L-am atins

Şi era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge; ea îşi cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul.

 Ea s-a apropiat pe dinapoi, şi s-a atins de poala hainei lui Yeshua. Îndată, scurgerea de sânge s-a oprit. Şi Yeshua a zis: „Cine s-a atins de Mine?” Fiindcă toţi tăgăduiau, Kefa şi cei ce erau cu El, au zis: „Rabi, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: ,Cine s-a atins de Mine?” Dar Yeshua a răspuns: „S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere.”

 Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos înaintea Lui, şi a spus în faţa întregului norod, din ce pricină se atinsese de El, şi cum fusese vindecată numaidecât. Yeshua i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mântuit, du-te în pace.” - Luca 8:43-48

 Mă confrunt de-o vreme cu o situație mai delicată în viața mea și deși nu mi-a fost deloc greu să cred pentru rezolvarea ei, aseară a venit un gând străin în mintea mea, străin de tot ce știu și ce cunosc despre Adonai. Și gândul ăsta, așa străin cum era, ca unul care nu mă cunoștea și nu-mi cunoștea inima, îmi tot șoptea ”ești doar încă una din mulțime care stă cu mâna întinsă cerșindu-și minunea. Ai habar câți sunt în lumea asta cu probleme mult mai grave și mult mai urgente?”
Te-ai fi gândit că după atâția ani de umblat cu Adonai I-aș cunoaște inima destul încât să râd de cât de ridicole erau șoaptele astea care-mi asurzeau inima. Te-ai fi gândit că știu că moartea mea, în păcatul meu nu L-a ținut departe de mine și s-a dus până în moarte după mine și m-a scos de acolo cu mâna întinsă și cu braț puternic și de dragul meu a înviat. Te-ai fi gândit că după atâta timp aș fi înțeles că nu plâng fără să se scurgă prin lacrimile mele împreună cu mine. Te-ai fi gândit că după atâta timp am priceput că de mi-am ajuns la capăt, El mi-e Început; că dacă mă pierd, trece peste ceruri și peste lumi doar ca să vină după mine; că dacă strig și de ar fi înconjurat de laudele miilor de îngeri tot mi-ar deosebi glasul și nu mi-ar putea rezista. Cu toate astea aseară, ori obosită de luptă, ori pentru că mi se părea așa de natural să mă îndoiesc pentru că tot din mine respinge credința, ori pentru că avea o oarecare logică firească gândul meu străin, am început să mă simt preț de o vreme ca și încă o față din mulțime care nu are nimic special să-I atragă privirea sau să-L facă să se oprească în dreptul meu. Așa am și adormit, cu gândul meu străin în brațe și simțindu-mă de parcă am rămas singură într-un ocean întreg în care oricât aș da eu din mâini și m-aș zbate, nu e nimic care să mă țină, însă Baruch HaShem că El e un Dumnezeu gelos și nu vrea să mă țin de nimic altceva decât de El și nu suportă gândul că țin în brațe altceva decât pe El, așa că m-a trezit la ora 5 ca să-mi alunge străinul din brațe și să-mi amintească tot ce am uitat și că sunt a Lui iar eu n-am ce să ascult de glasul unui străin și nici n-am ce să merg după el.
Mi-a amintit de întâmplarea cu femeia nidah (femeie necurată din punct de vedere ritualic). Ea nu putea să aibă o viață normală din cauza necurăției ei. Nu avea voie să meargă la Templu, nu avea voie să trăiască împreună cu soțul ei, nu putea aduce jertfe, nu putea să se atingă de nimic curat deoarece orice lucru intra în contact cu ea era considerat necurat până seara când trebuia scufundat în mikvah (baia rituală). Ori boala asta, ori lepra era cam tot același lucru din punct de vedere evreiesc. Cu toate astea s-a strecurat prin mulțime și și-a ascuns mâna printre mii de alte mâini care se atingeau de Yeshua, sperând că nimeni nu va știi, însă din toate mâinile El a cunoscut exact mâna ei și L-a atins cu atâta disperare încât Yeshua - Elohim Întrupat, a simțit și S-a oprit.
E una să te atingi de El și atingerea ta să nu se deosebească prin nimic de alte atingeri și e alta să Îl atingi de să simtă că mâna ta nu e ca nici o altă mână întinsă.
Eu știu că nu m-am atins de El cum s-ar atinge unii de niște moaște sperând doar că prin atingerea mea am să-mi fac vreun bine sau am să-mi atrag vreo binecuvântare. Știu că L-am atins cu gândul de a-L face să se simtă iubit de mâna asta de pământ și atingerea mea nu vreau să poarte doar disperarea după minunea mea. Știu că El a vrut să-L ating mai mult decât am vrut eu să-L ating și tocmai de aceea n-am nici un motiv să cred că nu m-ar recunoaște. Știu că oricâte mâini i-ar atinge tzitzitul (ciucurii talitului, vezi Deut. 22:12), eu i-am atins inima și n-are cum să mă uite.
Credința mea nu stă în puterea mâinii mele și nici în puterea tzitzitului, ci credința mea stă în faptul că El iubește și nu o face cu jumătăți de măsură, că El promite și nu se dă în spate de la nimic până când nu duce la îndeplinire lucrul promis și că m-așteaptă să-L ating și să nu mă las atinsă de nici un gând străin, decât de El.
Eu îi cunosc glasul și nu mă duc după nici un străin. Îi cunosc inima și nu cred nici o minciună care vorbește altceva decât ce îmi spune El: ”Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!”



Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה