Am un nume nu o poreclă

Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Elohim, şi împreună moştenitori cu HaMashiach, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El. – Romani 8:17

Astăzi mă plângeam lui Adonai în legătură cu anumite situații care mi se par nedrepte și cum mi-aș dori ca El să intervină și să facă ceva. După ce mi-am recitat lista lungă de nedreptăți așteptam să mă simt mai bine dar Adonai mi-a adus în minte versetul de mai sus și povestea Cenușăresei ca să pricep eu cine sunt. (Știu că sună penibil, dar răbdare!)

Cenușăreasa nu s-a născut să stea în cenușă după cum i-a rămas numele. Ea s-a născut în casa tatălui ei, iar tatăl ei era bogat. Ea era singura moștenitoare, dar când tatăl ei a murit, mama ei vitregă și surorile ei au început să o trateze ca și pe o servitoare iar Cenușăreasa și-a intrat în rol perfect. Treptat a uitat că e fiica stăpânului casei și a început să slujească la masa unor impostoare. A ajuns să doarmă lângă sobă în cenușă și să mănânce din mila altora. Povestea are un final fericit, dar nu pentru că Cenușăreasa s-a trezit de cap, nici vorbă! Fata asta accepta toate minciunile și cerințele celor răi și făcea tot ce i se spunea. Odată n-a stat să se întrebe sau să cerceteze: unde o puneai acolo stătea. A fost nevoie să vină o zână s-o îmbrace și s-o transforme, dar transformarea respectivă nu era una reală, așa că dimineața se trezea din nou în cenușă. Aproape împotriva voii ei, a fost găsită de prinț și salvată din starea ei. Toate astea s-ar fi putut rezolva foarte simplu dacă Cenușăreasa și-ar fi venit în fire și ar fi spus: ”Numele meu nu e Cenușăreasa! Eu am un nume dat de tatăl meu și casa asta e casa tatălui meu! Eu sunt moștenitoarea de drept!” Ar fi putut la orice oră să ia atitudine și să le dea afară pe cele care o urau, dar a preferat să plece capul, iar în situația aceasta suferința ei nu-i face cinste.

Exact așa sunt eu de multe ori. Uit că Tatăl meu e Stăpânul a tot ce se vede și nu se vede. Uit că Tatăl meu mi-a dat un nume nou și eu nu m-am născut să zac umilă în cenușă. Uit că nu trebuie să ascult de minciunile și cerințele impostorului cu aere de stăpân. Uit că am puterea la orice oră să-mi exercit dreptul meu de moștenitoare. Iau situațiile și lucrurile așa cum vin și uit să mă întreb dacă e datoria mea de fiică să fac anumite lucruri sau dacă sunt doar lucruri care mi le cer alții care nu văd în mine decât o servitoare. Aștept ”zâne bune” să vină să mă transforme în prințesă și mă port de parcă n-am mai fost niciodată la curtea Regelui. Am momente de sclipire în care mă prefac că acum cred că locul meu e la curte, dar nu-mi ține ”vraja” prea mult și iar mă trezesc în cenușă. Unde mă pune vrăjmașul, acolo stau și uit că locul lui e sub picioarele mele. Unele lucruri nu se schimbă în bine nu pentru că Adonai refuză să rezolve situațiile ci pentru că eu uit să-mi exercit dreptul de moștenitoare.  

Însă spre deosebire de Cenușăreasa, Tatăl meu e viu și în bunătatea Lui nu mă lasă să mă port prea mult ca o servitoare. Îmi dă câte un moment de luciditate în care îmi vin în fire și mă port ca fiica Împăratului care sunt. 

Mulțumesc, Adonai !

Bat Melech בת מלך

 Cristina כריסטינה

Cer și pământ

Elohim a zis: „Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape.” Şi Elohim a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Şi aşa a fost. Elohim a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua. Elohim a zis: „Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului, şi să se arate uscatul!” Şi aşa a fost. Elohim a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Elohim a văzut că lucrul acesta era bun. Apoi Elohim a zis: „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost. Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei, şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Elohim a văzut că lucrul acesta era bun. - Bereshit/ Geneza 1:6-12

Când cerul și pământul mi-erau tot una și eu nu eram decât un mare haos și când apele mă înecau din toate părțile, Adonai mi-a definit întinderea și mi-a despărțit apele de sus de cele de jos. Mi-a numit apele de deasupra cer și nu le-a mai lăsat să mă înece... doar să-mi dea ploaie din când în când.

Mi-a despărțit cerul de pământ și a pus destulă distanță între ele încât să nu-mi mai fie cerul povară niciodată. Dar tot nu mă vedeam de ape... Atunci le-a poruncit apelor - El, Singurul de care ar fi ascultat apele mele:  ”Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului, şi să se arate uscatul!” Ce ciudat mod de a mă vedea pe mine care eram înecată în ape, USCAT. Dar apele mele au ascultat de glasul Lui și mi-au făcut loc să ies la Lumină.
Când s-au scurs apele și m-am văzut, eram o arătare înspăimântătoare... dar El nu S-a lăsat descurajat de priveliștea care eram. A poruncit ființei mele să dea rod... nici n-am știut ce-mi cere! Mi se părea că nici El nu știe și mă întrebam ”oare El chiar nu vede cui îi cere așa ceva? Și dacă vede că nu-i nimic de capul meu și vede pustietatea și goliciunea mea, de unde să-I dau rod?” Nici nu m-am gândit că eu (pământul) expusă Luminii (Yeshua)  inevitabil dădeam rod. Dar El nu S-a împiedicat în necredința mea. A vorbit clar și cu așa siguranță că nici nu știu când mi-au dat primele fire de iarbă și primii copaci cu primele roade. Pământul meu a ascultat de glasul Lui! Aproape împotriva voii mele... până și firea mea I S-a supus. Când am dat rod, El S-a uitat și a văzut că era bun. El: definiția bunătății a văzut în mine ”bun”!
Cum să nu Te iubesc Adonai? Cine în afară de Tine poate să vadă potențial în haos? Cine în afară de Tine poate să vadă în mine puterea de a Te asculta când nici eu nu cred că sunt în stare?
Tu lucrezi cu credincioșie și nu Te oprești nici în fața circumstanțelor și nici în fața necredinței mele.. Fii binecuvântat în veci, Împăratul meu!

Bat Melech בת מלך

 Cristina כריסטינה