Acestea sună ceva de genul.
1. Cred cu toată inima că Dumnezeu este Creatorul şi Stăpânul tuturor lucrurilor. El Singur a creeat, creează şi va creea toate lucrurile.
2. Cred cu toată inima că Dumnezeu este Unul Singur. El Singur este Dumnezeul nostru, a fost şi va fi.
3. Cred cu toată inima că Dumnezeu nu are un trup şi că atributele fizice nu se aplică în cazul Său. Nu există nimic în lumea aceasta cu care să poată fi asemănat.
4. Cred cu toată inima că Dumnezeu este Începutul şi Sfârşitul.
5. Cred cu toată inima că se cuvine ca omul să se roage doar lui Dumnezeu fără nici un intermediar. Omul nu poate să se roage nici unei alte fiinţe create sau obiect creat.
6. Cred cu toată inima că toate cuvintele proorocilor sunt adevărate.
7. Cred cu toată inima că profeţiile lui Moise sunt adevărate. El a fost cel mai mare între toţi profeţii şi nu a mai fost nici un alt profet asemenea lui.
8. Cred cu toată inima că întreaga Torah pe care o avem astăzi este aceeaşi pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Moise.
9. Cred cu toată inima că această Lege nu poate fi schimbată şi că Dumnezeu nu se va răzgândi niciodată în privinţa ei.
10. Cred cu toată inima că Dumnezeu cunoaşte gândurile şi faptele omului, deoarece aşa stă scris în Psalmul 33:15.
11. Cred cu toată inima că Dumnezeu răsplăteşte celor ce ţin poruncile Sale şi îi pedepseşte pe cei care le calcă.
12. Cred cu toată inima în venirea lui Mesia. Oricât va fi nevoie să aştept, voi aştepta venirea Lui în fiecare zi.
13. Cred cu toată inima că Dumnezeu va învia toţi morţii atunci când El va dori.
Acestea sunt principiile de credinţă ale lui Rambam şi ale Iudaismului şi în cea mai mare parte sunt de acord cu toate, cu unele completări.
Dintre aceste 13 principii de credinţă, cel de-al 12-a este cel la care vreau să mă refer în această postare.
În anul 1942 acest principiu a devenit cântec în unul din trenurile morţii, care aveau ca destinaţie lagărul de la Aushwitz.
Rabbi Azriel David Fastag a fost un mare cantor în Varşovia, iar în momentul în care a fost luat şi urcat cu forţa în tren pentru a fi dus la Aushwitz, acesta recita principiile lui Rambam şi dintr-o dată a început să cânte aceste cuvinte "Cred cu toată inima în venirea lui Mesia. Oricât va fi nevoie să aştept, voi aştepta venirea Lui în fiecare zi." Cântecul a fost învăţat de aproape toţi evreii şi transmis mai departe din generaţie în generaţie.
Astăzi, la Kotel (zidul plângerii) după ce se rosteşte Birkat Kohanim (Binecuvântarea Aronică), evreii încep şi cântă acest cântec.
Sunt zeci de versiuni ale acestui cântec, dar cea postată mai sus este versiunea originală.
Am să postez 2 din versiunile mele preferate.
Bat Melech
Cristina