Mă uitam pe Youtube la unele din clipurile pe care le-am făcut şi mi-am amintit de un incident.

În 6 Martie, 2008, a avut loc un atac terorist la Mercaz HaRav, o yeshiva, din Ierusalim. În timpul atacului, au fost ucişi 8 studenţi şi alţi 15 au fost răniţi. Studenţii erau băieţi cu vârste cuprinse între 15 şi 26 de ani.
Un arab israelian, Alaa Abu Dhein, a intrat în yeshiva şi a început să tragă în elevi, până în momentul în care a fost împuşcat în cap de un alt student din yeshiva, Yitzhak Dadon şi de căpitanul David Shapira, care fiind în apropiere a auzit focurile de armă.
În yeshiva băieţii învaţă Biblia şi Talmudul.

Deşi astfel de atentate sunt destul de dese în Israel, acest atac a fost probabil cel mai traumatizant pentru mine, deoarece l-am trăit prin ochii şi emoţiile la evrei nu doar din Israel, ci de peste tot din lume.
La momentul respectiv, am văzut cum evreii de pe toate continentele au aflat de această nenorocire în mai puţin de 2 ore, iar dacă până atunci se considerau cetăţeni ai ţărilor pe unde sunt împrăştiaţi, în momentul acela erau toţi doar evrei, plângând pentru copii şi tineri pe care nu i-au cunoscut niciodată, doar pentru simplul fapt că aveau acelaşi sânge.

Cred că atentatul acela m-a făcut să înţeleg mai mult ca oricând că Adonai vede evreii de pe întreg pământul ca şi un singur organism, numit Israel şi chiar dacă mulţi dintre ei nu sunt prea religioşi, au acest lucru imprimat în propria lor conştiinţă: EU SUNT UNA CU POPORUL MEU.
Acesta este doar unul din sutele, poate chiar miile de motive pentru care iubesc naţiunea asta.