Credință?

Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută. - Evrei 11:6



Nu e destul să cred că Adonai există. Existența unui dumnezeu care doar există, nu mă ajută la nimic și nu cred că Îl ajută la ceva că eu doar cred în existența Lui.
Dacă merg mai adânc și eu cred că Adonai e exact așa cum spune Scriptura că este dar nu pot să cred că este pentru mine, credința mea nu înseamnă nimic. La ce îmi folosește un Dumnezeu care are ochi dar nu mă vede? La ce îmi folosește un Dumnezeu care are gură dar nu-mi vorbește? La ce îmi folosește un Dumnezeu care e tată dacă nu mă cunoaște pe nume? La ce îmi folosește un Dumnezeu care are urechi dar oricât strig eu, nu mă aude? La ce îmi folosește un Dumnezeu care are inimă dacă eu n-am loc în ea? La ce mă ajută existența Lui dacă eu nu Îl găsesc oricât Îl caut?
Dacă susțin că am credință, trebuie să cred nu doar că El există, dar și CĂ RĂSPLĂTEȘTE PE CEI CARE ÎL CAUTĂ. Dacă doar cred că El este - că există nu înseamnă nimic.
Nu este greu să crezi că El există deși nu-L vezi... cred că este greu să crezi că dintre 7 miliarde de oameni care Îl strigă sau strigă împotriva Lui, aude exact glasul tău, că-l recunoaște și nu Îl lasă rece, că Îl mișcă până acolo încât să-ți răspundă, oricât ar dura să ajungă răspunsul Lui până la tine.
Dacă doar cred că El există Îl reduc la statura unui idol. Aceștia ”au gură, dar nu vorbesc, au ochi, dar nu văd, au urechi, dar n-aud, au nas, dar nu miroase, au mâini, dar nu pipăie, picioare, dar nu merg; nu scot nici un sunet din gâtlejul lor.” (Tehillim/ Psalmi 115:5-7)
Adonai e Viu! Urechile Lui nu sunt doar accesorii. El aude glasul meu când Îl strig sau când doar Îi șoptesc Numele și înainte să-mi isprăvesc vorba deja m-a ascultat! Dacă a creat balene care pot să audă sunetele emise din Hawaii până în Japonia, atunci cu siguranță că urechile Lui pot să audă glasul meu și dacă ar trebui să treacă prin miliarde de lumi și spații ca să ajungă la El și să-mi răspundă.
Dacă Adonai a creat rechinii care pot să simtă mirosul de sânge de la mai bine de 2 Km distanță, El care e chiar lângă mine cum să nu simtă când nu mi-e bine, când mă chinui sau sufăr? Trebuie să-i dau măcar la fel de mult credit cât îi dau unei creaturi pe care El a făcut-o.
Mâinile lui Adonai nu sunt ca mâinile unei statui. Mâinile Lui m-au format, m-au țesut în pântecele mamei mele. Mâinile lui Adonai mă acoperă ca un scut. Mâinile Lui mă țin, susțin, ating și mă ajută. Picioarele Lui merg înaintea mea pe drumul ăsta nou pe care n-aș fi fost în stare să merg dacă nu era El înaintea mea. Picioarele Lui sunt în stare să alerge de la un capăt al cerului până la celălalt doar să ajungă la mine.
Tot ce e El e pentru mine! Tot ce face El e de dragul meu! M-a închis în inima Lui și a aruncat cheia!
Credința mea nu stă doar în faptul că El există pentru că și ”dracii cred”, ci credința mea stă în faptul că El răsplătește căutarea mea și se lasă găsit de mine!


Bat Melech בת מלך
 Cristina כריסטינה

Stânca mea

”Doamne, către Tine strig. Stânca mea! Nu rămâne surd la glasul meu, ca nu cumva, dacă Te vei depărta fără să-mi răspunzi, să ajung ca cei ce se pogoară în groapă.” - Tehillim/ Psalmi 28:1

Ai idee ce înseamnă să vorbești cu o stâncă? Să stai în față la ceva total diferit de natura ta, căreia n-ai cum să-i atribui sentimente, implicit milă și să speri cu toată inima că te va asculta, că i se va face milă de tine și că va face ceva în direcția ta...
Adonai, având o natură total diferită de a mea, Adonai căruia nu-i găsesc corespondent în lumea mea, care El Însuși întreabă ”Cu cine voiţi să asemănaţi pe Dumnezeu? Şi cu ce asemănare Îl veţi asemăna?” (Yeshayahu/ Isaia 40:18); Adonai mi se destăinuie ca fiind ”Tzur Israel” (Stânca lui Israel) știind că am văzut multe stânci și nici una n-a dat semn să mă asculte.
 Mi-a înstins inima și mintea, credința și ființa până acolo încât să Îl percep ca fiind o Stâncă și chiar dacă nu înțeleg prea bine o iau ca atare... dar ce să fac cu toată informația pe care o am în mine despre stânci? Tot ce știu despre ele e că sunt de nemișcat, că îți permit să vezi de sus totul, dar că dacă te apuci și-i vorbești stânca nu va auzi, nu va rămâne impresionată de vorbele tale, nu te va mângâia, nu te va ajuta... Asta e tot ce știu eu despre stânci. Dacă El e o Stâncă, atunci cum să găsesc în mine credința să-i vorbesc și să cred că m-a ascultat, dar nu doar atât, ci poate chiar sa facă ceva în direcția mea?
Ca eu să înțeleg natura lui Adonai mi-e la fel de greu cum îi este unui orb să înțeleagă cum arată curcubeul. Degeaba i-ai spune orbului că un curcubeu este un fenomen optic și meteorologic care se manifestă prin apariția pe cer a unui spectru de forma unui arc colorat atunci când lumina soarelui se refractă în picăturile de apă din atmosferă și culorile vizibile sunt roșu, portocaliu (oranj), galben, verde, albastru, indigo și violet. Orbul nu are în minte noțiunea unui arc colorat apărut pe cer, nu are noțiunea a ceea ce înseamnă culoarea și nici măcar cum arată cerul. Pentru a-i explica orbului curcubeul, trebuie să te folosești de simțurile pe care le are și de noțiunile deja existente în mintea lui și să le folosești în așa fel încât acesta să-și facă o imagine, chiar dacă nu este una completă sau reală și cel mai probabil te poți folosi de simțul lui auditiv și să atribui culorilor diferite intrumente muzicale care pentru orb ar avea sens.
Adonai nu este o stâncă în sensul literal al cuvântului, dar pentru că eu sunt oarbă la realitatea Lui, a fost nevoit să îmi explice natura Lui folosindu-se de noțiuni din lumea mea ca să înțeleg eu cum este El. S-a folosit de noțiunea de ”tată” din capul meu ca să înțeleg o parte din El, s-a folosit de noțiunea de ”Rege” din mintea mea ca eu să pricep natura Lui, s-a folosit de noțiunea de ”dreptate” din mintea mea ca eu să pricep că El e drept, măcar că toate aceste noțiuni în mintea mea sunt distorsionate și corupte de realitatea în care trăiesc, totuși pot să-mi fac măcar o idee despre ce vorbește. Dar la fel cum orbul, deși folosindu-se de auz ca să priceapă curcubeul, tot nu înțelege complexitatea pe care acesta o are în realitate, nici eu, deși mă folosesc de simțurile pe care le am, nu pot să cuprind în totalitate complexitatea lui Adonai.
Măcar că El știa tot ce cunosc eu despre stânci și înțelegea că mi-e greu să cred că o stâncă poate să asculte, El S-a asemănat cu o stâncă. Nu mi-e greu să cred că dacă stau pe El sunt la înălțime și nu mi-e greu să cred că dacă sunt în El sunt păzită, că pentru a ajunge cineva la mine trebuie să se urce pe El... dar cum să cred că El mă ascultă din postura de stâncă?
 Tocmai pentru că nu aveam cum să cred, Adonai a tot trimis ”emisari” care să-mi spună de Stâncă, dar nu i-am crezut și atunci a venit Yeshua. Mi-a spus precum lui Moshe că în realitatea Lui Stânca deși e de neclintit, de nemanipulat, doar să-i vorbesc și ea va da apă. A arătat către Sine Însuși și mi-a spus ”Adevărat îți spun că, dacă ai avea credinţă cât un grăunte de muştar, ai zice muntelui acestuia: ,Mută-te de aici colo’, şi s-ar muta; nimic nu ți-ar fi cu neputinţă.”
Cred cu toată inima mea că Adonai e de neclintit în hotărârile Lui și de nemutat prin orice alt mijloc în afară de credință. Nu pot să-L înduplec, nu pot să-L ameninț, nu pot să-L mișc, pot doar să-L cred că mă iubește atât de mult încât de dragul meu S-a mutat pe Sine din locul Lui de drept, de lângă Tatăl și a venit până la mine ca să-mi spună ”Dacă ai să mă crezi, trebuie doar să-Mi zici ”mută-te de aici acolo” și Mă voi muta.”


Bat Melech בת מלך
 Cristina כריסטינה

לא בוכה יותר ירושלים

Am primit cântecul acesta pe facebook de la mama și merită postat chiar dacă e Sukkot, iar videoclipul a fost făcut de Pesach, totuși mesajul e același!

Domn; mincinos sau nebun?

“Apoi vine adevăratul șoc. Printre acești evrei, apare dintr-o dată un om care vorbește ca și cum ar fi Dumnezeu. Pretinde că poate să ierte păcatele. Spune că El a existat din totdeuna. El spune că se va întoarce la sfârșitul vremurilor ca să judece lumea. Hai să clarificăm un lucru: printre Panteiști, cum ar fi indienii, oricine ar putea să spună că este parte din dumnezeu sau una cu dumnezeu, iar acest lucru nu ar părea deloc ciudat. Dar acest om, fiind evreu, nu avea cum să se refere la un astfel de dumnezeu. Dumnezeu în limbajul lor, însemna o Ființă din afara lumii, care a creat lumea și care e infinit diferit de orice altceva în existență. Și când ai priceput acest lucru, înțelegi că ce spunea acest Om, era pur și simplu cel mai șocant lucru rostit vreodată de buze omenești.
O parte din ceea ce pretinde El, trece aproape neobservată pentru că am auzit-o de atâtea ori încât nu mai realizăm gravitatea ei. Mă refer la afirmația că poate ierta păcatele: orice păcate. Dacă cel care face o astfel de afirmație nu este Dumnezeu, acest lucru este atât de stupid încât e aproape comic. Toți putem să înțelegem când un om alege să ierte o greșeală făcută împotriva lui însuși. Mă calci pe degetul de la picior și aleg să te iert, îmi furi banii și te iert. Dar ce ar trebui să credem despre un om care fiind nejefuit și necălcat pe picior, anunță că El te iartă pentru că l-ai călcat pe altul pe picior și ai furat banii altuia? Nesimțire naivă e cea mai blândă descriere pe care o putem atribui unui astfel de comportament. Totuși aceasta a făcut Isus. El le spunea oamenilor că păcatele lor sunt iertate fără ca măcar să îi întrebe pe cei păgubiți, care erau fără îndoială răniți de aceste greșeli. Fără ezitare se purta ca și cum El era Cel mai păgubit de toate păcatele. Aceasta poate să aibă sens doar dacă El era cu adevărat Dumnezeul a cărui Lege fusese călcată și a cărui dragoste fusese frântă cu fiecare păcat. Aceste cuvinte, dacă ar fi fost rostite de oricine altcineva decât Dumnezeu, ar trebui considerate prostești și de o îngâmfare de neegalat de nici un alt personaj din istorie.
Totuși (iar acesta este lucrul cel mai ciudat și important totodată) până chiar și dușmanii Lui, când citesc Evangheliile, nu ajung de obicei la concluzia că ar fi nici prost și nici îngâmfat. Însă cei care nu au astfel de prejudecăți ajung la concluzii și mai grave decât acestea.
Hristos spunea că El este ”blând și smerit” iar noi Îl credem; fără să vedem că dacă ar fi un simplu om, smerenia ar fi ultima caracteristică pe care am atribui-o unora din cuvintele Sale.
Încerc aici să împiedic pe oricine ca să declare ridicolele lucruri pe care oamenii le spun de obicei despre El: ”Sunt gata să-L accept pe Isus ca și un învățător moral excepțional, dar nu pot să accept faptul că El se declară Dumnezeu.” Acesta este cu siguranță lucrul pe care nu trebuie să-l spunem. Un om care este doar un om și ar face afirmațiile pe care le-a făcut Isus, nu este în nici un caz un învățător moral. El ar putea fi considerat doar un nebun - la nivelul nebunilor care se cred ouă sparte - sau să-l credem diavolul venit din iad. Trebuie să te decizi! Ori omul acesta a fost și este Fiul lui Dumnezeu, ori a fost un nebun sau chiar mai rău.
Poți să-L consideri nebun, poți să-L scuipi și să-L omori ca și pe un demon, sau poți să-I cazi la picioare și să-L numești Stăpân și Dumnezeu. Dar haideți să nu venim cu fleacuri ce se vor pe o poziție înaltă și să-L numim un mare învățător al omenirii. El nu ne-a lăsat opțiunea aceasta deschisă. Și nici nu a intenționat s-o facă.”
- Creștinismul simplu, C. S. Lewis

Rădăcina mea

Sămânţa căzută în locuri stâncoase, este cel ce aude Cuvântul, şi-l primeşte îndată cu bucurie; dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el. - Matei 13:20-21

 Semănătorul a ieșit să semene ... și multă vreme în mine semăna degeaba.
Aveam tot felul de scuze pentru care nu răsăream ori n-aduceam rod. O bucată de timp dădeam vina pe Semănător, că doar nu depinde de sămânță unde cade și cu siguranță dacă El ar fi fost mai atent și S-ar fi străduit să mă pună într-un pământ bun, în circumstanțe ideale, nu să mă arunce la întâmplare, atunci garantat aș fi dat rod.
Pe urmă a fost vina spinilor că m-au înnecat și-a fost vina păsărilor că m-au mâncat și a soarelui că m-a ars ... și mereu am avut o scuză să nu fiu și să nu fac.
Mi-a luat timp să înțeleg că păsările își împlineau scopul și mâncau, că soarele făcea ce știa el mai bine - adică ardea, iar spinii nu se aveau cum să se dea la o parte că doar na: am aterizat eu în mijlocul lor.
Cel rău fură sămânța pentru că tot ce știe el să facă este să fure și o face bine. Îngrijorările veacului vin că doar nu trăim în lala land și totul să fie roz, iar prigonirile din pricina Cuvântului vin ca să mă dea pe față în cazul în care sunt o Iuda... Toate își fac partea lor, dar sămânța care e pusă în mine nu e una normală care să poată da rod doar în locul ideal și în circumstanțele perfecte, ci are în ea capacitatea de a da rod oriunde ar cădea, iar dacă nu dau rod este doar vina mea.
Astăzi încerc să nu mai dau vina pe nimic pentru ce sunt sau încă nu am devenit. Yeshua mi-a fost Credincios și nu S-a lăsat până când a văzut că m-am prins de pământul în care m-a pus și că deși am aterizat între spini, nu i-am lăsat să mă înnece, ci mi-am făcut loc și mi-am întins rădăcinile și încă mi le întind. M-am obișnuit că soarele arde și deși se vede că mi-a ars din frunze, nu m-a uscat. M-am obișnuit că sunt spini și am învățat că nu ajută la nimic să proclam că nu sunt acolo dar nici nu-i las să mă înnece. M-am obișnuit și că este un vrăjmaș, un hoț care nu știe decât să fure, să junghie și să prăpădească, așa că mi-am făcut garduri de jur împrejur și veghez. Asta nu înseamnă că nu mi-a furat câteva fruze, dar el nu mă cunoaște. Poate că mă știe sau a auzit de mine, dar nu mă cunoaște. El vede doar ce-i izbește ochii, dar nu mi-a ținut niciodată inima în mână și habar nu are de ce sunt în stare.
Vine împotriva mea și râde pentru că nu se așteaptă să reușesc, dar habar nu are că eu nu știu să renunț.
M-a văzut ieri și crede că deja știe cum voi acționa azi. M-a văzut plângând pentru lucruri de nimic și crede că doar pentru nimicuri plâng. M-a văzut râzând de frații mei și crede că poate sta în fața mea ca să-i acuze pentru că voi fi prima care ia piatra. M-a văzut disperată și crede că nu știu să sper. M-a văzut aproape moartă și crede că nu știu să trăiesc. M-a văzut în durere și crede că nu știu s-o respir. M-a văzut îngâmfată și crede că eu sunt ca el. M-a văzut negând că Îl cunosc pe Yeshua și crede că nu știu cum să-I fiu credincioasă. Dar se înșeală! Nu mă cunoaște! Mă îndoiesc profund că el care nu e loial nimănui și nu cunoaște ce înseamnă rădăcinile, poate să priceapă cât de adânc sunt înfipte rădăcinile mele! Și sincer nici nu mă interesează ce pricepe și ce nu și nici nu vreau să mă cunoască. Singurul care mă cunoaște e Adonai pe care eu mă lupt să-L cunosc și să-L apuc așa cum eu am fost apucată de El.
Eu am rădăcini și sunt ancorate în El și nimeni nu mă poate smulge de-acolo!

Bat Melech בת מלך
 Cristina כריסטינה