Nu orice pare binecuvântare este binecuvântare

Am citit o poveste spusă de Vilna Gaon, unul din cei mai mari Talmid Chochom (liter. ucenic înțelept, însă acesta este un titlu onorific dat învățaților în Torah, Talmud și scrierile rabinice) ai Israelului.
Rabinii obișnuiesc mereu să ilustreze printr-un moshel (pildă) ceva care să rămână adânc în mintea și în inima tamidim-ilor. Tocmai de aceea Vilna Gaon a spus și acest moshel.

”Într-un shtetl (sat evreiesc din Europa) trăia un om, pe care îl chema Shimon și el avea un cal foarte frumos. Toată lumea știa că animalul acesta era unul din cele mai frumoase exemplare din zonă. Era ceva obișuit ca orice yidd (evreu) care trecea pe lângă casa lui Shimon să intre și să-i spună cât este de binecuvântat de HaShem. Shimon zâmbea precaut și mereu răspundea ”nu tot ce pare binecuvântare este binecuvântare și nu tot ce pare blestem este blestem. După aproximativ o lună de zile, calul lui Shimon a fugit fără urmă. Toți yiddin (evreii) din shtetl au venit la Shimon să-l consoleze pentru pierderea lui. El zâmbea la fel ca și înainte și răspundea că ”nu tot ce pare blestem este blestem”. După o săptămână calul lui Shimon s-a întors acasă împreună cu alți 25 de cai sălbatici și mai frumoși decât el. Toți yiddin au venit la Shimon să îl felicite pentru binecuvântarea lui. Shimon doar zâmbea și le spunea fiecăruia că nu tot ce pare binecuvântare este binecuvântare. După 3 zile fiul lui Shimon a vrut să călărească unul din armăsarii sălbatici, dar a căzut și și-a rupt piciorul. Toți yiddin au venit la Shimon să îl consoleze pentru blestemul care s-a abătut asupra lui. Shimon zâmbea și le spunea că nu tot ce pare blestem este blestem. După câteva zile s-a dat poruncă din partea Împăratului țării ca toți flăcăii să se prezinte la recrutare deoarece țara tocmai ce intrase în război. Toți flăcăii din shtetl au murit pe front. Toți, înafară de fiul lui Shimon. De atunci nimeni din shtetl nu se pripește să mai numească orice pare blestem, blestem și orice pare binecuvântare, binecuvântare.”

Ce am înțeles eu din acest moshel? Că de multe ori avem tendința să ne uităm la o anumită situație și să o înțelegem prin mintea noastră limitată. Dar ceea ce nu știm când trecem prin greu este că poate este un bine deghizat în durere. Tocmai de aceea este mai bine să aștepți în tăcere ajutorul lui Adonai. Să nu te pripești să strigi ”de ce eu?” sau ”de ce acum?” sau ”Adonai nu mă mai iubești?”. E mai bine să aștepți să-ți dai cu părerea despre dreptatea lui Adonai, doar după ce trece focul. Nu știi niciodată de ce ești ferit sau de la ce ești oprit.
Obșnuiam să cred că orice om binecuvântat cu lucruri pământești este binecuvântat și că orice om care este încercat cu suferință este un om blestemat. Dar Baruch HaShem, că El nu s-a uitat la înțelegerea mea limitată și a așteptat răbdător ca eu să pricep că nu toate lucrurile sunt ceea ce par.
Astăzi înțeleg că exact așa cum unii sunt încercați prin sărăcie, alții sunt încercați prin bogăție, exact așa cum unii trebuie să-și depășească complexe de inferioritate, alții se luptă cu mândria, că la fel cum unii se luptă să fie mulțumiți cu puținul care îl au, alții se luptă cu neîmlinirea pe care o simt măcar că au totul, că așa cum unii se luptă să înțeleagă mai mult, alții se luptă cu prea multe lucruri pe care le înțeleg. Lupta nimănui nu e mai grea sau superioară alteia. Orice lucru iubit este testat, orice lucru primit trebuie dat, orice tărie trebuie înfrântă ca să îți înțelegi limitele fără Adonai, orice speranță este înfrântă ca să vezi că ești nelimitat cu Adonai.
Poate că nu pricep eu de fiecare dată planul măreț al lui Adonai, dar cel puțin astăzi pot să zâmbesc ca Shimon (deși câteodată e mai mult un zâmbet de amărăciune) și să spun ”nu tot ce pare binecuvântare este binecuvântare și nu tot ce pare blestem este blestem”.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Apele de sus și apele de jos

Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape.” Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Şi aşa a fost. -Bereishit/ Geneza 1:6-7

Omul a fost creat din țărâna pământului, totuși organismul uman conține 72% apă. Omul are o nevoie vitală să consume apă. La fel cum omul se deshidratează fizic fără apa de dedesubtul cerului, se deshidratează spiritual fără apa care vine din cer. Yeshua este Apa vieții. (Ioan 4)

Adonai a despărțit lucrurile firești de cele cerești, a despărțit apa firească de Apa cerească. Apele de jos simbolizează lucrurile firești după care înseatează omul firesc. Apele de sus simbolizează lucrurile cerești după care însetează omul duhovnicesc. Odată ce omul se decide să își potolească și setea spirituală tot cu apă firească, atunci se produce anomalie în însăși natura lui. Este adevărat că partea firească din noi nu poate și nu are cum să fie satisfăcută de Apa cerească și nici invers. Dacă partea mea firească este mai puternică decât partea mea duhovnicească, atunci să citesc din Cuvânt, să mă rog, să cânt, să mă bucur de lucrurile lui Adonai, nu este destul ca să-mi potolească setea, însă dacă partea mea duhovnicească este mai puternică decât partea mea firească, toți banii din lume, toată faima, toate lucrurile ”de preț” nu vor putea să astâmpere setea mea. Setea firii pământești poate fi potolită decât cu apele de sub ceruri, pe când setea Duhului poate fi potolită doar cu apele de deasupra. Adonai le-a despărțit și între ele suntem noi. Deși suntem făcuți din pământ avem în inimă un cer. Cu cât vom fi mai aproape de pământul din noi, cu atât vom înseta mai mult după lucrurile de pe pământ, cu cât vom fi mai aproape de cerul din noi, vom înseta după lucrurile din cer.

Bat Melech בת מלך

Cristina

Sângele lui Yeshua

Însă Cain a zis fratelui său Abel: „Haidem să ieşim la câmp.” Dar pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel şi l-a omorât. Domnul a zis lui Cain: „Unde este fratele tău Abel?” El a răspuns: „Nu ştiu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?” Şi Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine. - Bereishit/ Geneza 4:8-10

Sângele lui Abel striga din pământ la Adonai și Adonai nu a putut să nu facă nimic din cauza acestui sânge. În HaHitgalut /Apocalipsa 6:10 vorbește despre martirii care strigă să le fie răzbunat sângele.
Dacă sângele lui Abel ”l-a forțat” pe Adonai să acționeze, atunci cu cât mai mult nu va acționa El când Sângele lui Yeshua strigă. În Evrei 12:24 este scris că Sângele lui Yeshua vorbește mai bine decât sângele lui Abel.
Sângele lui Yeshua strigă pentru mine când eu merit moarte. Sângele lui Yeshua strigă ”îndurare!” când eu merit pedeapsă, iar Adonai nu poate să îi reziste. Sângele lui Yeshua strigă ”vindecare!” când eu sufăr. Sângele lui Yeshua strigă ”favoare!” când toate par să fie împotriva mea. Sângele lui Yeshua strigă ”un nou început!” când eu am ajuns la capăt. Sângele lui Yeshua strigă ”biruință!” când sunt atacată de vrăjmașul meu. Nu eu, nu bunătatea mea, nu rugăciunile mele, nu posturile mele, nu sfințenia mea fac să-mi fie ascultate rugăciunile, nu! Sângele Mielului Sfânt, stă totdeauna înaintea lui Adonai și strigă pentru mine.
Dacă sângele unui om nevinovat îl face pe Adonai să acționeze, atunci cu cât mai mult trebuie să acționeze El, când se uită la Sângele Fiului Său și se uită la mine și decide că Sângele lui Yeshua este mai prețios pentru El decât păcatul meu.
Atunci trebuie să cer cu încredere, să cer înțelegând că Sângele lui Yeshua strigă ”ascultă Abba rugăciunea ei!” și de aceea să am încredințarea că voi primi lucrul cerut. Pot să îi mulțumesc ca și cum deja aș fi primit ceea ce i-am cerut, pentru că atunci înțeleg valoarea Sângelui lui Yeshua.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Recunoscătoare

De Motzei Shabat (Seara de sâmbătă, după ce Shabatul s-a încheiat) am trăit o experienţă cel puţin haioasă, măcar că până ieri, o vedeam tragică. Locuiesc într-un apartament închiriat, împreună cu Ioana, prietena mea cea mai bună şi sora mea "de suferinţă". În jurul orei 9 PM, prizele noastre s-au hotărât să facă un scurtciruit, cu tot pachetul de fum şi scântei. Am chemat-o repede pe Ioana, care liniştită ca de obicei, s-a urcat pe un scaun şi a început să deşurubeze duliile din panou. Binenţeles că scânteile nu încetau în timp ce ea învârtea, iar eu (la 2 m în spatele ei) o încurajam "n-ai frică Ioana, desfă-le". Am început să râd când m-am auzit. Să mă pictez într-o lumină mai bună, de când m-am mutat de-acasă de la ai mei (de aproximativ 5 ani) a trebuit să învăţ să fac lucruri care nu am crezut că voi ajunge vreodată să le fac, de la a desfunda ţevi până la izolare cu silicon, dar de curent mi-e frică. Aşa că Ioana deşuruba duliile, iar eu schimbam liţa din ele, ghidată prin telefon de Samuel Goia, căruia îi mulţumesc pentru răbdare.
Binenţeles că după aproape 2 ore de schimbat liţa şi înşurubat şi deşurubat de dulii, nu am rezolvat nimic şi am rămas şi fără căldură, pentru că centrala depinde de priză.
Duminică dimineaţa, am mers la biserică, unde după ce ne-am spus păţania, toţi au încercat să ne ajute cum au ştiut mai bine şi deşi era puţin probabil să găsim un electrician disponibil duminica, Baruch HaShem, s-a rezolvat totul. (Mulţumesc Corneliu!)
Poate mai mult decât am fost impresionată de faptul că Adonai e în control, sau că toate lucrurile lucrează împreună spre binele meu, am fost impresionată de sprijinul fraţilor şi surorilor mele. Merg la o Biserică de Ortodocşi născuţi din nou şi deşi oamenii nu sunt mulţi, au o viziune pentru o întreagă naţiune şi pentru generaţiile viitoare. Sunt oameni simplii, dispuşi să accepte pe oricine Îl caută pe Adonai, oameni care nu sunt speriaţi de diferenţele de opinii, ci iau mai degrabă în calcul lucrurile care îi unesc şi nu cele care îi despart. Tocmai de aceea pot să mă accepte pe mine, care în multe lucruri nu sunt ca şi ei, dar apreciază ceea ce cred şi mă susţin. Nu doar atât, dar i-am văzut ieri că "s-au dat peste cap" să ne ajute şi să ne încurajeze. Noi eram unghia care durea tot trupul şi i-am văzut pe toţi că le pasă. Aşa că postarea de azi este să le mulţumesc lor, oamenilor faini, ortodocşilor născuţi din nou de la "Calea Credinţei" care sunt caracterizaţi mai presus de orice de dragostea de fraţi şi unitate.
Cu recunoştiinţă,

Bat Melech בת מלך
Cristina

Mărgăritare la porci

Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte, şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare, şi să se întoarcă să vă rupă. - Matei 7:6

Lucrurile sfinte sunt pentru sfinţi, nu pentru câini. Poţi să te crezi într-o misiune de "sfinţire a câinilor" şi să încerci să le dai lucrurile tale sfinte, dar în primul rând nu le vor pricepe şi apoi te vor dispreţui. A fi sfânt înseamnă a fi fără păcat iar lucrurile sfinte sunt lucrurile curate din punctul de vedere al lui Adonai. Trebuie să discern bine cui aleg să dau lucrurile mele sfinte, pentru că dacă nu le dau unui sfânt, atunci ele nu vor fi percepute ca lucruri sfinte şi vor sfârşi prin a-mi fi pângărite.

"Să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor" Yeshua le vorbea evreilor care, din pricina Legii lui Adonai, priveau porcul ca şi un animal necurat. Acesta era un idiom pentru a puncta cât de nepotrivit este să arunci ceva preţuit de tine înaintea cuiva care nu înţelege. A arunca ceva la porci devenea automat spurcat. Dacă eu iau lucrurile pe care le preţuiesc şi le arunc într-un cadru nepotrivit, ele îmi vor fi călcate în picioare ca şi ceva murdar.
De exemplu, dacă eu am înţelegerea că Shabatul este valabil în Noul Legământ, la fel ca şi alimentaţia kosher sau păzirea poruncilor lui Adonai şi intru în discuţii cu oameni care nu doar că nu au aceeaşi înţelegere ca şi mine dar şi resping cu desăvârşire aceste lucruri, eu arunc mărgăritarele mele, să fie călcate în picioare.

Pavel avea înţelegerea că neamurile nu aveau nevoie să păzească lucruri care nu ţineau de mântuire pentru că ei le priveau ca şi poveri, dar în acelaşi timp înţelegea şi valabilitatea poruncilor lui Adonai şi respectul evreilor pentru acestea. A încercat să arunce libertinismul neamurilor la evrei şi a sfârşit bătut. A încercat să desluşească Torah neamurilor şi a sfârşit respins. Atunci tot ce i-a rămas de făcut a fost să fie cu grecul, grec şi cu Iudeul, Iudeu.

Dacă eu am încredinţarea că un lucru este bun, atunci să fac lucrul respectiv pentru că este important pentru mine. Dacă e important pentru cineva să ia Cina Domnului doar cu vin, foarte bine - să facă aşa cum este încredinţat, dar nu are voie să dispreţuiască pe cel care îşi înnioeşte Legământul cu Yeshua bând must, pentru că până la urmă şi mustul şi vinul simbolizează Sângele lui Yeshua, iar ele prin ele nu reprezintă decât băutură. Poate pentru tine a lua cina cu vin reprezintă un mărgăritar, dar dacă îl arunci înaintea unuia care e încredinţat că doar cu must trebuie să ia Cina, atunci mărgăritarul tău, devine ceva spurcat şi vrednic de dispreţuit.

Lucrurile care reprezintă lucruri sfinte, sau mărgăritare pentru mine, trebuie să le dau doar celor care pot să le perceapă ca atare. Nu trebuie să conving pe nimeni că mărgăritarele mele sunt mărgăritare veritabile.
Dacă eu chiar preţuiesc un lucru am să-l ţin la locul potrivit. Un mărgăritar nu îl duci cu tine peste tot să-i faci paradă, ci îl ţii într-un seif, într-un loc ascuns, iar dacă cineva care recunoşte valoarea mărgăritarelor vrea să îl vadă, îl arăt.
Lucrurile tale preţioase sunt ale tale. Ţine-le pentru tine şi Adonai să te lumineze când să le arăţi.

Bat Melech בת מלך
Cristina

A fi robul lui Adonai

Dacă robul va zice: „Eu iubesc pe stăpânul meu, pe nevasta mea şi copiii mei, şi nu vreau să ies slobod”, atunci stăpânul lui să-l ducă înaintea lui Dumnezeu, să-l apropie de uşă sau de stâlpul uşii, şi stăpânul lui să-i găurească urechea cu o sulă, şi robul să rămână pentru totdeauna în slujba lui. Exodul 21:5-6

Ceea ce mi se pare ciudat este că Adonai nu a cerut ca un rob să fie cunoscut că e rob după o mână însemnată, sau după o emblemă arsă pe trup, sau după o verigă în nas sau în buză, ci după o ureche străpunsă, găurită cu o sulă.

Adonai nu are nevoie de mâinile tale, adică de ceea ce poți să faci; Adonai nu are nevoie de un semn în firea ta; nu are nevoie de gura ta, de cât de bine poți să vorbești, nu. Adonai vrea urechea ta, pentru că dacă are ascultarea ta, atunci te are pe tine.

Dacă are urechea ta, mâinile tale vor lucra potrivit cu încredințarea venită în urma ascultării, firea ta va fi supusă, gura ta va vorbi din prisosul inimii tale care crede în urma a ceea ce a auzit.

În Isaia 50:5 este scris despre Robul Domnului, adică Yeshua ”Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea, şi nu M-am împotrivit, nici nu M-am tras înapoi.” Noi suntem chemați să ne facem asemenea Lui (Romani 8:29) și ceea ce caracterizează un rob bun este o ureche dispusă să asculte de ceea ce îi cere Stăpânul.

Omul care devenea rob, slujea 6 ani din silă, iar apoi i se dădea posibilitatea să fie liber, fără stăpân. Dar dacă robul spunea ”Eu iubesc pe stăpânul meu” atunci ca și semn al dragostei sale, urechea lui era străpunsă pe viață.

Poate o vreme slujești lui Adonai din ”obligație” dar la un moment dat vei fi pus în fața unei alegeri. Ori te hotărăști că ești liber, fără Stăpân (ceea ce este o iluzie: ori ești rob al păcatului ori rob al neprihănirii), ori te hotărăști că Îl iubești pe Stăpânul tău și ești gata să îi dai ascultarea ta pe viață.

Statutul meu de rob nu se schimbă fie că accept acest lucru sau nu ... dar cui slujesc se poate schimba. Dacă până acum ai fost robul poftelor și al întunericului, schimbă stăpânul.

Este scris în Deuteronom 23:15-16 ”Să nu dai înapoi stăpânului său pe un rob care va fugi la tine după ce l-a părăsit. Să rămână la tine, în mijlocul tău, în locul pe care-l va alege el, într-una din cetăţile tale, unde îi va plăcea: să nu-l asupreşti.” Adonai nu te va da înapoi în mâinile celui rău. Dacă vrei să fugi de pofte (2 Timotei 2:22), dacă vrei să fugi de un păcat, dacă vrei să fugi de frică, de disperare, de depresie, de ură și neiertare, fugi la Adonai. Cere-i să te ierte în Numele Jertfei lui Yeshua și rămâi la El. Nu mai încerca să fugi și fii liniștit că El nu te va da în mâinile vrăjmașului tău, căci este scris ”nu mă vei da în mâinile vrăjmaşului, ci îmi vei pune picioarele la loc larg.” (Psalmul 31:8)

Bat Melech בת מלך

Cristina

Înăuntrul meu

Sufletul meu Te doreşte noaptea, şi duhul meu Te caută înăuntrul meu. - Isaia 26:9

Adonai ... iartă-mă pentru fiecare dată când nu Te-am găsit. Înțeleg azi că Te-am căutat în tot ce îmi izbea ochii și deși Te-am simțit aproape mereu, nu Te-am găsit cu adevărat decât atunci când Te-am căutat cu duhul înăutrul meu. Și Te-am găsit în fiecare atitudine schimbată, arătându-mi cu dragoste câte mai am de schimbat. Te-am găsit în fiecare lacrimă scursă din neputiința de a-Ți spune cum mă simt, Tu erai acolo și-mi spuneai că știi... Te-am găsit la capătul puterilor mele; mă duceai pe umeri și-mi spuneai că nu vrei să mergi mai departe fără mine. Te-am găsit la groapa de gunoi pe care o țin în mine pentru toate visele pentru care nu mai pot să cred ... le adunai pe toate de parc-ar fi fost comori. Te-am găsit zâmbind când strigam la Tine că îmi treci dreptul cu vederea ... știai că vorbesc din durere și ai ales să mă privești prin Yeshua, crezând pentru ceea ce voi fi și nu pentru ceea ce eram. Te-am găsit când am simțit că nu mai sunt ... ai venit și mi-ai șoptit că Tu EȘTI. Te-am găsit când număram miile de cuvinte pe care le cunosc și nu găseam cu cale să le pun împreună așa încât să îmi primești rugăciunea ... mi-ai spus că Tu ești Cuvântul, Sigurul pe care trebuie să-L rostesc și nu vei avea cum să-mi reziști.
Te-am găsit în mine: înfrântă; în mine: imperfectă; în mine: neputincioasă și nu pot decât să mă minunez și să întreb ce dragoste Te mână să faci toate astea pentru mine? Este mai presus de puterea mea de a înțelege. Ce ochi ai Adonai de poți să vezi și cel mai insesizabil bun în mine și să îl prețuiești? Ce inimă ai Adonai de numai nu renunți la mine niciodată? Ce putere ai Adonai să treci dincolo de răzvrătirea mea și să mă ierți de mult prea multe ori? Ce urechi ai de pot să asculte toate aberațiile câte Ți le spun și să le scrii în cărți de aducere aminte? Ce mână ai de poate să țină în ea nimicul care sunt și totuși să nu se murdărească? Ce Dumnezeu e ca Tine Domnul meu? Te smerești atât de tare încât Te lași găsit de mine în lumea mea defectă. Până și ochii mei murdăriți pot să vadă măreția Ta ... până și inima mea împărțită poate să îți simtă dragostea, până și eu Adonai, cu buzele mele necurate trebuie să Te laud pentru ce faci pentru mine.
Mulțumesc HaShem că rămâi mereu înăuntrul meu și că Te găsesc în mine când mă pierd în toate câte sunt afară.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Pietre vii

Când s-a zidit casa, s-au întrebuinţat pietre cioplite gata înainte de a fi aduse acolo, aşa că nici ciocan, nici secure, nici o unealtă de fier nu s-au auzit în casă în timpul zidirii. 1 Împăraţi 6:7

În 1 Petru 2:5 este scris că noi, suntem pietre vii, zidiţi să fim o casă duhovnicească. Dacă noi suntem asemănaţi cu Templul Domnului (căci este scris că noi suntem Templul Duhului Sfânt - 1 Corinteni 6:19) înseamnă că în momentul în care suntem zidiţi, trebuie să fim gata ciopliţi. Cioplirea asta constă în îndepărtarea lucrurilor, nu în adăugarea de ceva. O piatră are deja în inclusă în ea forma finală, trebuie doar ca ciocanul şi dalta să dea în ea până când ajung să îi dea forma respectivă. Eu deja am inclusă în mine forma mea finală, dar deocamdată am nevoie să fie îndepărtate din mine colţurile tăioase, atitudinile greşite, egoismul, mândria, delăsarea, etc. Şi chiar dacă doare, pentru că firea mea nu vrea să fie cioplită, ştiu cu toată inima că este spre slava lui Adonai.

Dacă o piatră nu este cioplită nu poate fi folosită. Fiecare piatră trebuie să aibă o formă care să accepte, sau mai bine zis să permită legarea ei de alte pietre pe vecie. Nimeni nu e pe cont propriu.
Deci dacă este spre binele meu şi aduce slavă Domnului meu, atunci trebuie să accept cioplirea acum, chiar dacă este departe de locul unde voi fi zidită. Ştiu că atunci când voi fi dusă la locul unde trebuie să fiu zidită, nu se va mai auzi nici un ciocan, nici o secure şi nici o unealtă de fier, în tot timpul zidirii mele.

Dacă sunt conştientă că fiecare lovitură de ciocan mă duce mai aproape de forma mea reală, atunci nu mai am de ce să mă supăr de nici o unealtă pe care alege să o folosească Adonai ca să mă modeleze.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Femeia frumoasă şi fără minte

Femeia frumoasă şi fără minte este ca un inel de aur pus în râtul unui porc. – Proverbe 11:22

Probabil că dacă un bărbat ar scrie un articol care să înceapă cu aceste cuvinte ar fi acuzat de misoginism, aşa că mi se pare potrivit să scrie o femeie despre acest subiect.
Pe vremea când aveam răsăriri feministe aş fi strigat "de ce nu spune nimic despre bărbatul fără minte?", dar de atunci trag nădejde că m-am mai copt la minte şi cred că pricep cu un strop mai mult decât înainte.
Solomon a primit o înţelepciune mai mare decât a oricărui om şi toate lucrurile pe care el le scrie în cartea Mishlei/ Proverbe, sunt lucruri pe care el le-a observat în comportamentul uman. Ca şi o concluzie la aceste observaţii, în cazul versetului de mai sus, el înţelege că a fi fără minte este rău şi în cazul unui bărbat şi în cazul unei femei, să zicem, nu tocmai arătoasă, dar cel mai grav este a fi fără minte în cazul unei femei frumoase.
Adonai a ales ca în cazul anumitor femei să le înzestreze cu un exterior care să atragă atenţia dar din păcate doar cu atât atrag atenţia. Un observator al caracterului uman ca şi Solomon a concluzionat cu uşurinţă că astfel de femei sunt frumoase până când deschid gura.
Datorită frumuseţii exterioare ţi se impune oarecum să asculţi ceea ce are de spus femeia respectivă, dar de obicei ajungi să te cruceşti, vorba românului, de grămada de aberaţii care îi ies pe gură. În cazul femeilor din lume stigmatul "fără minte" se manifestă prin lipsa de cultură, dar şi mai grav de atât mi se pare în cazul femeilor credincioase, la care se manifestă printr-o încercare de a seculariza credinţa, prin bârfe, invidii, lipsa cunoaşterii Cuvântului (de care unele se mai şi mândresc, crezând că astfel dau dovadă de smerenie) şi de cele mai multe ori, din păcate, sunt cele care influenţează hotărârile spirituale luate de lideri.
Să nu înţeleagă nimeni că m-am trezit pornită pe femeile frumoase şi acum încerc să duc un fel de luptă împotriva lor, nicidecum. M-am trezit însă cu o deplină încredinţare că Adonai este drept şi nu pot decât să zâmbesc la gândul acesta.
Ieri am fost la spitalul unde este internată mama mea şi în salonul respectiv erau aproximativ 10 femei şi se putea observa că au fost odată foarte frumoase. Toate erau trecute de 50 de ani, iar acum sunt bolnave de diabet. Pentru a le ajuta să treacă mai uşor peste problemele care vin odată cu această boală, s-a înfinţat un fel de terapie în grup, în cadrul spitalului, la care aceste femei (inclusiv mama mea) trebuie să participe şi să comunice felul în care simt sau văd lucrurile. Mama îmi spunea că la sesiunea de sâmbătă, coordonatorul grupului, le-a pus o întrebare relativ simplă, apoi le-a întrebat pe fiecare ce gândesc. A primit răspunsuri de genul "am gândit destul toată viaţa", "nu gândesc nimic", sau "nu înţeleg ce vreţi de la mine". La început am râs, dar apoi m-am uitat bine la aceste femei ,care cum am spus cu siguranţă au fost foarte frumoase. M-am gândit dacă au gânduri dincolo de ce să gătească când ajung acasă sau câţi bani să dea la medic. S-ar putea înţelege prin asta că dezvolt un sentiment de superioritate, dar adevărul este că pentru prima dată am înţeles de ce spune Solomon că femeia frumoasă şi fără minte este ca un inel de aur în râtul unui porc. Nu cred că în această categorie intră femeile simple care pur şi simplu nu au avut nici o posibilitate, dar după o conversaţie scurtă, poţi să vezi că le merge mintea. Bunica mea era şi este o femeie foarte frumoasă dar simplă. Dar cu toate că are doar 4 clase, conoaşte Scripturile la fel ca şi un teolog (nu exagerez), îşi citeşte Scriptura în fiecare zi şi poţi să vorbeşti cu ea despre orice subiect şi ea are o părere, chiar dacă nu una elevată.
Cred că ce vreau să spun de fapt este, că frumuseţea exterioară este de admirat într-adevăr, dar dacă nu ţi-ai dezvoltat mintea, frumuseţea ta va trece cu anii şi tot ce va rămâne în amintirea altora despre tine, va fi că odată ai fost o femeie frumoasă.
Una din femeile mele preferate care a trăit vreodată este Golda Meir, fost prim ministru Israelian. Ea spunea "Faptul că nu am fost o femeie frumoasă a fost cea mai mare binecuvântare pentru mine. Faptul că nu eram frumoasă m-a forţat să-mi dezvolt toate resursele mele interioare. O femeie frumoasă are un handicap de depăşit." Cu alte cuvinte dacă exteriorul tău atrage atenţia, pe nimeni n-o să intereseze ce gândeşti, deci va trebui să munceşti dublu.
Pentru o femeie este de dorit să fie frumoasă, dar cred că mai mult decât orice ar trebui să îşi dorească să fie o femeie plăcută înaintea lui Adonai şi ceea ce se descrie în Mishlei/ Proverbe 31:10-31. Solomon a fost probabil bărbatul cu cele mai multe femei din istorie şi ştia ce înseamnă frumuseţea şi ce contează până la urmă şi a ajuns să spună " Dezmierdările sunt înşelătoare, şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată."

Bat Melech בת מלך
Cristina

Adonai va fi Împărat peste tot pământul

Şi Adonai va fi Împărat peste tot pământul. În ziua aceea, Adonai va fi singurul Stăpân, şi Numele Lui va fi singurul Nume. - Zaharia 14:9

În rugăciunea "Tatăl nostru" (Matei 6:9-13) Yeshua spune "facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ". Noi suntem pământul în care trebuie să se facă voia Lui. Deocamdată îi aparţinem lui Adonai parţial. Pe lângă El ne mai aparţinem şi nouă şi voia noastră se face în noi mai mult decât voia lui Adonai. Dar promisiunea din Zaharia 14:9 este că Adonai va fi Împărat peste tot pământul, peste tot ceea ce sunt, peste tot ceea ce vreau, peste tot ce încă ţin sau ascund - peste tot din mine doar El va fi Împărat.

"În ziua aceea, Adonai va fi singurul Stăpân, şi Numele Lui va fi singurul Nume."
În ziua când Adonai va împărăţi peste tot ce este pământ, peste toată firea noastră nesupusă, peste toate doctrinele noastre îndoielnice la care nu vrem să renunţăm din mândrie, atunci nu va mai fi neînţelegere între crezuri, nici certuri care denominaţiune este mai corectă sau care este superioară -- în ziua aceea doar Adonai va fi singurul Domn, Stăpân, Singurul Înălţat şi numele de baptist sau penticostal, sau evanghelic, nu va mai însemna nimic, pentru că Singurul Nume va fi Numele lui Adonai.
În ziua când Adonai va fi Împărat peste tot pământul, nu va mai fi nici o neînţelegere sau rivalitate între evreu şi grec. În ziua aceea Adonai va îndepărta vălul de pe ochii evreilor şi ei vor vedea şi vor înţelege desluşit Evanghelia şi tot Adonai va îndepărta vălul de pe ochii neamurilor ca ei să vadă şi să înţeleagă desluşit Torah.
Numele lui Adonai va fi un singur Nume - Singurul Nume ... ramurile altoite nu se vor mai făli împotriva ramurilor fireşti cu "Dumnezeul lor" ci în ziua aceea, după ce toate privirile trufaşe vor fi smerite, tot pământul va înţelege că Adonai (Kadosh Baruch Hu) este Unul Singur şi că Numele Lui este Sfântul lui ISRAEL.

Inima mea tânjeşte astăzi după Împărăţia lui Elohim, după revenirea lui HaMashiach - Unsul Său, după binecuvântata zi când tot pământul va fi împărăţit de Adonai.
Vino, Doamne Isuse! Bo, Yeshua Adonai!


Bat Melech בת מלך
Cristina

Voia lui Adonai

Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. - Romani 12:2

Voia lui Adonai trebuie să o deosebești și nu doar atât dar trebuie să o deosebești bine. Verbul ”a deosebi” implică să ai mai multe variante, mai multe voințe din care să o deosebești bine pe cea a lui Adonai.
De exemplu, mai mereu am nevoie să deosebesc între voia mea și voia Lui. De cele mai multe ori doar pentru că eu îmi doresc un lucru, trag concluzia că sigur și Adonai dorește lucrul respectiv pentru mine, că doar ”El dă voința și înfăptuirea” (Filipeni 2:13) așa că de fapt ce îmi doresc nici măcar nu e responsabilitatea mea că doar El a pus dorința în mine ... (sper că se înțelege ironia).
Apoi am nevoie să pot să deosebesc între voia celorlalți pentru viața mea și voia lui Adonai. Se ajunge foarte ușor la abuz spiritual din partea liderilor sau din partea vreunuia care se trezește că i-a vorbit Adonai ce trebuie să faci. Sunt lideri care văd potențialul în oamenii din Biserici, dar în loc să meargă să întrebe omul dacă vrea să slujească într-un anumit domeniu, merg și-i prorocesc că Adonai îl vrea acolo.
Nu în ultimul rând trebuie să fiu conștientă că așa cum Adonai are un plan cu viața mea, tot așa are și satan. La credincioși el vine deghizat în înger de lumină. Ca să te întârzie pe drum sau să îți distragă atenția, va aduce tot felul de lucruri care nu sunt rele, dar nu sunt voia lui Adonai pentru tine. Și atunci de unde să știu când e el și când e Adonai? S-ar prea putea ca unii să fie de altă părere, dar eu cred că singurul fel în care poți să deosebești voia lui Adonai din toate celelalte este prin cunoașterea Sripturii. Este scris ”vă rătăciți pentru că nu cunoașteți Scripturile și nici puterea lui Dumnezeu” (Matei 22:29)
Ca să deosebesc voia Lui de voia mea, trebuie să mă cercetez mereu. Ca să deosebesc voia Lui de voia altora trebuie să fiu înțeleaptă ca șerpii și fără răutate ca porumbeii (Matei 10:16). Ca să deosebesc voia lui Adonai de voia celui rău, trebuie să cercetez duhurile (1 Ioan 4:1). Dar mai presus de orice trebuie să îmi înnoiesc mintea mereu. Poate că nu e cea mai bună comparație, dar eu la asta mă gândesc: În fiecare zi virușii din sistemul virtual devin tot mai puternici și tot greu de îndepărtat, tocmai de aceea antivirusul are nevoie să se îmbunătățească în fiecare zi.
La fel și noi ... dacă satan și lumea vin cu tot felul de ”viruși” noi în fiecare zi (măcar că nimic nu e nou sub soare - Eclesiastul 1:9) atunci în fiecare zi eu trebuie să îmi înnoiesc mintea. Acesta este ”antivirusul” meu.
Nu e așa de greu să deosebești voia Lui Adonai. Dintre toate trebuie doar să folosești standardul BUNĂ, PLĂCUTĂ și DESĂVÂRȘITĂ. Dacă se potrivește cu acestea și cu Scriptura atunci fi sigur că e voia lui Adonai.

Bat Melech בת מלך
Cristina

...

Nu poți să fii atât de jos încât El să nu te poată ridica

Este un citat în cartea ”Evanghelia după Moshe” care mi-a plăcut foarte mult:

”Niciodată nu ai voie să crezi că te-ai scufundat atât de mult în păcat încât nici HaShem nu te mai poate ajuta. A crede că ești mai păcătos decât puterea de iertare a lui HaShem este egal cu a crede că ești mai presus de El. Mai sus sau mai jos, oricum ar fi, nu ai voie să crezi că ești peste puterile Lui. Acesta este un lucru pe care HaShem nu-l poate tolera.”

Nu cred că cineva poate să fie atât de păcătos încât să nu poată fi iertat și nu spun acest lucru cu ușurință. Dacă te întorci cu spatele la păcat, dacă atenția ta este de acum pe o lume total opusă celei care te-a dominat, dacă Adonai devine stânca ta, nimic nu te mai poate lua de acolo. Nici măcar vinovăția ta. Sângele lui Yeshua nu a fost vărsat doar pentru păcatele pe care le-ai făcut până când te-ai întors la El și pe urmă ești pe cont propriu. Sângele Lui a plătit pentru toate păcatele tale pe care le-ai făcut până când ai încheiat un Legământ cu El, pentru toate pe care le faci sau le vei face vreodată. Asta nu înseamnă să mă apuc să păcătuiesc că e în contul Jertfei lui Yeshua. Dar dacă te simți deznădăjduit din cauză că încă te lupți cu un păcat, aș vrea să fii încurajat că harul lui Adonai e mai mare decât vinovăția ta. Legămintele lui Adonai nu sunt atât de fragile cum credem noi.

Prin asta nu aș vrea să se înțeleagă că nu poți să ajungi în iad dacă insiști, dar eu cred cu toată inima că va trebui să te lupți cu HaShem pe drumul spre iad pentru fiecare pas. Dacă tu renunți ușor, El nu ia cu ușurință Sângele lui Yeshua care s-a vărsat pentru tine, așa că nu te dă fără o luptă. Dacă satan nu renunță la cei pe care îi ține legați fără să se lupte, atunci fii sigur că Cel care te-a răscumpărat din păcat cu Sânge Sfânt, nu are să te lase să pleci ușor.

Sângele lui Yeshua a făcut să nu-ți fie ușor să ajungi în iad dacă ai gustat odată bunătatea lui Adonai. Așa că de oriunde ai fi, prinde-te de mâna care ți-o întinde. Se spune că o persoană care se înneacă se prinde și de un fir de pai ca să încerce să se scape ... cu aceeași disperare prinde-te de El și nu-i da drumul. Fii sigur că de partea Lui, El nu are să te lase.

Bat Melech בת מלך

Cristina

Arată-mi slava Ta

Moise a zis: „Arată-mi slava Ta!” – Shemot/ Exod 33:18

Am tot auzit oameni ai lui Adonai care se roagă că vor să vadă slava Lui, dar mă întreb, oare știu ce cer? Moshe a cerut să vadă slava lui Adonai, dar a plătit un preț. Ca să poți să vezi slava lui Adonai trebuie să renunți pentru totdeauna la slava ta ... Moshe își acoperea până și fața ca oamenii să nu privească la el și să-l admire. (Shemot/ Exod 34:33-35)

Ca să vezi slava lui Adonai trebuie să nu te îngâmfi niciodată că ție – măria sa:omul --

ți-a fost descoperită. Pavel, după ce a văzut slava lui Adonai, a trebuit să trăiască tot restul vieții cu un sol al satanei. (2 Corinteni 12:7)

Ca să ai parte de slava lui Adonai trebuie să accepți ca tot ce e fire în tine să cadă mort la pământ, să înțelegi că doar prin harului lui Adonai stai în picioare, doar dacă El te atinge, cum s-a întâmplat cu Ezechiel (Ezechiel 1:28), cu Daniel (Daniel 8:17), cu Ioan (Apocalipsa 1:17) ... Nu vezi slava lui Adonai ca un fapt divers în viața ta. Nu ți se arată frumusețea Lui pentru că nu este nimic mai bun la televizor. Nu. Este un scop în arătarea slavei Sale. Ești marcat de ceea ce vezi până acolo încât nici o armată de s-ar ridica împotriva ta nu te-ai teme să vorbești despre El. Cunoașterea unui lucru te face responsabil. Yeshua spunea:

„Dacă aţi fi orbi”, le-a răspuns Isus, „n-aţi avea păcat; dar acum ziceţi: „Vedem.” Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne.” – Ioan 9:41

Dacă nu vezi nu ești responsabil, dar dacă te lauzi că vezi și nu împlinești potrivit cu ceea ce vezi, atunci ești tras la răspundere. Dacă ți s-a arătat din slava lui Adonai ești responsabil să o dai mai departe. Dacă ți s-a arătat slava lui Adonai și nimic nu se schimbă în tine, mă tem că nu ai prea înțeles ce înseamnă slava LUI.

Fie ca Adonai să ne arate slava Lui doar când vrem să fim responsabili cu lucrurile descoperite, nu doar să avem ”mărturii” cu care ne lăudăm.

Bat Melech בת מלך

Cristina

Lovească-mă cel neprihănit

"Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este binevenită; pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu. Să nu-mi întorc capul de la ea..." - Psalmi 141:5

David înţelegea ce înseamnă a fi neprihănit, tocmai de aceea a putut să spună fără frică "lovească-mă cel neprihănit". El nu suferea de o imagine de sine distorsionată, măcar că avea motive. Era cel mai mic dintre fraţii săi, era atât de neimportant încât tatăl său nici nu l-a pomenit când a venit Samuel să caute printre fiii lui un împărat. David era aşa de sigur pe el şi pe dreptatea lui Adonai, încât iubea pe oricine era de partea lui Adonai. Aşa de mult căuta să fie pe placul lui Adonai, că primea orice mustrare din partea unui neprihănit. Subliniez NEPRIHĂNIT, pentru că nu aş vrea să se înţeleagă că trebuie să primeşti orice mustrare din partea oricui se trezeşte "îndemnat" ... măcar că de cele mai multe ori nu de Duhul lui Adonai.

Este o întâmplare relatată în 2 Samuel 16 când David fugea de fiul său Absalom, iar pe drum este urmărit de Şimei care striga împotriva lui şi îl blestema. David putea să îl ucidă sau să poruncească să fie ucis, dar ceea ce spune te face să înţelegi de ce a putut să se roage "lovească-mă cel neprihănit".

"Atunci Abişai, fiul Ţeruiei, a zis împăratului: „Pentru ce blestemă acest câine mort pe domnul meu împăratul? Lasă-mă, te rog, să mă duc să-i tai capul.” Dar împăratul a zis: „Ce aveţi voi cu mine, fiii Ţeruiei? Dacă blestemă, înseamnă că Domnul i-a zis: „Blestemă pe David!” Cine-i va zice dar: „Pentru ce faci aşa?” Şi David a zis lui Abişai şi tuturor slujitorilor săi: „Iată că fiul meu, care a ieşit din trupul meu, vrea să-mi ia viaţa; cu cât mai mult Beniamitul acesta! Lăsaţi-l să blesteme, căci Domnul i-a zis. Poate că Domnul se va uita la necazul meu, şi-mi va face bine în locul blestemelor de
azi.” David şi oamenii lui şi-au văzut de drum. Şimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David, şi mergând, blestema, arunca cu pietre împotriva lui, şi vântura praf. - 2 Samuel 16:9-13

Măcar că Şimei nu avea dreptate, David lua în considerare posibilitatea ca Adonai să-l fi făcut să zică acele lucruri. În capitolul 19 din 2 Samuel este descris cum Şimei înţelege că s-a înşelat, merge înaintea împăratului şi se pleacă cerându-şi iertare. David îl iartă.

Am încercat mult să ajung la un aşa nivel în umblarea mea cu Adonai, încât să pot să mă rog să mă mustre cel neprihănit. De obicei când sunt lovită (fie de un neprihănit fie de unul cu bârna în ochi) - lovesc înapoi şi de cele mai multe ori constat dezamăgită de mine, că nu cooperez bine cu mustrarea.
Să mă lovească un neprihănit ... De aşa ceva nu ar trebui să mă tem. Un neprihănit nu este nerăbdător să lovească. Un neprihănit nu mă va lovi încât să nu mă mai pot ridica. Un neprihănit mă loveşte nu de dragul de a da în mine ci pentru că vrea să mă vadă că înaintez în umblarea mea cu Adonai ... de dragul Împărăţiei.
Adonai să-mi dea o inimă ca şi a lui David, să recunosc binecuvântarea din spatele mustrării care vine din partea celui neprihănit. Să îmi cercetez inima mai repede decât reacţionez şi mă apăr. Să caut să plac lui Adonai primind ceea ce vine din partea sfinţilor lui, chiar dacă Adonai îi îndeamnă să mă mustre.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Coarnele altarului

Citeam azi dimineaţă versetul 14 din Shemot/ Exod 21: "Dar dacă lucrează cineva cu răutate împotriva aproapelui său, folosindu-se de viclenie ca să-l omoare, chiar şi de la altarul Meu să-l smulgi, ca să fie omorât."

M-a făcut să mă gândesc la structura altarului, mai precis la coarnele altarului. Adonai a poruncit ca altarul pentru arderile de tot să fie făcut cu 4 coarne care să fie dintr-o bucată cu altarul: "În cele patru colţuri, să faci nişte coarne care să fie dintr-o bucată cu altarul; şi să-l acoperi cu aramă." - Exodul 27:2
Din Scrierile Tanach-ului reiese că atunci când cineva era într-o situaţie disperată sau urma să fie omorât, fugea şi se prindea de aceste coarne ca să fie iertat sau cruţat.

"Au venit şi au spus lui Solomon: „Iată că Adonia se teme de împăratul Solomon, şi s-a apucat de coarnele altarului, zicând: „Să-mi jure împăratul Solomon azi că nu va omorî pe robul său cu sabia!” - 1 Împărati 1:51

"Vestea aceasta a ajuns până la Ioab, care luase partea lui Adonia, măcar că nu luase partea lui Absalom. Şi Ioab a fugit la cortul Domnului, şi s-a apucat de coarnele altarului." - 1 Împărati 2:28

"ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat, care a fost vărsat pe pământ, de la sângele neprihănitului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorât între Templu şi altar." - Matei 23:35

Aşa îl văd eu pe Yeshua, ca fiind cornul altarului lui Adonai, de care m-am prins cu toată puterea şi din pricina căruia am primit iertarea. Când cineva se prindea de coarnele altarului, nu primea iertarea pentru că era cineva, ci din pricina coarnelor altarului de care se ţinea. De aceea alerg să-L prind cum spunea Pavel "căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus." (Filipeni 3:12)
Când te prinzi de El, depinzi în totul de mila Lui. Asta cred eu că înseamnă Harul. Să fii conştient că meriţi pedeapsa, dar să te prinzi de coarnele altarului Său şi să implori milă. Harul înseamnă că Adonai, din dragoste pentru Numele Său Cel Sfânt şi din dragoste pentru Yeshua care a devenit cornul altarului pentru mine, măcar că eu merit pedeapsa, mă iartă. În versetul din Shemot 21, Adonai spune însă "Dar dacă lucrează cineva cu răutate împotriva aproapelui său, folosindu-se de viclenie ca să-l omoare, chiar şi de la altarul Meu să-l smulgi, ca să fie omorât". Dacă prin viclenie eu păcătuiesc şi apoi mă duc să mă prind cu mâinile mânjite cu sânge nevinovat, de coarnele altarului, Adonai şi de acolo mă va smulge ca să-mi primesc pedeapsa. Nu trebuie să omor în sens fizic pe cineva dar Ioan spune în 1 Ioan 3:15 "Oricine urăşte pe fratele său, este un ucigaş". De câte ori urăsc pe fratele meu pentru care a murit Mashiach (şi astfel l-a făcut nevinovat) vărs sânge nevinovat.
Dacă nu sunt vinovată de un astfel de păcat pot să merg cu toată îndrăzneala să mă prind de coarnele altarului Sfânt şi să aştept îndurarea lui Adonai şi dacă e a mia oară când mă prind de El.
Dacă în vechime oamenii se prindeau de un altar omenesc şi căpătau îndurare de la oameni supuşi firii pământeşti, cu cât mai mult noi, care ne apropiem de un altar ceresc vom căpăta îndurare de la un Tată perfect care are milă de slăbiciunile noastre.

Bat Melech בת מלך
Cristina

De unde sunt mă rog

Ce sunt eu Adonai fără Tine?
- O casă rămasă-n ruine...
O frunză ce abia se mai ține

Ia cuvintele mele și pune-le împreună,

Tot ce-i pierdut în mine adună,

Și fă-mă surdă la orice minciună.

Fă pașii mei să țintească la căile Tale,

Umple iar toate vasele mele goale,

Și șlefuiește laturile mele inegale.

Înalță-mă la Tine PreaÎnaltule!

Învață-mă să mă închin Dumnezeule!

Ajută-mă să te cunosc Învățătorule!

Căci sunt aici și te aștept,

Din slava Ta să nu mă mai deștept

Și tot ce sunt ... tot... doar spre Tine să îndrept.

Bat Melech בת מלך

Cristina

Ca Admei ... Ca Ţeboimul

De câte ori simt că mă cuprinde deznădejdea cu privire la soarta poporului meu drag Israel, încerc să recit versete care vorbesc despre dragostea lui Adonai pentru ei. Unul din versetele pe care le citesc mai mereu este din Osea 11:8 şi este unul din preferatele mele din Scriptură:

”Cum să te dau, Efraime? Cum să te predau, Israele? Cum să-ţi fac ca Admei? Cum să te fac ca Ţeboimul? Mi se zbate inima în Mine şi tot lăuntrul Mi se mişcă de milă!”

Mi se pare că acest verset descrie foarte bine inima lui Adonai pentru Israel, de aceea mi-e drag.
Totuși, pentru prima dată de când îl citesc mi-am pus întrebarea ”De ce spune Adonai -Cum să-ţi fac ca Admei? Cum să te fac ca Ţeboimul?”- Ce a făcut Adonai acestor două cetăți?
Dacă mergi pe trimiterile din Osea ajungi să înțelegi că întotdeauna Adma și Țeboim sunt menționate alături de Sodoma și Gomora (Gen. 14:2) și chiar dacă nu sunt menționate în pasajul din Gen. 19:12-29, care vorbește de nimicirea Sodomei și Gomorei, se înțelege din pasajul din Deuteronom 29:23, că Adonai a nimicit Adma și Țeboimul împreună cu Sodoma și Gomora.
Deoarece până acum nu prea mi-am bătut capul cu soarta acestor cetăți, nu aveam prea mult habar ce era cu ele, așa că m-am uitat în Enciclopedia Biblică Zondervan, unde se menționează că starea Admei și a Țeboimului nu era chiar atât de decăzută ca și Sodoma și Gomora, dar că le susțineau mereu politic (vezi Gen. 14), că erau un fel de spectatori la imoralitatea care avea loc în Sodoma și Gomora.

Poate că nu am fi în stare să comitem adulter, dar nu ne deranjează să îl vedem adulterul într-un film. Poate că niciodată nu am minți, dar râdem de minciunile altora. Poate că niciodată nu am cânta cântecele de pe MTV dar nu avem nici o problemă să le ascultăm. Poate că niciodată nu ne-am închina la idoli, dar nu avem nici o problemă să ne uităm la filme indiene în care oamenii se închină cine știe la ce demoni. Poate că nu am ucide niciodată un om dar nu avem nici o problemă să ne uităm la alții care ucid. Poate că nu am trăi niciodată cu o persoană de același sex, dar nu avem nici o problemă cu ceea ce fac homosexualii ”doar nu fac rău la nimeni; și ei sunt oameni”. Doar pentru că nu facem lucrurile respective, dar le încuvințăm și nu ne cutremurăm când auzim de ele, nu înseamnă că suntem mai buni decât cei ce le fac.
Adma și Țeboim nu se găseau în starea Sodoei și Gomorei, dar nici nu erau deranjați de ea. A tolera păcatul nu înseamnă sfințenie, a nimici păcatul înseamnă sfințenie. Nu e nici o problemă să trăim cum vrem, dar atunci să nu ne mai zicem urmași ai lui Yeshua că doar facem să fie vorbit de rău Numele Sfânt printre necredincioși. Dacă nu ești lumină, ești întuneric. Adonai a dat totul pentru noi și merită totul nu doar jumătăți de măsură. Dacă vreau să văd lumina trebuie să vin la lumină nu să stau la limita dintre lumină și întuneric.
Adma și Țeboimul au fost nimicite împreună cu Sodoma și Gomora.

”la vederea pucioasei, sării şi arderii întregului ţinut, unde nu va fi nici sămânţă, nici rod, nicio iarbă care să crească, întocmai ca la surparea Sodomei, Gomorei, Admei şi Ţeboimului, pe care le-a nimicit Domnul, în mânia şi urgia Lui” – Deuteronom 29:23

Fraților dacă ne curățim și ne sfințim acum, nu vom fi osândiți odată cu lumea (1 Corinteni 11:32). Ar trebui să vrem atât de mult să plăcem lui Adonai, încât dacă L-ar întrista că eu mă uit la ceva care nu e pe placul lui, mai bine să nu mai privesc nimic niciodată. Nu vorbesc să devenim fanatici, dar fiecare din noi știe că Adonai cere sfințenie de la noi, atunci să facem toate lucrurile potrivit cu Duhul Sfânt care ne-a fost dat, nu potrivit cu firea pământească.

Bat Melech בת מלך
Cristina

"Mă rog în gând"

Vorbeam cu bunica mea şi m-am trezit că folosesc fraza "m-am rugat în gând". Am momente când mă lovesc cuvintele pe care le spun ca şi cum chiar ele ar vrea ca eu să pricep ce spun. Am tot meditat la asta, toată ziua.
Este un principiu Biblic că rugăciunea trebuie rostită. Pornind de la premiza că "prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire" (Rom. 10:10) şi că "moartea şi viaţa sunt în puterea limbii" (Prov.18:21) ajungem la concluzia că rugăciunile trebuie verbalizate. De ce? Adonai cunoaşte gândurile omului, cunoaşte toate lucrurile ascunse şi toate lucrurile vizibile, cunoaşte tot ce a fost, tot ce este şi tot ce va fi în inima oricărui om, atunci de ce nu pot să mă rog în gând? Pentru că este o diferenţă imensă între gând şi cuvânt. Gândurile omului sunt deşarte (Ps 94:11), gândurile lui nu înseamnă nimic concret, nu au aceeaşi putere ca şi cuvintele. În mulți Psalmi, David se roagă ”Doamne, ia aminte la glasul meu, când Te chem!”, măcar că este conștient că Adonai cunoaște gândurile, el nu cere ca Adonai să ia aminte la gândurile lui, ci la glasul lui, la cuvintele pe care le rostește.
În Matei 12:36-37 scrie: "Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.”
Nu vei da socoteală pentru fiecare gând care îţi trece prin cap, deoarece nu ai cum să le controlezi în totalitate. Nu prea îmi place să-l citez pe Martin Luther din pricina antisemitismului de care suferea, totuşi îi dau dreptate când spunea că nu poţi opri păsările să-ţi zboare deasupra capului, dar poţi să le opreşti să-şi facă cuib pe capul tău.
În versetul din Matei scrie că oamenii vor da socoteală pentru ORICE CUVÂNT. Nu sunt întotdeauna responsabilă pentru gândurile mele, dar sunt responsabilă pentru cuvintele mele, deoarece acestea au putere. Atunci logic înseamnă că puterea gândului şi puterea cuvântului meu nu este aceeaşi. Dacă nu sunt responsabilă pentru toate gândurile mele, dar sunt responsabilă pentru orice cuvânt, atunci trebuie să admit că rugăciunea rostită este superioară rugăciunii în gând.

”Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul. Îmi vărs necazul înaintea Lui şi-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui.” - Psalmul 142:1-2

Pot să mă gândesc la Adonai, pot să cuget la căile Lui, dar rugăciunile mele trebuie rostite nu cugetate. Nu cu gândul meu strig către Adonai, ci cu glasul meu.
Îmi povestesc strâmtorarea înaintea Lui, nu pentru că El nu ar ştii, nu pentru că nu era cu mine pe calea care ducea la strâmtorare, nu pentru că nu e cu mine în strâmtorare, ci pentru că El vrea să i le povestesc eu. El vrea ca eu să îi spun cum percep strâmtorarea, cum văd lucrurile de acolo din prinsoarea mea, cum înţeleg eu cu gândirea mea limitată şi cu credinţa mea puţină, cum Îl văd şi cum Îl simt, cum încerc să mă ţin de El chiar dacă ar fi ultimul lucru pe care l-aş ţine vreodată. Nu... nu pentru că nu ar ştii vrea El să audă, nu pentru că nu mi-ar simţi fiecare bătaie a inimii, ci pentru că vrea să înţeleg eu. E un fel de terapie dacă vreţi. Psihologia a înţeles că omul are o nevoie vitală de comunicare, să înţeleagă şi să fie înţeles. Tocmai de aceea psihologii sunt oameni plătiţi să îţi asulte necazurile, să te ajute să înţelegi cum ţi-a influenţat caracterul fiecare experienţă pe care ai trăit-o. Când Îl cunoşti pe Adonai nu mai ai nevoie de psiholog. El te ascultă gratuit şi câteodată, doar să smulgă puţină comunicare reală din partea ta, va crea o "strâmtorare" pentru tine, unde nu mai ai nimic decât cuvinte şi înţelept ar fi să le foloseşti ca să îi comunici starea ta lui Adonai. Nu ai cum să ajungi în depresii dacă vorbeşti cu Adonai. Aşa că povesteşte-i ce simţi şi cum vezi tu lucrurile, chiar dacă ştii că nu vezi corect, nu încerca să împachetezi totul într-un limbaj religios, nici nu te apuca să "proclami" că eşti bine, dacă tu suferi. Strâmtorarea nu va deveni mai puţin strâmtă dacă tu te apuci şi proclami că e loc larg. Nici vorbă! Strâmtorarea este probabil singurul loc în care Adonai te poate opri să vorbeşti cu El. Aşa că vorbeşte!

Bat Melech בת מלך
Cristina

De la capătul pământului...

Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele, ia aminte la rugăciunea mea! De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită, şi zic: „Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine! – Tehillim /Psalmi 61:1-2

Mă gândeam la ce înseamnă aceste cuvinte „de la capătul pământului strig către Tine”. Acesta este un Psalm al lui David şi el era în Israel când l-a scris. Se poate spune orice despre Israel numai că e capătul pământului nu. Sigur nu se referă la o locaţie, ci la o stare. Să fii la capătul pământului ... Eu sunt pământul. Ştiu că de multe ori am ajuns la capătul meu ... la capătul puterilor, la capătul a ceea ce pot, la capătul a ceea ce simt. Fiecare om crede despre el că e nemărginit. Elie Wiesel spunea că „fiecare om e nemuritor câtă vreme trăieşte. Cu o secundă înainte să moară este tot nemuritor. Apoi... Dumnezeu câştigă.” Câtă vreme respir am impresia că nu există o altă stare ... dar sunt situaţii care îţi taie suflarea, ori îţi distorsionează simţirile prin gravitatea lor, ori te duc până în pragul nebuniei. De ce le permite Adonai? Părerea mea este din cauză că altfel nu am ştii că avem un capăt. Că fără El, capătul rămâne capăt, dar cu El capătul e doar un început. Când îţi realizezi capătul, de cele mai multe rezultatul va fi o inimă mâhnită. De câteva zile văd tot mai mulţi oameni care şi-au ajuns la capăt şi rămân doar mâhniţi de crunta realizare că sunt limitaţi, neputincioşi în faţa circumstanţelor. Dar circumstanţele au fost create nu doar să-ţi deschidă ochii pentru ca să-ţi vezi limitele, ci să te facă să strigi. De la capătul tău trebuie să strigi către singurul care poate să îţi lărgească teritoriul acolo unde pământul tău s-a sfârşit. Trebuie să strigi către Cel care ţi-a creat pământul. Când ţi-ai ajuns la capăt nu există rugăciuni călduţe, de acolo strigi cu toată disperarea. Cei mai mulţi strigă la stânca înaltă din faţa lor ca să se mute, obosesc dar nu se lasă - nici ei, nici stânca. David nu a strigat la stâncă, a strigat la Cel care a făcut stânca. Când îţi vezi capătul, numai putere să mai urci un munte înalt nu ai. Cel mai uşor ţi-ar fi să vorbeşti muntelui să se mute din calea ta ... dar Cel care l-a pus acolo, l-a pus cu un motiv. Vrea să te urce pe înălţimile tale. El să te urce. Şi de acolo, de sus, să înţelegi că acolo unde te sfârşeşti tu, El doar începe.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Tot ce are suflare, să laude pe Domnul!

M-am trezit azi mult prea târziu, cu o durere de cap şi cu Tehillim/Psalmul 150 în minte. De obicei mă trezesc cu o senzaţie de "offffffffffff" în minte, dar azi Baruch HaShem, m-am trezit cu acest Psalm.

Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Dumnezeu în Locaşul Lui cel sfânt, lăudaţi-L în întinderea cerului, unde se arată puterea Lui! Lăudaţi-L pentru isprăvile Lui cele mari, lăudaţi-L, după mărimea Lui nemărginită! Lăudaţi-L cu sunet de trâmbiţă, lăudaţi-L cu alăuta şi harfa! Lăudaţi-L cu timpane şi cu jocuri, lăudaţi-L, cântând cu instrumente cu coarde şi cu cavalul. Lăudaţi-L cu chimvale sunătoare, lăudaţi-L cu chimvale zângănitoare! Tot ce are suflare, să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!

Imediat m-am gândit ... sau mai bine zis am mormăit "oy, Adonai vrei să mă trezesc să te laud în starea asta? Asta vrei să-mi spui?" - n-am stat să meditez prea mult şi m-am întors pe cealaltă parte să dorm mai departe. Doar că slujesc unui Dumnezeu care nici nu doarme nici nu dormitează (Ps 121:4) aşa că am început să mă gândesc. Ce am priceput eu din asta? În Psalmul menţionat mai sus se înşiră tot felul de instrumente cu care să fie lăudat HaMelech şi am auzit de nenumărate ori muzicieni folosind aceste versete înainte să cânte. Până azidimineaţă eram de acord că se referă la muzică, dar apoi m-am gândit că asta ar însemna HaShem poate fi lăudat doar de cei cu talent muzical, iar asta e o aberaţie. Eu nu cred că acest Psalm se referă la muzică atât cât se referă la un principiu, acela de a-L lăuda pe Adonai. Dacă trâmbiţă ai, cu trâmbiţa laudă-L, dacă alăută ai primit, cu ea să-L lauzi, dacă nu ţi-a fost dat talentul să cânţi la un instrument muzical dar ai picioare, laudă-L cu jocuri, dacă nu ai picioare şi ai doar mâini, cu ele loveşte 2 talere unul de altul (chimval) spre slava lui Adonai şi e primită, iar dacă nimic, nimic din ce eşti în trup nu poate să fie folosit să-L laude pe El, atunci este scris că tot ce are suflare să-L laude: respiră spre slava Lui şi o să fie primit! Nu sunetul pe care îl scoţi are importanţă, oricât de mulţi "talentaţi" ar veni să-ţi spună opusul. Nu cât de tare strigi, nu cât de frumos cânţi, nu cât de şcolat eşti, ci cât de bine foloseşti aceste "instrumente" spre slava lui Adonai.
Oricât de bine ai cânta, fii sigur că Adonai are parte de talente desăvârşite din partea îngerilor, aşa că nu e interesat de profesionalismul tău. Oricât de mult ai cunoaşte, este ridicol în comparaţie cu Cel care este Omniştient. Oricât de bine ai vorbi niciodată nu ai să poţi rosti cuvinte care să creeze o lume, aşa că nu contează cât de bine vorbeşti. Şi dacă crezi că eşti ceva din cauză la "instrumentul" care ţi-a fost dat, într-o zi vei înţelege că lauda şi închinarea nu are a face cu 10 ore de repetiţie pe săptămână, ca să sune bine duminica. Într-o zi va sta Pavel şi Sila şi cântarea lor care a dărâmat zidurile închisorii (Fapte 16:25) şi va străluci în comparaţie cu "profesionalismul tău". Dacă crezi că eşti ceva din cauză că vorbeşti bine, într-o zi va sta un om bâlbâit în faţa ta, pe nume Moshe/Moise, care măcar că nu avea vorbirea uşoară(Shemot/Exod4:10), era prietenul lui Adonai.
Până azi am crezut că acest Psalm vorbeşte despre instrumente, azi am înţeles că e vorba de Adonai şi că El merită să fie lăudat cu orice ai avea, oricât de mult sau oricât de puţin ar părea în ochii oamenilor, măcar că eu cred că unii respiră mai bine spre slava lui Adonai decât 10 "formaţii de laudă şi închinare". Adonai se bucură de lauda oricui - nu de spectacol.
Dacă ar fi vorba de sunetul pe care îl scoţi, dacă accentul ar fi pe asta, atunci Pavel nu s-ar mai fi obosit să scrie în 1 Corinteni 13:1: "Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor." Accentul nu e pus pe instrument, accentul e pus dragostea cu care te slujeşti de instrumentul dat. Pentru Adonai, lauda fără dragoste (prin laudă a se înţelege orice aduce slavă lui Adonai, nu neapărat muzica) este doar zgomot.

Bat Melech בת מלך
Cristina