Cuvinte pentru Adonai

Voiam să încep să scriu azi şi mi-am dat seama că îmi lipseşte profunzimea şi însemnătatea din gândire, din fapte, din cum Te percep, din cum Te arăt ... Asta nu înseamnă că nu râvnesc însemnătate şi profunzime sau că nu o recunosc atunci când ea este prezentă. O recunosc, o invidiez când o întâlnesc la alţii şi mă irită faptul că nu am parte de mai mult.
Până acum credeam că Adonai a pus o limită înţelegerii mele şi de aceea nu pot cuprinde cât aş vrea. Dar dacă Adonai este nelimitat şi m-a creat să fiu după chipul şi asemănarea Lui, atunci este logic să cred că cea care limitează lucrurile sunt eu.
Adonai are toată adâncimea şi profunzimea la dispoziţia mea, iar dacă mă plâng că nu am parte de ele este doar pentru că sunt superficială în umblarea mea. Eu fac lucrurile de suprafaţă şi vreau adâncime?
Eu fac doar destul cât să nu zică nimeni că nu am făcut. Înnot destul doar cât să nu mă înnec, dar nu aş rezista împotriva unor valuri mari. Gândesc destul cât să simt că trăiesc dar nu ajung la vreo descoperire nouă a felului în care străluceşti; mă dor ochii şi când încerc să Te privesc prin descoperirile altora. Fac destul doar cât să păstrez ceea ce a fost creeat, dar nu creez nimic nou.
Motivul pentru starea mea? Nu cred că e doar unul ... poate odată este lenea, odată plictiseala, ori nestatornicia, ori lipsa disciplinei, ori alte dorinţe care au prioritate în viaţa mea ... Îmi pare rău Adonai. Iartă mediocritatea mea, să ştie toţi, nu mă interesează ... doar că Tu ştii mă doare ...

Vreau să îmi înnoiesc mintea, gândirea. Vreau să mă opresc din a crede că Te-am priceput, când nici măcar nu am zgâriat suprafaţa ... şi încercam din răsputeri să nu mă cred singură înţeleaptă! Se pare că m-am crezut.
O iau de la capăt. Am să Te privesc din alt colţ. Ştiu că ai nenumărate colţuri, dar cât am să trăiesc am să încerc să te privesc din cât mai multe ... Ai răbdare cu mine, amândoi ştim că sunt înceată :). Dar sunt aici. Nu ştiu unde e aici, dar caută-mă căci nu uit poruncile Tale ...
Ţintuită în trupul pe care Tu l-ai creat, privind prin ochii pe care Tu i-ai luminat, cu sufletul venit din Tine, încerc să Te cuprind Nemărginitule în inima mea mărginită. Nu-ţi mai cer, nu mai plâng, nu vin cu reproş, nu vin tristă, nu sunt absentă, sunt aici, liniştită, neînţeleaptă gata să fiu înţelepţită de Tine, sunt aici să înţeleg că Eşti Dumnezeu.

Bat Melech בת מלך
Cristina