Circumstanţele vieţii

Cu ceva timp în urmă, vorbeam cu sora mea şi la scurt timp după, ea mi-a cerut să îi scriu ceea ce vorbisem într-un e-mail.

După tare mult timp în care nu am simţit un rost în nimic ce fac, după mult timp în care am crezut că poate că alegând unele lucruri, am trecut pe lângă ceea ce Dumnezeu avea pentru mine şi că acum trăiesc precum o pană pe care o suflă vântul fără scop, am ajuns la unele cocluzii. Aceste lucruri nu trebuie să fie aprobate de nimeni dar iată părerea mea.

Dumnezeu nu a creat lumea asta, a sfârşit totul cu succes şi apoi s-a retras la locul Lui de odihnă în ceruri de unde poate câteodată (când se plictiseşte de lauda îngerilor) mai bagă în seamă şi muritorii de rând.
Dumnezeu se numeşte Creatorul. Înseamnă că însăşi natura Lui este să creeze. Pictorul pictează câtă vreme este în viaţă. Constructorul construieşte pentru că de aceea se numeşte constructor. Creatorul creează pentru că de acea S-a numit pe Sine Însuşi Creator.
Totuşi, un pictor poate să doarmă şi ceea ce pictează rămâne, poate să moară şi sute de ani după ce a murit pictura lui să rămână. Creaţia însă ar înceta să mai existe dacă Dumnezeu nu am mai susţine-o mâine.
Ce înseamnă asta? Înseamnă că Dumnezeu creează în fiecare zi lumea în existenţă şi o susţine. Cum?
Dacă eu îţi spun, “închide ochii şi imaginează-ţi un balon verde” balonul care nu exista nicăieri acum există deoarece tu îl menţi, îl susţi în fiinţă. Dacă tu încetezi să te gândeşti la balon, balonul nu merge la gunoi, nu moare, nu se desumflă, încetează să mai existe, deoarece balonul există doar pentru că tu îl menţi în fiinţă prin imaginaţia ta.
Dacă Dumnezeu nu s-ar mai gândi la mine, eu nu aș muri, eu aș înceta să mai exist.
Dumnezeu este îndeajuns de mare încât să creeze lumea ta, lumea cum doar tu o vezi, iar în acelaşi timp să creeze lumea mea pe care doar eu pot să o percep în acest fel.

Din acest punct de vedere suntem “unici” la fel. Doar că la fel cum un pictor nu pictează acelaşi tablou, nici Dumnezeu nu susţine aceeaşi lume/ om.

Dumnezeu nu doar că este în controlul situaţiei, dar situaţia ar înceta să mai existe dacă Dumnezeu ar alege să se oprească din a susţine lumea în fiinţă.
Ca tu să te îndepărtezi de planul lui Dumnezeu e la fel de posil ca balonul tău să devină roşu dacă tu îl vrei să fie verde.
Nu cred deloc în teoria cu planul A şi Planul B şi la planul A planul (a) şi planul (b) şi după aia la (a)- a1 şi a2 ca şi cum Dumnezeu nu mai poate controla LUCRURILE şi din cauza asta, ştiind ce neputincios este şi-a creat portiţe de scăpare.
Este scris că înainte de întemeierea lumii Dumnezeu a creat faptele bune în care noi să umblăm. Binenţeles că depinde de mine să fac o alegere sau alta dar nu pot să controlez consecinţele acţiunilor mele. Pot să fac un bine care logic ar avea un efect bun dar în realitate să fie primit rău, sau pot să fac un rău care Dumnezeu să îl folosească înspre binele cuiva. Eu aleg să fac bine sau rău dar nu eu aleg consecinţele la acele acţiuni. Nu ştiu dacă are sens sau nu ce spun, dar de exemplu Iosif şi cu fraţii lui. Înainte de întemeierea lumii Dumnezeu l-a ales ca să ajungă un lider şi deşi putea să aleagă cea mai simplă cale, pentru ca să-l transforme pe Iosif într-un lider bun, Dumnezeu le-a dat voie fraţilor lui ca să îl urască şi a folosit ura lor ca să creeze circumstanţele care aveau să-l facă pe Iosif să devină IOSIF. Fraţii lui au greşit şi şi-au primit răsplata deoarece ei au avut răutate în inima lor dar de acea răutate avea nevoie să se folosească Dumnezeu. Dacă nu ar fi fost ei ar fi fost altcineva, vina lor însă a fost că ei au fost dispuşi să facă răul.

Oamenii fac alegeri şi consecinţele la ceea ce fac rămâne pentru că nu are cum să dispară şi poate rămân toată viaţa dar ceea ce trebuie să se întâmple se întâmplă.
Tu nu ai capacitatea să o dai în bară aşa de rău încât planul lui Dumnezeu să fie dat peste cap.
Şi dacă Dumnezeu este aşa de tare în control atunci de ce se mai nasc unii într-o suferinţă cruntă? De ce nu a creat Dumnezeu o lume perfectă în care nimeni să nu sufere în nici un fel?
Pentru că Dumnezeu ţi-a creat sufletul şi ţi-a creat toate circumstanţele care să te ajute pe tine să devi TU. Poate îţi par nedrepte, poate te întrebi “dar prostia asta la ce mă ajută să devin ceea ce trebuie să fiu?” Nu ai cum să ştii niciodată. Dar ştiu cu toată inima mea că tot ceea ce se întâmplă este ca să te modeleze şi să te facă cine trebuie să devi. Dumnezeu ştie că bazat pe ceea ce ţi s-a întâmplat în trecut, bazat pe abilităţile care le ai şi bazat pe toate circumstanţele din viaţa ta, tu ai putea deveni atât. Şi dacă nu devii acel “atât”, atunci ai buftat-o. Nu pentru că nu ai fost ca Sara, nu pentru că nu ai fost Rebeca, nu pentru că nu ai fost Moise sau David, dar pentru că nu ai fost cine trebuie să fii.

Bine şi atunci de ce se nasc unii retardaţi? De ce unii se nasc şi trăiesc 5 ani şi mor, sau trăiesc o zi şi mor? Înţeleg că Dumnezeu m-a creat pe mine să devin tot ceea ce trebuie să devin ca sufletul meu să fie desăvârşit, dar la acei oameni cum li se desăvârşeşte sufletul? Foarte bine. Poate eu trebuie să trăiesc 30 de ani ca să devin ceea ce trebuie, poate trebuie să trăiesc o zi, dar înseamnă că atât trebuie să trăiesc. Nu există accidente, situaţii scăpate de sub control. Totul este parte din plan.
Dacă eu trebuie să mor anul acesta nimeni nu mă poate ajuta şi dacă trebuie să trăiesc nimeni nu mă poate ucide, căci este scris: “Psalmi 139:16
Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.”
Înseamnă că dacă până şi perii capului meu sunt număraţi (şi asta nu pentru că Dumnezeu se plictiseşte şi aşa că îmi numără firele de păr) atunci tot ceea ce fac sau trăiesc sau gândesc, totul este sub atenţia atentă a lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu este atât de limitat încât să se intereseze de mine prin îngeri sau să vină să mă viziteze câteodată. EL ESTE OMNIPREZENT, OMNIŞTIENT, OMNIPOTENT. Şi asta nu doar în teorie.

Bun, să zicem că o înţeleg şi pe asta dar atunci înseamnă că Dumnezeu este de vină sau orchestrează până şi tot răul care mi se întâmplă.
Dumnezeu nu provoacă răul dar se foloseşte de el.
Dumnezeu putea să spună orice despre Sine când Moise a cerut “Doamne arată-mi slava Ta!”
Dumnezeu are multe atribute dar ceea ce voia să se asigure că Moise va cunoaşte despre El, ceea ce voia ca Moise şi tot poporul să cunoască despre natura Sa a fost: “Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui, şi a strigat: „Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam!”
Ca Moise să înţeleagă Domnul a strigat că El este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie. Asta este esenţa lui Dumnezeu. Toate lucrurile lucrează înspre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.

Bazat doar pe ceea ce ţi-a dat Dumnezeu, are să ceară de la tine. Trebuie măcar să încerci. Poate că nu îţi iese tot timpul bine dar contează să încerci. Cel neprihănit cade de 7 ori dar de 7 ori se ridică. Acolo nu se referă că cel neprihănit cade de 7 ori în toată viaţa lui. Nu, poate să cadă de 7 ori într-o zi sau într-o oră, dar ce îl face pe neprihănit să fie neprihănit este că se ridică la loc. Ceea ce ţi-a dat Dumnezeu şi a pus în tine, te vrea cu gelozie pentru Sine. Poate că mai o buftezi, dar te ridici de tot atâtea ori cât cazi, şi asta te face neprihănit.
Ca şi în pilda talanţilor. Stăpânul nu l-a tras la răspundere pe cel care avea un talant pentru că a investit greşit talantul, nu i-a zis :”de ce ai investit în ce nu trebuie?”, de ce l-a luat la rost? Pentru că nu a făcut nimic cu ceea ce avea. Pe cel care avea 10 sunt sigură că putea să mai facă 30 pe lângă, dar pentru că măcar a făcut cu mult tot mult i s-a socotit neprihănire. Poate că mie Dumnezeu mi-a creat aşa circumstanţe încât 1 talant să fie mult şi cu acela trebuie să lucrez, dar contează să fac ceva.

Poate că nu are nici un sens ceea ce am zis şi poate că nu te ajută prea mult dar asta am simţit eu să îţi spun.

Cristina
Bat Melech