Tatăl pedepsește pe cine iubește...

Şi aţi uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El. Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.” Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? Dar, dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii. Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor, şi să trăim? Căci ei în adevăr ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine; dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui.

Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii. Evrei 12:5-11

Se consideră că ești un cetățean bun dacă respecți legile Statului Român, iar dacă încalci una din aceste Legi ești judecat în funcție de ceea ce ai făcut greșit. Totuși dacă ești fiu, tatăl tău are un set de reguli care nu sunt incluse în Legislația României, dar care el ți le cere. Dacă încalci una din aceste reguli ești pedepsit de tatăl în funcție de ceea ce el consideră că ai făcut greșit. În sala de tribunal Judecătorul nu este interesat deloc de cât de neascultător ești față de tatăl tău, nu este interesat dacă îți faci curățenie în cameră sau nu, el este interesat doar de Legislația Română și te consideră vinovat sau nevinoat doar în funcție de aceasta.

Dacă îi răspunzi urât tatălui tău, pe el nu-l interesează cât de bine ții tu Legislația României, el te va pedepsi ca să corecteze ceva în caracterul tău, măcar că fapta ta nu este una penală.

Dacă Adonai se relaționează la mine doar ca și la un simplu cetățean care ține sau încalcă Legea, atunci eu răspund înaintea Lui doar prin prisma Legii. Totuși dacă El a devenit Tatăl meu (ceea ce se poate doar prin Yeshua) atunci El va avea alte așteptări de la mine, mai mari decât ce Legi țin sau nu. Pedeapsa nu mai este doar în funcție de Lege ci în funcție de cum dorește El să-mi corecteze caracterul.

A nu se confunda pedeapsa cu boli sau blesteme ce vin în urma păcatelor de care trebuie să scăpăm.

Deci dacă înțeleg că îmi oprește anumite lucruri pentru ca să învăț ceva, atunci trebuie să sufăr ”pedeapsa” ca și un copil al Lui, măcar că pe moment este o pricină de întristare, dar mai pe urmă aduce un rod bun.

Bat Melech

Cristina