În Lumină

După o lungă perioadă în care mi-am ignorat complet blogul, am decis să scriu o postare.

Pentru cei care mi-ați tot trimis întrebări referitoare la blog: Da, încă mai trăiesc! Nu, încă nu m-am pierdut de Adonai! Da, mai scriu, chiar dacă nu în mediul virtual. Da, voi mai scrie pe blog, chiar dacă nu atât de des cum mi-aș dori. Moving on...

Azi-noapte am avut un vis în care stăteam în fața unor oameni și cântam Kumi Ori (Ridică-te și luminează). Un om din mulțime a întrebat ”ce înseamnă cuvintele acestea?” iar eu i-am recitat ”Scoală-te și luminează-te! Căci lumina ta vine și slava Domnului răsare peste tine. Căci iată, întunericul acoperă pământul și negură mare popoarele; dar peste tine răsare Domnul și slava Lui se arată peste tine.” (Isaia 60:1-2)

Când m-am trezit am început să mă gândesc. Nu știu alții cum sunt, dar eu una nu simt că luminez prea mult. Sunt oameni apropiați mie pe care nu trebuie să-i rogi de două ori și-ți vor spune imediat tot ce văd ei în neregulă la lumina mea. De multe ori și eu îmi dau mie dureri de cap de cum îmi pâlpâie lumina on și off mai rău decât o instalație de brad ieftină. Și aș vrea să fiu constantă, să fiu un fel de supra-om care când deschide gura doar înțelepciune îi iese pe buze și cuvinte spirituale. Care începând cu mimica feței sau gesturi și terminând cu fapte, face doar lucruri minunate și pare foarte ”zen”, dar din păcate eu și filozofia asiatică nu ne-am împăcat niciodată.

Oamenii au în minte o imagine despre cum ar trebui să arate unul care își zice ”urmaș al lui Yeshua” și dacă nu te ridici la standardul respectiv ești numit ”fals” și ajungi până și tu să te cataloghezi astfel, iar unii din păcate ajung chiar să încerce să compenseze pentru sentimentul de nevrednicie până acolo că afișează o ”spiritualitate” ieșită din comun, care în cel mai bun caz e ridicolă, iar în cel mai rău caz îi judecă pe alții care n-au învățat să se prefacă la fel de bine sau pur și simplu nu vor.  

Dragii mei, eu nu sunt Lumină. Eu doar mărturisesc despre Lumină. Lumina care e adevărata Lumină, care luminează pe orice om venind în lume. (Ioan 1:9) Degeaba vă uitați la mine și așteptați să luminez ca Lumina că vă voi dezamăgi. Doar El e bun, eu în cel mai bun caz pot să încerc să imit bunătatea Lui, dar și aceea de multe ori lasă de dorit. Doar El e desăvârșit, eu cel mult pot să vreau să fiu curată. Doar El are gânduri de pace, ale mele de multe ori sunt invidioase, critice, și pur și simplu răutăcioase. Și mi-e ușor să fiu rea pentru că nu e nevoie să-mi cenzurez nimic. Nu mi-e deloc ușor să încerc să-i seamăn Lui. Și oricât de mult încerc, inevitabil, îmi scapă și răutatea mea. Dar mă lupt să nu-mi seamăn mie. Că mă vedeți uneori învinsă de propria-mi natură și asta vă dă un sentiment de superioritate de genul, ”na, vezi că nici ea nu-i mai bună”, aveți din partea mea un mare Like și felicitări pentru spiritul de observație deosebit, dar o să vă spun ceva șocant: nu sunt mai bună! Sunt o păcătoasă de care Adonai a avut milă și mi-a deschis ochii să văd bunătatea Lui și prin lumina Lui, eu văd Lumina. (Ps 36:9)

Dacă stau în Lumină și spun despre mine acest lucru, asta nu înseamnă că m-am declarat pe mine însămi deasupra altora, înseamnă doar că m-am pus pe mine în cel mai vulnerabil punct posibil. Ca să am parte de El, m-am făcut ținta tuturor privirilor. A fi în raza de acțiune a luminii implică vulnerabilitate pentru că te vede toată lumea. Chiar și cele mai mici imperfecțiuni sunt expuse părerilor tuturor care se uită. Nu stau în Lumină din vreun sentiment de superioritate ci pur și simplu pentru că sunt ca o molie atrasă de lumină fără să-i pese cât de hidoasă îi e înfățișarea în Lumină.

Sunt ca Adam care a înțeles că e gol, dar în loc să mă ascund stau cu nerușinare în Lumină, pentru că nu stau prin propria-mi excelență, ci prin Cel care a murit pentru mine ca să mă acopere în ochii Tatălui.  

 ”Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.” (Ioan 3:19-21)

Dacă cineva crede că e mai luminat ca mine, felicitări! Dar un semn al unuia care e în lumină e că e orb la ceilalți. Ca și când ești pe scenă și toate reflectoarele îți bat în ochi, tu nu vezi sala, decât Lumina.

Vă urez tuturor celor care citiți acest mesaj curaj și putere să rămâneți în Lumină oricâți ar fi cei care stau cu degetul îndreptat înspre voi.

Poate nu e cea mai inspirată postare pentru o revenire pe blog, but there you have it.

Bat Melech בת מלך

 Cristina כריסטינה