În meritul Unui Singur Om

"De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit… "

"Dacă deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel unul singur, care este Isus Hristos!) …Astfel dar, după cum printr-o singură greşeală, a venit o osândă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa. Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi." - Romani 5:12, 17-19

Adam a păcătuit. Păcatul lui a făcut ca toţi cei care au venit după el să fie decăzuţi în acelaşi fel ca şi Adam în ochii lui Adonai.
O singură acţiune a unui singur om a afectat toată omenirea. Prin neascultarea lui toţi suntem neascultători.
Dar acest lucru nu este corect. Eu nici măcar nu eram proiectată când a păcătuit Adam, ca Adonai să mă vadă păcătoasă din cauza lui Adam care a trăit cu mii de ani în urmă. Dar acţiunile unui singur om afectează generaţiile de după.
Avraham a crezut pe Adonai şi acest lucru i-a fost socotit neprihănire. O singură acţiune a unui singur om a fost destul ca toţi cei născuţi din coapsele lui Avraham să fie binecuvântaţi din pricina lui Avraham.

Nu este corect ca toţi să fim păcătoşi din pricina unui singur om. Nu este corect ca toţi evreii să fie binecuvântaţi din pricina unui singur om. Şi cu siguranţă nu este corect ca prin ascultarea unui singur Om, cei mulţi să fie făcuţi neprihăniţi. Nu este corect ca eu să am aceeaşi răsplată ca şi Cel care de fapt merită răsplata, dar aşa face Adonai lucrurile.

Dacă îmi este uşor să cred că din pricina păcatului lui Adam, eu sunt păcătoasă, atunci cu atât mai mult trebuie să cred că din pricina ascultării lui Yeshua, eu sunt neprihănită.
Chiar dacă nu mă simt neprihănită, chiar dacă mi-e mult mai uşor să mă simt păcătoasă, trebuie să înţeleg logica lui Adonai şi că acţiunea lui Yeshua a fost cel puţin la fel de mare ca şi acţiunea lui Adam.
Dacă Adam, prin păcat, a reuşit să determine starea mea păcătoasă, 6000 de ani mai târziu (potrivit cu calendarul evreiesc suntem în anul 5770), atunci cu siguranţă că Yeshua şi ascultarea Lui, mă pot face pe mine neprihănită, 2000 de ani mai târziu.
Eu nu am încălcat porunca lui Adonai de a nu mânca din pomul cunoştiinţei binelui şi răului, dar totuşi simt consecinţa acestei încălcări, ca şi cum eu aş fi făcut acel lucru. Tot aşa, eu nu am ascultat de Tatăl până la moarte (şi încă moarte de cruce), dar trăiesc consecinţa ascultării lui Yeshua ca şi cum eu aş fi ascultat.

"pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru." - Romani 5:21

Bat Melech בת מלך
Cristina