”Tu ești special(ă)!” - Am auzit
expresia asta rostită cu atâta încredere de la amvon, de sute sau poate chiar mii de ori, că am început la un momendat să cred lucrul acesta. Dar mie nu mi-e destul să-mi spui că cerul e albastru, eu vreau să știu de ce și dacă știu de ce, atunci vreau să știu dacă doar ochii mei percep albastrul cerului într-un anume fel, sau dacă toți îl percepem la fel - nu mi-e destul să mi se spună că sunt specială, eu vreau să știu de ce? Oricât am căutat ”specialul” în mine, nu am găsit decât ”comunul” și am fost repede aruncată în categoria ”probleme cu imaginea de sine” pentru că nu reușeam să văd ce predica tot fratele cu glas mai răspicat (mă scuzați: pasiune). O vreme am tăcut ca să observ lucrurile și repede mi s-a reproșat că aș fi timidă, dar oricine mă cunoaște știe că dacă cineva nu suferă de boala asta, atunci aceea sunt eu, iar dacă mă port ca și cum aș fi eu mi se reproșează că aș vrea atenție - atât sunt de specială! Am întrebat pe alții mai cunoscători ca mine la ce se referă când spun oamenilor că sunt speciali? Că au un deget în plus față de alții? Că au un talent pe care nu-l are nimeni? Sau că sunt pur și simplu diferiți? Dacă au un deget în plus, sunt mutanți. Dacă au un talent mai special, sunt artiști și sunt mulți artiști păgâni, care mor păgâni cu tot ”specialul lor” și ajung în iad. Dacă sunt doar diferiți, atunci o firmă care face pixuri, poate să producă 10.000 de pixuri identice și fiecare e diferit de altul chiar dacă ți s-ar vinde la set, dar asta nu îl face pe nici unul special.Când ți se spune că ești special, te fac să crezi că e ceva în structura ta ca om care e special, dar după părerea mea asta e aberant pentru că special înseamnă să te deosebești de restul lucrurilor asemănătoare prin trăsături care îți sunt proprii, dar dacă eu am puterea să mă ridic, la fel o are oricine și dacă eu am puterea să cred la fel o are oricine, că aleg să facă asta sau nu e altă mâncare de pește. Eu nu cred că cineva e special prin doar existența sa și dotările din fabricație.
Dacă revin la firma de pixuri, aceasta da, poate să producă 10.000 de pixuri identice, dar dacă unul din acele pixuri ajunge să fie cumpărat de Madona, atunci chiar dacă fiecare pix de genul ar costa 10 RON, pixul care aparține lui Madona, și-ar însuti valoarea, doar prin simplu fapt că îi aparține ei. Pixul devine special din cauza celui căruia îi aparține, nu pentru că ar fi special prin existența sa.
Eu poate că am fost făcută la fel ca jumate din planetă, dar îi aparțin Împăratului care mă prețuiește și atunci chiar dacă toți ar avea un preț stabilit, prețul meu devine inestimabil din cauza Celui căruia îi aparțin.
Pentru mine nu înseamnă nimic 1,50 m/50cm de material alb, dar pictează pe el cu albastru magen David (steaua lui David) și dintr-o dată bucata aia de material, reprezintă o țară pentru mine și tot ce eu iubesc și sunt în stare să cumpăr bucata aia de material oricât ar costa și să o prețuiesc toată viața. Poate pentru altcineva ar fi aberant, dar acela e un lucru care are preț în ochii mei și punct. Pentru Adonai eu am foat ca și bucata de material alb care avea un preț la fel ca și orice altă bucată de material alb de dimensiunea respectivă, dar s-a pus peste mine Sângele lui Yeshua și dintr-o dată pentru Adonai am devenit tot ce prețuiește El mai mult și e în stare să mă prețuiască până la capăt și să dea sume de genul ”oameni și popoare” pentru viața mea, sume pe care un cineva care nu mă prețuiește nu le-ar înțelege, dar eu am preț în ochii Lui și punct.
Faptul că eu sunt specială sau nu, nici măcar nu mă mai interesează pentru că știu că sunt prețuită la sute și mii de ori valoarea mea reală, doar pentru că port Sângele Preaiubitului lui Adonai.
Dacă eu sunt om și pot să prețuiesc lucrurile mele evreiești și toate le țin la loc de cinste și nu mi-aș permite niciodată să le pierd sau să le las să fie atinse de nimeni care nu le înțelege valoarea, cred că Adonai face la fel cu mine doar că la un nivel care mie îmi întrece imaginația.
Evreii sunt foarte atenți cu orice conține Numele Sfânt al lui Adonai și dacă scapă pe jos o carte sau tefillin-ul, imediat le ridică și le sărută și le strâng în brațe, pentru că le prețuiesc din pricina Numelui Sfânt, nu pentru că materialele din care sunt făcute sunt speciale în sine.
Dacă oamenii pot să facă asta, atunci Adonai care știe că am Sângele Sfânt peste mine și că am primit Numele lui Yeshua, Nume pe care El Îl prețuiește atât de mult că nu-i poate rezista și dă oricui cere în Numele acesta, atunci cum mă tratează El de fiecare dată când eu cad, sau plâng, sau mă frâng? Nu eu pentru că aș fi specială, ci eu pentru că îi aparțin Lui - eu pentru că am Numele Lui - eu pentru că am preț în ochii Lui și nu poate să nu mă iubească. Binecuvântați să-Ți fie ochii Melech sheli, că mă văd prețuită când Te uiți la mine!
Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה
No comments:
Post a Comment