CATRE CITITORI

Articolele prezentate în acest blog reprezintă convingerile şi părerile personale, cugetările mele, trăirile mele şi ceea ce Adonai mă învaţă. Crezul meu nu este asociat cu nici o denominaţiune, cult sau comunitate.
Articolele mele sunt rezultate din trăirea mea cu Adonai, deci nu încurajez publicarea, copierea sau reproducerea acestora, fără acordul meu.

Mulţumesc pentru înţelegere,
Bat Melech בת מלך

Wednesday, July 14, 2010

De la filozofie la Adonai

A fost o vreme în viața mea când prețuiam filozofia ca fiind forma supremă de înțelegere sau cel puțin încercare de a înțelege ce caut eu pe planeta pământ, dacă este vreun scop în faptul că exist sau doar se întâmplă să fiu aici. În filozofie nu se insistă pe ideea de Dumnezeu ci doar pe ideea Absolutului care este descris ca mișcătorul în toate dar care în sine rămâne nemișcat, un fel de necunoscut care nu poate fi descris prea bine ci doar cugetat și de la atâta cugetare unii ori au ales să creadă că Dumnezeu nu există, alții că există dar că nu este caracterizat de bunătate, iar alții susțin un crez în Dumnezeu dar acest crez nu se descrie printr-o trăire cu El, nici printr-o relație ci mai mult o luptă. În lupta aceasta oamenii sunt mai mult victime în mâinile unuia care nu e prea interesat de muritorii de rând. Nietzsche îl declara pe Dumnezeu mort, în contextul în care afirmațiile creștinismului conform cărora Atotputernicul a fost ucis de muritori sunt atât de grave încât Dumnezeu trebuie să rămână mort și oamenii să se ridice la rangul de ”dumnezei”. Binențeles declarațiile lui sunt sarcastice, dar rămâne totuși prezent resentimentul față de un Dumnezeu care se vrea atotputernic și în control. Alții precum Isaac Newton au ajuns să aducă argumentul suprem de partea credinței închizând gura multor gânditori cu logica simplă că dacă Dumnezeu nu există, crezul lui în Dumnezeu nu va scădea cu nimic nimicul care urmează după moarte, dar dacă Dumnezeu există atunci el are de câștigat totul. Între gânditori am ajuns să îndrăgesc mult logica și stilul lui Rene Decartes care are un citat celebru care m-a ghidat mulți ani și încă mă ghidează în căutările mele: ”Debito ergo cogito. Cogito ergo sum. Sum ergo Deus est.” (Mă îndoiesc deci cuget/ gândesc. Gândesc deci exist. Exist deci Dumnezeu există.) Deși au fost unii care au pus mult la îndoială crezul lui Decartes, eu nu vreau să vorbesc despre asta, ci mai degrabă despre cuvintele lui, mai specific cele din citatul de mai sus.
Pun sub semnul întrebării, deci gândesc. – Îmi amintesc chiar după ce m-a întors la Adonai, eram într-o Biserică la un grup de tineri și aveam 10.000 de întrebări cu privire la tot și pe tema asta am fost cam marginalizată, până acolo că mi s-a spus că a pune atâtea întrebări este un semn al necredinței, că un adevărat credincios face ce este scris. Punct. Multă vreme mi-am înnecat întrebările și mă mulțumeam să-mi spun că unele lucruri nu se întreabă... asta până când n-am mai putut opri în mine întrebarea ”Adonai se simte jignit de întrebările mele, sau nu știe ce să îmi răspundă și de aceea nu am voie să întreb?” Nu a durat prea mult dilema mea, doar până în momentul în care am auzit evrei care discutau despre Adonai. Când m-au întrebat de ce cred ceea ce cred am răspuns mai mult din ce simțeam decât din ceea ce cugetasem. La una din întrebări am răspuns ”cum poți să pui așa întrebări? Nu ai voie” Omul a râs că oricum avea o părere cam proastă despre creștinism, apoi mi-a spus că întrebările fac parte din răspuns. Că dacă nu întreb nu am cum să am răspunsuri, că dacă nu îmi verbalizez îndoielile n-am să aud contra argumente la aberațiile care-mi trec prin minte și rămân la final doar cu multe îndoieli și prea puține lucruri sigure. Atunci am început să pun sub semnul întrebării tot. Încă nu mi-am găsit răspuns la toate întrebările, dar punându-mi întrebări am ajuns să nu mă mai îndoiesc de răspunsuri.
Dacă ai asistat vreodată la o discuție între evrei când studiază, zici că oamenii ăștia sunt nebuni sau că se ceartă din cale afară. Ei pun sub semnul întrebării tot și sunt experți în a găsi argumente, tocmai de aceea cei mai buni avocați din lume sunt evreii. Și odată ce sunt convinși de un lucru nici cerul nici pământul, nici o arătare și nimic nu-i mai întoarce din încredințarea lor, tocmai de aceea Yeshua a avut nevoie doar de 12 evrei ca să meargă în toată lumea. De la evrei am învățat că filozofia e copil mic în comparație cu Iudaismul. De la Iudaism am învățat că dacă nu cuget, dacă nu-mi pun întrebări, dacă nu caut, atunci nu este nici un scop pentru a avea un creier, în a avea rațiune, înțelegere și înțelepciune. Dar dacă gândesc, atunci exist, atunci pot să-mi simt existența pentru că am ajuns să o înțeleg și dacă eu exist atunci cu siguranță Adonai există. Existența mea e legată de Adonai. El nu există pentru că eu exist însă cu desăvârșire eu exist pentru că El există. Eu sunt dovada că Adonai există și că evoluționismul e o poveste de adormit copii pe care nici măcar Darwin nu a putut-o susține până la sfârșitul vieții lui. Nu am nevoie de dovezi științifice măcar că sunt multe, nu am nevoie de dezbateri filozofice, măcar că există mii de argumente să accepți existența lui Adonai, nu am nevoie de atingere sau văz ca să știu că Adonai e lângă mine, știu că e. Știu că Adonai există și că e cu mine când mă uit la mine. E ok să ai întrebări, e ok să te îndoiești de unele lucruri, e ok să nu înțelegi, cheia este să nu rămâi doar la atât ci să cauți ca să găsești și să-ți pui întrebări pentru a avea răspunsuri. Nu știu la ce răspunsuri ajung alții, dar singurul răspuns la orice întrebare pe care am avut-o vreodată este ”din EL, prin EL și pentru EL sunt toate lucrurile”. Restul sunt doar dezvoltarea acestei idei.

Bat Melech בת מלך
Cristina


P.S. Am scris articolul ăsta pentru tine Corina, pentru că știu că te întrebi multe și ai impresia că nimeni nu-ți poate răspunde. Știu că a fost o vreme când tu încercai să mă convingi de existența lui Adonai cu argumentul lui Newton și eu disprețuiam asta cu tot din mine, dar acum L-am găsit pe Cel care m-a lăsat fără nici un argument. Pune-ți întrebări tu fată scumpă, dar încearcă să te asiguri că și vrei să afli răspunsul. Fii binecuvântată și sper să mai apucăm să vorbim înainte să plec.

7 comments:

  1. Corina,
    sunt o intrebacioasa maaaare:D, ca si Cristinei mi s-a pus pumnul in gura cu intrebarile numeroase insa eu din fire sunt putin spus monument de incapatanare si ... am continuat.
    Slava Domnului ca am gasit oameni luminati si rabdatori care sa raspunda, care sa accepte ca nu stiu, care sa se coboare la nivelul meu si sa caute cu mine.
    Nu te opri din cautat, intrebati ... chiar de o sa ti se spuna ca esti obositoare ;)

    ReplyDelete
  2. Cu mintea mea mult prea "practico-realista" nu m-am putut apropia niciodata de filozofie . Mi se parea pierdere de timp si energie sa ma straduiesc sa aflu si sa inteleg cum isi explica cutare sau cutare filozof existenta sau inexistenta lui Dumnezeu si pina la urma a vietii.In mine a existat intotdeauna ideea ca toate raspunsurile pe care le-as putea afla sau primi la intrebarile despre El nu trebuie sa aiba neaparat legatura cu logica mea paminteasca , un fel de "saraca cu duhul" , daca vrei , spus la modul cel mai primitiv posibil , asa ca nu m-am prea intersectat cu modul de gindire al marilor filozofi . Apoi am aflat ca El Insusi imi spune :
    "Caile Mele nu sint caile voastre , iar cugetarile Mele nu sint cugetarile voastre". Ti-am mai spus ca cineva mi-a zis ca "Biblia este scrisa pentru prostime" , adica este doar baza de la care se porneste in cunoasterea sensului vietii , ca deasupra ei trebuie asezate filozofia , istoria si mai stiu eu ce . Daca ar fi asa atunci eu , care am o meserie cit se poate de "stiintifica" , as fi moarta de mult . fara nici un dubiu .

    Acum imi permit o parere personala despre acel "ceva special" al blog-ului -la care se face referire - si care , din punctul meu de vedere , se identifica cu "iz-ul/spiritul" iudaic , acea "mireasma" pe care o adulmeci numai in preajma lor ,inclusiv modul de gindire pe care Bat Melech si l-a slefuit in preajma evreilor ; oricare alta religie "trage focul pe oala ei" , Il vede pe Adonai doar dintr-un anumit unghi ; nu si evreii ; cred ca sint cei mai curiosi , incapatinati si sceptici oameni din citi exista , nu degeaba formeaza un "popor care traieste deosebi de alte popoare" ; si bine fac ca sint asa , pentru ca altfel am ramine toti cu o imagine si mai distorsionata a lui Adonai .

    Astazi este ziua in care imi permit cam multe , s-ar putea zice :) , asa ca iti pun doua intrebari :
    1. Acel "se vede" , ce inseamna mai exact : se vede ca EU ma simt iubita , sau ca EL ma iubeste? Pentru mine sint lucruri diferite ; as vrea doar sa stiu cum ai perceput tu .
    2. Ce fel de comentarii/cugetari ti-ai imaginat/te-ai gindit ca ai putea primi atunci cind ai initiat acest blog? Exclud din start cele cu tenta personala sau xenofoba.
    Multumesc .

    Shalom , Maria de Jesus .

    ReplyDelete
  3. Dragă Maria,
    pot să înțeleg că pentru tine filozofia e o pierdere de timp, dar nu și pentru mine și nici pentru persoana căreia m-am referit în acest articol. Înțeleg și că ești o fire mai pragmatică și poate ți-e greu să te relaționezi la felul meu de gândire, dar cred că așa cum tu ai harul să fii practico-realistă la fel cred că alții au dreptul să fie gânditori în felul lor. Adonai e destul de mare să se poată relaționa la toți individual.

    Cât despre întrebările tale... prima probabil că era mai potrivit să mi-o adresezi în contextul postării în care am făcut afirmația că se vede că ești iubită și te simți iubită. Chiar nu am intenționat vreun înțeles ascuns în ceea ce am spus așa că te rog primește exact așa cum am spus lucrurile pentru că eu cred că până acum se vede clar că dacă vreau să spun un lucru îl spun, nu e nevoie să-l ascund în nimic și nici nu mai simt nevoia să-l dezvolt odată ce l-am spus. Înțeleg că poate întrebarea ta e foarte bine intenționată și chiar apreciez că-ți iei timp să citești ceea ce scriu, dar postarea asta are legătură cu o persoană dragă mie și nu vreau să se transforme într-o listă de comentarii/ justificări a fiecărei afirmații pe care o fac.

    2. Când am început acest blog am scris doar pentru mine și Adonai și nici măcar nu aveam opțiunea de comentarii activată pentru că nu aveam de gând să las pe nimeni nici să judece și nici să completeze trăirea mea cu Adonai, așa că nu am așteptat nici un fel de comentarii, iar acum că le primesc încerc să găsesc înțelepciunea să le accept sau să nu le accept.

    Sper din suflet să nu iei nimic din ce spun personal ori să te simți jignită de cine știe ce pare că am spus, repet, dacă vreau să spun un lucru spun exact acel lucru. Fii binecuvântată

    ReplyDelete
  4. Categoric , a fi pragmatic sau a fi ginditor , ambele sint daruri primite de la Adonai , doar El ne cunoaste cel mai bine si n-are absolut nici o problema in a vorbi cu fiecare in parte pe limba lui . Prin ceea ca sint , de obicei cred ca incerc sa spun multe in cuvinte putine si asta nu este bine intotdeauna . In comentariu faceam referire strict la mine , fara nici cea mai mica intentie rauvoitoare la adresa cuiva .

    Te asigur ca ambele intrebari au avut cea mai buna intentie posibil . Doar ca aseara , din cauza oboselii , mi-a fost mai usor sa trimit
    comentariul ca un tot , cu mai multe subpuncte diferite .
    Prima intrebare am adresat-o deoarece multi spun ca stiu ca sint iubiti de Adonai , dar putini se si simt iubiti si mult mai putini dau ceva din ei pentru aceasta iubire .In relatia mea cu Adonai , indiferent cit de practico-realista as fi , suma adunarii a doua unitati nu-mi da intotdeauna un numat par , uneori imi iese chiar cu zecimale . N-am vazut vreun inteles ascuns in raspuns ; l-am simtit doar ... sec si nu ti-am putut intui exact starea launtrica din momentul expunerii lui , ca sa-mi pot da seama cum sint perceputa .
    Iti doresc intilnire binecuvintata cu Emma si la amindoua sa va bucutati una de prezenta celeilalte , in iubirea lui Yeshua .

    Shalom , Maria de Jesus .

    ReplyDelete
  5. Iti trimit o poezioara haioasa pe care am gasit-o intimplator si care mi-a placut .

    Odata o maimuta din evul anecdotic ,
    Venind la sfat pe-o creanga de arbore exotic
    A explodat : " Surate , sint foarte ofensata
    C-n jungla hominida superevoluata
    A aparut o teza , vadit malitioasa ,
    Ca Homo ar descinde din stirpea noastra aleasa .
    Eu protestez salbatic , ranita in mindrie ,
    Ca se propaga-n lume asemenea prostie .
    Daca-ntilniti un singur nepot pitecantrop,
    Atunci , pentru banane sa va urcati in plop...
    Nu sufar comparatii cu tristul regn uman,
    Sint multumita , nene , ca-s pur urangutan .
    Eu , chiar sa ma oblige in vreun laborator ,
    N-as deveni port-bita si nici informator ;
    Si cum progenitorii maimuta m-au facut
    Sper sa n-ajung ca omul , un josnic involut!
    Pai , s-a vazut vreodat'la noi atita ura?
    Ore la noi se minte , se-njunghie , se fura?
    Nu veti vedea prin lume cit timp purta-vom coada
    Gorile divortate si prunci lasati pe strada .
    Cine-a vazut in hoarda vreun irational
    Timpindu-se cu droguri , sau honosexual?
    Nu inspiram Marlboro , nu traficam munitii ,
    Nu prea avem stiinta , n-avem nici superstitii,
    Nici circiumi, nici spitale,nici case de nebuni
    Si nu platim pe altii sa faca rugaciuni .
    Ati intilnit in padure vreun cimpanzeu betiv,
    Gibon care sa-njure sau pavian parsiv?
    Cit am umblat eu creanga,scuzati ,n-am observat
    In obstea simiasca , cocotier privat ,
    Nici garduri,si nici paznici, nici pui murind de foame
    Sau omoriti in taina de asa-zise mame .

    ReplyDelete
  6. Lipsesc si teroristii , n-avem corupti sau duri
    Nici tari , nici prim-ministri pe care sa-i injuram.
    La mondiale sintem cu mult in urma noi,
    Incit n-am fost in stare de nici un prim razboi.
    Noi n-am avut ev mediu , ci numai mediu pur ,
    Lipsit de inchitii , de orizont obscur .
    Noi n-avem sfinti in temniti , nici versuri prinse-n lanturi ,
    Nici chefuri dupa care sa ne culcam in santuri .
    E drept , n-avem militii in jungla , dar nici mafii ,
    N-avem un staff al mortii , n-avem nici macar stafii!
    (E trist s-ajungi vreodata privit la Zoo Park
    Dar maxima rusine-i sa-i pui pe altii-n tarc .)
    Eu va invit pe toate-acum la ratiune :
    Nu promovatiaceasta credinta de minune!
    Sa nu apara-n jugla manipulatori in masa ,
    Cu dogme si partide in lupta lor de clasa.
    Ma tem ca ne pindeste-o noua cruciada ,
    O convertire-n hoarda in monstrii fara coada .
    De-o sa vedeti vreodata c-am coborit din pom,
    Maimutarind faptura care isi zice OM ,
    Opriti-ma la vreme , sa nu evoluez
    Si , s-ajung ca LUMEA , sa nu stiu ce sa crez...
    I-adevarat ca omul a coborit , ca soi ,
    Dar , bre , fiti rezonabili , n-a coborit din noi!"

    Maria de Jesus .

    ReplyDelete
  7. Imi amintesc si eu cu drag de Corina. La o varsta cand noi cam toate aveam in cap numai baieti si petreceri, Corina se intreba si ne intreba...Noi o consideram in pic mai "filozoafa" si acolo ramaneau toate. Draga Cori, nu stiu daca o sa citesti comentariul asta, dar am 30 de ani si recunosc acum maturitatea ta in felul in care gandeai si abordai viata. Din cauza ta am ajuns sa-mi aleg filozofia la Bacalaureat, asa ca admit ca m-ai influentat. Imi amitesc cu un zambet pe buze, cum il mai cita Chris pe Cioran:-) Filozofia si mai apoi Iudaismul (atat cat am venit in contact cu el pana acum), au dezvoltat in mine o mentalitate care chestioneaza totul, dar odata ce mi-am gasit raspunsul extrem de rar ma mai razgandesc. Daca vrei, Chris si cu mine ne-am gasit raspunsurile la majoritatea intrebarilor, si la cele la care inca nu ne-am gasit raspunsul, avem macar linistea sufleteasca ca Il cunoastem pe Acela care are detine raspunsurile noastre. Cori, ma bucur mult ca te-am cunoscut in "calatoria" mea. Oamenii ca tine sunt pretiosi si putini, pentru ca nu multi sunt gata sa "care" frustrarea si de multe ori durerea care insotesc o inima de cautator.

    ReplyDelete