Singur

Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne, Dumnezeul oştirilor! N-am şezut în adunarea celor ce petrec, ca să mă înveselesc cu ei: de frica puterii Tale, am stat singur la o parte căci mă umplusei de mânie. - Yirmiyahu/ Ieremia 15:16-17

Este o izolare pe care ți-o induci singur și este un fel de izolare pe care o provoacă Adonai. Cu prima nu sunt de acord, iar a doua nu am altă șansă decât să o accept. Te-ai gândi ce motiv ar putea avea Adonai să te izoleze de oameni, de prieteni și de familie, oare n-a spus chiar El că nu e bine omul să fie singur? Însă cred că dacă Adonai izolează pe cineva, întotdeauna e cu un scop și pe un termen limitat. Pe Avraham l-a izolat de poporul lui și l-a dus într-o țară străină pentru că Adonai avea nevoie să-i vorbească singur. Pe Yaakov l-a izolat de familia lui și când a rămas singur, Adonai i-a schimbat numele și calea. Pe Yosef l-a izolat de frații lui, l-a dus într-o țară păgână și l-a crescut ca să fie o binecuvântare pentru frații lui. Pe Shamuel l-a ținut izolat de oameni în Casa lui Adonai ca să-l crească. Pe David l-a izolat și l-a ținut singur la oi ca să învețe să păstorească pe Israel. Pe Eliahu l-a dus în pustie ca să îi vorbească. Pe Yirmiyahu l-a izolat de oameni din cauza mâniei lui Adonai. Pe profeți i-a izolat cu un scop. Yeshua s-a izolat 40 de zile ca să-Și înceapă lucrarea, etc. Adonai te izolează uneori cu un scop precis și niciodată motivul nu e ca să-ți facă rău.
Cu teoria asta în minte L-am întrebat pe Adonai de ce mă izolează de oameni și de tot ce mi-e familiar, de ce m-a adus până în punctul în care literalmente sunt doar eu și El. Nu mi-a răspuns.
Simțeam doar că stă și se uită la mine și tace.
Am început să mă gândesc de ce ar fi necesar ca cineva să rămână singur atunci când Adonai vrea ca respectivul să priceapă ceva și am ajuns la concluzia că noi, oamenii în general, suntem cel mai ușor influențați de alți oameni, de percepția lor asupra vieții sau chiar a lui Adonai, de durerile lor, de nemulțumirile lor, până acolo că nici măcar nu știi de ce ai început să crezi sau să vezi lucrurile într-un anume fel. Atunci Adonai face tăcere, reduce la tăcere orice glas cu influență din viața ta și te îndepărtează de toți atât de mult încât și dacă ar striga nu-i mai auzi. În 2009 scriam un articol pe care l-am numit -Devin ceea ce văd- și Adonai mi-a amintit de el azidimineață. Chiar dacă îți pui toată inima să crezi promisiunile lui Adonai, dacă te lași înconjurat de oameni care se scaldă în necredință și negativism, îți va influența inevitabil credința. Nu neg că sunt oameni încercați care suferă și suferința lor chiar e reală, dar dacă din suferința lor oamenii pricep doar că lui Adonai îi place să chinuie oamenii, atunci suferă degeaba. Nu vreau să mai aud plânsete și gemete aiurea, nu vreau să mai aud ce greu e pe cale și cum de-abia ne tragem. Bunicul meu avea o vorbă ”și dacă te vaiți, îți trece?” Câteodată nu realizăm cât de mult stricăm cu văicărelile noastre și că îi facem pe ceilalți să-și piardă speranța, pentru că încep să se uite la noi în loc să se uite la Adonai.
Azidimineață am simțit că Adonai îmi ia fața în mâini și îmi spune ”ai să devii ceea ce vezi, te-am lăsat singură să nu mai ai la cine să te uiți decât la Mine și să te faci asemenea Mie”.
Normal că dacă mă uit la mine am toate motivele să disper și să cred că totul e pierdut, dar dacă mă uit la El nu mai am timp să disper pentru că tot ce vreau e să mai învăț o linie de pe Fața Lui. Dacă izolarea este prețul pe care trebuie să-l plătesc ca să nu mai aud prostii, Baruch HaShem! Dacă trebuie să rămân singură ca să poată Adonai să-mi schimbe mentalitatea mă bucur, chiar dacă nu e cel mai fain sentiment din lume. Dar nu mai vreau să aud și să știu nimic altceva decât că Adonai e Vrednic! M-am uitat destul la mine și la ce pot și la ce nu pot și lucrul acesta a dat naștere doar la și mai multă neputință și dezamăgire. Acum am să mă uit la Adonai până când am să devin ca El.


Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Lapte și miere

”M-am pogorât ca să-l izbăvesc din mâna Egiptenilor, şi să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într-o ţară bună şi întinsă, într-o ţară unde curge lapte şi miere ...” -Shemot/ Exod 38

M-am tot gândit de ce a promis Adonai o țară unde curge lapte și miere? De ce nu a promis o țară cu mult petrol, sau cu multă pâine, sau cu mult aur, sau cu un pământ fertil? Laptele și mierea erau așa de indispensabile încât să fie absolut necesare unui popor? Despre ce lapte și ce miere vorbește Adonai când le promite Eretz HaKodesh (pământul Sfânt)?
Una din semnificațiile cuvintelor zavat halav u'dvash (unde curge lapte și miere - miere care provine din fructe nu mierea alibinelor) este abundența și belșugul țării, până acolo încât turmele să dea lapte și pomii să-și dea rodul într-un fel miraculos.
O altă semnificație întâlnită și în Talmud este cu referire la înmulțirea poporului cu așa repeziciune încât femeile din Israel să alăpteze mereu iar poporul să fie plin de cunoștiința D'var Adonai (Cuvântului lui Adonai), Cuvânt care în repetate rânduri în Scripturi, este asemănat cu mierea. Deci Israel avea să fie o țară în care poporul să poată să crească la număr și în cunoașterea lui Adonai.
Eu cred că Adonai a promis o țară unde să curgă lapte pentru cei care sunt hrăniți cu lapte, adică hrăniți cu învățături începătorare și unde să curgă mierea din rodul pe care îl aduc cei care dau cei care sunt înrădăcinați în Adonai. El a promis o țară în care să se poată relaționa la fiecare la nivelul la care era. Dacă prunc era, pentru respectivul să dea lapte din belșug și dacă era preocupat să aducă rod, atunci nu doar să dea rod, dar să dea un rod plin de miere, de cunoștiința lui Adonai.
Din oricare perspectivă te-ai uita și oricare ar fi semnificația ”zavat halav u'dvash” cert este că abundența asta depindea de Adonai nu de țara în sine. Lui Israel i s-a dat un pământ cu proprietăți miraculoase, un pământ legat de inima lui Adonai, un pământ al cărui rod depindea de Adonai.
În Tehillim/ Psalmi 65:9-11 scrie ”Tu cercetezi pământul şi-i dai belşug, îl umpli de bogăţii, şi de râuri dumnezeieşti, pline cu apa. Tu le dai grâu, pe care iată cum îl faci să rodească: îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării, îl moi cu ploaia, şi-i binecuvântezi răsadul. Încununezi anul cu bunătăţile Tale, şi paşii Tăi varsă belşugul.” Adonai e Însăși Agricultorul lui Israel. El stă să îi ude brazdele, să îi sferme bulgării, să-l facă moale cu ploaia Lui și să-i binecuvinteze răsadul și ca și cum n-ar fi destul, veghează asupra lui...umblă palmă cu palmă tot Israelul care răspunde la pașii lui Adonai dând rod.
Fă-mi Adonai pământul ca Eretz HaKodesh! Eu vreau să-mi fie pământul umblat de Tine și pașii Tăi să reverse belșug în mine ... vreau să fiu un pământ binecuvântat care pentru că e Adonai în mine să dau lapte celor care doar lapte pot să înghită și miere celor care pot să înghită miere și să știe oricine că pământul meu dă rod pentru că Adonai îmi pășește pe pământul din care sunt făcută, binecuvântat să-I fie Numele în veci de veci!

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

...

poezie de Adriana Cristea
video - Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Din pământ

Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu. - Bereishit/Geneza 2:7

De câteva zile întrebarea mea pentru Adonai e mereu ”de ce ne-ai creat din pământ?” Mi se părea că din chiar punctul creației natura omului avea să fie una mizerabilă, ca și cum am fost destinați din start să eșuăm... poate chiar ingredientul din care am fost făcuți a fost greșit. Pământul se usucă ușor și se transformă în noroi imediat ce e prea multă ploaie, devine imposibil de tare dacă e la înălțime și se transformă în nisip dacă e la altitudine joasă. Ăsta e ingredientul măreț din care ai ales să faci omul? Păi te mai miri Adonai că sunt așa schimbătoare? Te miri că devin de piatră din cauza mândriei când mă înalți prea tare și că devin nisip când mă încerci prea mult? Te miri că sunt noroi de câte ori mă plouă prea mult și nu reușesc să-Ți asimilez toată Apa? Te miri că mă usuc când nu mai ești? Te miri că tot ce vreau e legat de pământ și că pământul lui Israel mă obsedează? Dacă aș fi fost făcută din cer poate că aș ținti mai înalt, dar sunt din pământ, cu ochi din pământ care văd doar pământ. Oare ne-ai creat din pământ să ne limitezi Adonai? Dar atunci de ce să te mai superi pe limitarea noastră? De ce ne-ai făcut din pământ Adonai?
Binențeles că nu am auzit o voce ca un tunet din ceruri care să vină să-mi răspundă, dar aseară mă uitam la o plantă în timp ce stăteam la rând să plătesc cheltuielile. De fapt planta era un trandafir, care pe mine sincer mă lasă rece în mod normal, dar trandafirul acesta mi-a atras atenția pentru că stătea falnic într-un ghiveci. Și am înțeles Adonai. Am înțeles de ce m-ai făcut din pământ. Nu pentru că ai fi fost intimidat de ”măreția” omului, nu pentru că ai fi vrut să ne limitezi în mod voit ca mai apoi să ne scoți ochii că suntem limitați... ci ne-ai făcut din pământ ca să dăm rod.
Dintr-un pumn de murdărie care a întreținut în sine o sămânță sprijinită de apă s-a născut culoare și formă și sens... Ne-ai creat din pământ pentru că putem să conținem Apă chiar dacă nu suntem Apă și împreună cu ea să dăm rod. Și-atunci pământul nu mai e limitare ci șansa pentru a naște și a întreține viața. Pământul fără apă nu are sens. Pământul meu depinde de Apă... Fără Tine Yeshua n-am nici un sens... sunt doar o mână de praf. Te-ai gândi că mizeria mea ar profana curățenia Apei... că se lasă așa să mă pătrundă și devine nevăzută în întunericul meu, dar pe urmă de acolo, din chiar adâncul meu pe care încă nu-l știu, să dau viață pentru că S-a smerit pe Sine Însăși Apa ca să intre în mizeria mea.
Mulțumesc Adonai că în înțelepciunea Ta, m-ai făcut din pământ. Mulțumesc că nu te simți jignit de întrebările mele stupide uneori... mulțumesc că nu-mi strigi răspunsul ci îmi ridici vălul de pe ochi să înțeleg treptat că slava Ta stă în ascunderea lucrurilor și slava împăraților este să caute lucrurile ascunse. Dă-mi înțelepciune să Te văd dincolo de pământul meu...


Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Arvuna Duhului

Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. - Devarim/ Deuteronom 6:4

Adonai e Unul Singur. Adonai e unitatea perfectă între trei manifestări diferite ale dumnezeirii. Ha Av (Tatăl), Ha Ben (Fiul) și Ruach HaKodesh (Duhul Sfânt) sunt Una. N-a fost destul pentru Adonai ca să fie Tată și să-Și înțeleagă creația de la nivelul de Tată, dar S-a făcut pe Sine Însuși adică parte din El să fie Fiu ca să-Și înțeleagă creația de la nivelul ei ... și ca și cum asta n-ar fi fost destul, după ce L-a înălțat pe Fiul, S-a coborât din nou la toți cei ce deveniseră fii prin Fiul, ca să le fie Mângâietorul.

Cu ceva ani în urmă, un unchi de-al meu voia să-și vândă un teren din fața casei și cumpărătorii au venit și pentru că le-a plăcut au vrut să încheie un contract cu el. Ca semn că ei vor terenul respectiv, nu a fost destul să scrie contractul și să semneze martorii care au fost de față, dar au mai și dat un avans, o arvună, ca semn că se vor întoarce să-și ia terenul în proprietate. Binențeles, respectivii nu s-au mai întors și au pierdut suma de bani dată.

Ruach HaKodesh este arvuna, acontul sau avansul promisiunii vieții veșnice (2 Cor 1:22). Este ca și cum Yeshua a știut că vom începe să ne îndoim că se va întoarce după noi, așa că ne-a dat ca arvună a promisiunii Lui pe Ruach HaKodesh. A plătit în avans ca noi să nu ne pierdem speranța. Și nu a dat ca arvună ceva de care se poate lipsi, ci a dat ca arvună parte din El Însuși ca să înțelegem că nu are cum să se răzgândească.
Adonai a specifiat de la început că El e Unul Singur. Acționează ca și Unul Singur. El e de nedespărțit. Asta e nădejdea mea!
Chiar dacă ar fi să nu mă mai pot ține de Yeshua, chiar dacă ar fi să-mi pierd toată speranța și voința de a merge mai departe, știu, că știu, că știu, că Ruach HaKodesh pe care L-am primit prin credința în Yeshua, Mângâietorul meu se va ține cu toată puterea de Mântuitorul meu și Mântuitorul meu se ține cu toată puterea de Tatăl. Chiar dacă ar fi dezbinare în însăși sinea mea... chiar dacă mi-ar întuneca frica mintea și nu aș mai găsi puterea să cred, Ruach HaKodesh care e în mine va fi în unitate deplină cu Fiul și cu Tatăl. Ruach HaKodesh pe care L-a pus Yeshua în mine ca arvună, mă vrea cu gelozie pentru Sine. (Yaakov 4:5)
Eu sunt una din cei mai imperfecți oameni pe care îi cunosc și de multe ori devin descurajată când văd ce strâmb umblu și-mi vine să renunț, să-mi sap o groapă și să stau acolo, să fug și să mă ascund de El, să fiu departe de El, dar cunoscându-mă că aș renunța de fiecare dată când aș cădea, Yeshua L-a pus pe Ruach HaKodesh în mine care e magnetul care mă trage, e puterea supranaturală care nu mă lasă să fiu departe. El tânjește să fie una cu Fiul și cu Tatăl și dacă e în mine, acolo vrea să mă ducă, aproape de Fiul și de Tatăl.
Dacă Adonai n-ar fi Unul Singur, aș avea motive să disper, să renunț și să mă tem, dar Adonai e Unul și ca să fie sigur că rămân aproape de El mi-a dat parte din El, mi-a dat Duhul Lui care nu vede nimic altceva decât unitate cu dumnezeirea.
Mulțumesc Adonai. Mintea mea nu e în stare să priceapă încă tot ce ai făcut pentru mine și inima mea nu e în stare să simtă dragostea pe care mi-o porți, dar îți mulțumesc că Te ții de Tine Însuți chiar din mâna asta de pământ... Nu înceta să mă atragi la Tine... pricep eu mai greu, dar până la urmă înțeleg. Mulțumesc că nu renunți la mine și că prin Însăși natura Ta n-ai cum. Îți mulțumesc că ai să te întorci după mine... chiar dacă nu știu cum și nu văd nimic, știu că ai să Te întorci după mine. Au trecut atâtea sute de ani Yeshua și știu că Te-au așteptat oameni mai neprihăniți ca mine, dar adu-Ți aminte de mine după harul Tău nu pentru ”neprihănirea” mea, adu-Ți aminte de arvuna pe care mi-ai dat-o și întoarce-Te după mine și după toți cei ce și-au pus nădejdea în Tine. Bo Yeshua, Adonai sheli! (Vino Yeshua, Domnul meu!)

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Moartă

O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine, şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor! Tu îi ascunzi, la adăpostul Feţei Tale, de cei ce-i prigonesc, îi ocroteşti în cortul Tău de limbile care-i clevetesc. Binecuvântat să fie Domnul, căci Şi-a arătat în chip minunat îndurarea faţă de mine: parc-aş fi fost într-o cetate întărită. - Tehillim/ Psalmi 31:19-21

Citeam aceste pasukim (versete) azidimineață și am început să mă gândesc la Moshe când a cerut să vadă slava lui Adonai și El i-a arătat spatele spunându-i ”Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască!” dar în Tehillim scrie că Adonai îi ascunde pe cei prigoniți de dragul Lui, la adăpostul Feței Lui.
David HaMelech zice în pasuk 12 din Tehillim 31 ”Sunt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfărâmat.” Când mori față de tine și mori în ochii celorlalți, până acolo că nu te mai privesc ca pe un om viu ci ca pe un mort, atunci Adonai te ia în palmă și te aduce înaintea Feței Lui ca să înțelegi că e ok să fii mort, e ok să fii disprețuit, e ok nimic din tine să nu mai fie înălțat, ca să te poată înălța El. Dacă El lasă să ajung în așa stare încât până și oamenii să mă vadă ca pe o moartă, e pentru că vrea să îmi arate Fața Lui. Și nu vorbesc doar de moartea aceea față de dorințele mele ci de o moarte până și pentru cei din jur.
Am căutat Fața Lui toată viața și am ajuns în așa stări de disperare ca Moshe să strig ”Adonai nu mă mai ține în suspans, arată-mi slava Ta!” și e ok să vreau să o văd... dar dacă nu mor nu pot să-i văd Fața. Și pentru că vede dorința sufletului meu, vede că vreau să-L văd față în față, atunci lasă peste mine așa situații și îmi creează așa circumstanțe încât oamenii să vină și să spună ”am crezut că era Viață în tine, dar de fapt ne-am înșelat. Ești moartă” și ajung disperată să mă întreb ”m-ai părăsit Adonai? oare au dreptate când se uită la mine și nu Te văd? Doar fără Tine sunt moartă... nu mai ești cu mine? Și ei au Ruach HaKodesh. Și ei Te văd...dacă ai fi cu mine nu Te-ar vedea?” și ajung să cred că sunt izgonită dinaintea Feței Lui, când de fapt a trebuit să mă lase să par moartă în ochii oamenilor ca să poată să îmi arate Fața Lui Sfântă, ca să știu cu tot din mine că nu pentru că i-am cerut să-i văd Fața mi-a arătat-o ci pentru că mă iubește când nu mai am parte de nici o privire bună din partea nimănui. Pe un mort poți să-l lauzi și nu se va mândri și poți să-l jignești că nu se va simți ofensat. E spre binele meu că am murit, ca să pot vedea Fața Lui. Adonai nu se dă cu mulțimea ca să abată dreptatea și pentru binele meu lasă să mor în fața oamenilor ca să văd ce doar morții au parte să vadă: Fața Lui!


Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Acesta e Împăratul meu!

Împăratul meu S-a născut Împărat. Scriptura spune că Împăratul meu e Împăratul evreilor. Împăratul meu e Împăratul lui Israel. El e Împăratul neprihănirii. El e Împărat din veșnicie în veșnicie. El e Împăratul cerurilor. El e Împăratul slavei. El e Împăratul Împăraților și e Domnul domnilor. Acesta e Împăratul meu!
Împăratul meu e un Împărat suveran. Dragostea Lui nemărginită nu poate fi măsurată cu nici o unitate de măsură. Nici un telescop oricât de sofisticat nu poate vedea atât de departe până unde ajunge țărmul binecuvântărilor Lui. Nici un stăvilar oricât de puternic, nu-L poate opri să-Și verse binecuvântarea. El e puternic în veci. În totalitate sincer. Întotdeauna statornic. Imparțial în mila Sa. El e Salvatorul păcătosului. El este Cel mai mare fenomen care a trecut vreodată orizontul acestei lumi. El este Fiul lui Dumnezeu. El este centrul civilizației. El Singur Se susține. E Unic. E de neîntrecut. E Suprem. E cea mai mare idee care a existat vreodată în literatură. E cea mai mare personalitate care a existat vreodată în filozofie. El e subiectul principal în critică. El e doctrina fundamentală în istoria teologică.
El e minunea omenirii. El este superlativul oricărui bun care ar vrea să-L definească. El e Singurul care poate să împlinească toate nevoile tale simultan. El dă putere celui slab. El e ajutorul celui ispitit și încercat. El vindecă bolnavii și curăță leproșii. El păzește și povățuiește. Iartă păcatele și șterge datoriile celor datornici. El scapă pe cei prinși și îi apără pe cei slabi. El slujește robilor, binecuvintează pe cei tineri și îi cinstește pe cei îmbătrâniți. El răsplătește celor statornici și înalță pe cei smeriți. Acesta este Împăratul meu!
Împăratul meu este Împărat peste toată cunoștiința. El este începutul înțelepciunii. El este ușa de scăpare. El este Calea păcii. El este Calea neprihănirii și a sfințeniei. El este stăpânul celor puternici. El este căpitanul celor biruitori. El este capul celor tari. El e liderul legislaturii. El este cel ce veghează peste cei ce stăpânesc.
Promisiunile Lui sunt sigure. Lumina Lui nu e ca nici o altă lumină. Bunătatea Lui e nemărginită. Îndurarea Lui ține în veci. Dragostea Lui nu se schimbă niciodată. Cuvântul Lui este deajuns. Harul Lui este tot ce ai avea vreodată nevoie. Împărăția Lui este neprihănită. Jugul Lui este ușor și povara Lui nu este grea. Aș vrea să pot să-L descriu... dar e de nedescris. Este de neînțeles, invincibil și irezistibil. Dacă cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde atunci cum ar putea un om să-L explice? Nu ți-L poți scoate din minte. Nu ți-L poți da jos de pe mîini. Nu poți să trăiești mai mult decât El și nu poți trăi fără El. Fariseii nu L-au suportat dar n-au putut să-L oprească. Pilat nu a putut să găsească vină în El. Irod nu L-a putut ucide. Moartea nu L-a putut răbda și mormântul nu L-a putut ține. Acesta e Împăratul meu!

de Dr. S. M. Lockeridge



Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Oare asta-s eu?

Croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat. - Evrei 12:13

Oare ăștia sunt pașii mei pe Cale? - Par mai mult urme de căzături decât cărări drepte ... Ce picioare schiloade mă poartă! Ce urme aiurea las!
Oare asta e chiar inima mea? - Bate cu putere de parcă ar fi. Suferă orice nedreptate de parcă ar fi. Dar nu iubește destul...
Oare ochii ăștia sunt chiar ochii mei? Varsă lacrimi de parcă ar fi. Privesc cu jind de parcă ar fi, dar nu văd dincolo de ce se vede...
Oare limba asta e chiar a mea? Vorbește de parcă ar fi. Răspunde aprins de parcă ar fi, dar nu mângâie destul.
Oare mâinile astea sunt mâinile mele?! Gesticulează de parcă ar fi. Lovesc de parcă ar fi, dar fac prea puțin.
Oare asta sunt chiar eu Adonai? Oare am fost vreodată? Oare voi fi vreodată ce știu că m-ai chemat să fiu?
Vindecă-mi picioarele și-atunci am să fiu în stare să spun ”călcați pe urmele mele întrucât și eu calc pe urmele lui HaMashiach!” Umple-mi inima de Tine și atunci am să fiu în stare să iubesc așa cum știu că mă iubești Tu pe mine. Închide-mi ochii, să văd dincolo de ce se vede ca să pot să deosebesc bine voia Ta. Dă-mi o limbă iscusită ca să știu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare. Deschide-mi urechile să nu mă trag înapoi și nici să nu mă împotrivesc când aud vocea Ta. Dă-mi mâini în stare să zidească Malchut HaElohim!
Nu mă lăsa să trăiesc ca o frunză! Fă să însemne ceva viața mea! Nu m-am născut oricum așa că nu vreau să trăiesc și să mor oricum.
Dacă nu vii Tu cu mine, nu mă lăsa să mai merg. Facă-se voia Ta Adonai. Eu sunt aici.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

תפילה

אַל־יֵבֹשׁוּ בִי קֹוֶיךָ אֲדֹנָי יְהוִה צְבָאֹות אַל־יִכָּלְמוּ בִי מְבַקְשֶׁיךָ אֱלֹהֵי יִשְׂרָאֵֽל׃
כִּֽי־עָלֶיךָ נָשָׂאתִי חֶרְפָּה כִּסְּתָה כְלִמָּה פָנָֽי׃
מוּזָר הָיִיתִי לְאֶחָי וְנָכְרִי לִבְנֵי אִמִּֽי׃
כִּֽי־קִנְאַת בֵּיתְךָ אֲכָלָתְנִי וְחֶרְפֹּות חֹורְפֶיךָ נָפְלוּ עָלָֽי׃
וַאֲנִי תְפִלָּתִֽי־לְךָ יְהוָה עֵת רָצֹון אֱלֹהִים בְּרָב־חַסְדֶּךָ עֲנֵנִי בֶּאֱמֶת יִשְׁעֶֽךָ׃
הַצִּילֵנִי מִטִּיט וְאַל־אֶטְבָּעָה אִנָּצְלָה מִשֹּֽׂנְאַי וּמִמַּֽעֲמַקֵּי־מָֽיִם׃
עֲנֵנִי יְהוָה כִּי־טֹוב חַסְדֶּךָ כְּרֹב רַחֲמֶיךָ פְּנֵה אֵלָֽי׃
קָרְבָה אֶל־נַפְשִׁי גְאָלָהּ לְמַעַן אֹיְבַי פְּדֵֽנִי׃

בת מלך
כריסטינה

רק אדוני

אני כבר למעלה ולמטה, קדימה ואחורה אדוני אתה תמיד שם בשבילי. תודה לך אדוני. אתה היחיד שחשוב לי. בשבילך
אני עושה כל מה שאני עושה. בשבילך, אני כל כך אני ... מעל כל הדברים אני שלך. אני אוהבת אותך אדוני



בת מלך
כריסטינה

Legea?

Știam ieri că dacă deschid iar subiectul cu Torah, adică Legea, imediat mă bombardează cu mesaje care mai de care ”liber de lege” în parte, fiecare încercând să mă învețe teoria chibritului și mă iau de la Adam și Chava să îmi explice sistemul mântuirii care exclude Legea. Vă mulțumesc din suflet, mai ales celor care mă acuză de doctrine false, sau că aș fi adventistă, unul mai puțin elevat într-ale sectelor creștine mă numea ”sâmbetistă”, altul că sunt legalistă și că nu am ajuns să cunosc dragostea lui Adonai, etc... să nu vă fie cu supărare dar nu am de gând să vă public comentariile pentru că sunt fără sens, întrucât în loc să argumentați Scriptural punctul vostru de vedere, recurgeți la atac la persoană, ceea ce nu tolerez, întrucât blogul meu nu e forum pentru frustrați.
Înțeleg că mai sunt și din aceia care vor să îmi citească blogul și în general le place ce scriu, dar nu când vine vorba de drepturile evreilor și de Lege. Fraților vă înțeleg supărarea, dar dacă ați fost în ceață până acum în legătură cu cei cărora li se adresează blogul meu, dați-mi voie să vă luminez: este pentru evrei și pentru cei care iubesc poporul evreu. La fel cum trebuie să stau să le explic la goyim de ce Legea mai e valabilă, așa trebuie să stau să le explic la evrei de ce zic goyim că Legea, pe care Adonai a dat-o să fie veșnică, nu mai e valabilă. Concluzia la care am ajuns e că mai ușor pentru un evreu să înțeleagă libertatea decât e pentru un goy să înțeleagă Torah, mai ales că cei din urmă sunt aproape inculți în ce privește ”Vechiul Testament” (și nu mă refer că știți poveștile cu Iosif, David și Goliat și Daniel în groapa cu lei. Felicitări că le știți!)
Fraților, în primul rând nu sunt nici adventistă, nici ”sâmbetistă”, poate doar legalistă, dacă prin aceasta vă referiți că țin Legea. Nu cred că mi-am impus părerile asupra nimănui, deci fiți buni și întoarceți-mi favoarea.
Neînțelegerea cu Legea și cu harul e la fel de veche precum Biserica și nu, nu am venit eu ”atotcunoscătoarea” să aduc lumină, dar pentru că am fost întrebată dacă nu sunt confuză în ce privește cele două, am să mai explic odată, reluînd un articol pe care l-am scris anul trecut, în Decembrie.

”Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.

Acesta este versetul preferat al celor autoproclamaţi "LIBERI", cu care argumentează împotriva "LEGALIŞTILOR" ca mine. Da, nu mă deranjează să o spun. Poate că eu şi un "LIBER" înţelegem lucruri diferite prin aceasta, dar for argument's sake, să zicem că da, sunt legalistă. Ce înseamnă acest verset? Că Pavel ne-a dat "dezlegare" de Lege? Că dacă am încredinţarea că un lucru nu-mi este păcat, atunci sunt liberă să-l fac? Că dacă eu sunt încredinţată că să nu minţi este păcat doar în anumite circumstanţe, a minţi este mai puţin păcat din cauza încredinţării mele? Desfinţează acest verset Legea? În 1 Corinteni 4:6, Pavel să nu trecem peste ce "este scris", deci să luăm aminte la ce este scris şi nu la ceea ce îmi închipui că scrie. Ştim în adevăr că Yeshua a venit să ne mântuiască de păcat, nu de Lege ... altfel Jertfa Lui ar fi una defectă. Problema omului nu era că este prea îngrădit de Lege şi nevoia lui nu era ca cineva să vină să rupă gardul ca să trăiască omul "liber". Problema omului era păcatul care îl despărţea de Adonai. Trebuie să fiu liber de Lege sau liber de păcat? Versetul din Romani 6:14 spune că păcatul nu mai stăpâneşte asupra noastră, pentru că suntem sub har, nu sub Lege. Legea nu a fost dată să mântuiască pe nimeni, nici să dea viaţă veşnică nimănui, căci este scris "Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu." Efeseni 2:8
Dar dacă Adonai ştia că într-o zi va trimite harul, atunci pentru ce a mai dat Legea, ca să provoace certuri şi neînţelegere? Cred că Adonai este "un pic" mai mare decât atât. Legea a fost dată ca să mă înveţe ce este păcatul, căci fără Lege nu aş fi ştiut ce este păcatul (Romani 7:7). De pildă, nu aş fi ştiut că e păcat să furi dacă Legea nu mi-ar fi spus "să nu furi" (Exod 20:15). Legea nu îmi spune doar ce este păcatul dar îmi spune şi pedeapsa pentru fiecare păcat. Aici intervine harul, nu ca să mă lase să fur în voie, ci să ia pedeapsa în locul meu. Yeshua, prin moartea şi învierea Lui, a făcut posibil acest lucru. El nu a desfinţat Legea care mă lega să păcătuiesc şi mă condamna, ci doar a luat pedeapsa în locul meu. Harul nu a fost dat să îmi creeze mie mai multă libertate de a păcătui, ci mai multă libertate ca să NU păcătuiesc. Cine păcătuieşte este de la diavolul negreşit (1 Ioan 3:8), adică cine trăieşte în păcat şi rămâne în păcat pentru că are încredinţarea că păcatul lui este îngăduit. Asta înseamnă că dacă mai păcătuieşti vreodată, s-a terminat totul? Nu. Dacă se întâmplă (adică accidental) să păcătuiesc, harul intervine pentru mine în meritul Celui care a suferit pedeapsa în locul meu. Harul nu distruge Legea şi nici nu are cum. Harul ia în locul meu pedeapsa pe care mi-o dă Legea, dar Legea rămâne acolo ca să mă înveţe ce este păcat şi ce nu. Dacă înţeleg harul, atunci nu mai vreau să păcătuiesc din dragoste pentru Cel care mi-a dat harul şi deci păcatul nu mai are putere asupra mea, nu din pricina Legii care condamnă păcatul din viaţa mea, ci din pricina harului care a luat pedeapsa mea şi a dat-o lui Yeshua. "Legea este duhovnicească, iar eu pământesc" spunea Pavel (Romani 7:14) şi atunci dacă Legea este desăvârşită, dată de Adonai şi harul este desăvârşit şi dat de Adonai, cum se împacă astea două? Legea reprezintă dreptatea lui Adonai. Este scris că ochii Lui sunt atât de curaţi nu pot să vadă nelegiuirea (Habacuc 1:13). Legea este fixă, nu se schimbă după situaţie, nu ţine cont de intenţiile pe care le-ai avut, nu ţine cont de nimic decât de ce este scris. Legea este de neînduplecat. Harul în schimb reprezintă dragostea lui Adonai. Harul nu e fix, harul e viu. Se măreşte, se înmulţeşte, trăieşte. Harul este Yeshua care intervine atunci când Legea acuză păcatul din mine şi nu distruge Legea ci doar ia pedeapsa pe care Legea o dă şi o poartă El. Exemplul cel mai bun de cum lucrează Legea şi harul împreună este în pilda lui Yeshua din Luca 13:6-9 "El a spus şi pilda aceasta: „Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, şi n-a găsit. Atunci a zis vierului: „Iată că sunt trei ani, de când vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba?” „Doamne”, i-a răspuns vierul, „mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur, şi am să-i pun gunoi la rădăcină. Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia.”
Yeshua este Harul care merge înaintea Judecătorului şi mai cere timp ca să mai lucreze în mine. Legea este bună. Fără Lege aş păcătui şi nici nu aş şti şi nici nu mi-ar păsa că mă îndepărtează de Adonai. Dar ca să nu spună cineva "eu sunt prea păcătos şi pentru păcatul meu nu mai este iertare" - A fost dat harul. Harul nu schimbă ceea ce este păcat şi ce nu. Adonai nu este confuz cu privire la principiile Sale, păcatul rămâne păcat şi pentru păcat există pedeapsă potrivit cu Legea. Căci Eu sunt cu tine, zice Domnul, ca să te izbăvesc; voi nimici pe toate neamurile printre care te-am risipit, dar pe tine nu te voi nimici; te voi pedepsi cu dreptate, nu pot să te las nepedepsit.” -
Ieremia 30:11
Dar mulţumiri fie aduse lui Adonai că potrivit cu harul nu mai sunt sub pedeapsa Legii ci în dragostea care ia pedeapsa în locul meu. Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. Romani 8:3-4

Pavel oare nu a înțeles că nu mai suntem sub Lege?
Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii. Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul Iudeilor? Nu este şi al Neamurilor? Da, este şi al Neamurilor; deoarece Dumnezeu este unul singur şi El va socoti neprihăniţi, prin credinţă, pe cei tăiaţi împrejur, şi tot prin credinţă şi pe cei netăiaţi împrejur. Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea. - Romani 3:29-31
Pentru Pavel nu era nici o confuzie în legătură cu rolul Legii și rolul credinței. Pavel care vorbea împotriva tăierii împrejur a neamurilor, l-a tăiat împrejur pe Timotei (Fapte 16:3) pentru că în adevăr acesta era un semn între Israel și Adonai nu între neamuri și Adonai. Pavel care vorbea ”împotriva Legii” a ajuns la sfârșitul vieții ca să demonstreze că ține Legea și și-a ras capul (Fapte 21:24). Pavel era împotriva iudaizării neamurilor, lucru pe care și eu îl susțin. Nu cred că neamurile trebuie să adopte stilul de viață evreiesc, dar nici nu cred că evreii trebuie să se facă asemenea neamurilor. Dacă e ok pentru neamuri să fie în continuare neamuri, apoi fiți siguri că e ok pentru evrei să fie în continuare evrei!
Deci dacă Yeshua nu a desfințat Legea (Matei 5:17: Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.) și dacă Pavel nu a desfințat Legea (nu că vre-un om ar avea dreptul) ..atunci eu sunt confuză în legătură cu felul în care s-a ajuns să se creadă că Legea a fost desfințată. Ne place să credem că suntem altoiți în măslinul evreilor și suntem... dar dacă de la ei așteaptă măsline, fiți siguri că de la altoiți nu așteaptă mere.
Legea nu a mântuit pe nimeni niciodată și nu acesta este motivul pentru care a fost dată. Nicăieri nu este scris în Scriptură ”ține toate aceste porunci ca să fii mântuit”. Legea nu a fost planul A și pentru că a eșuat a intrat în acțiune planul B, adică Yeshua. Nici vorbă! Doar prin Yeshua s-a căpătat mântuire și doar prin El se poate căpăta mântuire.

Când am scris articolul de mai sus un prieten drag mie, deoarece după una din predicile lui mi-am întors inima spre Cel ce mi-a creat-o, mi-a scris un mesaj pe facebook în care îmi spunea că cineva care urmează legea, din perspectiva lui e ca cineva care e într-o căsnicie lipsită de dragoste și face lucrurile pentru că trebuie nu din dragoste. Spun același lucru pe care l-am spus și atunci. Perfect de acord. Dacă cineva urmează Legea fără Yeshua poate să ajungă la stadiul respectiv... dar știți unde eșuează cei mai mulți creștini la fel ca și cele mai multe căsnicii? O tot țin cu dragostea (prin dragoste înțelegând sentimentul sublim care din prisma lor nu o însoțește pe una ca mine) și dragostea îi mână și-i adună câțiva ani, dar apoi sentimentul sublim nu mai e... și se trezesc că nu-i mai ține nimic legați de Legământul Sfânt. Ce fac atunci? Încearcă să-și provoace din nou sentimentul, doar că în cele mai multe cazuri nu prea mai vine. Și uite așa te trezești că predici la oameni care vin doar să încălzească scaunul în biserică și știi că nimic nu-i mai poate mișca, pentru că și-au pierdut dragostea dintâi. Dar prin ce s-a arătat dragostea lui Adonai față de noi? Prin faptul că pe când eram noi încă păcătoși Yeshua a murit pentru noi. Adonai a iubit când nu avea nici un motiv. S-a decis că va iubi și a arătat acest lucru. La fel trebuie să fie și dragostea mea... chiar și atunci când toate gunoaiele sau plictiseala sau lenea sting sentimentul meu sublim, eu decid să-L iubesc no matter what.
Sunt lucruri intime între mine și Adonai pe care din dragoste pentru El și pentru că nu vreau să ajung să mă îngâmf nu le spun, pentru că știu că la fel cum intimitatea dintre un soț și o soție nu e subiect de forum ci e doar pentru cei doi, la fel și lucrurile intime care le trăiesc cu Adonai, sunt între mine și El. Doar pentru că nu scriu toată ziua despre cum vreau să ating fața Lui, sau despre cum mă face El să mă simt iubită, nu înseamnă că nu dragostea mă mână până acolo că vreau să fac tot ce El a poruncit și fie că vă place s-o auziți sau nu, Legea a dat-o Adonai cu glas tare de pe un munte și dacă vrea să îi pună capăt atunci să o spună la fel de deslușit, nu prin închipuirile și visările unora.
Dacă stigmatul ăsta de ”legalistă” trebuie să-l port, fie fraților. Sunt Legalistă, dar din dragoste pentru Împăratul meu sunt tot ce sunt.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Împărat peste Israel

Să pui peste tine ca împărat pe acela pe care-l va alege Adonai, Dumnezeul tău, şi anume să iei un împărat din mijlocul fraţilor tăi; nu vei putea să pui împărat pe un străin, care să nu fie fratele tău. - Devarim/ Deuteronomul 17:15

Şi I-au scris deasupra capului vina: „זה הוא ישוע מלך היהודים” (zeh Hu Yeshua, Melech ha yehudim - Acesta este Yeshua, Împăratul Evreilor.”) - Matei 27:27

Yeshua a venit pe pământ acum 2000 de ani ca să mântuiacă, să slujească - nu să i se slujească (Matei 20:28) și să răscumpere lumea din păcat dându-Și viața ca jertfă. La prima venire, Yeshua s-a născut doar să moară, dar la a doua venire, va veni să Împărățească peste Israel și peste întreg pământul. Ca să aibă drept să împărățească peste Israel, Yeshua trebuie să fie Împărat după Legea lui Adonai și primul criteriu pe care trebuia să-l îndeplinească cel care avea să fie împărat, era că trebuie să fie evreu: ”împărat din mijlocul fraţilor tăi”. Yeshua nu se va întoarce ca un goy (neevreu) ci se va întoarce ca și un evreu, ca frații Lui să poată să-L recunoască și să știe că e din mijlocul lor.
”Când se va aşeza pe scaunul de domnie al împărăţiei lui, să scrie pentru el, într-o carte, o copie a acestei legi, pe care s-o ia de la preoţii din neamul Leviţilor. Va trebui s-o aibă cu el şi s-o citească în toate zilele vieţii lui, ca să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul lui, să păzească şi să împlinească toate cuvintele din legea aceasta şi toate poruncile acestea, pentru ca inima lui să nu se înalţe mai presus de fraţii lui, şi să nu se abată de la poruncile acestea nici la dreapta nici la stânga, şi să aibă astfel multe zile în împărăţia lui, el şi copiii lui, în mijlocul lui Israel.” - Devarim/ Deuteronomul 17:18-20

Știu că multora le place să creadă că Torah s-a sfârșit când a venit Yeshua, că El a împlinit-o ca noi să nu mai trebuiască să o împlinim și că „Vechiul Testament” e vechi... iar acum este era harului, ca și cum harul ar exclude Torah sau Torah ar exclude harul.
Este scris în ”Noul Testament” sau mai corect în Legământul reînoit, în cartea lui Yochanan 1:1 că „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.” ... care Cuvânt? Când Yochanan scria această frază nici măcar nu exista un Nou Testament, deci care Cuvânt era Yeshua? Yeshua era Torah întrupată, Yeshua era Kitvei HaKodesh (Sfintele Scripturi). Cu mult după ce Yeshua S-a înălțat, s-au pus laolaltă de către oameni scrisorile lui Pavel, Petru, Ioan, Iuda, Yaakov, etc.
Deci care Lege va trebui să se scrie pentru Împărat și care porunci va trebui să le păzească? Poate cineva se trezește să spună ”Yeshua supus Torei? niciodată!” Yeshua este Torah întrupată nu trebuie să se supună Torei ci din Însăși natura Lui va ține Torah. Și care e motivul pentru care orice împărat pus peste Israel trebuia să urmeze Torah (și implicit Yeshua)? ”Ca inima lui să nu se înalțe mai presus de frații lui.” Yeshua nu se va rușina de poporul Său și nici de frații Lui. Inima Lui nu se va înălța deasupra lor, ci va fi în mijlocul lor ca să-i învețe Torah, adică să-i învețe despre El.
Adonai nu a terminat cu Israel chiar dacă pentru o vreme au fost orbiți pentru binele neamurilor, dar dacă orbirea lor a însemnat mântuire pentru neamuri, ce va însemna întoarcerea lor?
Adonai nu se schimbă. El este Același. În El nu este schimbare și nici umbră de mutare. Dacă a fost în trecut Sfântul lui Israel (și nu mă refer la un Israel spiritual - whatever that means) atunci El este Sfântul lui Israel și azi. Dacă El este sfânt, tot ce atinge El se sfințește: ”Căci Cel ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi, sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I este ruşine să-i numească „fraţi”, când zice: „Voi vesti Numele Tău fraţilor Mei; Îţi voi cânta lauda în mijlocul adunării.” Evrei 2:11-12
Vino Yeshua! Vino pentru Israel, vino pentru toți cei ce și-au pus nădejdea în Tine că ai să răscumperi pe Am HaKodesh și ai să îi pui într-o stare după voia Ta... Nu mai întârzia Adoni... „N-ai băgat de seamă ce zic oamenii aceştia: ,A lepădat Domnul cele două familii, pe care le alesese?’ Atât de mult dispreţuiesc ei pe poporul Meu că nu-l mai privesc ca un popor. Aşa vorbeşte Domnul: ,Dacă n-am făcut legământul Meu cu ziua şi cu noaptea, dacă n-am aşezat legile cerurilor şi ale pământului, atunci voi lepăda şi sămânţa lui Iacov şi a robului Meu David, şi nu voi mai lua din sămânţa lui pe cei ce vor stăpâni peste urmaşii lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, căci voi aduce înapoi pe prinşii lor de război, şi voi avea milă de ei!” - Yirmiyahu/ Ieremia 33:24:26


Bat Melech בת מלך
Cristina

Yiddishkeit

Omul

Citeam la un momentdat pe facebook un status care spunea ceva de genul ”Dacă mă uit în jur, văd că de la mine și până la linia orizontului este aceeași distanță fie că mă uit la nord, sud, est sau vest... oare asta înseamnă că eu sunt centrul pământului?”
Unora le place să creadă că sunt viermi nu oameni și asta mi se pare patetic și nedrept față de Creator, însă mult mai nedrept și de mii de ori mai patetic mi se pare ca cineva să se creadă zmeu nu om.
Fiecare individ care apare cu microfonul în mână, imediat e faimos și tot muritorul de rând trebuie să știe și ce mănâncă respectivul la prânz. Și ca și cum nu ar fi destul, ”starul” își mai și dezvoltă un dezgust față de restul, scufundați evident în anonimat, încât nu poți urca la nasul lor nici dacă ai avea statura lui Ghiță Mureșan.
Am observat că este o nevoie aproape obsesivă în om să nu rămână în anonimat, să fie special, să fie altfel până acolo că te bombardează cu sloganuri de genul ”fii diferit” că dacă doamne ferește nu ești diferit atunci e vai de tine și uite așa ne-am trezit cu o planetă de oameni care încercând să fie toți diferiți, au devenit la fel. Nici măcar nu vorbesc de cei nemântuiți, că acolo rămâi oripilat, ci vorbesc de ”sfinți”, de ”neprihăniți”, de cei care imediat pot să te pună să stai pe ultima bancă de la balcon pentru că porți machiaj, dar nu-i deranjează deloc că poartă doar haine de firmă și în parcarea Bisericii sunt doar mașini de lux... dar ei sunt fiecare în parte ”doar un om” - că na, dă bine la privitori dacă ne ”smerim”.
Așa m-am săturat de atâta ipocrizie! Fraților poate am auzit prea mult că suntem speciali și am ajuns să credem că suntem indispensabili planului divin. Eu nu sunt împotriva înțelegerii că ”ești o făptură minunată”, dar sunt împotriva închipuirii că suntem altceva decât ceea ce am fost creați să fim, adică oameni.
Teo are un citat fain la el pe blog care spune că ”acum, când zburăm în aer ca păsările și înotăm în apă ca peștii, nu ne mai rămâne decât să trăim pe pământ ca oamenii.”
Să-ți recunoști starea de om nu înseamnă să te înjosești, să te umilești și să încerci să atragi mila pozând a victimă, dar nu înseamnă nici să crezi că doar coroana face deosebire între tine și Adonai.
Se spune despre Marcus Antonius că se temea să nu ajungă se se mândrească din cauza faimei pe care o avea, așa că era însoțit mereu de un sclav care trebuia să-i șoptească în ureche ”ești doar un om, ești doar un om...”
Adonai a creat omul din dragoste și dacă omul e lipsit de dragoste pentru sine și pentru cei din jur, atunci e în faza în care îi spune lui Adonai ”trebuia să mă faci mai mult din curaj”, sau ”trebuia să mă faci mai mult din putere”, sau ”trebuia să mă faci din mai multă frumusețe”, sau ”pe el de ce nu l-ai făcut mai tăcut?”, sau ”trebuia ca o faci mai feminină” ca și cum faptul că te-a făcut și m-a făcut, după chipul și asemănarea Lui nu ar fi destul. Adonai e dragoste și când ne pierdem dragostea nu mai semănăm cu El. Rămânem doar goi.
Omul nu a fost făcut ca să i se aducă slavă ci să aducă slavă și am fost făcuți din dragoste ca să putem să Îl iubim pe Cel ce ne-a creeat. Restul e doar praf și eu fac alergie la praf.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Mendelssohn și Wagner

Multe din atrocitățile împotriva poporului evreu de-a lungul istoriei, au stârnit în mine o mânie cum nu poate fi descrisă în cuvinte, care m-au lăsat doar neputincioasă cu multe sentimente pe care nu le pot exprima. Poporul acesta a văzut prea multe nedreptăți, multe prejudecăți și lucruri care întrec imaginația oricui și cu inima ghemuită în tristețe am încercat să învăț istoria și poveștile a cât mai mulți dintre ei pentru că mi se părea că poate așa, iubindu-i mai mult decât au fost urâți, măcar nu vor fi uitați.
Urmăream un documentar despre încercarea naziștilor de a scoate din istorie numele lui Felix Mendelssohn, mare compozitor german de origine evreu, care a devenit luteran și muzica lui încerca să împace cumva creștinătatea și iudaismul, deoarece în mintea compozitorului acestea se completau una pe alta mai degrabă decât să se contrazică. În timpul vieții, Mendelssohn a fost foarte îndrăgit de poporul german, dar după moartea sa a fost denigrat și atacat de Wagner, acesta motivând ura pentru Mendelssohn cu aberația că un evreu nu are cum să fie original, iar muzica acestuia e mai degrabă o insultă decât operă muzicală. Wagner scria în legătură cu evreii că aceștia nu sunt în stare de nimic bun sau pur și că niciodată, nici un evreu, nu a fost în stare să miște un suflet prin creație. Wagner a devenit compozitorul preferat al lui Adolf Hitler.
Când partidul nazit a venit la putere în Germania, s-a început o campanie de ”curățare” a culturii nemțești de orice influență evreiască, implicit și de muzica lui Mendelssohn. Evreilor li s-a dat dreptul să interpreteze doar muzică scrisă de compozitori evrei, explicând că un evreu care ar interpreta muzica pură ariană, cum ar fi cea a lui Wagner, ar știrbi din măreția acesteia. Evreii nu aveau voie nici măcar să asculte muzică ”pură”, fiind în stare să ”polueze” muzica pură, chiar și prin faptul că ar asculta-o. Rasa pură ariană nu avea voie să mai fie în nici un fel alterată de muzica evreiască, iar Mendelssohn a fost interzis din sălile de concerte, chiar și din lecțiile private de muzică.
În cartea sa ”Mendelssohn pe acoperiș”, Jiri Weil scria povestea unui ofițer S.S. care intrând în Praga a zărit statuia lui Felix Mendelssohn pe acoperișul casei de cultură. Problema era că pe acoperiș erau multe statui ale marilor compozitori și nu putea să le citească numele de jos, deci a trebuit să decidă care era statuia lui Felix Mendelssohn. Ca un bun nazit și bun cunoscător al rasei pure ariene, ofițerul s-a decis în dreptul unei statui impunătoare care întruchipa un individ cu nasul mare, argumentând că evreii au nasul mare. A dat ordin să se dea jos statuia individului cu nasul cel mai mare imediat. Când statuia a fost dărâmată, ofițerul a găsit pe ea inscripția ”Richard Wagner”. Am râs când am citit povestea asta. Misterioase sunt căile lui Adonai.
Deși Mendelssohn se dezise de crezul iudaic, evreii l-au îmbrățișat ca fiind cel mai mare compozitor evreu și l-au dus cu ei până și în lagărele de concentrare.
În documentar era vorba despre o familie de muzicieni evrei care au supraviețuit Holocaustului, iar una din surori povestea că după ce s-a terminat războiul, concerta în Viena, iar când dirijorul a anunțat că vor interpreta Elijah (compoziție pentru cor mixt și orchestră inspirată din incidentul lui Ilie cu profeții lui Baal), 8 oameni din orchestră au început să plângă. Erau evrei.
Mendelssohn și muzica lui ”evreiască” au dăinuit dincolo de ura și violența unui dușman mânat de o putere diabolică cu dorința de a extermina poporul evreu.

Cred că ura, le fel ca dragostea începe cu o sămânță pe care o crești. Cred că în vremurile în care trăim din nou se încearcă o portretizare a poporului evreu și a statului Israelian ca fiind ceva negativ, rău, sau chiar diabolic. Se apelează la latura emoțională a oamenilor mediatizându-se poze cu copilași palestinieni plângând și uciși de demonii evrei. Satan îndeamnă lumea și mai ales Biserica (pe care a folosit-o în trecut împotriva evreilor și o va folosi în continuare) asemenea lui Balac ”dacă nu îi blestemi pe evrei, măcar nu-i binecuvânta!” Fraților știu că avem gânduri mai importante cum ar fi factura la electricitate sau ce haine să cumpărăm pe Crăciun, dar printre toate (pentru binele nostru) ar fi bine să ne luăm timp să binecuvântăm lumina ochilor lui Adonai. Poate spui ”dar ce mă interesează pe mine de evrei, ei sunt acolo în țara lor, eu sunt aici”...well, Scriptura spune că noi am fost altoiți în măslinul lor și că plămădeala este sfântă, deci noi tot aluatul suntem sfinți. O frunză din măslin nu poate să spună că nu o interesează de rădăcină și dacă tu crezi că ai vreun drept, adu-ți aminte că rădăcina te ține pe tine nu tu pe ea.
Nu mă interesează argumente de genul ”evreii fac” sau ”evreii merită” pentru că este scris în Devarim/ Deuteronomul 32:36: ”Adonai va judeca pe poporul Său”. Nu Biserica, nu ramurile, nu frunzele, ci Adonai, așa că lăsați să-i judece doar Cel care are drept asupra lor, voi doar rugați-vă pentru pacea lor și binecuvântați-i ca să fiți binecuvântați.
”Neamuri, cântaţi laudele poporului Lui! Căci Domnul răzbună sângele robilor Săi, El Se răzbună împotriva potrivnicilor Săi, Şi face ispăşire pentru ţara Lui, pentru poporul Lui.” - Devarim 32:43

Wagner susținea că nici un evreu nu poate atinge un suflet cu adevărat. Eu sunt dovada clară că Wagner era un mincinos. Sufletul meu a fost atins de un Evreu care m-a mântuit, Numele Lui este Yeshua. Sufletul meu a fost atins de un evreu care m-a învățat că acolo în slăbiciunea mea, harul lui Adonai e făcut desăvârșit, numele lui e Shaul/ Pavel. Sufletul meu a fost atins de un evreu care a început să meargă pe ape, ca să deschidă calea pentru toți cei care au umblat pe ape după el, numele lui era Kefa (Petru). Sufletul meu a fost atins de zeci de evrei pe care i-am cunoscut și care mi-au schimbat viața. Sute și mii de evrei au influențat cultura, medicina și știința, evrei fără de care lumea nu ar mai fi fost la fel. Așa că Wagner dragă, antisemitismul nu ți-a folosit la nimic. Evreii sunt tot aici și aici vor rămâne pentru că Cel care îi ține se numește pe Sine Însuși SFÂNTUL LUI ISRAEL.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Pleacă-Ţi urechea spre mine

Pleacă-Ţi urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută! Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea! - Tehillim/ Psalmi 31:2

Azi, ca niciodată, eram la Biserică și nu am putut urmări predica nici dacă mă plăteai. Asta nu reflectă neapărat un mesaj prost, ci probabil are mai mult de-a face cu starea mea. Am deschis Scriptura, am început să citesc și m-am oprit la versetul de mai sus la care am meditat toată ziua.
M-am tot gândit ce stare trebuie să ai sau la ce condiție trebuie să fii redus, de să ajungi să spui ”Apleacă-Te Adonai!”. Să ajungi așa de mut în fața lucrurilor care vin împotriva ta încât să crezi că nici măcar Adonai nu te mai poate auzi, iar dacă ar vrea să te audă, atunci ar trebui să se aplece pe Sine, să-Și plece ființa Sa până la nivelul tău, atât de jos te vezi.
Prima dată am zis ”ce gândire limitată avea David HaMelech, să creadă că Adonai nu ar putea să audă, sau că e atât de tare de urechi încât ar trebui să Se aplece” dar pe urmă am înțeles că David nu făcea referire la abilitatea lui Adonai de a auzi, ci la starea lui joasă. A înțeles că dacă îi cere lui Adonai să-Și plece urechea atunci Își va pleca toată ființa, iar David avea nevoie ca Adonai să se coboare de dragului lui și să se facă stâncă sub picioarele lui, ca să fie adus de Adonai la același nivel cu Sine.
În Yov 17:5a scrie ”Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta”, cu alte cuvinte ”singura garanție pe care poți să o primești Adonai, Ești Tu Însuți, așa că garantează Tu pentru mine înaintea Ta”.
Când sunt jos am impresia că eu duc greul ca să mă ridic, dar de fapt ”greul” e pe Adonai. El judecă: ”Da, a căzut”. El apără: ”Tată, am plătit cu Sânge pentru ea!” El garantează: ”mai dă-i o șansă, am să lucrez pomul ăsta mai bine. Pentru Mine Tată, te rog mai dă-i o șansă!”. El se coboară și El crește la loc, se face stâncă doar ca să mă ridice pe mine. Ce Dumnezeu! Mulțumesc Adonai, în Numele lui Yeshua... de n-ai fi Tu de partea mea... De aș fii conștientă mereu de dragostea Ta...
Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea! אני אוהבת אותך עם כל הלב אלוהים כוחי !

Bat Melech בת מלך
Cristina

Dacă...

Țintuită de-a mele regrete,
Mă târăsc și-n durere mă scald
Credința îmi stă pe-un perete
Și oricât aș vrea nu mi-e cald...

De ce-mi stă credința-n perete?
Mi-am scris-o să-mi amintesc
Însă acum mi-au rămas doar regrete:
Că nu știu nici să cred nici să iubesc.

Dacă mi s-ar putea lărgi inima,
Poate-aș pricepe mai mult,
Dacă mi s-ar opri lacrima
Și-n loc să plâng aș începe s-ascult...

Aș urca de nu m-aș teme de-nălțime
Și aș striga de nu mi-aș opri glasul,
M-aș scufunda de nu m-aș teme de-adâncime
Și-aș aștepta de n-ar fi prea târziu ceasul.

De m-aș ruga cu buzele curate
Și de nu m-ar durea ochii de-atâta har,
De nu mi-ar fi toate apele sărate
Poate-aș putea să fiu nu doar să par...

De n-aș vedea doar lanțuri grele
De n-aș vedea doar cruci și moarte,
De n-aș vedea doar pete negre-n loc de stele
Și brațe ce mă lasă în loc să mă poarte...

De n-aș vedea atâtea lanuri fără secerători
Și dac-aș știi să mă lupt în război,
N-aș mai lăsa să dea târcoale pe lângă spice ciori
Și Te-aș lăsa să-mi faci toate lucrurile noi...

Mintea mă minte
Și ochii mă dor
dar de bunătatea Ta tot îmi aduc aminte
Și deznădejdea mi-o omor.

M-aș teme, dacă la capăt Ți-aș fi ajuns
Dar știu mai bine de-atât, Nesfârșitule!
Că dacă slăbiciunea în ea m-a ascuns,
Harul Tău mi-e deajuns, Împăratule!

Bat Melech בת מלך
Cristina

Rugăciune

Bat Melech בת מלך
Cristina

Distorsionat

Ascultam povestea unui evreu litvak (litvak - yiddish pentru Lituanian. Evreii litvak sau mitnagged sunt evrei care susțin studiul intelectual al Talmudului și au o perspectivă științifică în interpretarea Scripturilor, perspectiva lor fiind direct opusă mișcării Chassidut.) care a suferit foarte mult dar s-a ținut de HaShem cu toată inima, doar că suferința l-a făcut să-L vadă pe Adonai cam distorsionat. Tot am tăcut ca să nu mă trezesc că vorbesc la fel ca prietenii lui Yov, dar am început să mă gândesc la măreția lui Adonai.
Până acum am crezut că suferința este dată ca să încerce omul, dar am început să cred că de fapt cel care e pus la zid e HaShem.
Când omului îi merge bine poate să se relaționeze la Adonai fără nici o problemă, dar când vine suferința peste el începe să-L vadă pe Adonai prin prisma suferinței și efectul este același ca în cazul unei persoane care nu poartă ochelari și dintr-o dată i se dă o pereche de ochelari cu dioptrii foarte mari apoi este forțat să privească o imagine bine cunoscută. Omul știe în mintea lui cum arată imaginea, însă acum este un conflict între ceea ce știe și ceea ce vede distorsionat de dioptriile prea mari.
Suferința distorsionează felul în care Îl vedem pe Adonai și Lui nu-i este teamă să-L vedem noi altfel decât este. Lui nu-i este teamă de ceea ce pare în ochii noștri pentru că El știe ce Este. El este ceea ce este și nu încearcă să pară niciodată altceva, doar că suferința ne minte ochii uneori.
Mă gândeam la Yov. Acesta știa că Adonai Este ceea ce Este, că El nu exagerează, că ar fi mai mult și nici nu are o imagine de Sine deficitară ca să se subestimeze. Știa că ceea ce spune Adonai acela este doar Adevărul. Cu toate astea când a venit suferința peste el, Yov a început să-L vadă pe Adonai cu dioptrii prea mari.
Acolo unde Adevărul spune că ”El este un scut pentru cei ce se încred în El.” (Mishlei/Proverbe 30:5) - Yov a început să vadă că săgețile Celui Atotputernic l-au străpuns (Yov 6:4). Acolo unde Adevărul spune că ”Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El, şi-i scapă din primejdie.” (Tehilim/ Psalmi 34:7), Yov a început să vadă că ”Oştile Lui au pornit deodată înainte, şi-au croit drum până la mine, şi au tăbărât în jurul cortului meu. A depărtat pe fraţii mei de la mine, şi prietenii mei s-au înstrăinat de mine. (Yov 19:12). Acolo unde Adevărul spune că ”potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită.” (1 Petru 5:8), Yov a început să vadă ”Dacă sunt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea. Şi dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat” (Yov 10:15-16). Acolo unde Adevărul susține că Adonai este Omniprezent (Tehillim 139), Yov a început să vadă că Adonai nu poate fi găsit nicăieri (Yov 23:8-9).
Suferința mă face să mă îndoiesc de tot ceea ce știu, însă la fel cum ochelarii cu dioptriile prea mari nu schimbă cu nimic imagine din realitate, ci doar felul cum eu o percep, la fel trebuie să știu și că Adonai nu s-a schimbat cu nimic, ci doar felul în care eu Îl percep. Adonai nu tremură că eu aș începe să-L văd altfel și nici nu-Și vede amenințată imaginea. E ok să te îndoiești pentru că vezi prin durere și vezi prin respingere și vezi prin eșecuri și vezi prin zdrobire, dar nu trebuie să uiți că nu e doar ceea ce pare. Știu că HaShem este destul de bun încât să ne îngăduie un timp în care să suferim și eu cred că în acel timp nu ai nevoie nici de mângâiere nici de sfaturi și nici de încurajări ci doar de timpul care ți-a fost dat să plângi. Nu scriu postarea asta ca să dau sfaturi cuiva ca și cum aș cunoaște tainele tuturor lucrurilor, dar pot să spun ce mă ajută pe mine personal când mi se dau ochelari cu dioptrii prea mari și văd că imaginea pe care o cunosc prinde o formă străină: închid ochii. Asta nu face să îmi dispară ochelarii, dar prefer să nu mai văd deloc decât să-L văd distorsionat. Nu cred că sunt rețete care să ți le dea cineva în legătură cu felul în care ar trebui să-ți înduri suferința și nici nu cred în a căuta motivul pentru care a venit o anume suferință peste cineva, ce știu însă este că dacă tu stai acolo în durere și te chinui cu tot ce e în tine să distingi măcar urme de umbre din ceea ce știi despre Adonai, El e acolo lângă tine cu brațele strânse în jurul tău și nu încetează să îți șoptească ”mai speră un pic... îți promit că Sunt mai mare decât mă vezi tu acum”.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Pentru Mordechai: מרדכי, אדוני יכול לחזק אותך. חזקו יודע כי אני מתפללת בשבילך

Din Yeshayahu 51

Bat Melech בת מלך
Cristina

Marginile pământului

Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. - Yeshayahu/ Isaia 40:28

Legată de Yeshua cu funii de dragoste ce nu se rup. Așa mă văd de când m-am născut a doua oară. Așa am umblat prin hârtoape care am crezut că au să mă doboare cu totul… doar că în fața mea era El și trebuiau să-L doboare pe El înainte să ajungă la mine, așa că nu m-au doborât pentru că mereu mi-a fost scut Cel de neînvins. Am umblat pe drumuri pe care nici nu vedeam să pun un pas în fața altuia darămite să-L văd pe El …dar m-am ținut cu amândouă mâinile de funia ce mă lega de El și am mers cu ochii închiși pentru că știam că la celălalt capăt de funie e El. Nu m-am oprit decât să respir și să mă ridic atunci când de împiedicată ce eram mai cădeam. Nu m-am oprit niciodată până când am început să mă simt că mă transform în nisip și că funia mea nu mai avea ce să țină pentru că mi s-a strecurat nisipul din strânsoarea ei. M-am oprit în față la un zid ca nici un altul de până acum. Zidul ăsta îmi vorbea din mine și întruna îmi spunea ”până aici te întinzi, până aici ți-e drumul. Asta e limita ta. Găsește o altă cale, verifică-ți urmele și vezi pe unde să te întorci, dar mai departe de zidul ăsta nu ai cum să treci. Atâta ești tu. Ți-ai atins granițele.”
Știam pe unde am fost, știam că nu mai aveam de gând să îmi caut urmele, așa că stăteam așa mută și nemișcată în fața propriilor mele limite.
De o săptămână locuiesc singură și nu mă prea pot obișnui, asta ca un plus la toate stările mele. De o săptămână nu am dormit decât în reprize, dar aseară pentru prima dată am adormit liniștită și m-am trezit mai odihnită ca niciodată. După mult timp am început să-mi simt din nou funia. I-am spus lui Adonai ”ok, m-am liniștit… now what?” L-am auzit că îmi spune doar ”Eu am făcut marginile pământului”.
Sincer câteodată nu prea știu ce vrea să spună… dar mi-am zis că mai bine îmi pun inima să înțeleg pentru că mintea mea nu mă ajută.
Am înțeles că aș avea toate motivele să disper dacă aș urma un dumnezeu limitat de timp, de spațiu sau de neputința și nisipul meu. Aș avea toate motivele să disper dacă aș fi evoluat din maimuță, dar Adonai Melech HaOlam m-a creat din pământ și a suflat parte din El în mine și doar El știe marginile pământului meu pentru că El le-a făcut. Doar El are dreptul să stea în fața mea și să-mi spună ”până aici ești tu, doar atâta te-am făcut”. Eu pot totul în Yeshua care mă întărește, pot să mă fac nisip pentru că dacă El mă întărește prin iarăși formă. Nimic nu poate sta înaintea mea și să-mi spună ”pe aici nu se trece” pentru că Yeshua e Calea mea. Prin orice aș trece El e Calea. Nu mă pot pierde pentru că eu am fost ascunsă cu Yeshua în Adonai (Coloseni 3:3). El e Viața. Nimic nu mă poate omorî dacă El vrea să trăiesc. El e Adevărul, nimic nu mă poate minți prea mult timp. El e Calea… nu am cum să mă opresc. El mi-a făcut marginile pământului. Și dacă am trăit cu impresia că lasă peste mine mai mult decât pot să duc, nici o problemă mi-am venit în fire. Știu că El cunoaște marginile pământului meu. Aș avea motive să disper dacă lucrurile ar depinde de limitările mele, dar eu sunt ascunsă în El și chiar dacă sunt șanse maxime ca eu să mă sfârșesc, El n-are cum.
M-am temut că mi s-a împrăștiat nisipul atât de tare că nu mai există șanse să mă culeagă, dar am citit azi un verset din Mishlei (Proverbe) 30:4 și mi-am schimbat perspectiva:
”Cine a adunat vântul în pumnii lui? Cine a strâns apele în haina lui? Cine a hotărât toate marginile pământului? Cum se numeşte el, şi cum cheamă pe fiul său? Ştii tu lucrul acesta?” –
Da. Știu. Numele Lui este Adonai și Numele Fiului Său este Yeshua și dacă El poate să țină vântul în mâna Lui de parcă ar avea formă și dacă poate să poarte așa haină prin care să nu I se scurgă apele, dacă poate să țină în mână lucruri care prin însăși natura lor se scurg, atunci știu cu toată inima mea că poate să țină tot nisipul meu în mâna Lui.
Eu îl urmez pe puternicul lui Yaakov, pe Sfântul lui Israel, pe Cel ce lasă urme de pași vrednice de urmat. După un Dumnezeu infinit m-am apucat să umblu. Pe o Cale care se face drum prin orice circumstanțe. Urmez un Dumnezeu care poate să mă țină chiar dacă eu m-aș scurge. Mâna care mă ține e mai puternică decât mâna care încearcă să mă doboare. Cum să nu prind formă când Îl văd? Cum să nu mă bucur când aud glasul Prea Iubitului meu? Cum să mă opresc în fața limitelor mele? Să vină Cel ce m-a făcut și să-mi spună că nu pot mai mult de atât și doar atunci mă mai opresc!

Bat Melech בת מלך
Cristina

Ploaie în deșert

Spuneam ieri că mi-a devenit pământul o mare pustie, că nu doar trec prin deșert și când deșertul mi se va sfârși și dau de vreo altă formă de relief, starea mea se va schimba, ci eu însămi am devenit un mare deșert. Vorbeam aseară cu Emma și-i spuneam că ce simt eu nu e o depresie din care să nu mă mai pot desprinde de cât de mult sunt prinsă în propria-mi persoană, ci sunt doar într-o stare de tăcere, o stare care nu-și mai cere dreptul, nu-și tânjește munții de odinioară și nici apele de odihnă, o stare în care accept că pe acest drum mă duce Adonai, doar că de atâta soare mi s-au făcut toate nisip. Și motivele pentru care tac sunt multe... primul: deșertul nu e munte să-ți poarte ecoul, așa că poți să strigi până când nu mai poți... al doilea: accept faptul că nu din neascultare am ajuns aici și nici din bunătatea mea nu voi ieși de aici, ci unele lucruri trebuie să le trăiești ca să vezi unde te duc și pe urmă să-ți dai cu părerea ... iar al treilea: i-am cerut odată lui Adonai să mă facă să simt ce simte El și din păcate de atunci mă tot ascultă. Este un verset în Țefania 3:17 care spune că Adonai va tăcea în dragostea Lui... Au fost multe dăți când El m-a strigat și eu m-am făcut că plouă, sau i-am cerut să mai aștepte că era altceva mai important pentru mine și ce să fii făcut cu mine atunci? să mă omoare? să mă bată? să strige la mine că nu-i înțeleg planul? să îmi scrie cu mâna pe cer că e spre binele meu?... Nu... Adonai doar a tăcut din dragoste pentru mine măcar că toate mă condamnau și acum eu... mâna asta de pământ devenită nisip, tac din dragoste pentru El chiar dacă toată firea mea Îl condamnă.
Nu prea am dormit azinoapte și m-am tot gândit ce-mi poate „repara” deșertul și singurul lucru logic este ploaia. Yeshua spunea că El e Apa vieții. De El am eu nevoie. După El stau eu mută. Din cauza Lui sunt deșert. Nu de munți am eu nevoie, nu de circumstanțe mai bune, nu de bucurii mărunte, nu de ape de odihnă, ci de Apa Vie. Cu fiecare bob de nisip din mine Îl aștept... cu fiecare uscăciune pe care încerc să o dau la o parte ca să aibă El loc să vină și să îmi ploaie binecuvântare. Să îmi aline nisipul ars prea mult cu atingerea Lui și să-mi transforme deșertul în grădină. Nu vreau să mă ia pe munte, nu îmi stă gândul la construit colibi ca și Kefa, nu caut revelații mai mari decât atingerea ploii Lui care să aducă rod în mine. Atingerea Lui e în zadar dacă nu aduce rod. Dacă eu caut să fiu atins doar pentru experiențe supranaturale, atunci pot să rămân liniștit cu experiențele. Unde El atinge se transformă, ce e bolnav se vindecă, ce e frânt se repară, ce e aproape stins se aprinde, ce e rupt e înnoit. Nu e minune mai mare decât să te ții cu amândouă mâinile, cu tot ce ești și tot ce ai putea fi, de un Dumnezeu nevăzut. Nu îmi trebuie să văd morții cum învie pentru că am simțit mortăciunea mea prinzând viață în prezența Lui. Nu îmi trebuie teoria cu ”favoarea Lui” sau teoria belșugului de lucruri pământești ca să îmi demonstreze că ceea ce El promite face. Eu mă minunez mai mult de oameni statornici, oameni care fie ce-a fi ei stau lângă Adonai, decât de cei ce vorbesc în alte limbi, sau cad, sau prorocesc, sau fac tot felul de minunății. Lucrurile supranaturale sunt naturale pentru Adonai, dar nu e bucurie mai mare în cer decât atunci când un suflet se întoarce la El, decât atunci când toate se unesc să dărâme un om și să-i arate că nu merită să-L urmeze pe Adonai și omul nu lasă din mână colțul hainei Lui de care s-a prins. Nu e minune să stai pe munte! E minune să mai porți muntele în tine când ești făcut pustie...
Nu de cuvinte care să mă ridice am eu nevoie pentru că nu am căzut, sunt tot eu, doar într-o altă formă și singurul lucru de care am nevoie e El...ploaia mea, zâmbetul meu, inima mea. Doar El. Vino Yeshua și lasă să mă atingă ploaia Ta și am să aduc rod și ai să-Ți găsești plăcerea în mine. Fiecare bob de nisip care sunt te așteaptă și privesc la mâna Ta cum se uită ochii robului la mâna stăpânului măcar că îți sunt fiică... Când te va vedea nisipul meu nu va putea să nu dea rod...
אני כאן, בבקשה לבוא ישוע עכשיו אתה המלך שלי אני שלך

Am crezut că e doar o teorie faină că deșertul poate prinde viață după ploaie, dar am găsit un video care demonstrează că atunci când vine ploaia în deșert, acesta se transformă într-o grădină.
Voi încheia cu ele un legământ de pace, şi voi îndepărta din ţară toate fiarele sălbatice; ele vor locui în linişte în pustie, şi vor putea dormi în mijlocul pădurilor. Le voi face, pe ele şi împrejurimile dealului Meu, o pricină de binecuvântare; le voi trimite ploaie la vreme, şi aceasta va fi o ploaie binecuvântată! Pomul de pe câmp îşi va da roada, şi pământul îşi va da roadele. Ele vor fi liniştite în ţara lor şi vor şti că Eu sunt Domnul, când voi rupe legăturile jugului lor, şi când le voi izbăvi din mâna celor ce le asupresc. -Yechezkel/ Ezechiel 34:25-27


Bat Melech בת מלך
Cristina

Pustie

În ultimele 2 săptămâni, viața mea s-a schimbat literalmente cu totul și în așa măsură încât nici măcar nu am apucat să reacționez sau să protestez ci doar să mă resemnez. Îi spuneam lui Ioana ieri că mă simt de parcă aș fi un copil mic pe care-l duci la medic să primească o injecție și oricât ar plânge sau s-ar zbate sau s-ar teme, nu schimbă cu nimic faptul că va fi ținut de alții și injectat cu forța dacă e cazul. Injecția în sine are un scop bun pentru copil, dar copilul nu are cum să știe nimic altceva decât neputința care îl țintuiește într-o stare în care lacrimile nici măcar nu-și mai au rostul. Poate că în esență lucrurile n-ar fi atât de dramatice dacă le-ar privi cineva din afară, dar cred că a-ți da cu părerea asupra experienței unui om implică să fi respirat prin plămânii lui, să fi privit prin ochii lui, să fi simțit cu inima lui, să te fi durut cu carnea lui și să te simți lovit prin pielea lui. Nimeni nu a fost în pielea mea până acum, nimeni n-a simțit cu inima mea și nimeni n-a răbdat cu sufletul meu decât Yeshua care e în mine și care vede toate dinlăuntrul meu ... doar El poate să își dea cu părerea...
În ultimele 2 săptămâni mi-am spus ”respiră” mai mult decât în 10 ani de zile. De ce ”respiră”? Pentru că uneori mă panichez atât de tare de faptul că toate arată ca și cum Adonai m-ar fi părăsit, încât să-mi amintesc că e acolo trebuie să îmi amintesc că dacă eu încă respir sigur El se gândește la mine, altfel aș înceta să mai fiu. Așa că respir cât de adânc pot... Dar asta nu schimbă faptul că parcă tot ce ating în ultima vreme se sfărâmă, atât de tare încât până și pământul care sunt și toate se fac nisip în mâna mea. Deja am atâta nisip și atâta pustie în mine că simt că Deșertul Sahara e neînsemnat în comparație cu al meu. Nu simt că aș trece eu printr-o pustie ci simt că pustia sunt eu. Măcar de-aș trece prin pustie ar însemna că pustia se termină, dar dacă eu sunt cea care e pustie, atunci ce speranță mai e?
Vineri seara citeam un pasaj din Yeshayahu scris pe un perete cu litere mari:
”Un glas strigă: „Pregătiţi în pustie calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii, şi strâmtorile în vâlcele! Atunci se va descoperi slava Domnului, şi în clipa aceea orice făptură o va vedea; căci gura Domnului a vorbit.” - Yeshayahu/ Isaia 40:3-5

De atunci mă tot obsedează cuvintele astea. Prin pustie vrei o cale Adonai? De ce nu pe lângă un izvor sau pe lângă ceva roditor, de ce prin tot nisipul ăsta fără rost?
Tot timpul subestimez dragostea lui HaShem. Tot timpul uit că El e infinit. Tot timpul uit că El e dragoste. Tot timpul uit că El e o dragoste nefârșită și că dacă încă nu am reușit să cuprind toată plinătatea Lui n-am cum să cuprind toată dragostea Lui și nici căile în care alege să lucreze. Da, logic ar fi să lucreze un pământ ce aduce rod, dar unde logica mea crede că rodul are de-a face cu o calitate superioară a pământului, El vrea să îmi arate că rodul stă în Cel care lucrează pământul și care chiar din pustietate poate să facă o grădină. Unul din versetele mele preferate din Torah este ”Chiar dacă ai fi risipit până la cealaltă margine a cerului, chiar şi de acolo te va strânge Domnul, Dumnezeul tău, şi acolo Se va duce să te caute.” - Devarim/ Deuteronomul 30:4
Dacă sunt un pământ roditor pentru El, Baruch HaShem, am cu ce să mă laud dar nu înaintea Lui, dar dacă se întâmplă să-mi fi devenit pământul o mare pustie și dacă mi s-ar întinde nisipul de la o margine de cer până la alta, eu știu cu toată inima mea Că Cel ce Este îmi va strânge fiecare bob de nisip pentru că doar El știe cum am devenit pustie. Doar El știe ce-a fost fiecare bob de nisip înainte să fi devenit un mare nimic. Și dacă deșert sunt acum, eu știu cu toată inima mea că acolo, în nerodirea mea, acolo în nepuțința și nimicul meu, acolo vrea să-i fac eu drum să vină. L-am întrebat ”și dacă ți-aș face drum, cum să vii Melech Sheli în pustie?” L-am simțit că-mi răspunde ”Am mai fost”. Dacă e ceva bun în mine e doar El...Dacă El se mai vede în mine dincolo de deșertul meu atunci eu știu cu toată inima că asta nu e de la mine.
Dacă treci prin pustie ai nevoie doar de rezistență și determinare, să nu te lași până când nu ieși de acolo, dar când pustia ești chiar tu și dacă te-ar pune cineva în Gan haEden (Grădina Edenului) tot pustie ai să fi. Pustia mea nu mai are legătură cu circumstanțele în care mă găsesc și nici nu mi-ar deveni deșertul mai puțin deșert dacă m-ar scoate Adonai din situațiile în care m-a pus. Nu de determinare și nici de rezistență am eu nevoie acum să-mi biruiesc pustia, ci am nevoie doar ca să îi fac loc Celui care este Viața, să îi fac un drum, o cale pentru ca să vină și să-mi dărâme munții pe care-i cred de netrecut și să-i facă în câmpii roditoare, să vină și să-mi înalțe văile, neajunsurile din însăși caracterul meu care mă împiedică să-L văd de la înălțime și să las să se arate slava Lui. Dacă am devenit pustie știu că nu am să rămân așa pentru că îi pregătesc o cale lui Adonai în mine și îmi netezesc locurile uscate chiar dacă pare muncă în zadar. Știu că Shekinah lui Adonai se va arăta în pustia mea și atunci să știe oricine că nu deșertul ăsta are vreun merit, ci Acela care îmi caută boabele de nisip până la cealaltă margine a cerului ca să mă aibă întreagă a Lui. Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile!

Bat Melech בת מלך
Cristina