Tefillin

După a 10-a întrebare de genul "ce e cutiuţa aia pe care şi-o leagă evreii pe frunte?" - am hotărât să răspund prin postarea de azi.
Cutiuţa, sau mai corect cutiuţele, deoarece sunt 2 - de aici şi forma de plural a cuvântului - se numesc Tefillin şi reprezintă probabil unul din obiectele mele preferate din Iudaism. Tefillin vine de la cuvântul tefillah (rugăciune) şi a fost incorect tradus - filacteră (filacterii) care înseamnă talisman sau amuletă şi nu are nimic a face cu Tefillin.
Adonai a poruncit copiilor lui Israel (în ebr. bnei - fiilor, de aceea doar bărbaţii folosesc Tefillin în rugăciune, cu excepţia unor denominaţiuni ca şi reformaţii şi conservatorii) să-şi pună Legea Lui ca şi semn de aducere aminte, să aibă constant înaintea ochilor poruncile care să le amintească să nu păcătuiască:

Să-ţi fie ca un semn pe mână şi ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochii tăi, pentru ca legea Domnului să fie totdeauna în gura ta; căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt. - Shemot/ Exod 13:9

Să-ţi fie ca un semn pe mână şi ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochi; căci prin mâna Lui atotputernică ne-a scos Domnul din Egipt.” - Shemot/ Exod 13:16


Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini, şi să-ţi fie ca
nişte fruntarii între ochi. Devarim/ Deuteronom 6:8

Puneţi-vă dar în inimă şi în suflet aceste cuvinte pe care vi le spun. Să le legaţi ca un semn de aducere aminte pe mâinile voastre, şi să fie ca nişte fruntarii între ochii voştri. - Devarim/ Deuteronom 11:18

Evreii şi-au făcut deci Tefillin, care este format din două piese - shel yad (pentru mână) şi shel rosh (pentru cap). Acestea conţin versete din Torah, prinse cu fâşii de piele de animal kosher/curat, care permit legarea lor pe braţ şi pe frunte. Tefillin se foloseşte doar la rugăciunea de dimineaţă din timpul săptămânii. Nu se poartă de Shabbat şi la Moadim (Sărbătorile evreieşti poruncite de Adonai), deoarece se consideră că Tefillin trebuie să fie un semn care să amintească de poruncile lui Adonai, iar zilele poruncite sunt un semn prin existenţa lor, deci nu este nevoie de Tefillin.
Se spune binecuvântarea pentru Tefillin shel yad, apoi se leagă pe mâna stângă, lângă inimă, ca Torah să fie împlinită din inimă nu din obligaţie. Dacă persoana care îşi leagă Tefillin este stângace, atunci Tefillin se leagă pe braţul drept, pentru că este un text în Talmud care spune că Tefillin trebuie legat pe braţul slab al persoanei care îl foloseşte ca să-şi amintească de faptul că Adonai este puterea lui.
Deoarece este scris "să-ţi fie ca un semn pe mână" se deduce că Tefillin shel yad nu trebuie să fie un semn şi pentru ceilalţi, doar pentru tine, de aceea după ce Tefillin este legat, de obiecei evreii îşi trag cămaşa sau Tallit-ul peste cutia care conţine Klaf-ul (pergamentul scris cu versete din Torah, dinăuntrul cutiei).
Se spune binecuvântarea pentru Tefillin shel rosh apoi se poziţionează între ochi, pe frunte. Tefillin shel rosh este mai deosebit deoarece are inscripţionat pe cutie, în părţile laterale litera ש
care întotdeauna pus pe un obiect evreiesc înseamnă Numele lui Adonai שדי Shadai -Atotputernic. Pe o parte litera ש are 3 "braţe" - litere ו, iar pe cealaltă are 4. Al 4-lea ו Îl reprezintă pe Mashiach şi descoperirea Împărăţiei lui Elohim. Fără să ştie evreii Îl poartă pe Yeshua între ochii lor, măcar că deocamdată nu pot să vadă că El este Mashiach.
Tefillin shel rosh aminteşte de mitra purtată de Cohen HaGadol (Marele Preot) şi de coroana lui David HaMelech (Împăratului David).
În Iudaism, Tefillin este considerat un semn între evreu şi HaShem la fel cum verigheta este un semn între soţ şi soţia lui.
Ştim că se purta Tefillin şi pe vremea lui Yeshua din versetul din Matei 23:5 în care scrie despre fariseii care îşi făceau Tefillin mai deosebit ca să iasă în evidenţă "Toate faptele lor le fac pentru ca să fie văzuţi de oameni. Astfel, îşi fac filacteriile late, îşi fac poalele veşmintelor cu ciucuri lungi".

Subiectul pe care l-am abordat este vast şi mi-ar lua mult timp să îl prezint amănunţit, de aceea am scris cât de concis se poate.
Postarea de azi nu este menită ca să "inspire" pe cineva să analizeze "vai cât de încuiaţi sunt evreii", nici să vă chinuiţi prea tare să căutaţi să îmi trimiteţi versete despre cum aceste lucruri nu sunt valabile, am scris postarea de azi ca să-l citez pe fratele Pavel "să nu vă socotiţi singuri înţelepţi" ci să daţi dovadă de respect pentru crezul altora, crez care este susţinut de aceeaşi Scriptură pe care o folosesc şi creştinii.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Ochi ce nu văd şi urechi ce nu aud

„Fiul omului, tu locuieşti în mijlocul unei case de îndărătnici, care au ochi să vadă şi nu văd, urechi de auzit şi n-aud; căci sunt o casă de răzvrătiţi. - Ezechiel 12:2

La ce bun să ai ochi, dacă nu îi foloseşti? Dacă alegi să-ţi foloseşti ochii să vezi doar nelegiuire şi răutate, dacă îţi place mai bine să vezi profanul decât ce este sacru şi la urmă ajungi să strigi indignat "unde este Dumnezeu?", dă-mi voie să-ţi spun că intri în categoria orbilor care au ochi dar nu văd. Singur îţi întinezi ochii şi apoi te mai miri că ochii tăi deja murdăriţi nu pot să-L vadă pe Adonai. Dar nici nu ai cum ... Poţi să-L vezi doar "dacă vei despărţi ce este de preţ de ce este fără preţ" (Ieremia 15:19). Dacă ochii tăi văd şi un film la care nu ar trebui să te uiţi şi apoi te duci şi citeşti din Scriptură, ce anume crezi că poţi să vezi? Poate ai impresia că a te uita la Harry Potter este ceva inofensiv, dar exact cum nu e inofensiv să te uiţi la un film interzis minorilor pentru că ştii că lui Adonai nu îi place, am veşti pentru tine: nici vrăjitoria nu-i place la fel cum nu-i place pornografia. Simte-te la fel de liber să te uiţi la Harry Potter şi la Lord Of The Rings cum te-ai simţi dacă te-ai uita la pornografie - Adonai le vede pe amândouă la fel.
Am stat de vorbă cu aşa zişi căutători de adevăr, care susţin că ei l-au căutat pe Adonai, dar nu l-au găsit. Dacă îţi iroseşti viaţa privind la tot ce neagă existenţa lui Adonai, cum anume îţi închipui că ai să poţi să-L vezi? Dacă ai urechi şi le întrebuinţezi să asculţi bârfe, erezii şi muzică ce neagă tot ce este sacru, de ce te mai plângi că nu-L auzi pe Adonai?
Poate pentru că te simţi liber să te uiţi la ce vrei şi să asculţi ce vrei, crezi că eşti oarecum superior muritorilor de rând închişi la minte care sunt atât de legalişti încât nici măcar nu se uită la Lord Of The Rings, iar apoi, tot cu aceeaşi atitudine superioară, mai şi dispreţuieşti încredinţarea lor. Dă-mi voie să te întreb "te-ai gândit mult până când ai ajuns la aceste concluzii?" Dacă da, atunci mă tem că avem păreri diferite în ce priveşte valabililitatea Cuvântului lui Adonai. Sfinţenia lui Adonai este aceeaşi în veci şi cerinţa de a fi sfinţi cum El este Sfânt, încă stă în picioare.
Dacă vrei să-L vezi pe Adonai trebuie să-ţi curăţeşti ochii, să ţi-i vindeci de toate lucrurile pe care ai ales să le priveşti. Dacă vrei să-L auzi, trebuie să-ţi sfinţeşti urechile, să ţi le antrenezi să asculte lucrurile lui Adonai, ca să poate să recunoască glasul Lui şi să nu mergi după un străin.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Vreau ...

Vreau să Te descriu - nu găsesc cuvintele,

Vreau să Te cânt - nu-Ţi ştiu notele,

Vreau să Te pictez - nu există culorile

Vreau să mi te imaginez - mi-s prea mici visele.

Vreau să mă închin - n-am decât lacrimile,

Vreau să te cuprind - îmi opresc mâinile...

Vreau să Te-nţeleg - n-am resursele

Vreau să Te strig ... îmi auzi şoaptele?

Din câte vreau şi câte sunt

Tu-mi rămâi cer chiar de eu sunt pământ

Şi chiar de câte vreau aproape m-au înfrânt,

Tot îmi doresc inima să-Ţi încânt!

Bat Melech בת מלך

Cristina

Domnul a făcut marginile pământului

„Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: „Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu?” Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. - Isaia 40:27-29

Să îl citez pe Ion Creangă "nu ştiu cum sunt alţii, dar eu când mă gândesc..." la unele momente din viaţa mea, ştiu că am ajuns să gândesc că poate Adonai nu mă vede, sau că trece cu vederea dreptul meu. Binenţeles că înţelegerea mea era limitată ori de durere, ori de deznădejde, ori de dezamăgire, că mă simţeam în felul acela deoarece voiam ca El să facă lucrurile în timpul meu.
"Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul a făcut marginile pământului." - am citit de multe ori textul acesta dar niciodată nu cred că am priceput care e rostul acestei fraze în contextul deznădejdii lui Iacov. Putea să spună "dar te înşeli Iacove, Eu te văd" sau "vezi lucrurile aşa pentru că suferi" sau să formuleze oricum altcumva, dar cum îmi schimbă mie perspectiva cuvintele "Domnul a făcut marginile pământului" când eu mă simt ascunsă dinaintea lui Adonai? Ăsta e lucrul esenţial care trebuie să îl cunosc eu când simt că Adonai nu mă mai ascultă? Că El a făcut marginile pământului?
Concluzia la care am ajuns este că Adonai spune totul cu această frază. Dacă El a făcut marginile pământului, atunci El a făcut marginile oricărui lucru de pe pământ, deci marginile mele. Când Iacov, sau eu, sau oricine, ajunge să spună: „Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu?” -Adonai dă har pentru că ştie că eşti sau sunt mărginită în gîndire, de aceea eu nu pot să văd cum stau lucrurile de fapt.
Nu e uşor să fiu limitată de toate, mai ales de mine, să merg măcar că nu ştiu unde, să zbor măcar că nu am aripi şi nu ştiu ce mă ţine, să cred măcar că nu văd nimic, să sper în venirea a ceva ce nici nu ştiu cum va fi deoarece nu s-a suit la inima omului să priceapă, să mă lupt cu arme nevăzute împotriva la lucruri nevăzute, să mă rog la un Dumnezeu pe care nu îl văd şi totuşi să cred cu toată inima mea că El este lângă mine ... nu am nevoie să văd mnuni mai mari decât atât. E supranatural totul măcar că eu sunt firească şi limitată. Tocmai pentru că Adonai a făcut marginile pământului şi marginile mele, trebuie să cunosc un Adevăr care să treacă peste limitele mele: "El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin." Dacă eu am obosit de mine, nu înseamnă că El a obosit, doar pentru că eu mă simt ostenită, El nu are cum să ostenească ... priceperea Lui este nepătrunsă de mintea mea mărginită. Poate că eu am obosit să alerg în nevăzut, dar El nu e ca mine, acolo unde nu este nimic El vede potenţial pentru că "tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd." (Evrei 11:3). Poate că eu mă pierd în nevăzut, poate până acolo că am impresia că nici El nu mă mai vede, dar ştiu că atunci se pregăteşte să creeze ceva. El cheamă
lucrurile care nu sunt ca şi cum ar fi. (Romani 4:17)
Ştiu că tot ce e logic din mine, respinge logica Lui, tocmai de aceea nu pot pătrunde priceperea Lui, dar ştiu că acolo unde am obosit El dă putere şi acolo unde eu sunt gata să cad în leşin El îmi măreşte puterea. Cred că El mă seacă de puterea pe care cred că o am atunci când fac lucrurile în puterea mea, ca să-mi dea puterea Lui.
Aceasta este minunea pe care o trăiesc în fiecare zi ... că deşi în natural am toate motivele să fiu obosită sau să renunţ la tot ce mi-a promis, El îmi dă putere nouă în fiecare zi. Baruch Atah Adonai sheli!

Bat Melech בת מלך
Cristina

În numele unui proroc...

Cine vă primeşte pe voi Mă primeşte pe Mine; şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Cine primeşte un proroc, în numele unui proroc, va primi răsplata unui proroc; şi cine primeşte pe un om neprihănit, în numele unui om neprihănit, va primi răsplata unui om neprihănit. Şi oricine va da de băut numai un pahar de apă rece unuia din aceşti micuţi, în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.” - Matei 10:40-42

Să primeşti pe un "purtător de Yeshua", adică pe unul care a fost cumpărat cu Sânge Sfânt, are aceeaşi autoritate, aceeaşi însemnătate cu Cel pe care Îl poartă în inimă.

Mă gândeam cu ce se compară asta ... primul lucru la care m-am gândit este la ceva reprezentativ pentru o ţară, cum ar fi moneda naţională sau steagul ... Când un soldat moare pentru ţara sa, familia sa primeşte un steag din partea statului care să reprezinte cauza pentru care a murit. Când un sportiv câştigă o medalie pentru ţara sa, nu se onorează vreo persoană politică, ci steagul ţării respective. Dar nu cred că urmaşii lui Yeshua sunt asta.

Apoi m-am gândit că poate sunt o replică. O replică este o reprezentare a unei lucrări existente care să-ţi amintească de original. Nu cred că suntem nici asta.

Cred că mai degrabă suntem reprezentanţi, adică persoane împuternicite să acţioneze în Numele lui Yeshua, noi reprezentăm un stat în alt stat, adică Împărăţia lui Adonai în această lume.

Să te atingi de un reprezentant al cuiva este ca şi cum te-ai atinge de cel pe care el îl reprezintă. Să onorezi pe un reprezentant este ca şi cum l-ai onora pe cel pe care-l reprezintă. Dacă îi onorezi pe cei pe care Yeshua i-a umplut cu Duhul Sfânt, adică pe sfinţi - Îl onorezi pe El. Probabil că Îl preţuieşti pe Yeshua în măsura în care îi preţuieşti pe sfinţii Lui... deschide-mi ochii Adonai!

Cine primeşte pe un proroc are răsplata unui proroc. Cine primeşte sau ajută pe un proroc are aceeaşi răsplată ca şi prorocul pe care l-a ajutat. Cine primeşte pe un om neprihănit, are răsplata unui om neprihănit. Nu înseamnă că dacă îl ajuţi pe un proroc, prorocul te răsplăteşte sau dacă ajuţi un neprihănit, neprihănitul te răsplăteşte. Dacă ajuţi şi un păgân el te va răsplăti. Nu cred că acesta este înţelesul acestor cuvinte. Cred că dacă ajuţi un evanghelist, vei primi răsplata ca şi cum tu ai fi evanghelizat, dacă ajuţi un proroc primeşti răsplata ca şi cum tu ai fi prorocit, dacă ajuţi un mângâietor este ca şi cum tu ai fi mângâiat, etc. (Nu trebuie cineva să fie de acord, dar eu asta cred că înseamnă. Adonai să mă lumineze dacă mă înşel.)

Yeshua promite că nu ne vom pierde răsplata dacă îi vom ajuta, chiar şi cu un pahar de apă. Vreau să vă încurajez ... ajutaţi pe cei ce vă slujesc, binecuvântaţi pe cei ce "vă hrănesc" nu ca şi cum ei ar avea nevoie de dărniciile noastre, Adonai se poate îngriji de ei, dar e pentru binele nostru, pentru binecuvântarea noastră.

Bat Melech בת מלך

Cristina

Cum a trecut ziua mea....

M-am trezit în jurul orei 7:30 (poate că nu sunt cele mai bune cuvinte să încep postarea asta ... dar aşa a început) fără nici un chef. Ştiam că urmează să mergem într-un sat să evanghelizăm oameni. Îmi era somn, îmi era frig şi numai chef de umblat prin zăpadă, la temperaturi scăzute şi să vorbesc zâmbitoare despre Adonai nu aveam. Dar în fine ... am mers.
Trebuie să mărturisesc că de multă vreme nu am mai avut un timp aşa fain într-un loc care nu era în imaginaţia mea. Cred că binecuvântările se ascund în încercări - sau frig în cazul meu ... dar mă bucur că Adonai mă surprinde.

Am vorbit cu oameni despre El, dar mai mult decât orice ne-am bucurat de un soare şi o zăpadă care azi nu s-au distrus una pe alta. Câteva poze să vă dea o idee ...

Nu am permis dar am condus... (staţi liniştiţi nu pe şosea)

M-am şi lăsat condusă ...








Probabil că v-aţi aştepta la vreo mărturie despre cum a schimbat Adonai viaţa unui om azi ... well, aşa a şi fost. A schimmbat atitudinea mea, nu am mai bombănit cât în bombănesc eu când mi-e frig şi m-am bucurat de ce a creat Adonai. Baruch Atah Melech sheli! Todah!

Bat Melech בת מלך

Cristina

Mesaj pentru cititorii blogului Bat Melech

Nu scriu postarea asta cu vreo urmă de nostalgie şi nici măcar pentru că unii sărbătoresc peste puţin, sfârşitul anului. Scriu pentru că oarecum mă simt datoare să mulţumesc celor care şi-au luat timp să citească gândurile, părerile şi simţămintele mele. Sora mea spunea că mă fac vulnerabilă prin faptul că îmi expun în mod public trăirile ... S-ar putea, dar nimeni nu aprinde o lumină ca să o ascundă sub obroc, nu că lumina mea ar fi mai specială, dar dacă mi-a fost dată (fie cum a fi ea) sunt datoare să o las să fie văzută. Sper că dincolo de mine se vede Adonai. Sper că dincolo de cuvintele mele înşirate aiurea se vede Cuvântul Lui. Sper că dincolo de simţirile mele, am inspirat o fărâmă de dorinţă în cineva să se apropie mai mult de Adonai.
Apropo de sora mea ... hmmm ... ţin să-i mulţumesc lui Yeshua din ea că nu conteneşte să mă încurajeze. Probabil că ea e cel mai fidel cititor al acestui blog. Emanuela, dacă citeşti asta, să ştii că te iubesc mult şi apreciez tot ce faci pentru mine. Un rabin spunea că un om înţelept nu are neapărat răspunsuri înţelepte ci întrebări înţelepte. Fără întrebările tale nu aş fi ajuns la multe din concluziile mele. Mulţumesc...
Mulţumesc celor care urmariţi blogul meu şi pentru toate comentariile care m-au încurajat sau provocat.
Mulţumesc şi celor care aţi fost frustraţi de postările mele, jigniţi de crezul meu până acolo încât v-aţi pus inima să mă mustraţi cum aţi ştiut mai bine ... datorită vouă am mers mai departe :), datorită vouă mi-am exersat răbdarea şi cumpătarea mai mult decât de obicei, mulţumesc.
Dar mai presus de tot trebuie să îi mulţumesc lui Adonai (Baruch Hu) pentru răbdarea cu care mă învaţă derech HaShem. Mulţumesc că măreţia Ta este arătată prin faptul că până şi mie poţi să-mi dezvălui lucrurile sfinte, îţi mulţumesc că mă aveai în minte când ai ales lucrurile nebune ale lumii ca să le faci de ruşine pe cele înţelepte. Baruch Atah Tzur sheli!

Bat Melech בת מלך
Cristina

Nu sunteţi sub Lege, ci sub har

Aseară aşteptam să înceapă o întâlnire şi pentru că nu prea îmi găseam locul am început să citesc. Am deschis la întâmplare Biblia, la cartea Romani. Mi s-au oprit ochii asupra versetului 14 din capitolul 6.

Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.

Acesta este versetul preferat al celor autoproclamaţi "LIBERI", cu care argumentează împotriva "LEGALIŞTILOR" ca mine. Da, nu mă deranjează să o spun. Poate că eu şi un "LIBER" înţelegem lucruri diferite prin aceasta, dar for argument's sake, să zicem că da, sunt legalistă.
Ce înseamnă acest verset? Că Pavel ne-a dat "dezlegare" de Lege? Că dacă am încredinţarea că un lucru nu-mi este păcat, atunci sunt liberă să-l fac? Că dacă eu sunt încredinţată că să nu minţi este păcat doar în anumite circumstanţe, a minţi este mai puţin păcat din cauza încredinţării mele? Desfinţează acest verset Legea?
În 1 Corinteni 4:6, Pavel să nu trecem peste ce "este scris", deci să luăm aminte la ce este scris şi nu la ceea ce îmi închipui că scrie.
Ştim în adevăr că Yeshua a venit să ne mântuiască de păcat, nu de Lege ... altfel Jertfa Lui ar fi una defectă. Problema omului nu era că este prea îngrădit de Lege şi nevoia lui nu era ca cineva să vină să rupă gardul ca să trăiască omul "liber". Problema omului era păcatul care îl despărţea de Adonai. Trebuie să fiu liber de Lege sau liber de păcat?
Versetul din Romani 6:14 spune că păcatul nu mai stăpâneşte asupra noastră, pentru că suntem sub har, nu sub Lege.
Legea nu a fost dată să mântuiască pe nimeni, nici să dea viaţă veşnică nimănui, căci este scris "Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu." Efeseni 2:8
Dar dacă Adonai ştia că într-o zi va trimite harul, atunci pentru ce a mai dat Legea, ca să provoace certuri şi neînţelegere? Cred că Adonai este "un pic" mai mare decât atât.
Legea a fost dată ca să mă înveţe ce este păcatul, căci fără Lege nu aş fi ştiut ce este păcatul (Romani 7:7). De pildă, nu aş fi ştiut că e păcat să furi dacă Legea nu mi-ar fi spus "să nu furi" (Exod 20:15). Legea nu îmi spune doar ce este păcatul dar îmi spune şi pedeapsa pentru fiecare păcat. Aici intervine harul, nu ca să mă lase să fur în voie, ci să ia pedeapsa în locul meu. Yeshua, prin moartea şi învierea Lui, a făcut posibil acest lucru. El nu a desfinţat Legea care mă lega să păcătuiesc şi mă condamna, ci doar a luat pedeapsa în locul meu. Harul nu a fost dat să îmi creeze mie mai multă libertate de a păcătui, ci mai multă libertate ca să NU păcătuiesc.
Cine păcătuieşte este de la diavolul negreşit (1 Ioan 3:8), adică cine trăieşte în păcat şi rămâne în păcat pentru că are încredinţarea că păcatul lui este îngăduit. Asta înseamnă că dacă mai păcătuieşti vreodată, s-a terminat totul? Nu. Dacă se întâmplă (adică accidental) să păcătuiesc, harul intervine pentru mine în meritul Celui care a suferit pedeapsa în locul meu.
Harul nu distruge Legea şi nici nu are cum. Harul ia în locul meu pedeapsa pe care mi-o dă Legea, dar Legea rămâne acolo ca să mă înveţe ce este păcat şi ce nu.
Dacă înţeleg harul, atunci nu mai vreau să păcătuiesc din dragoste pentru Cel care mi-a dat harul şi deci păcatul nu mai are putere asupra mea, nu din pricina Legii care condamnă păcatul din viaţa mea, ci din pricina harului care a luat pedeapsa mea şi a dat-o lui Yeshua.
"Legea este duhovnicească, iar eu pământesc" spunea Pavel (Romani 7:14) şi atunci dacă Legea este desăvârşită, dată de Adonai şi harul este desăvârşit şi dat de Adonai, cum se împacă astea două?
Legea reprezintă dreptatea lui Adonai. Este scris că ochii Lui sunt atât de curaţi nu pot să vadă nelegiuirea (Habacuc 1:13). Legea este fixă, nu se schimbă după situaţie, nu ţine cont de intenţiile pe care le-ai avut, nu ţine cont de nimic decât de ce este scris. Legea este de neînduplecat.
Harul în schimb reprezintă dragostea lui Adonai. Harul nu e fix, harul e viu. Se măreşte, se înmulţeşte, trăieşte. Harul este Yeshua care intervine atunci când Legea acuză păcatul din mine şi nu distruge Legea ci doar ia pedeapsa pe care Legea o dă şi o poartă El.
Exemplul cel mai bun de cum lucrează Legea şi harul împreună este în pilda lui Yeshua din Luca 13:6-9
"El a spus şi pilda aceasta: „Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, şi n-a găsit. Atunci a zis vierului: „Iată că sunt trei ani, de când vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba?” „Doamne”, i-a răspuns vierul, „mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur, şi am să-i pun gunoi la rădăcină. Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia.”
Yeshua este Harul care merge înaintea Judecătorului şi mai cere timp ca să mai lucreze în mine.
Legea este bună. Fără Lege aş păcătui şi nici nu aş şti şi nici nu mi-ar păsa că mă îndepărtează de Adonai. Dar ca să nu spună cineva "eu sunt prea păcătos şi pentru păcatul meu nu mai este iertare" - A fost dat harul. Harul nu schimbă ceea ce este păcat şi ce nu. Adonai nu este confuz cu privire la principiile Sale, păcatul rămâne păcat şi pentru păcat există pedeapsă potrivit cu Legea.
Căci Eu sunt cu tine, zice Domnul, ca să te izbăvesc; voi nimici pe toate neamurile printre care te-am risipit, dar pe tine nu te voi nimici; te voi pedepsi cu dreptate, nu pot să te las nepedepsit.” -
Ieremia 30:11

Dar mulţumiri fie aduse lui Adonai că potrivit cu harul nu mai sunt sub pedeapsa Legii ci în dragostea care ia pedeapsa în locul meu.

Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. Romani 8:3-4

Bat Melech בת מלך
Cristina

„Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!”

Duminică dimineaţa, am auzit un mesaj despre credinţă a Pastorului Rareş Călugăr. Deşi au fost citite multe versete, eu m-am blocat la astea ... „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!” Marcu 9:24b

În context este vorba despre un tată disperat care merge la Yeshua să ceară eliberare pentru fiul său. Yeshua îi răspunde „Tu zici: „Dacă poţi!”… Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!”
M-am tot gândit la versetele astea. Yeshua nu îi răspunde „dacă tu crezi că Eu pot totul, atunci...” – nu, Yeshua îl corectează în exprimare ca omul să înţeleagă că nu e vorba despre cât poate El să facă, nu asta determină minunea în viaţa unui om, minunea sau cât poate El să facă, este limitat de măsura de credinţă pe care o are omul. Ce înseamnă asta? Să mă strofoc, să meditez până când ajung la măsura unui grăunte de muştar şi atunci să strig repede „hai Doamne, fă că acuma cred!”? Nicidecum. Credinţa presupune acţiune. Credinţa nu este o stare, credinţa este un stil de viaţă. Credinţa înseamnă să rămâi credincios. Chiar şi atunci când nu mai crezi ... sau nu mai simţi că eşti în stare să crezi. Omul care a mers la Yeshua a strigat „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!” Ce înseamnă asta? Păi ori crezi ori nu crezi, nu? NU.
Cred pentru că ştiu cine este Cel care poate totul, dar asta înseamnă că nu mai am îndoieli cu privire la nimic, că înţeleg totul, că nu mai trăiesc momente de confuzie totală? Poate că doar eu sunt aşa, dar eu am îndoieli cu privire la multe lucruri, nu înţeleg totul şi trăiesc momente de confuzie, dar asta nu schimbă cu nimic faptul că eu cred împotriva oricărei necredinţe care este în mine. În timp ce o parte din mine strigă „cred Adonai că Tu poţi totul” o altă parte din mine strigă „dar ai să faci asta pentru mine?” ... atunci trebuie să aleg ca omul din întâmplare să merg la Yeshua şi să-i cer ca acolo unde necredinţa mea este mai mare decât credinţa, să mă ajute ... să dea har acolo unde mă lasă puterea de a crede, să creadă împreună cu mine, să ajute necredinţei mele. Trebuie să fac ca şi Avraham care „Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut...” (Romani 4:18)
E uşor să crezi când ai toate motivele ... dar mai crezi când nu mai ai nimic? Nu înseamnă că Avraham nu avea motive să se simtă deznădejde, dar a crezut împotriva oricărei necredinţe ... Tot aşa, din deznădejde trebuie să ceri puterea să mai nădăjduieşti, din necredinţă trebuie să ceri puterea să mai crezi, din frică trebuie să ceri curaj, să faci ceva măcar că toate te îndeamnă să te opreşti, să crezi măcar că încă nu ai nimic palpabil să susţină credinţa ta, că Cel care a făcut promisiunea este Credincios! Să strigi ca omul disperat, „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!”

Bat Melech בת מלך
Cristina

În meritul Unui Singur Om

"De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit… "

"Dacă deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel unul singur, care este Isus Hristos!) …Astfel dar, după cum printr-o singură greşeală, a venit o osândă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa. Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi." - Romani 5:12, 17-19

Adam a păcătuit. Păcatul lui a făcut ca toţi cei care au venit după el să fie decăzuţi în acelaşi fel ca şi Adam în ochii lui Adonai.
O singură acţiune a unui singur om a afectat toată omenirea. Prin neascultarea lui toţi suntem neascultători.
Dar acest lucru nu este corect. Eu nici măcar nu eram proiectată când a păcătuit Adam, ca Adonai să mă vadă păcătoasă din cauza lui Adam care a trăit cu mii de ani în urmă. Dar acţiunile unui singur om afectează generaţiile de după.
Avraham a crezut pe Adonai şi acest lucru i-a fost socotit neprihănire. O singură acţiune a unui singur om a fost destul ca toţi cei născuţi din coapsele lui Avraham să fie binecuvântaţi din pricina lui Avraham.

Nu este corect ca toţi să fim păcătoşi din pricina unui singur om. Nu este corect ca toţi evreii să fie binecuvântaţi din pricina unui singur om. Şi cu siguranţă nu este corect ca prin ascultarea unui singur Om, cei mulţi să fie făcuţi neprihăniţi. Nu este corect ca eu să am aceeaşi răsplată ca şi Cel care de fapt merită răsplata, dar aşa face Adonai lucrurile.

Dacă îmi este uşor să cred că din pricina păcatului lui Adam, eu sunt păcătoasă, atunci cu atât mai mult trebuie să cred că din pricina ascultării lui Yeshua, eu sunt neprihănită.
Chiar dacă nu mă simt neprihănită, chiar dacă mi-e mult mai uşor să mă simt păcătoasă, trebuie să înţeleg logica lui Adonai şi că acţiunea lui Yeshua a fost cel puţin la fel de mare ca şi acţiunea lui Adam.
Dacă Adam, prin păcat, a reuşit să determine starea mea păcătoasă, 6000 de ani mai târziu (potrivit cu calendarul evreiesc suntem în anul 5770), atunci cu siguranţă că Yeshua şi ascultarea Lui, mă pot face pe mine neprihănită, 2000 de ani mai târziu.
Eu nu am încălcat porunca lui Adonai de a nu mânca din pomul cunoştiinţei binelui şi răului, dar totuşi simt consecinţa acestei încălcări, ca şi cum eu aş fi făcut acel lucru. Tot aşa, eu nu am ascultat de Tatăl până la moarte (şi încă moarte de cruce), dar trăiesc consecinţa ascultării lui Yeshua ca şi cum eu aş fi ascultat.

"pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru." - Romani 5:21

Bat Melech בת מלך
Cristina

Dumnezeu lucrează de fiecare dată exact la fel ... în afară de dăţile când lucrează total diferit. - Steve Shultz

Luminezi de dragul tău?

„Iată Robul Meu, pe care-L sprijinesc, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata. El nu va striga, nu-Şi va ridica glasul, şi nu-l va face să se audă pe uliţe.
„Eu, Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire, şi Te voi lua de mână, Te voi păzi şi Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina neamurilor, să deschizi ochii orbilor, să scoţi din temniţă pe cei legaţi, şi din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric. - Isaia 42:1-2, 6-7

Isus le-a vorbit din nou, şi a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii." - Ioan 8:12

Lumina nu face nici un zgomot. Ea nu trebuie să mărturisească despre sine că este lumină - este evident. Lumina, prin simplu fapt că există într-un loc, este mărturie despre Sine. Nu este nevoie să se facă auzită. Nu trebuie să strige "eu sunt lumină!" decât dacă cei cărora se adresează sunt orbi. Yeshua este Lumina care a fost dată să deschidă ochii orbilor. Nici o altă lumină nu poate face acest lucru. Dacă lumina pe care o răspândeşti nu are ca rezultat deschiderea ochilor celor orbi, atunci sursa luminii tale nu este Lumina.
Cei care se fac auziţi şi strigă despre ei înşişi că sunt lumină, că ei au adevărul şi numai ei înţeleg interpretarea corectă a Scripturilor, nu sunt urmaşii Luminii. Dacă cineva crede că este lumină, să nu mai spună acest lucru ci să lase să se vadă Lumina prin el. Lumina nu strigă, nu face zgomot ca să atragă atenţia asupra Sa, prin faptul că vezi eşti conştient de prezenţa Luminii.
Yeshua este Lumina lumii şi toţi cei ce sunt în El sunt numiţi lumina lumii.

"Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri." - Matei 5:14

Noi suntem lumină prin faptul că ţinem în noi Lumina. Noi suntem sfeşnicul în care este pusă Lumina menită să lumineze pe alţii. Nu sfeşnicul trebuie să aibă atenţia celor ce văd datorită Luminii. Dacă un slujitor atrage atenţia asupra sa prea mult este ca şi un sfeşnic care s-ar lăuda că fără el nu ar fi lumină. Slujitorul este doar vasul de care se foloseşte Cel care face toate lucrurile.
Mi-e milă de cei din fan cluburile diferitor slujitor ai lui Dumnezeu. Am aceeaşi părere despre ei ca şi despre unul care se numeşte pe sine iubitor de artă, dar când se uită la un tablou al lui Rembrandt laudă pensula cu care a fost pictat tabloul. Un slujitor al lui Dumnezeu este ca şi pensula din mâna unui pictor, da, pensula este folosită să picteze o capodoperă, dar nici un om întreg la minte nu ar crede că dacă nu ar fi fost acea pensulă, artistul n-ar fi fost în stare să picteze.
Dacă te uiţi la o lucrare pe care o face Adonai şi tot ceea ce vezi este omul pe care s-a întâmplat să-l folosească Adonai, atunci mă tem că ai priceput tot atâta din ce face Dumnezeu cât pricepe un admirator ar pensulelor.
Nu tu şi chemarea ta sunt scopul final. Nu tu şi chemarea ta trebuie să aveţi slava. Scopul este ca prin Lumină opamenii să vadă faptele bune ca să-l slăvească pe Tatăl. Nici Lumina nu atrage atenţia asupra Sa, ci El descoperă oamenilor adevărul ca apoi Tatăl să fie Cel slăvit.
Nu-ţi dori să fi cunoscut şi văzut de oameni, nu-ţi dori slava lui Dumnezeu, pentru că El spune: "Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu; şi slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea mea idolilor." - Isaia 42:8.
Dacă tu primeşti slava care se cuvine lui Adonai, ar fi fost mai bine pentru tine să nu te fi născut.

Lumina vrea să-L arate pe Tatăl şi la fel ar trebui să facem şi noi. Da, sfeşnicul se vede şi el din pricina Luminii care arată toate lucrurile, dar oamenii au nevoie să vadă lucrurile din casă, nu să admire sfeşnicul. Mai bine să lăsăm vedetismele şi gândurile de înălţare pentru că acestea nu sunt de la El. Un rabin spunea că dacă vrei să umileşti pe cineva, umileşte-te pe tine şi dacă vrei să lauzi pe cineva, laudă-L pe Adonai.

Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. - 2 Corinteni 12:9

Bat Melech בת מלך
Cristina

Cei din pământul depărtat, gândiţi-vă la Domnul, şi Ierusalimul să fie în inimile voastre! - Ieremia 51:50b

Privesc prin Lumină sau prin întuneric?

Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta! - Matei 6:22-23

Ochiul reprezintă felul în care eu văd lucrurile. Măsura în care eu aleg să văd lucrurile în Lumina lui Adonai, este măsura în care eu văd cu adevărat, este măsura mea de sănătate spirituală. Dacă eu văd lucrurile prin orbirea mea spirituală, atunci opusul nu este boală spirituală, opusul este întunericul.
Când eu mă uit la o lucrare pe care o face Adonai prin cineva, dar tot ce văd este că sigur cel care o face vrea să se înalţe; dacă ascult rugăciunea unui frate şi tot ce aud este că nu tot ce s-a rugat este din punct de vedere doctrinar corect; dacă aud pe cineva cântând un cântec pentru Adonai, dar ceea ce îmi atarge atenţia sunt doar notele false; dacă văd pe cineva că face o milostenie, dar eu percep doar motive ascunse, dacă dintr-o mustrare înţeleg doar critică, înseamnă că felul în care văd lucrurile, felul în care aleg să privesc orice, este prin întunericul care este în mine. Nu lucrarea cuiva este de vină, nu cântecul este prea fals, nu rugăciunea este incorectă, ci eu, cea care aleg să percep într-un mod greşit, eu sunt cea care sunt în întuneric şi am impresia că toţi ceilalţi sunt în întuneric. Dacă până şi lucrurile bune pe care le fac alţii eu le percep ca şi lucruri greşite, le văd întunecoase, atunci cât de mare trebuie să fie întunericul din mine?
Fraţilor, am fost chemaţi să trăim în Lumină, să-i vedem pe ceilalţi cu ochii vindecaţi de răutate. Dacă noi care ne lăudăm că avem Duhul lui Adonai, dar ne relaţionăm la ceilalţi din punct de vedere lumesc, atunci trebuie să înfruntăm crudul adevăr că nu avem nimic din Adonai în noi. Duhul din mine ar recunoaşte pe cel care este al lui Adonai şi l-ar onora, l-ar iubi şi i-ar da întâietate.
Noi suntem Trupul lui Mashiach care vrem să schimbăm lumea? Noi care nu suntem în stare să ne iubim unii pe alţii? Yeshua a spus că prin aceasta vor cunoaşte cei din lume că suntem ucenicii Lui, că ne vom iubi ... Poate că suntem ucenicii unui nume de predicator, dar dacă am fi ucenicii lui Yeshua, am fi în stare să ne uităm la fraţi şi să nu vedem doar ce culoare urâtă are rochia cuiva, freza care numa' nu îl prinde pe cutărică, eşecurile lui nu ştiu cine care nu s-a căsătorit cu nu ştiu cine, etc. Când Yeshua ne vede în ce "lumină" ne vedem unii pe alţii, dacă vede cum îi judec pe cei care mi-au fost daţi să îi iubesc, ce să îmi încredinţeze dacă eu nu sunt în stare să îmi înfrânez limba, dacă nu îmi pot stăpâni ochii şi mintea ca să nu mai judec pe toată lumea. Fraţilor mai lăsaţi-mă cu chemări de la Adonai pentru copiii din Africa şi mijlocire pentru persecutaţii din Sudan, dacă voi în timp de pace, nu puteţi să vă opriţi din a dispreţui pe un altul care are acelaşi Duh ca şi voi. O să puteţi să îi iubiţi pe cei care au duhul lumii dar râdeţi de cei care au Duhul lui Adonai? Judecaţi singuri dacă este corect!
Dacă am iubi Lumina, dacă L-am iubi pe El, atunci L-am recunoaşte în oameni, L-am onora pe El din oameni. N-am mai vedea freza nimănui, am vedea doar sfinţii care se ascund în trupuri de care râdem.
" ... de acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii; şi chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuşi acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta." - 2 Corinteni 5:16
Dacă pe Yeshua Îl cunosc în felul lumii, atunci şi pe sfinţi îi văd în felul lumii. Dacă privesc prin Lumină pot să văd desluşit lucrurile - exact aşa cum sunt, dar dacă le privesc prin întuneric sunt doar cum mi se par mie, le văd distorsionate nu pentru că ar fi, ci pentru că ochii mei sunt murdăriţi şi afectaţi de întuneric.

Dacă însă am ajuns să Îl recunosc pe El ca fiind Lumina, voi privi pe oricine prin El ... şi de El cum să râd?

Bat Melech בת מלך
Cristina

Evreii Mesianici din România

Adonai - tot ce am nevoie

Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare, şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă. El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi El mă aşează pe locurile mele cele înalte. Îmi deprinde mâinile la luptă, şi braţele mele întind arcul de aramă. Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, şi ajung mare prin bunătatea Ta. Lărgeşti drumul sub paşii mei, şi picioarele mele nu se clatină. Urmăresc pe vrăjmaşii mei, şi-i nimicesc, nu mă întorc până nu-i nimicesc. Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad sub picioarele mele. - 2 Samuel 22:33-39

Trec printr-o perioadă mai confuză şi până azi mă tot ameţeam că trec prin pustiu, că Adonai tace şi nu ştiu ce urmează ... în fine, victimizam aiurea. Citind versetele astea am înţeles că nici nu trebuie să ştiu unde mă duce, mi-e destul să ştiu că El este Cel care mă duce, Cel care mă călăuzeşte. Dacă rămân în voia Lui, nu trebuie să ştiu ce urmează pentru că oricare ar fi următorul pas, va fi călăuzit de El.
Dacă rămân în El sunt ca şi într-o cetate întărită (Ps 31:21) şi aşa, apărată de zidurile Lui, merg călăuzită de El, merg orbeşte pentru că Îl cunosc pe Cel care îmi spune unde să pun piciorul şi ştiu că El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă, chiar dacă nu e calea cea mai simplă, sau cea mai rapidă: e calea cea dreaptă.
El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor când simt că sunt gata să mă prăbuşesc. Toată puterea cerboaicelor stă în picioare. Sunt făcute în aşa fel încât să poată să urce pe locuri înalte unde atacatorii lor nu sunt în stare să urce. Poate că nu am arme de atac ca şi duşmanul meu, dar am picioare care să mă urce pe pe locurile mele înalte. Adonai este înălţimea pe care urc. Da, la punctul acesta când toată apărarea mea este în a fugi, fug de duşman, dar fug cu excelenţă :). Acolo unde el îşi pierde suflarea pe urmele mele, eu pot să urc la Locul meu înalt, la Cetăţuia mea. Până când nu ştiu să lupt, singurul meu sistem de apărare este să fug pe înălţimi, să fug la Adonai. Dar Adonai nu mă lasă la stadiul acesta. În cetatea întărită, El îmi deprinde mâinile la luptă. Nu mă trimite în luptă nepregătită. Mă învaţă să lupt şi mă învaţă să lupt bine, aşa încât mîinile mele ajung să întindă arcul de aramă! Adonai este un războinic desăvârşit şi nu se lasă până când nu face din mine o replică a Sa. Când mâinile mele ştiu să lupte, nu mă trimite descoperită la atacuri, El îmi dă scutul mântuirii Sale. Orice ar vrea să lovească în mine se va lovi de mântuirea Lui, deci va fi fără putere.
Pe drumul pe care merg face minuni ca nu cumva să cad. EL LĂRGEŞTE DRUMUL SUB PAŞII MEI ca picioarele mele să nu se clatine. Versetul ăsta îmi aminteşte de Romani 5:20 "unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult". Dacă din pricina slăbiciunii mele ajung să mă clatin pe drumul pe care m-am pornit, El care este Calea mea şi drumul meu, El se lărgeşte pe Sine din dragoste pentru mine, nu pentru că eu aş fi ceva, ci pentru că El a început o lucrare în mine şi nu se va lăsa până când o va sfârşi! El nu ştie să renunţe.
După ce face toate aceste lucruri, face o minune şi mai mare. El face ca prada să devină vânător. Schimbă însăşi natura lucrurilor în aşa fel că de unde fugeam de duşman să mă ascund, mă face să merg să-l urmăresc şi să nu mă întorc până când nu îl nimicesc. Trebuie să îi seamăn lui Yeshua care s-a arătat să nimicească lucrările celui rău (1 Ioan 3:8). Asta nu înseamnă să merg să caut luptă cu satan tot timpul, dar nici nu o să fug de el toată viaţa.
Adonai este drept. El nu m-a scos din mâinile celui rău ca să mă lase să fiu o victimă sigură în calea răului. Nu, Adonai devine totul pentru mine şi prin El, eu trebuie să fiu biruitoare nu victimă.
Dacă rămân în Adonai nu am nici un motiv să fiu înfrântă, dar trebuie să pot spune ca şi Yeshua că cel rău "nu are nimic în mine" (Ioan 14:30).

Bat Melech בת מלך
Cristina

Mai mult decât biruitoare

De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Efeseni 6:13

Nu sunt în stare să mă împotrivesc în zilele mele rele prin puterea mea. Dacă eșuez în zilele rele, este pentru că încerc să mă împotrivesc cu abilitățile mele, cu puterea mea, cu ceea ce pot eu. Singurul lucru care îl pot este să nu pot să mă împotrivesc îmbrăcată în mine. Dar dacă iau toată armura lui Adonai, dacă iau puterea Lui, atunci înfrângerea nici nu încape în discuție. Prin definiție Adonai este biruitor, deci dacă eu stau în El, îmbrăcată cu puterea Lui, eu sunt mai mult decât biruitoare. Nu pentru că eu aș fi în stare de ceva, ci prin Cel ce mă iubește biruiesc.

În zilele când sunt înfrântă, nu sunt înfrântă pentru că armura lui Adonai ar fi una neputincioasă să-mi dea biruință. Nu. Sunt înfrântă pentru că în loc de coiful mântuirii, capul mi-e acoperit cu o înțelepciune lumească și gânduri egoiste, în loc să am mijlocul încins cu Adevărul, eu am ajuns să cred minciunile lui satan, în loc să fiu îmbrăcată cu platoșa neprihănirii, care este Yeshua, mă duc înaintea lui Adonai ca și cum aș merita ceva prin mine, în loc să mă încalț cu râvna Evangheliei păcii, mă descalț să mă relaxez, doar și mâine mai e o zi, în loc de scutul credinței, am o teologie bine pusă la punct, în loc de sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu, folosesc formule magice ”în Numele lui Isus” ca să mi se facă voia. Armura mea nu e făcută să reziste la atacurile celui rău, armura lui Adonai însă este.

Armura lui Adonai este îmbrăcămintea idelă pentru un credincios ca acesta să poată rămâne în picioare după ce va fi biruit totul. Nu e destul să tot proclami că ești mai mult decât biruitor, ca după ce biruiești să-ți dai duhul. După ce biruiești trebuie să rămâi în picioare, urmează o altă luptă.

Bat Melech בת מלך

Cristina

Cuvinte pentru Adonai

Voiam să încep să scriu azi şi mi-am dat seama că îmi lipseşte profunzimea şi însemnătatea din gândire, din fapte, din cum Te percep, din cum Te arăt ... Asta nu înseamnă că nu râvnesc însemnătate şi profunzime sau că nu o recunosc atunci când ea este prezentă. O recunosc, o invidiez când o întâlnesc la alţii şi mă irită faptul că nu am parte de mai mult.
Până acum credeam că Adonai a pus o limită înţelegerii mele şi de aceea nu pot cuprinde cât aş vrea. Dar dacă Adonai este nelimitat şi m-a creat să fiu după chipul şi asemănarea Lui, atunci este logic să cred că cea care limitează lucrurile sunt eu.
Adonai are toată adâncimea şi profunzimea la dispoziţia mea, iar dacă mă plâng că nu am parte de ele este doar pentru că sunt superficială în umblarea mea. Eu fac lucrurile de suprafaţă şi vreau adâncime?
Eu fac doar destul cât să nu zică nimeni că nu am făcut. Înnot destul doar cât să nu mă înnec, dar nu aş rezista împotriva unor valuri mari. Gândesc destul cât să simt că trăiesc dar nu ajung la vreo descoperire nouă a felului în care străluceşti; mă dor ochii şi când încerc să Te privesc prin descoperirile altora. Fac destul doar cât să păstrez ceea ce a fost creeat, dar nu creez nimic nou.
Motivul pentru starea mea? Nu cred că e doar unul ... poate odată este lenea, odată plictiseala, ori nestatornicia, ori lipsa disciplinei, ori alte dorinţe care au prioritate în viaţa mea ... Îmi pare rău Adonai. Iartă mediocritatea mea, să ştie toţi, nu mă interesează ... doar că Tu ştii mă doare ...

Vreau să îmi înnoiesc mintea, gândirea. Vreau să mă opresc din a crede că Te-am priceput, când nici măcar nu am zgâriat suprafaţa ... şi încercam din răsputeri să nu mă cred singură înţeleaptă! Se pare că m-am crezut.
O iau de la capăt. Am să Te privesc din alt colţ. Ştiu că ai nenumărate colţuri, dar cât am să trăiesc am să încerc să te privesc din cât mai multe ... Ai răbdare cu mine, amândoi ştim că sunt înceată :). Dar sunt aici. Nu ştiu unde e aici, dar caută-mă căci nu uit poruncile Tale ...
Ţintuită în trupul pe care Tu l-ai creat, privind prin ochii pe care Tu i-ai luminat, cu sufletul venit din Tine, încerc să Te cuprind Nemărginitule în inima mea mărginită. Nu-ţi mai cer, nu mai plâng, nu vin cu reproş, nu vin tristă, nu sunt absentă, sunt aici, liniştită, neînţeleaptă gata să fiu înţelepţită de Tine, sunt aici să înţeleg că Eşti Dumnezeu.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Cântece care mi se potrivesc azi :)

Nu dori slujirea nimănui

Citeam despre Împăratul Ozia, în 2 Cronici 26, cum a devenit puternic şi cunoscut de naţiuni întregi. Apoi în versetul 16 scrie: "Dar când a ajuns puternic, inima i s-a înălţat şi l-a dus la pieire. A păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului său, intrând în Templul Domnului ca să ardă tămâie pe altarul tămâierii." Îngâmfarea duce la pieire. Nu contează cât de sus te înalţă Adonai - Ai grijă să nu ţi se înalţe inima. Ozia s-a încrezut atât de mult încât a crezut că i se cuvine orice. El voia să facă un lucru spiritual, dar nu era locul lui să facă acest lucru.
Poate că Adonai te înalţă şi ajungi să ai o anumită poziţie şi nimeni nu contestă că ai fost înălţat, dar înălţarea ta are limite.
Ozia dorea să aducă tămâie înaintea lui Adonai, în locul preoţilor. Adonai a dat o lege veşnică potrivit căreia doar preoţii aveau voie să facă acest lucru. Adonai a crezut că porunca se suspendă în cazul lui, a crezut că dacă are favoare şi este înălţat, Adonai va trece cu vederea slujba pe care a dat-o altuia, doar Ozia voia să facă ceva spiritual!
Dacă Adonai ţi-a dat favoare, nu crede că El va schimba caracterul Său şi Cuvântul Său ca să-ţi facă ţie mofturile când treci peste slujirile altora, peste autoritatea lor şi mai şi crezi că faci un lucru spiritual.
Când Azaria şi cei 80 de preoţi i s-au împotrivit, Ozia s-a mâniat pe ei. Ei şi-au apărat slujirea cu Scriptura, iar Ozia a interpretat acest lucru ca religiozitate, legalism, i-a considerat încuiaţi.
"Ozia s-a mâniat. În mână avea o cădelniţă. Şi cum s-a mâniat pe preoţi, i-a izbucnit lepra pe frunte, în faţa preoţilor, în Casa Domnului, lângă altarul tămâierii. Marele preot Azaria şi toţi preoţii şi-au îndreptat privirile spre el, şi iată că era plin de lepră pe frunte. L-au scos repede afară, şi el însuşi s-a grăbit să iasă, pentru că Domnul îl lovise." - vers 19-20
Ozia nu a ascultat de preoţi, el a luat cădelniţa în mână ca să aducă tămâie, crezând că acest lucru va fi apreciat de Adonai. Dar Adonai nu doar că nu a apreciat acest lucru, dar l-a lovit pe Ozia. Preoţii nu-şi mai puteau apăra slujirea înaintea împăratului, aşa că Împăratul Suprem, Adonai Melech Israel, le-a apărat slujirea.
Dacă ai impresia că slujirea ta este superioară doar pentru că ai ajuns cunoscut, dacă crezi că acest lucru îţi dă dreptul să calci peste slujirea altora, mai gândeşte-te! Poziţia ta nu schimbă cu nimic poziţia lor. Dacă ataci lucrarea pe care Adonai a încredinţat-o altuia şi mai şi ai impresia că Adonai este de partea ta în acest lucru, te înşeli. Dacă ei îşi apără slujirea înaintea ta şi tu nu iei seama, Cel care le-a încredinţat slujirea, le va apăra pricina şi nu se va da înapoi să te lovească, chiar de ai fi împărat peste o naţiune.
Este scris că preoţii "L-au scos repede afară, şi el însuşi s-a grăbit să iasă, pentru că Domnul îl lovise". Dacă ataci slujirea altuia, Adonai te va lovi atât de tare încât te vei grăbi să ieşi din locul pe care l-ai râvnit.
Rezultatul acţiunilor lui Ozia? - A trăit toată viaţa izolat şi nimeni nu a putut să uite niciodată că din pricina mândriei lui lumea trebuie să se ferească de el. Şi în momentul morţii lui oamenii s-au relaţionat la el ca şi la un lepros.
Mai bine rămâi la lucrurile smerite, nu rîvni la poziţia nimănui, nici nu încerca să furi slujirea nimănui crezând că ţi se cuvine. Foloseşte-te de ceea ce ţi-a fost încredinţat cu smerenie şi cu gândul de a lărgi Împărăţia lui Adonai, nu cu gândul de a te înălţa pe tine.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Sfinţeşte-te până la capăt

Iehu a nimicit pe Baal din mijlocul lui Israel, dar nu s-a abătut de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, n-a părăsit viţeii de aur din Betel şi Dan. Domnul a zis lui Iehu: „Pentru că ai adus bine la îndeplinire ce este plăcut înaintea Mea, şi ai făcut casei lui Ahab tot ce era după voia Mea, fiii tăi până la al patrulea neam vor şedea pe scaunul de domnie al lui Israel.” Totuşi Iehu n-a luat seama să umble din toată inima lui în legea Domnului, Dumnezeul lui Israel; şi nu s-a abătut de la păcatele în care târâse Ieroboam pe Israel. Pe vremea aceea, Domnul a început să taie câte o bucată din ţinutul lui Israel; şi Hazael i-a bătut la toate hotarele lui Israel. De la Iordan, spre soare-răsare, a bătut toată ţara Galaadului, pe Gadiţi, Rubeniţi şi Manasiţi, de la Aroer, care este pe pârâul Arnon, până la Galaad şi Basan.
- 2 Împăraţi 10: 28-33

Am auzit spunându-se în numele lui Chofetz Chaim (talmudist şi învăţător al Legii de mare valoare în Iudaism) că sfinţirea unui om este ca şi curăţirea vaselor dintr-o bucătărie. Dacă speli câte o oală pe lună spunând că acesta este un proces minuţios, care are nevoie de multă atenţie, vei considera că acestă muncă te solicită foarte mult, dar acest lucru nu schimbă faptul că alte oale se vor murdări în fiecare zi şi niciodată bucătăria ta nu va fi curată. Trebuie să te decizi într-o singură zi să curăţeşti totul şi să nu mai laşi oalele să se adune. La fel este şi când o rupi cu păcatele, cu atitudinile greşite, cu caracterul murdar: te decizi să le schimbi dintr-o dată.

Sunt de acord cu Chofetz Chaim. Cred că sfinţirea trebuie să fie deplină şi dintr-o dată. Când observi o atitudine greşită trebuie să te ocupi de ea pe moment, nu să o laşi să zacă în tine. Un vas murdar devine tot mai greu de curăţat cu cât trece mai mult timp. La fel şi cu lucrurile greşite pe care le tragem după noi, ele nu scad în timp nici nu trec, din contră, devin tot mai greu de îndepărtat.

Iehu a îndepărtat idolul care după părerea lui părea "major" dar a tolerat viţeii de aur din Betel şi Dan. Nu poţi să te joci cu Adonai. Când te apuci de distrus idoli, distrugeţi-i pe toţi!
Consecinţa faptului că Iehu a făcut lucrurile pe jumătate? Domnul a început să taie câte o bucată din ţara promisă şi duşmanul i-a bătut la toate hotarele.
Dacă nu te curăţeşti în totul nu înseamnă că Adonai îţi ia totul, înseamnă că Adonai îţi întoarce "favoarea" - nu te-ai curăţit în întregime, binecuvântarea ta nu mai este întreagă. Duşmanul te va bate la toate hotarele, adică la toate limitele tale vei fi atacat. Împins până la capătul răbdării, provocat în toate slăbiciunile, tot timpul la limită.
Dai dovadă de prostie curată dacă refuzi să scoţi afară din sufletul tău TOATE lucrurile care nu sunt după voia lui Adonai şi accepţi mereu jumătăţi de binecuvântări, conflicte pe toate planurile şi o doză imensă de nelinişte.
Dacă te-ai apucat, sfinţeşte-te până la capăt!

Bat Melech בת מלך
Cristina

Nu merită să fii căldicel

„Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu:
„Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea." - Apocalipsa 3:14-16

Cel care este Amin - Cel care este Adevărul, este capabil să vadă starea unui om aşa cum este ea în realitate. Oamenii pot să vadă ceea ce li se pare, sunt supuşi interpretărilor şi părerilor îndoielnice, dar cel care Este Adevărul, vede şi ştie toate lucrurile. Şi tocmai pentru că vede lucrurile corect poate să facă afirmaţia:"Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O dacă ai fi rece sau în clocot!"
Ce înseamnă a nu fi nici rece, nici în clocot? Apa care nu este nici rece, nici în clocot, are temperatura camerei/ încăperii în care se află. Se încălzeşte dacă temperatura camerei creşte şi se răceşte dacă temperatura camerei scade.
În contextul pasajului din Apocalipsa, putem să spunem acelaşi lucru despre un creştin care are "temperatura" circumstanţelor sau împrejurărilor în care se află: când este într-un cadru spiritual, este spiritual, când este într-un cadru lumesc, este lumesc.
Un astfel de om nu este bun la nimic, este imatur, nestatornic şi imprevizibil.
Apa în clocot o poţi folosi, la fel şi apa rece, dar apa călduţă nu o poţi folosi la nimic. Apa rece sau apa în clocot şi-au "decis temperatura" pe când apa călduţă este "nehotărâtă", ea se schimbă în funcţie de circumstanţe.
Yeshua îşi doreşte "O, dacă ai fi rece sau în clocot!" Decide-te ce eşti şi fii acel lucru cu toată inima! Dacă ai decis că eşti spiritual, fii cu toată inima, fără jumătăţi de măsură. Dacă ai decis că eşti lumesc, atunci fii lumesc cu toată inima. Dă dovadă de atâta caracter încât ori că eşti rău ori că eşti bun, fii cu toată inima. Nu te mai folosi de Adonai când ai nevoie dacă în rest alegi să trăieşti nestingherit în păcat.
"Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat, să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt, să se sfinţească şi mai departe!" - Apocalipsa 22:11

Pe un om decis să facă rău, Adonai îl poate întoarce, pe un om decis să facă bine îl poate folosi, dar pe un om care face bine când este în folosul lui şi face rău când este în folosul lui, nu îl poate suferi. "Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea." - Apocalipsa 3:17

Un om din categoria "căldicel" este mereu confuz, mereu în cumpănă, mereu indecis. Un astfel de om a amestecat atât de mult valorile lui Adonai cu valorile lumii încât ajunge la un moment în care nu mai face diferenţa între cele două. Ajunge să numească binele rău şi răul bine. (Isaia 5:20)
Un om "căldicel" vede atât de distorsionat lucrurile, este atât de "pe lângă" încât măcar că este sărac, orb şi gol, el se vede bogat , măcar că îi mergea vestea că trăieşte, el este mort.
Fii cu Dumnezeu sau fii cu lumea, dar fii deplin cu unul sau cu celălat. Nu te mai amăgi singur atunci când faci rău şi-ţi spui "dar eu nu sunt un om rău". Nu, nu eşti un om rău, eşti doar un om viclean, care ştii ce este bine şi totuşi alegi să faci ce este rău. Nu contează câte versete eşti în stare să scoţi din context ca să îţi argumentezi păcatele, acest lucru nu schimbă cu nimic starea ta de căldicel.
Dumnezeu a dat totul pentru noi, a dat ce a avut El mai scump. El nu ne-a iubit cu jumătăţi de măsură. Nici nu cred că ştie cum să iubească paţial ... Dacă El ne-a iubit în felul acesta, oare se poate mulţumi cu ceea ce ai de prisos? Se poate mulţumi cu timpul care ţi-a mai rămas, sau cu banii care îţi rămân?
Văduva care a dat totul din nimicul ei a dat mai mult decât cel care a dat o sumă mare care nu însemna mare lucru pentru el. (Marcu 12:42-44) David a refuzat să aducă lui Adonai o jertfă care nu îl costa nimic. (2Samuel 24:24)
Adonai nu vrea lucruri care nu înseamnă nimic pentru tine. Nu vrea jumătăţi de măsură, nu vrea stări "călduţe", nu are ce să facă cu ele. Pentru că El a dat totul, vrea totul şi merită totul din partea ta şi din partea mea!

Bat Melech בת מלך
Cristina

Un Legământ vrednic să fie onorat

Nimeni, după ce a auzit cuvintele legământului acestuia încheiat cu jurământ, să nu se laude în inima lui şi să zică: „Voi avea pacea, chiar dacă aş urma după pornirile inimii mele, şi chiar dacă aş adăuga beţia la sete.” Pe acela Domnul nu-l va ierta. Ci atunci mânia şi gelozia Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia, toate blestemele scrise în cartea aceasta vor veni peste el, şi Domnul îi va şterge numele de sub ceruri. - Deuteronom 29:19-20

Dacă ai făcut un Legământ cu Adonai, este de dorit să-l onorezi până la moarte. Dumnezeu nu se lasă batjocorit (Galateni 6:7) chiar dacă nu pedepseşte pe loc. Încheierea Legământului nu-ţi garantează nimic. Păstrarea Legământului până la capăt, credincioşia, a rămâne în termenii Legământului, aceasta îţi garantează viaţa veşnică. Încheierea Legământului îţi dă doar dreptul să începi, dar mântuirea trebuie dusă până la capăt. (2 Corinteni 7:1)
Dacă cineva se sprijineşte pe Legământ şi pe faptul că Adonai ne dă har şi spune "Voi avea pacea, chiar dacă aş urma după pornirile inimii mele", se înşeală amarnic. Yeshua a venit să ne aducă pacea care vine din ascultarea de Adonai, nu pacea care vine din urmarea propriilor dorinţe. Dacă eu aleg să merg să păcătuiesc având în minte gândul că Dumnezeu este iubitor şi iertător şi până la urmă va înţelege că TREBUIE SĂ FAC LUCRUL DORIT, atunci batjocoresc caracterul Sfânt al lui Adonai. Dacă mi-e uşor să fac compromisuri, să păcătuiesc, să-mi urmez pornirile, crezând că Adonai va avea în vedere Legământul, mă înşel amarnic.
Orice contract între două părţi, este valabil câtă vreme ambele părţi respectă termenii contractului. Când una din părţi alege să încalce clauzele prevăzute în contract, măcar că cealaltă parte a rămas credincioasă contractului, contractul devine nul.
Dacă Adonai a pedepsit aspru călcarea Legământului făcut cu evreii, măcar că era un Legământ făcut din fire, cu cât mai mult nu va pedepsi nerespectarea Legământului făcut în vederea Sacrificiului lui Yeshua? Tocmai pentru că onorează ascultarea lui Yeshua, tocmai că onorează Sângele vărsat nu are cum să tolereze nerespectarea Legământului.
Fraţilor, faptul că am intrat în apa botezului nici nu m-a spălat de păcate nici nu mi-a asigurat un loc în rai. Faptul că odată mi-am plâns păcatele şi am ales să mă las în harul lui Adonai, iar acum mă port la fel ca şi cei din lume, încă mai rău pentru că ştiu mai bine de atât şi fac toate astea minţindu-mă că Adonai mă iartă, este viclenie curată.

Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.” Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: Nu te îngâmfa dar, ci teme-te! Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine. Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu.
- Romani 11:19-22

Bat Melech בת מלך
Cristina

Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului

”.......omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul” Deuteronom 8:3b

Nu contestă nimeni că omul are nevoie de pâine ca să trăiască, dar omul nu trăiește numai cu pâine, ci pe lângă pâine mai are nevoie de orice lucru/ cuvânt (d'var în ebraică poate să însemne lucru sau cuvânt) care iese din gura Domnului. Adică, omul, la fel cum are nevoie să-și hrănească trupul, are nevoie să-și hrănească duhul. Duhul se poate hrăni doar cu lucruri duhovnicești/ spirituale. D'var Adonai este hrana de care am nevoie ca să trăiesc. Dacă nu locuiește în mine Cuvântul Lui, atunci sunt doar un corp care respiră.

La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. Yohanan/Ioan 1:1

Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.- Yohanan/Ioan 1:14

”Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Îl voi da pentru viaţa lumii.”- Yohanan 6:51

Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine. Yohanan 6:56-57

Cum îl mănânc pe El? Păi dacă El este Cuvântul, atunci trebuie să Îl pun înlăuntrul meu.
Ezechiel, înainte să vorbească poporului Israel a fost pus să mănânce Scriptura. De ce? Ca să devină parte din El, ca să transmită exact cuvintele lui Adonai, nu interpretarea lui, nu teoriile lui, nu înțelegerea lui, ci Cuvântul exact așa cum a fost dat.

El mi-a zis: „Fiul omului, mănâncă ce vei găsi înaintea ta, mănâncă sulul acesta şi du-te de vorbeşte casei lui Israel!” Am deschis gura, şi mi-a dat să mănânc sulul acesta. El mi-a zis: „Fiul omului, hrăneşte-ţi trupul şi umple-ţi măruntaiele cu sulul acesta pe care ţi-l dau!” – L-am mâncat, şi în gura mea a fost dulce ca mierea. El mi-a zis: „Fiul omului, du-te la casa lui Israel şi spune-le cuvintele Mele! - Ezechiel 3:1-4

La fel și Ioan: ”M-am dus la înger şi i-am cerut să-mi dea cărticica. „Ia-o”, mi-a zis el, „şi mănânc-o; ea îţi va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.” Am luat cărticica din mâna îngerului şi am mâncat-o; în gura mea a fost dulce ca mierea, dar, după ce am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de amărăciune. Apoi mi-au zis: „Trebuie să proroceşti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi şi împăraţi.”- Apocalipsa 10:9-11

Înainte de a mustra pe alții, sau învăța pe alții despre Dumnezeu, trebuie să cunoști Cuvântul Lui, să devină parte din tine, să-l digeri cum ai digera pâinea. Doar după ce au ”înghițit” Cuvântul, au fost trimiși să proorocească, să vorbească.
Văd mulți frați care au multă râvnă pentru a vesti Cuvântul, dar puțină pricepere. Râvna și priceperea merg împreună și trebuiesc îmbinate cu o doză de smerenie. Dacă cineva se laudă că este învățat în ce privește Cuvântul, atunci să fie ca și Cel care se numește Cuvântul și să se smerească.

Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne Dumnezeul oştirilor! - Ieremia 15:16

Bat Melech בת מלך
Cristina

Mulţumesc

De şapte ori să cad - Tu mă ridici
Marea ce-mi stă 'nainte - o despici
Zadarnic se tot luptă să mă-nfrângă,
Degeaba tot stau alţii să mă plângă!

Calci pe cioburile mele parcă nu Te-ar durea,
Te uiţi la mine de parcă nu-mi vezi prăbuşirea...
Păşeşti desculţ cu paşi mărunţi,
Te răneşti des, dar nu renunţi

Croieşti cărări drepte în mine
Funii de dragoste mă leagă de Tine,
Scrii Legile Tale în inima mea frântă
Şi-i dregi spărturile cu lucruri ce mă-ncântă
Mulţumesc...

Bat Melech בת מלך
Cristina

Balaam: Blestem transformat în binecuvântare

Balac, fiul lui Ţipor, a văzut tot ce făcuse Israel Amoriţilor......El a trimis soli la Balaam, fiul lui Beor, la Petor pe Râu (Eufrat), în ţara fiilor poporului său, ca să-l cheme, şi să-i spună: „Iată, un popor a ieşit din Egipt; acoperă faţa pământului, şi s-a aşezat în faţa mea. Vino, te rog, să-mi blestemi pe poporul acesta, căci este mai puternic decât mine; poate că aşa, îl voi putea bate şi-l voi izgoni din ţară, căci ştiu că pe cine binecuvântezi tu este binecuvântat, şi pe cine blestemi tu este blestemat.” Numeri 22:2, 5-6

Balam, după scrierile rabinice, era singurul dintre neamuri care la vremea aceea vorbea cu Dumnezeul evreilor. El nu era un navi (prooroc) era un hakim (înţelept / oracol/ ghicitor). Nu era ciudat ca Adonai să se folosească de un ghicitor şi nu este singurul exemplu din Biblie. Şi femeia care striga după Pavel, avea un duh de ghicire şi ce vorbea ea nu era rău, dar asta nu înseamnă că vorbea de la Adonai. (Fapte 16:17-18)

Dumnezeu a zis lui Balaam: „Să nu te duci cu ei; şi nici să nu blestemi poporul acela, căci este binecuvântat.” Numeri 22:12

Adonai deja a hotărât că ei sunt binecuvântaţi. Nu avea nevoie să îl folosească pe Balaam ca să îi binecuvinteze. La fel ca mulţi creştini azi, Balaam avea o relaţie cu Dumnezeul evreilor. Pe evrei nici nu-i iubea nici nu-i ura. El avea un "dar" de care ştia şi Balac: pe cine binecuvânta el, era binecuvântat şi pe cine blestema el, era blestemat. Doar că de data aceasta ţinta vorbelor lui avea să fie un popor care aducea binecuvântare oricui îl binecuvânta şi aducea blestem oricui îl blestema. (Gen. 12:3).

Balaam s-a sculat dimineaţa, şi a zis căpeteniilor lui Balac: „Duceţi-vă înapoi în ţara voastră, căci Domnul nu vrea să mă lase să merg cu voi.” Numeri 22:13

El nu le zice ‘nu vin cu voi, pentru ce să blestem un popor pe care Domnul l-a binecuvântat?’ El zice ‘Domnul nu mă lasă să vin cu voi’. Puţin îi păsa lui Balaam de Israel, el nu voia să îl supere pe Adonai. Ce-i rău în asta? Păi, nu poţi să îl iubeşti pe Dumnezeul evreilor şi să nu îţi pese de ei, oricât ar vrea oricine să facă o diferenţă între Israel şi Dumnezeul lui Israel.
Dumnezeu şi Israel sunt una, după cum este scris ( Isaia 54:5) ‘Făcătorul tău este bărbatul tău, şi Domnul este Numele Lui”. O persoană care zice că te iubeşte pe tine şi vrea să facă voia ta, dar nu-l acceptă pe soţul sau soţia ta, sau îl vede ca şi cum nici nu ajută nici nu strică, inima ta ar fi întristată. La fel şi Adonai.

Moise era profet în Israel şi dacă voia să îi binecuvinteze Adonai putea să o facă, dar cum scrie în Midrash ‘Ar fi fost mai corect ca blestemul/ mustrarea să fie rostite de Balaam şi binecuvântarea să fie rostită de Moshe. Totuşi dacă Balaam i-ar fi mustrat sau blestemat pe evrei, ei ar fi luat cuvintele lui în batjocură, deoarece veneau din partea unuia care îi ura. Dacă Moshe i-ar fi binecuvântat ei ar fi zis "ne binecuvintează pentru că ne iubeşte nu pentru că suntem binecuvântaţi" aşa că Hashem a ales ca Moshe, care îi iubea să îi mustre şi Balaam, care îi ura, să îi binecuvinteze."
Adonai a vrut ca neamurile să audă din gura unuia dintre ei că Israel e binecuvântat.

Balaam, a răspuns şi a zis slujitorilor lui Balac: „Să-mi dea Balac chiar şi casa lui plină de argint şi de aur, şi tot n-aş putea să fac nici un lucru, fie mic fie mare, împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului meu. Totuşi vă rog, rămâneţi aici la noapte, şi voi vedea ce-mi va mai spune Domnul.” Numeri 22:18-19

Sigur nu era prima dată când Balaam a blestemat pe cineva şi cu siguranţă că blestemul lui avea efect din moment ce Balac ştia de acest lucru şi încă se mai bizuia pe blestemul lui ca şi armă în războiul împotriva lui Israel. În momentul în care le zice oamenilor lui Balac să mai stea să mai întrebe, el de fapt voia să meargă să îi blesteme pentru că îi plăcea acest lucru. Când vede Adonai că Balaam stăruie să meargă îi zice ‘bine du-te’ . Balaam s-a sculat ‘dis de dimineaţă’ să meargă repede să blesteme şi pentru că Adonai îi cunoştea inima l-a trimis pe înger ca să se asigure că de data asta Balaam înţelege mesajul. Când mărgăriţa nu se supune o bate de 3 ori şi îşi face aşa nervi că nici nu îl miră faptul că mărgăriţa vorbeşte şi îi zice ‘de aş avea o sabie în mână te-aş ucide’. Evident era supărat că măgăriţa îl făcea să întârzie la blestemul care avea de gând să-l rostească.
Dacă Balaam ar fi avut de gând să spună ce voia Adonai, îngerul nu s-ar fi sinchisit să meargă până la el doar să îi mai spună odată ‘ai grijă că drumul pe care mergi duce la pierzare, ai grijă să spui doar ce îţi va spune Dumnezeu’. Balaam nu putea să îi mai bleteme, iar când îi binecuvintează, el o face cu invidie (Numeri 23:10b).

Descântecul nu poate face nimic împotriva lui Iacov, Nici vrăjitoria împotriva lui Israel. Numeri 23:23
El a încercat descântec şi vrăjitorie iar aici ajunge la concluzia că nu funcţionează împotriva lor. El ca ghicitor nu are nici o putere împotriva lor.

Balaam a văzut că Domnul găseşte cu cale să binecuvânteze pe Israel, şi n-a mai alergat ca în celelalte rânduri la descântece – vrăjitorie. (24:1)
Apoi Adonai, prin gura lui Balaam, rosteşte cea mai frumoasă binecuvântare pentru poporul evreu. Şi azi evreii recită această binecuvântare de fiecare Shabbat. Binecuvântarea se numeşte Ma Tovu (Ce fromos, dar cu referire la corturile lui Iaacov în română devine, " ce frumoase"). (Numeri 24:5-9)
Oricum a încercat el să îi blesteme, Adonai îi stătea împotrivă. Balac a zis lui Balaam: „Nu-l blestema, dar măcar nici nu-l binecuvânta!” (Numeri 23:25)
ACEASTA ESTE CEA MAI DIABOLICĂ ŞI INGENIOASĂ ARMĂ A LUI SATAN. "NU LE FACE RĂU DAR MĂCAR NU ÎI BINECUVÂNTA! PENTRU CĂ CINE ÎI VA BINECUVÂNTA VA FI BINECUVÂNTAT ŞI SATAN NU VREA CA TU SĂ AI PARTE DE BINECUVÂNTARE!

Balaam a fost desăvârşit de rău pentru viclenia lui de a-L manipula până şi pe Dumnezeu. Pe de o parte el spune că va face orice îi va zice Dumnezeu, dar el ura pe Israel, pentru că îl sfătuieşte pe Balac să îi facă pe evrei să păcătuiască pentru ca binecuvântarea să nu mai poată avea efect. (2 Petru 2:15, Apocalipsa 2:14).
În capitolul 31 din Numeri, Adonai i-a vorbit lui Moshe şi i-a zis "Răzbună pe copiii lui Israel" din cauză că Balac si Balaam au complotat să îi distrugă. În versetul 8 din acelaşi capitol Balaam este ucis cu sabia, nu cum şi-a dorit el în 23:10 să moară ca cei neprihăniţi!
Binecuvântat să fie Israel în veci şi ca Balaam să ajungă toţi cei care îi urăsc!

Bat Melech בת מלך
Cristina