dumnezeu, dar asta nu înseamnă că fraţii creştini au mai puţine. Nu vreau să stau să le înşir pe toate câte le practică unii, fără nici o bază Scripturală, ignorând total faptul că nu trebuie adăugat nimic la ceea ce a poruncit Dumnezeu.
În Apocalipsa, Ioan spune

„Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.”

Deşi acest pasaj este în contextul proorociei despre sfârşit, eu cred că are relevanţă în ce priveşte toate poruncile lui Dumnezeu.
Poruncile lui Dumnezeu sunt desăvârşite exact aşa cum sunt ele date, nu este nevoie ca cineva să adauge, sau să scoată nimic din ele.
Scrie să croim cărări drepte cu picioarele noastre (Evrei 12:13), fără să ne abatem la stânga sau la dreapta.

Bat Melech
Cristina

Adonai în Gaza

Doamne, Dumnezeule, tăria mântuirii mele, Tu-mi acoperi capul în ziua luptei.

(Psalm 140:7)

Acoperă-mi capul cu tallit-ul Tău, Adonai!

Ascunde-mă sub colţul hainei Tale (tzitzit)...

Când...

Când norii îmi acoperă Înaltul
Şi cerul de ploaie mi-e sătul,
Când a obosit în mine sufletul
Pătrunde-mi de departe gândul
Să înţeleg că EŞTI aici.

Când inima mă-nşeală cu ce simte
Când tot ce pare real mă minte
Când nu mai am sens în cuvinte
Ascultă-mi ruga, ia aminte
Să pot să mă ridic.

Şi-atunci teama am s-o ignor,
Necredinţa am să mi-o omor
Şi fără aripi am să-nvăţ să zbor
Şi-n deznădejde n-am să mai cobor,
Căci mă îndrept spre Tine.

de Bat Melech
Cristina
19.07.2009

Să nu rostiţi numele altor dumnezei

Este o mitzvah (poruncă) în Shemot/Exod, de care prea puţini ţin cont, sau mai bine zis: o ignoră cu desăvârşire, deşi Însuşi Adonai a dat-o.

"Să păziţi tot ce v-am spus, şi să nu rostiţi numele altor dumnezei: numele lor să nu se audă ieşind din gura voastră." Shemot/Exod 23:13

Există un principiu spiritual în Iudaism (şi foarte real după părerea mea) conform căruia numele reprezintă esenţa unei persoane, unei entităţi.
Dumnezeu se numeşte pe Sine potrivit cu natura Sa, sau în funcţie de felul în care s-a manifestat în viaţa cuiva. Se numeşte pe Sine El Shaddai - dacă la momentul respectiv se manifesta ca şi Atotputernic; Se numeşte Tzidkenu - pentru că El este neprihănirea noastră, etc.
Este scris în zeci de locuri despre cineva care chema Numele Domnului: Gen.12:8; Gen 13:4; Gen 16:13; Deut 28:10; etc.
Dumnezeu porunceşte ca să nu fie luat în deşert Numele Său, adică să nu fie rostit fără respect, sau pentru a exprima dezgust, etc.
Când Adonai foloseşte expresia "te chem pe nume, eşti al Meu" (Isaia 43:1) înseamnă că din moment ce te cheamă pe nume, este în intimitate cu tine.

Dacă eu mă adresez cuiva pe nume, înseamnă că îl cunosc şi că am un fel de părtăşie cu persoana respectivă.

Dacă eu Îl chem pe Dumnezeu pe nume, El este prezent. Dar este perfect valabil şi pentru o entitate demonică, un idol.
Dumnezeu a interzis poporului Său să rostească numele vre-unui dumnezeu străin, deoarece nu voia ca poporul său să aibă părtăşie cu nimic străin.

1 Împărati 18:24
"Apoi voi să chemaţi numele dumnezeului vostru; şi eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela să fie adevăratul Dumnezeu. Şi tot poporul a răspuns, şi a zis: „Bine!” "

A numi un dumnezeu străin este la fel cu a invoca prezenţa respectivă.
Dacă eu strig pe cineva pe nume, persoana respectivă va răspunde. Dacă îl strig pe Adonai, El răspunde. Atunci de ce presupun că dacă voi rosti un nume de idol/dumnezeu străin, acea prezenţă demonică nu va veni la cel care l-a invocat?
Nu există nici un alt motiv pentru care Adonai să fi dat porunca din Exod, de a nu rosti numele nici unui dumnezeu străin, sau cel puţin eu nu văd nici unul.
Nu trebuie să fie cineva de acord cu ceea ce cred, este doar părerea mea. Dar nu mi se pare normal să aud un creştin sau evreu să rostească Numele Cel Sfânt şi cu aceeaşi gură să numească un dumnezeu străin, chiar dacă este pentru a exemplifica ceva, chiar dacă este pentru a critica o religie păgână; indiferent de motiv, părerea mea este că porunca lui Adonai rămâne valabilă:

Să păziţi tot ce v-am spus, şi să nu rostiţi numele altor dumnezei: numele lor să nu se audă ieşind din gura voastră.

Bat Melech

Cristina

Este un Midrash care spune că un om care învață pe alții nu își pierde din cunoștiință la fel cum o lumânare care aprinde alte lumânări, nu pierde nimic din lumina ei.

The power of tzibur - Puterea unei congregații

Dreapta și stânga

În Iudaism STÂNGA și DREAPTA, reprezintă din punct de vedere spiritual binele și răul.

Stânga are de-a face cu partea firească, cu profanul, cu gândirea lumească.

Dreapta reprezintă Duhul, partea spirituală, adică binele.

Eclesiastul 10:2

Inima înţeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului la stânga lui.

Matei 25:33

şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui.

Matei 25:41

Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!

Se vorbește atât în Vechiul Legământ cât și în Noul, despre dreapta lui Dumnezeu.

Exodul 15:6

Dreapta Ta, Doamne, şi-a făcut vestită tăria; mâna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmaşi.

Psalmi 16:8

Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin.

Psalmi 16:11

Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice în dreapta Ta.

Psalmi 18:35

Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijină, şi îndurarea Ta mă face mare.

Isaia 62:8

Domnul a jurat pe dreapta Lui şi pe braţul Lui cel puternic, zicând: „Nu voi mai da grâul tău hrană vrăjmaşilor tăi, şi fiii străinului nu vor mai bea vinul tău pentru care tu te-ai ostenit.

Matei 22:44

„Domnul a zis Domnului Meu: „Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale”?

Marcu 16:19

Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu.

Dreapta este locul de cinste pe când stânga este locul de ocară.

Isus a spus ”Ci tu, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta,”

(Matei 6:3)

Interpretarea Iudaică a acestui verset ar fi ”nu lăsa firea ta să se implice în ceea ce face Duhul tău”. Nu amesteca profanul cu sacrul. Să nu cunoască firea ta ceea ce face Duhul. A se observa că stânga doar ”știe” pe când dreapta este cea care face.

Bat Melech

Cristina

Am primit un e-mail care avea la sfârșit niște cuvinte care aș vrea să-mi rămână în minte:

Astăzi, înainte să spui cuiva un cuvânt rău, gândește-te la cineva care nu poate să vorbească.

Înainte să spui că mâncarea nu este gustoasă, gândește-te la cineva care nu are ce să mănânce.

Înainte să-ți judeci soțul sau soția, gândește-te la cineva care plânge la Dumnezeu pentru că se simte singur/ă.

Astăzi, înainte să te plângi în legătură cu viața, gândește-te la cineva care a plecat tânăr de pe acest pământ.

Înainte să te plângi de copii, gândește-te la cineva care ar dori să aibă copii.

Înainte să te plângi de cineva că nu ți-a curățat casa sau nu a măturat-o, gândește-te la oamenii care trăiesc pe stradă.

Înainte să te plângi de distanța parcursă cu mașina, gândește-te la cineva care merge pe jos aceeași distanță.

Când tu ești obosit și te plângi de serviciu, gândește-te la șomeri, la cei care ar dori să aibă un loc de muncă.

Înainte să arăți cu degetul și să condamni pe cineva, adu-ți aminte că nimeni dintre noi nu este fără păcat și noi toți trebuie să răspundem în fața Creatorului nostru.

Supune-te doar Domnului

În 2 Împărați 18:5-7, scrie despre împăratul Ezechia că ”şi-a pus încrederea în Domnul Dumnezeul lui Israel; şi dintre toţi împăraţii lui Iuda, care au venit după el sau care au fost înainte de el, n-a fost niciunul ca el. El s-a alipit de Domnul, nu s-a abătut de la El şi a păzit poruncile pe care le dăduse lui Moise, Domnul. Şi Domnul a fost cu Ezechia, care a izbutit în tot ce a făcut. El s-a răsculat împotriva împăratului Asiriei şi nu i-a mai fost supus.”

Când citeam versetele astea mi-am amintit de Iacov 4:7 care spune:
”Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.”

Ca să câștigi în bătălia împotriva întunericului este absolut esențial să fii supus lui Adonai. Degeaba mă duc la luptă dacă Adonai nu este cu mine. Atenția mea nu trebuie să fie pe luptă, ci pe Cel care luptă de partea mea.
În momentul în care Ezechia și-a pus încrederea în Domnul Dumnezeul lui Israel nu a putut să mai rămână supus împăratului Asiriei. Dacă eu am intrat în legământ cu Dumnezeul Cel Viu, nu am cum să mai rămân supusă celui rău.
În mometul în care ai decis să nu te mai supui păcatului, cel rău va veni împotriva ta și va încerca să te descurajeze.
” Să nu vă facă Ezechia să vă încredeţi în Domnul, zicând: „Domnul ne va izbăvi, şi cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei.” N-ascultaţi de Ezechia; căci aşa vorbeşte împăratul Asiriei: „Faceţi pace cu mine, supuneţi-vă mie, şi fiecare din voi va mânca din via lui şi din smochinul lui, fiecare va bea apă din fântâna lui, până voi veni şi vă voi duce într-o ţară ca a voastră, într-o ţară cu grâu şi cu vin, o ţară cu pâine şi vii, o ţară cu măslini de untdelemn şi miere, şi veţi trăi şi nu veţi muri. N-ascultaţi, dar, de Ezechia, care vă amăgeşte zicând: „Domnul ne va izbăvi.” Oare dumnezeii neamurilor au izbăvit ei fiecare ţara lui din mâna împăratului Asiriei? Unde sunt dumnezeii Hamatului şi Arpadului? Unde sunt dumnezeii Sefarvaimului, Henei şi Ivei? Au izbăvit ei Samaria din mâna mea? Care dintre toţi dumnezeii acestor ţări şi-au izbăvit ţara din mâna mea, pentru ca şi Domnul să izbăvească Ierusalimul din mâna mea?” Poporul a tăcut şi nu i-a răspuns o vorbă; căci împăratul dăduse porunca aceasta: „Să nu-i răspundeţi.” Şi Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei împăratului, Şebna, logofătul, şi Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul, au venit la Ezechia cu hainele sfâşiate şi i-au spus cuvintele lui Rabşache.” --2 Împărați 18:30-37.
Satan a încercat să îl ispitească și pe Yeshua să i se supună, promițându-i toate bogățiile pământului. (Matei 4:8-9)
Împăratul Asiriei a spus poporului să nu asculte de împăratul lor, mai bine să se supună lui și vor avea parte numai de bine.
Satan vine și îți spune de multe ori să nu asculți de cel care este autoritate peste tine, care îți spune să te încrezi în Domnul. Îți promite că ai s-o duci bine, dacă faci ”pace” cu el.
Satan ne-a băgat în minte noțiunea că pacea reprezintă lipsa luptei, dar Isus a venit să ne dea o pace care are un alt înțeles. Pacea Lui implică lupta împotriva celui rău, dar este o stare de bine fiind deplin încredițat că lupta a fost câștigată deja.

„Aşa să vorbiţi lui Ezechia, împăratul lui Iuda: „Să nu te înşele Dumnezeul tău în care te încrezi, zicând: „Ierusalimul nu va fi dat în mâinile împăratului Asiriei.” --2Împărați 19:10
Satan vrea să te facă să crezi că este o greșală că te încrezi în Dumnezeu, că nădejdea ta înșeală.
Ezechia nu a lăsat poporul să răspundă împăratului Asiriei și nici el nu a răspuns nimic. Ezechia a mers la Domnul și de la El a așeptat ajutorul. L-a lăsat pe Dumnezeu să răspundă.
Psalmi 57:3 ”El îmi va trimite izbăvire din cer, în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă ocări. Da, Dumnezeu Îşi va trimite bunătatea şi credincioşia.”

Și ca dovadă a faptului că Dumnezeu nu se lasă batjocorit, Dumnezeu a luptat cu împăratul Asiriei. Ezechia nici măcar nu a ieșit la luptă.

”De aceea, aşa vorbeşte Domnul asupra împăratului Asiriei: „Nu va intra în cetatea aceasta, nici nu va arunca săgeţi în ea, nu va sta înaintea ei cu scuturi şi nu va ridica întărituri de şanţuri împotriva ei. Se va întoarce pe drumul pe care a venit şi nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul. Căci Eu voi ocroti cetatea aceasta ca s-o mântuiesc, din pricina Mea şi din pricina robului Meu David.” În noaptea aceea, a ieşit îngerul Domnului şi a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Şi când s-au sculat dimineaţa, iată că toţi erau nişte trupuri moarte. Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, şi-a ridicat tabăra, a plecat şi s-a întors; şi a locuit la Ninive. Şi, pe când se închina în casa dumnezeului său, Nisroc, Adramelec şi Şareţer, fiii săi, l-au ucis cu sabia şi au fugit în ţara Ararat.

Dumnezeu este biruitor prin definiție. Dacă Satan ajunge să te înșele că dacă stai de partea lui Dumnezeu vei pierde, atunci amintește-ți că el a fost un mincinos de la început, el este tatăl minciunii (Ioan 8:44). Cum ar putea să te înșele Cel al cărui Nume este ADEVĂRUL? La fel cum este de probabil ca tatăl minciunii să-ți spună adevărul.

Bat Melech
Cristina

Chazal vorbeşte despre diferenţa dintre Noe, Avraam şi Moise.

Noe a construit corabia aşa cum i-a poruncit Hashem, dar nu a mijlocit niciodată pentru oamenii din jurul lui, măcar că a avut la dispoziţie zeci de ani. El s-a salvat pe sine şi familia sa. (Gen 6)

Avraam a auzit de planul lui Hashem de a distruge Sodoma şi Gomora şi fără ca Hashem să îi ceară, Avraam s-a rugat pentru oamenii neprihăniţi să fie salvaţi. În meritul lui Lot a fost scăpat. (Gen 18:16-33)

Israel păcătuise împotriva lui Hashem, iar Adonai a vrut să-i distrugă, când Moise mijloceşte şi cere tot poporul, pe cei neprihăniţi şi pe cei păcătoşi deopotrivă. (Exod 32:32)

Sunt oameni care sunt interesaţi la fel ca Noe, să asculte de ceea ce le-a spus Adonai, să respecte porunca dar fără să le pese de ceilalţi. Aceştia gândesc că este destul dacă scapă ei şi familia lor. Nu este greşit, dar răsplata lor se limitează la faptul că sunt scăpaţi.

Sunt alţii la fel ca Avraam, care nu doar că împlinesc porunca lui Hashem, dar sunt interesaţi şi de ceilalţi care au aceleaşi principii ca şi ei. Este foarte bine deoarece trebuie să facem bine mai ales fraţilor în credinţă. (Galateni 6:10)

Din ultima categorie fac parte un număr mic de oameni, care la fel ca şi Moise sunt interesaţi de soarta tuturor oamenilor. Aceştia înţeleg că Adonai nu doreşte ca vreunul să piară ci toţi să vină la mântuire (2 Petru 3:9) şi sunt preocupaţi de aceleaşi lucruri ca şi Adonai.

Yeshua a venit pentru cei păcătoşi, nu pentru cei neprihăniţi, pentru că cei bolnavi au trebuinţă de doctor, nu cei sănătoşi. (Matei 9:12)

Nu sunt eu în măsură să spun din ce categorie ar trebui să facă alţii parte, dar eu vreau să ajung să-mi pese de ceea ce îi pasă Lui. Ajută-mă Adonai...

Bat Melech

Cristina

Azi dimineaţă am primit ca forward de la un chassid (evreu religios), cu subiectul "Jesus loves you" - Isus te iubeşte.
Am încetat să mă mai las şocată de felul de "evanghelizare" a unora care îşi spun creştini, dar cred că personajul din postarea de azi, merită menţionat.


Eddie Beckford, deşi nu este evreu din naştere, pretinde că este "evreu mesianic". Locuieşte în Arad, Israel unde conduce o adunare "mesianică" (măcar că nu are nimic a face cu Iudaismul Mesianic) încercând să convertească evrei. Felul în care reacţionează în cazul în care evreii nu acceptă mesajul său se va putea vedea din clipul următor, unde Eddie Beckford îşi pierde calmul şi bate un evreu chassidic. În urma incidentului Eddie a fost arestat, iar reacţia comunităţii creştine, cum ar fi BaptistPress, susţin că Beckford a fost arestat pe nedrept.
Nici măcar nu mă miră!

Închide-mi ochii să pot să văd dincolo de ce se vede
Măreşte-mi credinţa ca să cred dincolo de ce pot crede...
Am nevoie de Tine Hashem.

Bat Melech
Cristina

Chassidim b'simcha

'Zidul plângerii'

Căutam o poezie creștină pentru un proiect și din site în site am ajuns la o poezie cel puțin ... ”interesantă”.

S-ar prea putea să fiu acuzată de ignoranță, dar nu am auzit în viața mea de autor, deși mă bucur că simte nevoia să-și pună părerile în versuri, m-aș bucura și mai mult dacă s-ar rezuma la lucruri pe care le cunoaște. În fine, nivelul de cunoștiință al persoanei în cauză mă interesează prea puțin.

Poezia se numește ”Zidul plângerii” iar autorul este Milly King.

Deoarece consider că este dreptul autoarei/autorului, de a-și exprima părerea, consider că am același drept, deci am să-mi exprim și eu părerea în legătură cu poezia respectivă.
Nu am să postez toată poezia, deoarece autorul are darul de-a spune același lucru în cuvinte diferite.

Poezia începe cu Ieremia 7:4 “Nu va hraniti cu nadejdi inselatoare zicand:”Acesta este templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!…”

La zidul stingher, in ruine,
-in Sionul indepartat-
barbati si femei plang amarnic,
cu pumnii in piept ei se bat

..........................
O, spune acum, Israele,
de ce oare plangi si bocesti
un zid care cade-n ruine?
De ce-n fata lui te jelesti?

De ce azi- ca si altadata-
te-nchini la ceva faurit
de maini omenesti, fara suflet?
De ce-ti faci din nou chip cioplit?

Tu inima ta ti-ai legat-o
de Templul cel stralucitor,
crezand ca mereu dainui-va;
ca-i vesnic si nepieritor.

Ca Domnul Cel Sfant nu se uita
si nu locuieste vreodat’
in temple zidite de oameni,
aceasta, de mult, ai uitat!
.................................

Zadarnic dar plangi cu durere
un zid care cade-n ruine!
Mai bine ti-ai plange Pacatul,
Mai bine te-ai plange pe tine!

O, nu vezi ca esti in robie,
de Tatal Ceresc parasit? (vezi Ieremia 33:24-26)
ca umbli pribeag fara tinta
pe-ntregul pamant risipit? (vezi Ioel 3:1-2)

O, nu vezi ca nu e nadejde
in pace-n Sion sa traiesti (vezi Ioel 3:16-17)
cat timp esti departe de Domnul;
cat timp n-ai sa te pocaiesti?

Ca drumul pe care-apucat-ai
-si starui pe el ne-ncetat-
te duce oriunde in lume,
dar, vai, spre Sion niciodat’! (vezi Ioel 3:20-21)

...............................
atunci lasa zidul in pace!
si vino sa-L plangi cu amar
pe Cel ce-a venit pentru tine
si care-a murit pe Calvar,

platind cu-a Lui viata curata
-in chinuri nemaipomenite-
a ta datorie, Israel,
pacatele tale cumplite!


Am să încerc să-mi formulez părerea cât mai ”creștinește” posibil.

Mă bucur că unii, fiind binențeles ”iubitori de Israel”, simt nevoia să evanghelizeze evreii după cum le este dat, unii chiar în versuri.
M-aș bucura însă și mai mult dacă ar avea și înțelepciune nu doar zel.
Cu părere de rău o spun, dar cred că aceștia mai bine s-ar abițne, deoarece în zelul lor de a ”face voia Domnului”, Îl fac pe Isus pe care îl propovăduiesc, să fie și mai urât.
Creștinii ar face bine să-și vadă de treaba lor, să urmeze lucrurile care le cunosc, să-și concentreze atenția pe idolii din Biserici și să lase Israelul în pace; Sfântul lui Israel se va îngriji să-l ridice sau să-l pedepsească.

În Ioan 21, Petru umbla discutând cu Isus, când la un momentdat îl vede pe Ioan în spatele lor. ”21. Petru s-a uitat la el şi a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?” 22. Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine!”
Tu umblă după Domnul și lasă Israelul în pace, pentru că nu e treaba ta ce va fi cu el.
Doar pentru că ai fost până la Kotel (Zidul plângerii) și în ignoranța ta nemaipomenită crezi că ai înțeles ce fac evreii de se roagă la zid, nu îți dă dreptul să numești închinarea nimănui, închinare la idoli. Dă-mi voie să-ți spun că pentru a-ți pemite să faci afirmații la adresa lor, trebuie să plătești un preț, iar cel care numește închinarea înaintea lui Adonai, închinare la idoli, rostește blasfemie. Acest stil de evanghelizare, în care mergi şi îţi spui poezia şi dacă nu funcţionează începi să dai în tot ceea ce cred evreii, este un stil lutheranian, deci unul demonic deoarece un Dumnezeu care se numeşte pe Sine Însuşi, Sfântul lui Israel nu avea cum să inspire inima nimănui cu antisemitism.
În Iudaism este un principiu conform căruia, pentru a fi în măsură să judeci pe cineva trebuie să fii trăit în pielea lui, să respiri prin plămânii lui, să vezi prin ochii lui, să simți cu inima lui. Unul Singur este în măsură să-și dea cu părerea asupra evreilor, acela este Isus care a trăit în pielea lor, a văzut prin ochii lor, a ţinut Torah lor, a simțit cu inima lor.

”Mă bucur” că autorul simte că Mesia a plătit pentru păcatele cumplite ale Israelului, ca și când ale lui sau ale mele ar fi mai puțin cumplite.
Isus a venit să-Şi dea viața, nu a fost ucis. El s-a jertfit! Dacă Isus a fost doar o victimă a evreilor, atunci moartea Lui nu are nici o putere de izbăvire.
Ori evreii sunt de vină ( lucru pentru care au plătit cu vârf și îndesat și atunci nu au de ce să se mai pocăiască) ori mesajul de evanghelizare ale creștinilor trebuie să se schimbe deoarece este unul greșit.
Nu am nimic împotriva autorului/autoarei, ceea ce îmi provoacă frustrare este faptul că poezia respectivă nu zideşte pe nimeni şi cu siguranţă în urma citirii ei nici un evreu nu a căzut pe genunchi să se pocăiască.

Bat Melech
Cristina

Shabat Shalom!

Celebrarea Shabatului în mod tradiţional Ortodox.

Citeam din Țefania 3 versetele 16-17 și am vrut să văd comentariul lui Rashi.
Mă interesa exprimarea ”va tăcea în dragostea Lui.”

”În ziua aceea se va zice Ierusalimului: „Nu te teme de nimic! Sioane, să nu-ţi slăbească mâinile!
Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui şi nu va mai putea de veselie pentru tine.”
Rashi comentează:
*Va tăcea în dragostea Lui - Adică nu va mai vorbi de păcatul poporului Său. În dragostea Lui va tăcea fără să mai aducă aminte de greșelile din trecut. Le va acoperi cu dragostea Lui.

Cred că va veni o zi când Yeshua se va întoarce și atunci evreii Îl vor plânge cum plânge cineva pe un întâi născut (Zaharia 12:10). În ziua aceea toată fărădelegea lui Israel va fi ștearsă și uitată. Nimeni nu le va mai pomeni păcatul, nici măcar Cel care l-a șters.

Bo Yeshua!

Bat Melech
Cristina

Pallywood

Palestinieni care înscenează atacuri din partea Israelienilor. Minciuni de-a dreptul ridicole, expuse de Richard Landes.

Devin ceea ce văd

Azi dimineață ascultam un Shiur, iar Rabbinul vorbea despre a fi motivat. El spunea (și cred că este adevărat) că omul nu este motivat îndeajuns, decât de lucrurile care le are în fața ochilor. Adică poate să spere un timp că visul sau dorința pe care o are se va împlini, însă dacă trece destul timp începe să-și piardă nădejdea, ba chiar să râdă de visul pe care îl avea. Exemplul lui Sara. Deși la început a trăit cu nădejdea că visul ei se va împlini, a ajuns în punctul în care a râs de înger când a spus că ea va avea un fiu. Deoarece ea nu putea să vizualizeze în nici un fel, nu mai putea să creadă.
Rabbinul a continuat cu exemplul lui Gertrude Ederle, prima femeie care a înnotat Canalul Mânecii.
În anul 1925, a stabilit ziua în care avea să parcurgă distanța, doar că era o zi foarte cețoasă. Gertrude nu a dat înapoi și a început traseul, doar că a abandonat când mai avea doar o milă de parcurs, deoarece a început să tușească. Mai târziu ea a declarat că a abanonat cursa din cauză că nu putea să vadă țărmul. Nu îi lipsea capacitatea fizică de aduce la capăt cursa, iar asta o demonstrează faptul că un an mai târziu a reușit, iar diferența a făcut-o vremea însorită, deci faptul că putea să vadă țărmul.
Rabbinul sfătuia să vizualizezi visul pe care îl ai deoarece renunțarea nu este o opțiune în cazul în care vrei ceva cu adevărat.
În timp ce ascultam mi-am amintit de Iacov și oile lui Laban. Iacov a pus înaintea oilor nuiele despoiate de coajă, iar ele se uitau la nuiele și zămisleau miei bălțați, seini și pestriți.
Ceea ce pun înaintea ochilor mei aceea voi ”naște”. Ce seamănă omul acea va secera. Dacă eu îmi hrănesc ochii cu deznădejde, violență, vrăjitorie, nu am ce altceva să culeg decât rodul acestor lucruri. Iov spunea ”Făcusem un legământ cu ochii mei şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.” (Iov 31:1).
Dar dacă eu pun în fața ochilor mei lucrurile lui Dumnezeu, voi culege rodul. Psalmul 16:8 spune ”Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin.”
Dacă visul meu este după voia Dumnului și nu sunt dispus să renunț atunci trebuie să pun în fața ochilor mei țelul meu și să mă încred cu toată inima mea în Cel care poate să împlinească visul meu.

Bat Melech
Cristina