CATRE CITITORI

Articolele prezentate în acest blog reprezintă convingerile şi părerile personale, cugetările mele, trăirile mele şi ceea ce Adonai mă învaţă. Crezul meu nu este asociat cu nici o denominaţiune, cult sau comunitate.
Articolele mele sunt rezultate din trăirea mea cu Adonai, deci nu încurajez publicarea, copierea sau reproducerea acestora, fără acordul meu.

Mulţumesc pentru înţelegere,
Bat Melech בת מלך

Wednesday, September 29, 2010

Dublă personalitate

Asistam la o scenă, în care o persoană pe care o admir mult, reacționase într-un fel mai lumesc și pe urmă a venit și mi-a zis ”îmi pare așa de rău că a trebuit să mă vezi în halul ăsta; nici nu știu cum am putut să reacționez așa”. Omul în cauză are un caracter destul de calculat, atât pe plan spiritual cât și natural, iar reacțiile de genul nu-l definesc deloc. Chiar dacă nu a continuat să vorbească, am înțeles că se temea ca nu cumva să cred că așa este de obicei și că în rest se preface.
Cum aș putea vreodată să cred așa ceva, când știu prea bine că în mine sunt două persoane total diferite, care se luptă mereu și când ajunge să câștige firea mea, reacționez ca una care nu Îl are ca Împărat pe Adonai. E ca și cum aș avea o dublă personalitate - o parte din mine e Cristina și o parte din mine e Bat Melech.
Cristina e ciudată chiar dacă râde mereu. Se teme de întuneric, se teme de înălțime și de șerpi. Se ceartă când ți-e lumea mai dragă și mereu vrea să aibă dreptate. Vrea să facă doar ce-i place și de cele mai multe ori ceea ce-i place nu are nici o legătură cu Adonai. Își astupă urechile când aude ceva ce nu-i place și detestă învățătura. Vorbește când ar trebui să tacă și fuge când ar trebui să stea pe loc și să confrunte lucrurile. Versiunea ei de bine e un rău mai puțin negativ și nu vede Calea nici cu ochii deschiși. Visează doar la o dragoste firească și e mereu nemulțumită. E în stare să vadă doar paiul din ochiul celuilalt și se bazează doar pe emoții când își face alegerile, dar e mereu dezamăgită când vede că emoțiile ei sunt la fel de nestatornice ca ea.
Bat Melech e opusul. Ea e fiica Împăratului și înțelege că are sânge nobil, de aceea nu se poartă ca restul lumii. Ea nu se teme de întuneric pentru că Adonai îi e Lumina; nu se teme de înălțimi pentru că e fiica Celui Prea Înalt și pășește peste șerpi cu încredere fără să o intereseze că lui Cristina îi e frică. Ea tace chiar și când știe răspunsul pentru că înțelege că nu participă la ”știi și câștigi”. Caută voia lui Adonai chiar dacă o doare pe Cristina. Nu-și astupă urechea când o strigă Adonai și nu-și întoarce inima de la învățătură. Niciodată nu fuge de luptă și confruntă lucrurile oricât de umilitor ar fi pentru Cristina. Are ca unitate de măsură doar binele stabilit de Adonai și nici un rău mai puțin negativ nu o interesează. Când visează vede doar penele care o acoperă și aripile Celui Sfânt care o ascund în timp ce privește spre Yerushalayim. Îi închide ochii lui Cristina, ca să vadă clar Calea. Îl vede pe Adonai ascuns în toți care sunt ai Lui și tot ce vrea și tot ce este are legătură doar cu El.

Amândouă, atât Cristina, cât și Bat Melech, sunt parte din mine și nu aș vrea niciodată ca cineva să se uite la Cristina și să uite că există și Bat Melech, nici să se uite la Bat Melech și să uite că există și Cristina. Dacă sunt spirituală, sunt și firească. În mine e mereu o luptă și dacă se vede mai mult partea mea firească, nu înseamnă că mă prefac că sunt Bat Melech, înseamnă doar că firea mea a câștigat o bătălie.
Dacă ne uităm la oameni prin prisma unei singure bătălii și nu avem în vedere tot războiul lor, atunci e doar o părere incorectă și incompletă, a unuia care din fire judecă incorect. De aceea e bine să nu lași o situație să descalifice un om în ochii tăi, dacă nu știi sigur că reacția lui e un stil de viață sau doar o luptă pierdută în fața firii. E bine să nu rămâi șocat, cu vorbe de genul ”de la el nu m-am așteptat” , când vezi vre-un ”Pavel” că strigă la femeia de la magazin că nu i-a dat restul bine. Înțelege că omul rămâne tot ”Pavel”, chiar dacă l-a biruit firea pe moment.
Dacă vrem să primim har când avem reacții ce nu ne definesc, atunci e bine să dăm har și la alții și să înțelegem că nici pe ei nu îi definește o situație care o pierd de sub control.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Monday, September 27, 2010

La Niniveh

Cuvântul lui Adonai a vorbit lui Yonah, fiul lui Amitai, astfel: „Scoală-te, du-te la Niniveh, cetatea cea mare, şi strigă împotriva ei. Căci răutatea ei s-a suit până la Mine!” Şi Yonah s-a sculat să fugă la Tarshish, departe de Faţa lui Adonai. S-a pogorât la Yafo, şi a găsit acolo o corabie care mergea la Tarshish. A plătit preţul călătoriei, şi s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tarshish, departe de Faţa lui Adonai. - Yonah/ Iona 1:1-3

Am fost întrebată odată dacă evreii cred că pot să fugă undeva unde să nu-i găsească Adonai, de Yonah a ajuns să facă asta. Răspunsul e ”nu” binențeles. Dacă cineva înțelege sensul cuvintelor ”Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?” (Ps. 139:7) - atunci evreii sunt aceia. Era Yonah un om neobișnuit de rău, încât măcar că era profetul lui Adonai și cunoștea frica de El, a ales numa-n ciudă să facă împotriva voii lui Adonai? Nicidecum.
Yonah era evreu și Îl urma pe Dumnezeul lui Avraham, Yitzak și Yaakov. Niniveh era capitala Imperiului Asirian, Imperiu care a atacat Israelul în nenumărate rânduri, umilindu-l, robindu-l și chiar a încercat exterminarea poporului evreu.
Când Adonai i-a cerut lui Yonah să meargă la Niniveh și să le ceară să se pocăiască pentru a beneficia de milă din partea lui Adonai, Yonah nu a fugit pentru că i-ar fi fost teamă de asirieni, ci i-a fost teamă că Adonai chiar le va ierta păcatul și va avea milă de ei.
Yonah își iubea poporul și a fost nevoit să asiste crime, copii uciși fără milă, femei violate, tineri duși în robie și averi confiscate, toate acestea fiind atrocități comise de asirieni. Ca să se înțeleagă, e ca și cum un iobag român, care a suferit toată viața din cauza ocupației otomane, să fie trimis de Adonai la Istambul ca să le vestească pocăința și apoi să-i vadă că primesc milă din partea Lui.
Ceea ce i-a cerut Adonai lui Yonah, nu a cerut nici unui alt profet: să meargă la cei care erau responsabili pentru toată suferința lui și să le spună că pot să fie iertați de Adonai când el nu-i putea ierta. I se părea nedrept. Sigur Yonah se gândea ”dacă vrei să fii bun și îndurător HaShem, de ce nu faci asta față de Israel care suferă din pricina asirienilor? Cum de Te-ai gândit să Te înduri de cei care nu suferă? Nu e corect!” Așa că Yonah s-a mâniat pe Adonai și a vrut să plece departe de Fața Lui. El știa că HaShem nu stă în mijlocul celor nelegiuiți, așa că Yonah a mers și s-a îmbarcat pe o corabie plină cu închinători la idoli, ca lui Adonai să-i fie greață și să se uite în direcția lui.
E ușor să faci voia lui Adonai când voia Lui nu se îndreaptă împotriva a tot ceea ce iubești. Pavel spunea că de dragul rudelor lui ar fi aproape gata să fie anatema, adică despărțit de HaMashiach. Yonah ar fi preferat să fie el unul singur despărțit pe veci de Adonai decât să le facă rău evreilor și să fie bun față de dușmanii lor.
Într-un final, din cauza strâmtorării, Yonah acceptă să meargă la Niniveh, doar cu gândul că sigur și după ce vor auzi cuvântul lui, nu se vor întorace din răutatea lor și Adonai îi va nimici. Yonah a așteptat 40 de zile, doar să vadă cum vor fi ninivenii șterși de pe fața pământului și astfel să se simtă răzbunat. Dar din păcate pentru Yonah, ninivenii s-au pocăit și Adonai i-a iertat. Asta a pus capac la toată răbdarea profetului și acesta a strigat ”Adonai, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu când eram încă în ţara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l înlătur fugind la Tarshish. Căci ştiam că eşti un Dumnezeu milos şi plin de îndurare, îndelung răbdător, şi bogat în bunătate, şi că Te căieşti de rău! Acum, Adonai, ia-mi viaţa, căci vreau mai bine să mor decât să trăiesc!”
Yonah simțea că Adonai e nedrept și că mai bine ar ajuta pe cei ce fac răul decât pe ai Lui ... Dar povestea asta nu e despre niniveni, care deși s-au pocăit pe moment și au fost iertați, au fost nimiciți nu după mulți ani. Povestea asta este despre un evreu pe nume Yonah, pe care Adonai l-a iubit până acolo încât a vrut să-l învețe practic ce înseamnă mila Lui și ce înseamnă să se țină Adonai de tine cu dinții.
După ce au fost cruțați ninivenii, Adonai nu le mai spune nimic, ci se întoarce la Yonah care nu mai putea de durere că Adonai nu S-a putut abține să fie îndurător și-i spune „Bine faci tu de te mânii?”. Nu îi spune, ”Yonah, te-am pus Eu să fii sfătuitorul Meu? Dacă Eu vreau un lucru, îl fac. Fă bine și nu te mânia că nu e locul tău!” - ci vorbește cu el ca și cu un om rănit peste măsură, căruia îi e dat să vadă mila lui Adonai față de cei care n-au avut nici un pic de milă pentru poporul lui. Yonah iese supărat din cetate și Adonai merge tăcut după el și ca să îi potolească mânia a făcut să crească un curcubete ca să îi țină umbră lui Yonah. Yonah s-a bucurat mult... dar Adonai a adus un vierme care a înțepat curcubetele, iar acesta s-a uscat. Sleit de puteri, bătut în cap de soare și mâniat peste măsură, Yonah strigă către Adonai că vrea să moară. Adonai nu i-a spus ”știi ce?! M-am săturat de fițele tale, wish granted! Mori!” ci îl întreabă „Bine faci tu de te mânii din pricina curcubetelui?” Și Yonah răspunde supărat: „Da, bine fac că mă mânii până la moarte!” Atunci şi Adonai a zis: „Ţie îţi este milă de curcubetele acesta, care nu te-a costat nici o trudă şi pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într-o noapte s-a născut şi într-o noapte a pierit. Şi Mie să nu-Mi fie milă de Niniveh, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, afară de o mulţime de vite!’

Mi-e drag Yonah pentru că reprezintă de multe ori lupta mea lăuntrică, între tot ce cunosc despre Adonai, tot ce iubesc și tot ce îmi cere din cauză că îi e milă de oameni. Am trecut recent printr-o fază gen ”Yonah”, dar știu că dacă M-a pus să aleg între ce iubesc și a face voia Lui, nu a fost pentru că voia să mă rănească, ci pentru că voia să înțeleg eu că nu e nimeni scufundat prea adânc în păcat, pe care mâna Lui să nu-l poată apuca. Am înțeles că și dacă aș fugi în întuneric, să mă acopere ca să nu mă mai găsească Lumina și apoi n-aș mai vedea să mă întorc, întunericul meu nu e prea întunecos pentru El și tot vine să-mi lumineze calea. Am înțeles că îndărătnicia mea mea nu e prea mult pentru El și că mânia mea nu e ceva ce nu poate să ducă.
Mi-am amintit de Yonah azi, pentru că m-am oprit să fug și pentru că nu mai pot să vină Adonai în urma mea tot întrebându-mă „Bine faci tu de te mânii?” Nu e ușor să alegi între a face voia Lui și a apăra ceea ce iubești, pentru că orice ai alege va răni pe cineva... dar cum să-L mai rănesc pe Cel care S-a lăsat rănit pentru mine, care n-a considerat că e prea josnic pentru un Împărat să se aplece în mizeria mea și să mă ridice?
Yonah a ales să facă voia lui Adonai... așa mânios cum era. Așa imperfect și demn de condamnat, laș în ochii multora și imatur în ochii altora, dar Adonai a cunoscut inima lui Yonah, de aceea l-a urmat afară din cetate, de aceea voia să îl facă să înțeleagă că suferă pentru cei pierduți. Când Yonah a înțeles că Adonai suferă, că Cel pentru care ar face totul, pentru care a mers până la niniveni nu mai poate de milă pentru ei, a tăcut.
Dacă Yonah n-ar fi avut inima curată înaintea lui Adonai, ar fi fost omorât la fel cum au mai murit și alții care s-au împotrivit voii Lui, dar omul ăsta era așa de sincer înaintea lui Adonai și a înțeles natura lui Adonai așa de bine, încât știa că poate să ierte până și un asirian.
Oamenii ca Yonah nu cunosc jumătăți de măsură, de aceea Adonai nu le cere jertfe gen ”laudă și închinare”, sau ”poezii” sau ”prezența la Biserică”, ci le cere lucruri care uneori îi face să prefere moartea, așa că și dacă ai să îi vezi că se urcă pe corabie să fugă de Fața lui Adonai, sau că tocmai ce i-a înghițit un pește sau că au leșinat că li s-a uscat curcubetele, fii bun și taci și nu-ți da cu părerea în legătură cu circumstanțele lor, pentru că nu știi ce preț a cerut Adonai de la ei.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Tuesday, September 21, 2010

De departe

„Domnul mi Se arată de departe: ,Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea! - Yirmiyahu/ Ieremia 31:3

Chiar dacă aș ajunge atât de departe încât mi-ar fi frica mai înaltă ca munții și nu aș mai putea să-L văd pe Adonai, știu că S-ar înălța peste ceruri, mai presus de frica mea, să înțeleg că El e Cel Prea Înalt.
Dacă mi s-ar întări lutul până acolo că mi-aș pierde orice nădejde că se mai poate face ceva cu mine, știu că ar găsi cu cale să mă ude și să mă lucreze din nou, doar să înțeleg că El e Olarul.
Chiar dacă ar fi să fiu biruită de gândul că m-a dat în mâinile vrăjmașului și m-aș simți risipită în mii de bucățele, până la cele mai îndepărtate margini ale pământului, chiar și acolo ar veni după mine Adonai, să mă culeagă.
Chiar dacă aș ajunge să rămân mută în fața porții Lui și n-aș mai găsi în mine nici măcar puterea să-mi ridic mâna și să bat, știu că S-ar deschide pe Sine de dragul meu, doar să înțeleg că El e Ușa și că n-are nevoie de bătaia mea ca să mă iubească.
Dacă aș ajunge să nu-L mai văd când L-aș privi și să nu-L mai ascult când L-aș auzi, chiar dacă aș uita și cine sunt și ce îmi este El, chiar și acolo mi S-ar arăta Adonai... până acolo S-ar duce să mă vadă pentru că i-ar fi dor de făptura mâinilor Lui.
Chiar dacă aș ajunge atât de departe încât acum nici nu pot concepe, știu că m-ar găsi și mi S-ar arăta nu ca să mă mustre, nu să mă întrebe ”dar tu cum ai ajuns aici?”, nu ca să Își rupă Legământul, ci doar ca să îmi spună că distanța nu înseamnă nimic și că depărtarea nu Îl afectează pe El deloc și nici dragostea Lui. Nu vorbesc de depărtare ca și un stil de viață, dar dacă s-ar întâmpla să ajung atât de departe încât să văd că totul e pierdut, atunci știu că până și acolo mi Se va arăta Adonai ca să înțeleg că încă n-am văzut nimic.
Astea sunt lucruri valabile pentru oricine a fost răscumpărat de Sângele lui Yeshua, așa că dacă ai ajuns atât de departe de El încât ți-ai pierdut orice speranță că se mai poate întâmpla ceva bun și nu mai găsești în tine nici măcar un strop de credință, stai liniștit. Adonai nu ți se arată de departe ca să-ți spună ”mai speră!”, sau ”mai crede!” El știe că nu mai poți și că tot ce ai nevoie să știi e că te iubește cu o iubire veșnică, cu o iubire care nu depinde de tine sau de depărtarea ta, cu o iubire care nu se sfârșește când nu i se mai răspunde, cu o iubire care nu renunță nici măcar când tu renunți. Ești iubit cu o iubire care nu e condiționată de nimic și nu e limitată de nimic. Adonai te iubește pentru că El e Dragoste și ar fi împotriva naturii Lui să nu te iubească.
”Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.” - 1 Corinteni 13:4-7
Din dragoste El a acoperit totul, a crezut totul, a nădăjduit totul și a suferit totul. De departe, de pe cruce, m-a văzut și te-a văzut și a știut cât de departe putem ajunge, dar cu toate astea nu Și-a zis ”pentru ce să sufăr, oricum are să se depărteze de Mine...nu merită!” - ci a nădăjduit totul și de acolo, din cel mai depărtat loc posibil a strigat ”Te iubesc cu o iubire veșnică!”

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Tuesday, September 14, 2010

De dragostea Tzionului

Cu mâini tremurânde Te-ating,
Să prind Lumină când toate mi se sting.
Cuprind inima Ta în mine,
Când inima mea abia se mai ține...

Îngrop în mine cuvinte ce mi-ai scris
Și-aștept să-Ți vină îngerii și să mă poarte-n vis,
Până în Țara de unde mi-ai luat pământul,
Până la Kotel (Zidul plângerii), de-acolo să-Ți cânt cântul.

Cum să-Ți cânt Adonai dintr-un pământ străin?
Cântările Tzionului cum să-Ți închin?
Îmi atârn arfa în sălciile unui ținut pustiu,
Și îmi astup urechile: de Bavel (Babilon) nu mai vreau să știu!

Dacă te voi putea uita Yerushalayim,
Să îmi ajungă toate visele în țințirim!
De nu vei fi tu culmea bucuriei mele,
S-ajung să-mi uit până și vorbele!

De dragostea Tzionului nu voi tăcea,
Din dragoste pentru Yerushalayim nu voi înceta,
Până nu se va arăta mântuirea lui
Și până când Yeshua nu va fi în el ca lumina soarelui...

Tzionul îl visez cum visează cineva pe cel ce-i e iubit,
Tzionul îl doresc cum dorește un lepădat să fie primit,
Tzionul îl plâng cum își plânge o mamă singurul născut,
Pentru Tzion caut, pentru Tzion apăr, pentru Tzion lupt.

Întoarce-Te Yeshua, șezi pe tronul lui Israel înălțat,
Întoarce-Te în Tzion să fii cu încredere lăudat,
Să știe toți că Tu-l iubești cu o iubire veșnică,
Că Tu ești Cel care l-ai doborât și Tu ești Cel care-l ridică!

Atunci n-am să mai îndind mâinile tremurând
Ci-am să Te apuc și-n brațe-am să Te strâng,
N-am să mai zbor în vise să caut Tzionul,
Ci-am să mă-ntorc în Eretz, unde mi-e Domnul!

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Monday, September 13, 2010

Să-Ți dau nimicul meu, Adonai?

Yeshua şedea jos în faţa vistieriei Templului, şi Se uita cum arunca norodul bani în vistierie. Mulţi, care erau bogaţi, aruncau mult. A venit şi o văduvă săracă, şi a aruncat doi bănuţi, care fac un gologan. Atunci Yeshua a chemat pe ucenicii Săi, şi le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toţi cei ce au aruncat în vistierie; căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.” - Marcu 12:41-44

Când ți se dau toate circumstanțele necesare pentru a fi împlinit și chiar ești, când Adonai rânduiește vremuri pentru tine ca să ai de toate din belșug și nu mă refer doar la avuții, când ai siguranța zilei de mâine și sprijinul unei familii, când ești iubit și apreciat, e absolut normal să îi dai mult lui Adonai. E ușor când ești bogat din punct de vedere sufletesc și spiritual să dai mult pentru Adonai și asta e bine.
Dar dacă ai rămas văduv(ă) de visuri și de speranțe, dacă Adonai te duce până în punctul în care pierzi tot și doar pierderea te mai definește și dacă sărăcești din toate punctele de vedere, nu-ți mai vine să te duci la Templu cu gologanul tău și să-l pui înaintea lui Adonai peste toate milioanele altora. Când unii ajung în starea asta au o atitudine de genul ”eu nu am nimic să-i dau lui Adonai”. Alții, mai frustrați pe circumstanțele în care se găsesc, spun ”să dea cei care au!”. Alții, împinși de mândrie spun ”am să aștept până când am să am din belșug și atunci am să mă duc să-i dau lui Adonai, ce poate să facă El acum cu gologanul meu?”.
Dacă Adonai ar fi impresionat de numere, ar fi mers să aleagă un popor mai numeros decât Israel și dacă era impresionat de cantitate, ar fi primit sutele de jertfe pe care i le-a adus Împăratul Saul, după ce a fost lepădat dinaintea lui Adonai.
Nu e nimic deosebit la un multi-miliardar care dă un miliard pentru Adonai. Nu e nimic deosebit la unul care a fost binecuvântat cu sprijin din partea celor dragi să dea sprijin la alții. Nu e nimic deosebit la unul care este iubit să iubească pe alții. Nu e nimic deosebit la unul care a fost mângâiat să mângâie pe alții. Dar e cu totul neobișnuit să îți cauți prin toată casa toate monezile pe care le mai ai ca să ai ce să-i dai lui Adonai și când le strângi pe toate vezi că încă nu alcătuiesc 1 leu. E neobișnuit când toți din jurul tău te dărâmă, tu să sprijinești pe alții să nu cadă. E neobișnuit când nu știi ce înseamnă să fii iubit, să culegi din tine tot ce mai ai bun și să iubești pe alții. E neobișnuit când singura mângâiere de care ai parte e cea pe care ți-o dai singur, dar tu te duci și încurajezi pe cineva.
Dacă Adonai a îngăduit să te lase până în punctul în care ți-au murit toate și ai rămas fără nimic, nu lăsa sărăcia ta să te împiedice să-i dai lui Adonai ce ți-a mai rămas. Dacă te-a amuțit felul în care te-a lovit o anumită circumstanță, trebuie să cauți în tine printre ce ți-a mai rămas, măcar puterea să spui ”Adonai, nu mai știu nici cum să-mi rog rugăciunile, dar știu că Tu ești în control, fii lăudat!” Nu trebuie să aștepți până când ai să ai circumstanțele potrivite ca să-L lauzi și până atunci să vegetezi în depresie. Dacă doar lacrimi ți-au mai rămas, atunci alegeți-le pe cele mai bune și dă-le lui Adonai, dar nu sta până când ai să râzi ca să-i dai Lui ceea ce merită. Nu trebuie să mergi să te împrumuți ca să-I dai lui Adonai ceva, dă-i din ceea ce ai acum. Și dacă te minte cel rău că Adonai nu vede, amintește-ți că Yeshua stătea în fața visteriei Templului și vedea cât punea fiecare. Yeshua ”este credincios ca Fiu, peste casa lui Adonai” (Evrei 3:6) și El contabilizează fiecare gologan și știe cât a costat pe fiecare să meargă până la Templu, să înfrunte privirile celor ce se mai uitau ca Yeshua la cât pune fiecare și cu toată disperarea să-și arunce gologanul peste averile altora.
Astea nu-s doar vorbe pe care m-am trezit să le spun ca să mai scriu ceva pe blog, asta e ceea ce am învățat după multe julituri, lacrimi și pierderi și în final tot ce pot să spun e că Adonai e vrednic să primească tot pentru că El a dat tot. Eu nu dau în comparație cu nimeni. Eu dau pentru că Adonai merită să-i dau tot ce am.


Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Thursday, September 9, 2010

De anul nou

Adonai, e un an nou... scrie în cartea Ta înnoire pentru mine. Tu ești Cel care faci toate lucrurile noi, de aceea îți cer: înnoiește-mă!
Înnoiește-mi mintea să nu mi se mai oprească de câte ori ajung să nu Te mai înțeleg. Înnoiește-mi inima să poată iubi fără să aștepte să fie iubită. Înnoiește-mi duhul să poată să mi se înalțe până la Tronul Tău de fiecare dată când ajung să zac în gropi prea adânci. Înnoiește-mi înțelegerea că tot ce faci e spre binele meu chiar dacă uneori mă doare. Înnoiește-mi puterea să pot să lupt dar nu în zadar și să pot să fac pace chiar și atunci când tot din mine cere război. Înnoiește-mi visele să nu le mai cred moarte ori pierdute și dă-mi tăria să le mai pot visa. Înnoiește-mi credința să pot să Te cred mai presus de îndoielile mele. Înnoiește-mi ochii să poată să Te vadă în toți în care locuiești. Înnoiește-Ți Legământul făcut cu mine Adonai și poruncește ca anul acesta să fie anul în care ochii mei vor vedea bunătatea ta și promisiunile Tale împlinite.

Fiica Ta, Împărate הבת שלך המלך שלי
Cristina כריסטינה

Wednesday, September 8, 2010

Shana Tova!

Ferice de poporul, care cunoaşte sunetul shofarului, care umblă în lumina Feţei Tale, Doamne! - Tehillim/ Psalmi 89:15

Shana tova u'metuka le'kulam! שנה טובה ומתוקה לכולם




Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Tuesday, September 7, 2010

Caută, bate și cere

Ca să poți afirma că Îl cunoști pe Adonai implică o căutare până când ai impresia că nu ți-e dat să găsești, implică a bate la ușa cerurilor până acolo că începi să te îndoiești că e cineva acasă și implică a cere până când îți epuizezi cuvintele, gemetele, gesturile, lacrimile și tot ce ești. Poți să spui că Îl cunoști pe Adonai doar după ce în urma căutării disperate ai găsit, când ai bătut la uși până ți-au rămas semne pe mâini, ți s-a deschis și când ai cerut până când te-ai sfârșit, ai primit înțelegerea că El Este.
Doar a crede în El nu presupune a-L cunoaște. Ca să fii mântuit e destul să crezi. Yeshua spunea că ”Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut” (Luca 19:10). El caută, El găsește și El mântuiește. E destul doar să crezi.
Mă gândeam la ce înseamnă să fii mântuit sau salvat și mi-a venit în minte unul care e gata să se înece, dar vede un vapor de unde i se aruncă un colac de salvare. Omul nu trebuie să caute colacul, e destul să-l accepte și să se prindă de el, apoi este scos din apă și pus la bordul vaporului. Acesta are acum statutul de SALVAT și poate să fie dus în siguranță până la destinație, rămânând doar unul salvat din ape. Doar faptul că e la bordul vasului nu înseamnă că îl și cunoaște pe căpitan sau că face parte din echipaj. Poate să meargă până la destinație și să nu știe nimic despre căpitan decât ceea ce aude de la marinari. Dar dacă vrea să-l cunoască pe căpitan trebuie să meargă și să-l caute. Când îl găsește trebuie să petreacă timp cu el ca să-l cunoască și atunci când ajunge să-l cunoască nu poate să nu fie inspirat să devină unul din membrii echipajului.
Nu mi-e destul să fiu mântuită. Nu mi-e destul să stau să mă uit la marinari cum lucrează pe vas. Nu mi-e destul să mă uit la apele din care am fost scoasă și să mă simt norocoasă că acum sunt pe vapor. Nu mi-e destul să-i aud pe marinari cum vorbesc despre Căpitan. Nu mi-e destul să citesc cărți scrise despre El, nu mi-e destul să aud predici despre El, nu mi-e destul să știu că ajung la destinație. Vreau să fac voia Căpitanului nu doar să implinesc regulile de la bordul navei, dar ca să fac voia Lui trebuie să-I cunosc inima, iar asta nu se poate decât dacă Îl caut ca și cum nimic altceva nu e vrednic de găsit decât El, bat la uși pentru El și-L cerșesc ca una care n-are nimic dacă nu-L are pe El.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Monday, September 6, 2010

Leii nu uită


De câteva zile am văzut un video care m-a impresionat. Este vorba despre doi tineri care au crescut un leu până când nu au mai putut să-l țină în apartament și pe urmă au decis să-l ducă înapoi în Africa și să-l elibereze în sălbăticie. Numele leului era Christian și era foarte atașat de cei doi tineri, dar odată ce a fost reintegrat în mediul său natural acesta s-a atașat de animale, aparent uitând de cei doi. După un an stăpânii leului s-au întors în Africa dorind să vadă dacă Christian își mai aduce aminte de ei, dar au fost descurajați spunându-li-se că acest lucru este puțin probabil, totuși au fost duși la locul unde era leul și spre surprinderea tuturor, leul nu-i uitase.



Imaginile astea m-au făcut să înțeleg un pic mai bine de ce Yeshua este numit Leul din seminția lui Yehudah. Leii nu uită. Chiar dacă pentru o vreme harul de a crede a fost dat la goyim, asta nu înseamnă că Yeshua Și-a uitat poporul și seminția.
Dacă reîntâlnirea dintre un animal și stăpânii lui e atât de emoționantă, atunci nu pot să-mi imaginez cum va fi când Leul din seminția lui Yehudah se va întoarce la yehudim (evrei) ...
בוא האריה של שבט יהודה vino Leul din seminția lui Yehudah!

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Saturday, September 4, 2010

Nu pot

”.....când sunt slab, atunci sunt tare.” - 2 Corinteni 12:10

Cred că am folosit fraza ”nu mai pot” de mai multe ori decât sunt în stare să număr. Uneori era doar o scuză ca să scap de anumite circumstanțe sau să victimizez aiurea, dar au fost multe dăți când era atât de real încât nu puteam să simt nimic altceva decât propria mea neputință. Tot am ascultat de alții cu mai mulți ani de credință la activ care îmi spuneau că atunci când nu mai poți Adonai se oprește sau că atunci când pare totul pierdut vine finalul fericit. Astăzi pot să spun că nu e întotdeauna adevărat.
Dacă Adonai s-ar baza pe puterea mea, atunci s-ar opri de fiecare dată când eu nu mai pot, dar pentru că se bazează pe puterea Lui și știe ce poate să facă El, nu e impresionat când eu nu mai pot. Când El lucrează cu mine nu se bazează pe ”calitățile mele extraordinare” ci se sprijinește pe El Însuși.
Eu pot să ajung până aproape de foc și mă opresc pentru că știu că nu pot să merg mai departe că mă ard și când spun că nu pot merge mai departe nu e dramatizare, nu e minciună, e un fapt real. Nu pot. Dar Adonai vine și spune ”știu că nu poți, dar dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde - Eu sunt cu tine”. Fie că vreau sau nu vreau, fie că eu cred sau nu, am să trec prin foc și culmea: rezist.
Eu pot să merg până în fața mării care se lovește de stânci dar mă opresc pentru că nu am cum să înot în așa ape, iar când spun că nu pot, e un fapt real. Dar dacă Adonai mă trimite prin ape nu se bizuie pe ce pot eu, de aceea El spune ”Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor îneca”. Eu pot să sper doar până la mormânt, dar când El îmi cere să cred nu se bazează pe credința mea ci pe faptul că El e Viața. Eu nu pot să zbor și El știe, dar asta nu-L împiedică să-mi dea drumul în gol, pentru că știe că El a poruncit îngerilor Lui să mă ducă pe palme. Eu nu am cum să mă lupt cu cineva mai tare decât mine și când îmi cere să lupt nu se bizuie pe capacitățile mele de luptător, ci se bizuie pe faptul că El a biruit totul. El vede că nu pot să-L ating, de aceea coboară cerurile și se coboară pe Sine ca nu cumva să uit că mă iubește. El vede că nu pot să mă apăr de aceea se face scut pentru mine. Pe puterea mea se bizuie Adonai? Se oprește când îi spun eu că nu mai pot? Nici vorbă! Și dacă nu se oprește atunci vrea să mă distrugă? Nicidecum! Vrea doar să înțeleg că a fost o vreme când eram goală, dar am crezut în Yeshua și mi s-a dat o haină a neprihănirii. Nu mi s-a dat o uniformă, nu mi s-a dat o haină curată, mi s-a dat haina Împăratului. Câtă vreme port haina asta sunt rezistentă la foc, la apă, la frică, la frig, la dezamăgiri, la lacrimi, la război și chiar și la moarte. Puterea mea nu a crescut pentru că port haina, dar puterea Lui se vede în slăbiciunea mea datorită Celui care S-a dezbrăcat pe Sine de slavă, ca să pot totul în HaMashiach care mă întărește!

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Wednesday, September 1, 2010

Cel ce se laudă

„Aşa vorbeşte Domnul: ,Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul.” - Yirmiyahu/ Ieremia 9:23-24

Dacă aș avea destulă înțelepciune încât să cunosc toate tainele și toată știința dar aș începe să mă îndoiesc că Adonai Este, la ce mi-ar folosi să cunosc? La ce m-ar ajuta să cunosc viteza sunetului dacă nu aș înțelege că nimicul a auzit sunetul glasului lui Adonai și a luat ființă? La ce m-ar ajuta să cunosc că lumina se propagă cu viteză atât de mare încât nici un fapt empiric comun nu permite evaluarea sa pe cale obișniută, dacă nu aș știi că Adonai este Lumina care luminează întunericul meu? La ce mi-ar folosi să cunosc masa totală a pământului dacă în final nu aș pricepe că Adonai îl ține în palma Lui? La ce m-ar ajuta să știu că doar în galaxia noastră există mai mult de 200 de miliarde de stele, dacă nu aș știi că Adonai le cunoaște pe fiecare pe nume? La ce m-ar ajuta să am toată bogăția dacă nu aș înțelege că nu înseamnă nimic în sistemul de valori a lui Adonai? La ce m-ar ajuta să fiu tare dacă nu aș înțelege că în slăbiciune puterea Lui este făcută desăvârșită? La ce m-ar ajuta să mă lupt, dacă nu aș știi că El e biruitor? La ce m-ar ajuta să respir dacă nu aș cunoaște suflarea Lui? La ce mi-ar folosi să cunosc toată anatomia omului dacă nu aș vedea că e făcut după chipul lui Adonai? La ce mi-ar folosi liniștea dacă nu L-aș găsi în ea? La ce mi-ar folosi să iubesc dacă nu aș știi că Dragostea a murit și a înviat de dragul meu? La ce mi-ar folosi să exist, dacă în final nu aș înțelege că El este?
Să mă laud cu înțelepciunea mea? Sunt miliarde de lucruri din lumea văzută pe care nu le cunosc, darmite din lumea nevăzută, dar Îl cunosc pe Cel care le-a făcut. Nu cunosc nimic important pe plan științific, dar știu că Adonai este Cel care face milă, judecată și dreptate pe pământ. Restul științei e doar dezvoltarea acestei idei.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה