Duminică dimineaţa, am auzit un mesaj despre credinţă a Pastorului Rareş Călugăr. Deşi au fost citite multe versete, eu m-am blocat la astea ... „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!” Marcu 9:24bÎn context este vorba despre un tată disperat care merge la Yeshua să ceară eliberare pentru fiul său. Yeshua îi răspunde „Tu zici: „Dacă poţi!”… Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!”
M-am tot gândit la versetele astea. Yeshua nu îi răspunde „dacă tu crezi că Eu pot totul, atunci...” – nu, Yeshua îl corectează în exprimare ca omul să înţeleagă că nu e vorba despre cât poate El să facă, nu asta determină minunea în viaţa unui om, minunea sau cât poate El să facă, este limitat de măsura de credinţă pe care o are omul. Ce înseamnă asta? Să mă strofoc, să meditez până când ajung la măsura unui grăunte de muştar şi atunci să strig repede „hai Doamne, fă că acuma cred!”? Nicidecum. Credinţa presupune acţiune. Credinţa nu este o stare, credinţa este un stil de viaţă. Credinţa înseamnă să rămâi credincios. Chiar şi atunci când nu mai crezi ... sau nu mai simţi că eşti în stare să crezi. Omul care a mers la Yeshua a strigat „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!” Ce înseamnă asta? Păi ori crezi ori nu crezi, nu? NU.
Cred pentru că ştiu cine este Cel care poate totul, dar asta înseamnă că nu mai am îndoieli cu privire la nimic, că înţeleg totul, că nu mai trăiesc momente de confuzie totală? Poate că doar eu sunt aşa, dar eu am îndoieli cu privire la multe lucruri, nu înţeleg totul şi trăiesc momente de confuzie, dar asta nu schimbă cu nimic faptul că eu cred împotriva oricărei necredinţe care este în mine. În timp ce o parte din mine strigă „cred Adonai că Tu poţi totul” o altă parte din mine strigă „dar ai să faci asta pentru mine?” ... atunci trebuie să aleg ca omul din întâmplare să merg la Yeshua şi să-i cer ca acolo unde necredinţa mea este mai mare decât credinţa, să mă ajute ... să dea har acolo unde mă lasă puterea de a crede, să creadă împreună cu mine, să ajute necredinţei mele. Trebuie să fac ca şi Avraham care „Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut...” (Romani 4:18)
E uşor să crezi când ai toate motivele ... dar mai crezi când nu mai ai nimic? Nu înseamnă că Avraham nu avea motive să se simtă deznădejde, dar a crezut împotriva oricărei necredinţe ... Tot aşa, din deznădejde trebuie să ceri puterea să mai nădăjduieşti, din necredinţă trebuie să ceri puterea să mai crezi, din frică trebuie să ceri curaj, să faci ceva măcar că toate te îndeamnă să te opreşti, să crezi măcar că încă nu ai nimic palpabil să susţină credinţa ta, că Cel care a făcut promisiunea este Credincios! Să strigi ca omul disperat, „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!”
Bat Melech בת מלך
Cristina
Chris scumpa, cand stiu cata durere se ascunde in spatele la vorbele astea, cuvintele tale capata o alta valoare pentru mine. Eu cred ca cel mai greu in lumea asta e sa dai invatatura celor din familia ta si ei sa o primeasca. Pentru ca ei te vad in cele mai aiurea momente din viata ta, si natura umana are obiceiul de a judeca un om prin prisma caderilor nu a succeselor. Dar tu, prin faptul ca fara sa vezi mai nimic ai continuat de 8 ani de zile ca trenul pe sine si mereu ne-ai spus si ne-ai aratat aceleasi lucru, tu nu neaparat mi-ai zis ca credinta nu are nimic de a face cu simt eu- tu mi-ai aratat. Si nu numai mie. Ne-ai aratat la toti din familia asta ce inseamana sa umbli cu Domnul fie ca mai simti sau nu. Eu nu zic ca nu ai avut caderi. Dar mai toti pe care ii cunosc, inclusiv eu in caderile noastre ne-am intors inapoi la ce faceam inainte. Tu in disperarea si durerea ta te-ai certat cu Domnul, dar ai ramas langa El. Eu sunt sora ta, si nimeni nu are asemenea impact in viata mea cu ai tu nu pentru ca imi spui- pentru ca imi arati.
ReplyDeleteMultumesc ca mi-ai aratat lumea din tine. Eu iubesc lumea ta si daca de multe ori vad atata durere in ea, pentru ca din lumea ta niciodata nu lipseste El. Lumea aceea la care nu multi au acces, pentru ca nu se obosesc. Tu nu esti o carte care se deschide din prima, dar odata ce te-ai deschis omul nu se poate sa nu fie atins.
Emma
Multumesc ca incerci sa te uiti la mine prin har ... am nevoie. Nu-s in masura sa invat eu pe nimeni, numai Adonai stie cate am de invatat, dar multumesc ca te uiti la Cel care a inceput lucrarea in mine nu la lucrarea care inca nu sunt. Fii binecuvantata tu scumpa, abia astept sa ne vedem in Ianuarie. Te iubesc mult.
ReplyDelete