Am scris asta în 2008, pe la sfârşitul verii. Treceam printr-un moment când tot ce ştiam eu, a fost pus la încercare, dar a trecut cu bine. După cum este scris: "Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine." (Tehillim perek 34, pasuk 5). Mulţumesc Yeshua.
De-o vreme umblu, dar nu văd unde merg
Mă tot uit la cer şi norii vreau să-i şterg
Îmi port sufletu-n mine şi îmi pare greu
De parcă toată lumea o port în pieptul meu.
Mă tot urmează umbre din trecut
'Nainte nu ştiu ce e, dar îmi pare mult
În stânga mea e doar abis
La dreapta mea e tot ce Mi-ai promis.
Încerc să Te urmez - de multe ori greşesc
Ca pentru morţi kaddish îmi rostesc
Mă leg ca Tefillin de mâna Ta
Şi-mi spun orice ca să mai pot lupta.
Mă-nalţ fără să vreau şi cad fără să ştiu
În timp ce tot ce vreau e ca Tine să fiu.
Mă ţin de pereţi ca de Kotel şi Te strig
Şi plâng şi-am obosit şi mi-e frig.
Aştept să vii şi să mă iei
Şi să-Ţi ascunzi privirea-n ochii mei.
În tăcere îţi tot cânt un vis
Pe care necredinţa l-a ucis.
Nu vreau să vii să-mi dai nimic,
Vreau doar să m-ajuţi frica să mi-o înfric.
Bat Melech
Cristina
No comments:
Post a Comment