Ce se aștepta de la ei era statornicie în căile lui Adonai fără să vadă minuni, se aștepta din partea lor credință că Adonai este cu ei chiar dacă nu mai era nici un nor care să îi ghideze, nici un stâlp de foc care să le lumineze calea.
Părerea mea personală este că sunt momente când e ok să fii uimit de minuni și semne, e ok să te duci în locuri unde vezi astfel de lucruri, dar la sfârșitul zilei, lucrurile acestea nu sunt destul. Dacă în relația mea cu Dumnezeu, El trebuie să mă impresioneze tot timpul, am înțeles greșit ce înseamnă să Îl urmez. Credința mea este o încredere neclintită în lucrurile care nu se văd. Dacă eu cred doar pentru că am văzut, ce lucru special fac? Nu este nevoie de credință atunci când văd.
În Matei 12:38-39 scrie despre fariseii care s-au dus la Yeshua să îi ceară un semn:
„Învăţătorule, am vrea să vedem un semn de la Tine!”
Drept răspuns, El le-a zis: „Un neam viclean şi preacurvar cere un semn............”
L-au văzut în mijlocul lor făcând minuni, dar asta tot nu i-a convins:
„Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, şi vom crede în El!- Matei 27:42
Dacă voi crede doar după ce Elohim face minuni peste minuni, niciodată nu vor fi destule minuni. Firea mea va avea nevoie tot timpul de demonstrații, dar duhului meu îi este destul să creadă că El este de partea mea pentru că așa stă scris în Cuvântul Lui.
Bat Melech
Cristina
Thank you for this reminder. I live amongs people who constantly seem to ask for signs and I think it would be easy for me to go with the flow and fall in the same trap of looking for Adonai's hand rather than His face.
ReplyDeleteBe bless for the wisdom you pour in my life.
Am Yisrael Chai.
Bat Tzion