Partea lui Adonai şi partea ta

David a întrebat iarăşi pe Dumnezeu. Şi Dumnezeu i-a zis: „Să nu te sui după ei; întoarce-te de la ei şi mergi asupra lor prin faţa duzilor. Când vei auzi un vuiet de paşi în vârfurile duzilor, atunci să ieşi la luptă, căci Dumnezeu merge înaintea ta, ca să bată oastea filistenilor.” David a făcut cum îi poruncise Dumnezeu, şi oastea filistenilor a fost bătută de la Gabaon până la Ghezer. Faima lui David s-a răspândit în toată ţara, şi Domnul l-a făcut de temut pentru toate neamurile. - Divrey Hayamim Alef / 1 Cronici 14:14-17

În context, David tocmai ce a devenit împărat peste Israel când filistenii s-au unit împotriva lui ”să-l caute”. (De la atâta închinat la cine ştie ce forme născocite de ei, filistenii nu erau tocmai genii.) Când ajungi să fii înălțat de Adonai, se trezesc și ”filistenii” să vină împotriva ta. Când ești înălțat de Adonai, trebuie să stai mai mult pe câmpul de bătaie decât pe tron să ți se facă plecăciuni.
David nu a fugit dinaintea lor, ci din contră, le-a ieșit înainte (pasuk/verset 8) pentru că David a învățat să se teamă numai de Adonai.
”Nişte voievozi mă prigonesc fără temei, dar inima mea nu tremură decât de cuvintele Tale.” - Tehilim/ Psalmi 119:161
Nu-i lipsea curajul. A ieșit înaintea filistenilor, dar strategia a așteptat-o de la Adonai. Nu scotea sabia fără Adonai, pentru că știa de la cine vine biruința lui. ”Căci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa” (Tehilim/Psalmi 44:6).

În pasajul menționat la început, David vrea să se mai lupte odată cu filistenii și pentru a doua oară Îl întreabă pe Adonai dacă să meargă împotriva lor. Adonai îi dă instrucțiuni, dar ce mi se pare ciudat este că Adonai îi spune ”Când vei auzi un vuiet de paşi în vârfurile duzilor, atunci să ieşi la luptă, căci Dumnezeu merge înaintea ta, ca să bată oastea filistenilor.”
Un om ”realist”, ar fi spus ”păi bine Doamne, dar de fapt eu sunt cel care luptă, eu sunt cel care bat oastea filistenilor dacă o bat, cum adică Tu mergi înaintea mea să îi bați? Păi dacă îi bați la ce să mai vin și eu? Du-Te bate-i Tu și eu merg înapoi la palat!”
Adonai nu avea nevoie de David ca să îi bată pe filisteni. Malach Adonai (Îngerul Domnului) a fost perfect în stare să ucidă 185.000 de oameni într-o singură noapte, singur (Is. 37:36). Elisei nu a ridicat nici măcar odată sabia când Adonai a dat armata siriană în mâinile lui. (2 Împ. 6:17)
Adonai e biruitor Singur, fără ajutorul sau implicarea vreunui om. Însă eu cred că orice lucru care există, are o parte spirituală şi una fizică. Dacă lupta lui David nu ar fi fost câştigată în spiritual, atunci nu l-ar fi ajutat la nimic nici măcar cele mai performante arme.
Întotdeauna este o parte pe care ţine de Adonai să o facă, dar este o parte care ţine de noi să o facem. Nu partea noastră este partea grea, dar asta nu înseamnă că trebuie să o lăsăm nefăcută.
Când Yehoshua se lupta cu amaleciţii, războiul era partea fizică a lucrurilor, însă adevărata luptă se ţinea pe munte, unde Moshe îşi ţinea mâinile ridicate către Adonai (Shemot /Exod 17:8-16). Dacă Yehoshua renunţa să mai lupte şi lăsa totul pe seama lui Adonai şi spunea "dar eu cred că El poate!", mai câştiga lupta?
Când Adonai a dat Eretz Hakodesh (Pământul Sfânt) seminţei lui Israel, le-a spus să meargă să o ia în stăpânire. Ca şi nişte oameni realişti, ei s-au gândit că dacă Adonai le-a dat-o, El să le-o dea în stăpânire, fără ca ei să mai facă ceva, aşa că au răspuns "nu ne suim". Au mai intrat în ţară? Nicidecum.
Dacă Adonai ţi-a promis un lucru, dacă ai stat sincer înaintea Lui şi i-ai cerut un răspuns şi El ţi l-a dat, atunci nu mai sta. Fă partea care ţine de tine. Nu există să-ţi fi cerut să stai cu mâna-n sân şi El să facă totul, decât dacă ţi-a cerut să aştepţi deocamdată. Dar fii sigur că pentru orice lucru pe care Adonai alege să-l facă şi tu ai o parte de făcut.
Nu ar putea Adonai să le vorbească tuturor neamurilor, fiecăruia pe limba lui, ca să îl urmeze pe El? Ba da! Şi ar face-o mai bine decât orice teolog cu 10 diplome la activ. Dar totuşi alege să ne trimită pe noi în toată lumea ca să facem ucenici (Marcu 16). Partea Lui este să trimită Ruach HaKodesh (Duhul Sfânt) care să cerceteze inima celui care aude, dar partea mea este să vorbesc, să-L arăt pe El şi să nu mă opresc din a căuta Faţa Lui.
Adonai îşi va face partea Lui întotdeauna, dar dacă tu nu îţi faci partea ta, nu ai nici un drept să spui "am avut încredere în El, dar m-a dezamăgit". Este scris în Tehilim/ Psalmi 34:5: "Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine." Poate că ţi-ai întors privirile înspre lucrul dorit, poate că ţi-ai întors privirile spre ceilalţi cu care te compari când strigi "dar de ce la alţii le dă?!", poate ţi-ai întors privirile spre neputinţa şi nevrednicia ta şi de aceea stai astăzi cu faţa plină de ruşine şi inima plină de răzvrătire. Ai încercat să te uiţi în toate părţile şi vezi că nu funcţionează, acum încearcă şi varianta Lui. Întoarce-ţi privirile spre El şi rămâi statornic şi ai să vezi rezultatul atunci.
Kadosh Baruch Hu (Cel Sfânt, Binecuvântat să fie El) să ne ajute să umblăm în biruinţa Lui!

Bat Melech בת מלך
Cristina