CATRE CITITORI

Articolele prezentate în acest blog reprezintă convingerile şi părerile personale, cugetările mele, trăirile mele şi ceea ce Adonai mă învaţă. Crezul meu nu este asociat cu nici o denominaţiune, cult sau comunitate.
Articolele mele sunt rezultate din trăirea mea cu Adonai, deci nu încurajez publicarea, copierea sau reproducerea acestora, fără acordul meu.

Mulţumesc pentru înţelegere,
Bat Melech בת מלך

Friday, October 26, 2012

Credință?

Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută. - Evrei 11:6



Nu e destul să cred că Adonai există. Existența unui dumnezeu care doar există, nu mă ajută la nimic și nu cred că Îl ajută la ceva că eu doar cred în existența Lui.
Dacă merg mai adânc și eu cred că Adonai e exact așa cum spune Scriptura că este dar nu pot să cred că este pentru mine, credința mea nu înseamnă nimic. La ce îmi folosește un Dumnezeu care are ochi dar nu mă vede? La ce îmi folosește un Dumnezeu care are gură dar nu-mi vorbește? La ce îmi folosește un Dumnezeu care e tată dacă nu mă cunoaște pe nume? La ce îmi folosește un Dumnezeu care are urechi dar oricât strig eu, nu mă aude? La ce îmi folosește un Dumnezeu care are inimă dacă eu n-am loc în ea? La ce mă ajută existența Lui dacă eu nu Îl găsesc oricât Îl caut?
Dacă susțin că am credință, trebuie să cred nu doar că El există, dar și CĂ RĂSPLĂTEȘTE PE CEI CARE ÎL CAUTĂ. Dacă doar cred că El este - că există nu înseamnă nimic.
Nu este greu să crezi că El există deși nu-L vezi... cred că este greu să crezi că dintre 7 miliarde de oameni care Îl strigă sau strigă împotriva Lui, aude exact glasul tău, că-l recunoaște și nu Îl lasă rece, că Îl mișcă până acolo încât să-ți răspundă, oricât ar dura să ajungă răspunsul Lui până la tine.
Dacă doar cred că El există Îl reduc la statura unui idol. Aceștia ”au gură, dar nu vorbesc, au ochi, dar nu văd, au urechi, dar n-aud, au nas, dar nu miroase, au mâini, dar nu pipăie, picioare, dar nu merg; nu scot nici un sunet din gâtlejul lor.” (Tehillim/ Psalmi 115:5-7)
Adonai e Viu! Urechile Lui nu sunt doar accesorii. El aude glasul meu când Îl strig sau când doar Îi șoptesc Numele și înainte să-mi isprăvesc vorba deja m-a ascultat! Dacă a creat balene care pot să audă sunetele emise din Hawaii până în Japonia, atunci cu siguranță că urechile Lui pot să audă glasul meu și dacă ar trebui să treacă prin miliarde de lumi și spații ca să ajungă la El și să-mi răspundă.
Dacă Adonai a creat rechinii care pot să simtă mirosul de sânge de la mai bine de 2 Km distanță, El care e chiar lângă mine cum să nu simtă când nu mi-e bine, când mă chinui sau sufăr? Trebuie să-i dau măcar la fel de mult credit cât îi dau unei creaturi pe care El a făcut-o.
Mâinile lui Adonai nu sunt ca mâinile unei statui. Mâinile Lui m-au format, m-au țesut în pântecele mamei mele. Mâinile lui Adonai mă acoperă ca un scut. Mâinile Lui mă țin, susțin, ating și mă ajută. Picioarele Lui merg înaintea mea pe drumul ăsta nou pe care n-aș fi fost în stare să merg dacă nu era El înaintea mea. Picioarele Lui sunt în stare să alerge de la un capăt al cerului până la celălalt doar să ajungă la mine.
Tot ce e El e pentru mine! Tot ce face El e de dragul meu! M-a închis în inima Lui și a aruncat cheia!
Credința mea nu stă doar în faptul că El există pentru că și ”dracii cred”, ci credința mea stă în faptul că El răsplătește căutarea mea și se lasă găsit de mine!


Bat Melech בת מלך
 Cristina כריסטינה

2 comments:

  1. Multă liniște, și multă neliniște, laolaltă, în cuvintele tale. Și, pentru că e un text profund, liniștea neliniștește și neliniștea liniștește.
    SHALOM CRISTINA !
    SABAT MINUNAT !!!

    ReplyDelete