Am citit undeva, că sunt mai mulţi oameni în lume care mor de obezitate decât oameni care mor de foame.
Ce ciudaţi suntem ... Decât să ne împărţim mâncarea cu alţii, mai bine acceptăm obezitatea iar apoi cerşim simpatia altora în legătură cu starea deplorabilă în care ne aflăm. Încerc să-mi fie milă de oameni de genul, dar nu pot să nu mă gândesc la faptul că obezitatea lor este doar o consecinţă a egoismului propriu.

Inversăm valorile lui Dumnezeu şi spunem că suntem binecuvântaţi şi atunci de ce să nu profităm de binecuvântările date? Eu cred că binecuvântarea ţi-e dată cu un motiv: ca să binecuvintezi pe alţii.

Ajugem să ne pese mai mult de animale decât de oameni. Ne preocupă mai mult "pacea mondială" decât pacea cu aproapele nostru, ne este mai mult frică de crize financiare decât de Cel care poartă de grijă... Adonai, ai milă de noi!

Bat Melech
Cristina