Deuteronomul 6:5
Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.
Când Dumnezeu a scos pe Israel din Egipt, Israel nici nu ştia cine este Dumnezeu, doar că El este Dumnezeul părinţilor lor. Moise a trebuit să Îl prezinte că Dumnezeu este Domnul. Şi Dumnezeu putea să îi scoată într-o zi din Egipt, dar mai întâi a vrut să îi “curteze” arătându-şi minunile şi puterea. Dar ei vedeau doar “exteriorul” lui Dumnezeu.
După ce i-a scos din Egipt şi i-a dus în pustie, Moise îi întreabă, după ce ei au văzut “aspectul fizic” al lui Dumnezeu, “vreţi să îi slujiţi doar Domnului?” … Cum văd eu lucrurile …Moise era un fel de intermediar/peţitor (matchmaker) între Israel şi Dumnezeu.
Ei răspund “da” şi Dumnezeu le dă poruncile. Şi prima poruncă este “Iubiţi-Mă cu tot ce aveţi voi!” dar stai un pic…D-zeu nu ştia cui îi cere lucrul acesta? Îl cerea unor fiinţe impefecte, încăpăţânaţi, de nestăpânit…dacă ştia cum sunt la ce le mai cere asta?
Nu ştia când a urcat Moise pe munte că ei îşi vor face un viţel în clipa când Moise nu mai era? Binenţeles că ştia…dar dacă ştia de ce l-a mai lăsat pe bietul Moise (aşa bătrân cum era) să urce pe munte ca să le poruncească să Îl iubească pe El când ei tocmai îşi turnau un viţel? Părerea mea este că Dumnezeu ar fi primit dragoste de gen “Te iubesc Doamne” de la orice alt popor dar nu de la Israel.
Pentru ei trebuia să se lupte şi ca să ajungă la dragostea lor Dumnezeu a făcut orice. Da, s-a mâniat pe ei cum nu s-a mai mâniat pe nici un alt popor, dar nu Dumnezeu a rupt tablele legii, ci Moise.
Dumnezeu nu a aşteptat în clipa când a dat porunca “Să mă iubiţi” ca evreii chiar să Îl iubească…dar pentru El a fost destul că ei au acceptat ca El să se descopere lor până în momentul când ajung să Îl iubească. Şi nu cu o dragoste doar din emoţii, ci din toată inima, din tot sufletul, cu toată mintea şi toată puterea” o dragoste care vine din cunoaştere… şi da, aşa au ajuns să Îl iubească unii dintre ei…şi cum se numeşte dacă nu dragoste să mori de bună voie pentru credinţa ta intr-un singur Dumnezeu, ca nişte oi duse la tăiere ... au ajuns să Îl iubească.
Dragostea e un process care trebuie dus până la capăt la fel ca mântuirea. Nu poţi să iubeşti odată şi apoi cumva se termină. Aia nu a fost dragoste niciodată şi nu asta cere Dumnezeu, ci o dragoste care vine din cunoaştere…de aceea nu ne descoperă totul deodată, ca să descoperim toată viaţa şi în 2 ani să spui că Îl iubeşti mai mult ca niciodată, şi în 5 ani şi mai mult etc.
Dumnezeu nu ne dă adevărul dintr-o dată…ci puţin câte puţin pentru că ştie ce limitaţi suntem.
Dragostea lui Dumnezeu nu este una omenească…El nu are aşteptări ca să fie dezamăgit…ştie din ce suntem făcuţi …îşi aminteşte că suntem ţărână. Nu îşi pune speranţele şi visele în noi de acea nu are cum să fie dezamăgit de eşecul meu.
Deuteronomul 19:9
– numai să păzeşti şi să împlineşti toate aceste porunci pe care ţi le dau astăzi, ca să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, şi să umbli totdeauna pe căile Lui
Deuteronomul 30:16
Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui, şi să păzeşti poruncile Lui, legile Lui şi rânduielile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti…..
Dumnezeu s-a smerit atât de tare şi S-a lăsat să fie aşa de vulnerabil încât să fie iubit de noi…Tot cerul şi îngerii şi tot universul ăsta, tot ce e mai perfect şi desăvârşit Îl adoră pe El…şi El vrea să fie iubit de noi…de pulbere care astăzi e şi mâine nu mai e…dar Dumnezeu a iubit atât de mult lumea că a dat parte din El să fie asemenea nouă şi să moară…doar să vedem noi că El ne vrea …
Avea dreptate David când zicea “ ce este omul ca să te gândeşti la el…şi fiul omului ca să îl iei în seamă?”.
Dumnezeu e un îndrăgostit nefericit…nu dezamăgit, nu frustrat, doar mult neînţeles.
Faptul că eu fac sau nu un lucru nu prea are importanţă, că nu facem lucrurile să dobândim noi o siguranţă “sunt ok cu Dumnezeu” …” 6. Dacă păcătuieşti, ce rău Îi faci Lui? Şi când păcatele ţi se înmulţesc, ce-I faci Lui?
7. Dacă eşti drept, ce-I dai Lui? Ce primeşte El din mâna ta?” Iov 35 :6-7
El nu are nevoie de faptele mele...faptele le fac ca şi o consecinţă la ceea ce cred. Dar nu fac faptele ca să Îl impresionez pe El.
Dar intimitatea…asta e altceva…e dreptul lui de soţ. Nu ai să îl auzi în veci strigând “de ce nu stai cu mine?!” dar asta e tot ce a vrut, tot ce vrea şi o să vrea vreodată.
Dacă un soţ şi o soţie nu petrec timp împreună asta nu înseamnă că sunt mai puţin căsătoriţi, dar legătura lor nu va fi una puternică deoarece nu se mai cunosc. Un om e o lume... şi îţi ia o viaţă întreagă să ajungi să cunoşti un om şi nici atunci nu poţi să spui “eu cunosc în totalitate lumea omului ăstuia” ... Şi atunci nu ai timp de pierdut. Dar Dumnezeu nu e o lume şi nici măcar un univers, universul nu-i decât un fir de praf în mâna Lui... atunci voi avea nevoie de toată veşnicia să văd măreţia Lui şi niciodată nu va fi destul pentru că El e nemărginit.
Dacă tot creierul mi-ar funcţiona la capacitate maximă şi aş înţelege deplin totul, tot nu am cum să mă plictisesc vreodată de El şi nici să ajung să cunosc totul despre El.
Sunt serafimi care se uită la El şi-şi acoperă faţa şi tot ce le rămâne de spus e “SFÂNT, SFÂNT, SFÂNT ESTE DOMNUL”. Ai crede că după atâta timp nu mai sunt uimiţi... asta ar crede un muritor ca mine...
El ... Dumnezeul ăsta nemărginit ...El, mă vrea pe mine... şi-atunci dacă eu nu îi dau dreptul de soţ, adică intimitate cu El, ce scuză aş putea găsi vreodată care să mă justifice? Totuşi El stă şi mă aşteaptă, ca şi cum nici nu mai ştie că ieri l-am ignorat complet...că m-am rugat Lui de parcă El n-ar fi lângă mine... că i-am cântat cântece de parcă n-ar fi chiar în faţa mea...
Pe când eram noi încă păcătoşi Isus ne-a împăcat cu Tatăl…acum când sunt a Lui cum nu îmi va fi totul?...
Eu nu ştiu dacă Îl iubesc…şi dacă da, nu vreau să o spun, pentru că are un dar să testeze cuvintele noastre ca să ne arate dacă sunt adevărate sau nu… mai bine spun că sper să ajung să Îl iubesc cu toată inima mea, cu tot cugetul meu şi cu toată puterea mea.
Cristina
Bat Melech
No comments:
Post a Comment