Pentru că Te iubesc

Te iubesc din inimă, Adonai, tăria mea! - Tehillim/ Psalmi 18:1

Dacă taci, Adonai, nu pot decât să sper că într-o zi voi înțelege de ce se întâmplă lucrurile așa, chiar dacă nu vei folosi cuvinte să-mi explici. Dacă Te ascunzi, nu pot decât să cred că nu mi-ai cerut să Te caut în zadar și de aceea am să Te găsesc.
Dacă mă mustri pot doar să sper că ai să mă și mângâi, pentru că la mustrarea Ta se usucă și marea, cum să nu se usuce duhul meu?... Dacă mă împingi de pe stâncă, pot doar să sper că ai să mă și prinzi. Dacă mă frângi, pot doar să sper că ai să găsești o cale să mă și repari. Dacă mă dai, pot doar să sper că ai să mă primești înapoi și dacă mă omori pot doar să sper că ai să mă și înviezi ... dar chiar dacă nu ai face nimic din ceea ce sper eu, ai dreptul să faci ce vrei cu mine, pentru că eu sunt a Ta.
Pentru că te iubesc, pot să-Ți sufăr tăcerea. Pentru că Te iubesc nu pot să nu Te caut, oricât ar dura până să Te găsesc. Pentru că Te iubesc, pot să primesc mustrarea Ta, oricât s-ar usca ființa mea la gândul că Ți-am rănit inima. Pentru că Te iubesc, pot să fiu împinsă de Tine, frântă de Tine, alungată dinaintea Ta și chiar omorâtă de Tine pentru că faptul că Te iubesc nu are nici o legătură cu ce-mi dai sau ce-mi iei. Te iubesc doar pentru că ești Tu și Tu meriți să fii iubit, Adonai. Doar pentru că ești Tu și nimic altceva.
Orice om vrea să fie iubit pentru ceea ce este el cu adevărat și dacă Tu poți să Te uiți la mine și să mă vezi cum sunt în realitate, nu cum încerc să par și cu toate astea să mă iubești, atunci Adonai și eu pot să Te iubesc pentru ceea ce ești Tu în realitate, nu ceea ce pari în ochii mei de carne sau în fața lumii. Te iubesc pentru că ești al meu.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Aparțin lui Satan cât aparține Transilvania Ungariei

Ieri mă întreaba un prieten american, dacă e adevărat că Transilvania aparține Ungariei.
Eu am har pentru americani, că 90% din cei pe care i-am întâlnit, au dat dovadă de o subcultură gravă (probabil de la atâta bine), dar omul din context nu l-aș categorisi chiar incult, deci am luat întrebarea lui, ca fiind una sarcastică.
Îi răspund frumos că Transilvania aparține la fel de mult Ungariei, cum aparține America sau India - Angliei. Doar pentru că o persoană poate oprima o alta, nu înseamnă că persoana respectivă îi aparține, iar dovada este abolirea scalviei. Tot așa, doar pentru că o țară poate să ocupe teritoriul altei țări, nu înseamnă că țara ocupată îi aparține, iar dovada acestui lucru e războiul de independență.
După ce am încheiat discuția am început să mă gândesc mai adânc la lucruri și am ajuns la concluzia că subjugarea, opresarea, tirania, dictatura, persecuția și distrugerea, pe cât sunt de puternice, pe atât sunt de limitate. Nu pot să mă gândesc, nici măcar la un exemplu în istorie în care vreunul din aceste lucruri, să fi avut efect asupra unei țări și să nu fi încetat într-un fel sau altul. Și acest lucru îmi dă speranță pentru că știu că tot ce vine de la cel rău e limitat și oricât de mare i-ar fi puterea asupra unui om sau națiuni, puterea asta e limitată.
Dacă mă gândesc la sclavii negrii din America - oricât au fost ei de opresați, slăbiți, fără vise mai mari decât să mănânce mai bine, fără o educație care să le permită să vorbească la același nivel cu stăpânii lor, fără voință, fără putere - fără nimic, tot s-a născut în ei dorința de a fi liberi și li s-a dat tăria ca să împlinească acest lucru.
Dacă mă gândesc la românii din Transilvania (că tot veni vorba), oricât au fost ei de apăsați de Imperiul Austro-Ungar, chiar dacă li s-au luat toate proprietățile, drepturile și demnitatea, tot le-a rămas dorința de libertate.
Doar pentru că satan reușește să lege un om, să-i acopere ochii ca să nu poată vedea dincolo de viața aceasta, să-i astupe urechile ca să nu audă Adevărul care să-l facă liber, să-i lege mâinile încât să lucreze doar pentru sine, să-i lege picioarele încât să umble doar pe căi ”largi și minunate” și să-i ia speranța din inimă, nu înseamnă că-i poate lua dorința de a fi liber. Ca să poți să fii liber nu-ți trebuie nimic, decât destulă disperare încât să vrei mai bine să mori decât să mai trăiești legat. Tirania nu știe cum să se apere în fața disperării unuia care nu mai are nimic de pierdut. Satan nu știe cum să lupte împotriva unui om care vrea să se dezlege chiar dacă ar fi ultimul lucru pe care-l face. Așa că eliberează-te, dezeleagă-te și trăiește într-o Împărăție care nu cunoaște sensul cuvintelor dictatură și tiranie.
Iar după ce te eliberezi, nu-i băga în seamă pe cei care vor veni să-ți spună că aparții trecutului, pentru că sunt la fel de aberanți ca și cei care încă mai cred că Transilvania aparține Ungariei, dar ”subcultura” lor nu schimbă cu nimic faptul că ești liber. Doar pentru că te mai lupți cu lucruri, nu înseamnă că ești biruit de ele sau că asta te face să-i aparții celui rău, după cum faptul că mai sunt unguri în Transilvania nu înseamnă că Transilvania e a Ungariei.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Îmi cer scuze pentru tenta PRM-istă (by the way, detest partidul cu pricina), nu vreau să se înțeleagă că am o problemă cu ungurii sau că aș fi eu vreo mare patrioată, nici vorbă! Cred că Budapesta e unul din cele mai frumoase orașe pe care le-am văzut vreodată, am mulți prieteni maghiari și sunt niște scumpi de oameni, iar cei mai mulți evrei pe care-i cunosc au vreo rădăcină prin Ungaria, deci nici nu se pune problema că aș avea ceva împotriva lor.

Umblu după Tine...

Într-o izbucnire de mânie, Îmi ascunsesem o clipă Faţa de tine, dar Mă voi îndura de tine cu o dragoste veşnică, zice Domnul, Răscumpărătorul tău. Şi lucrul acesta va fi pentru Mine ca şi cu apele lui Noe: după cum jurasem că apele lui Noe nu vor mai veni pe pământ, tot aşa jur că nu Mă voi mai mânia pe tine şi nu te voi mai mustra. Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine.” - Yeshayahu/ Isaia 54:7-10

Văzând că păcatele celor din generația lui Noach s-au ridicat până la ceruri, Adonai a hotărât să-i șteargă de pe fața pământului, iar în Bereishit (Geneza) 6:6 este scris că ”I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ, şi S-a mâhnit în inima Lui.”
Nu știu ce era în inima lui Adonai, nu știu cum suferea văzând deteriorarea creației Lui și nu știu nici ce tăria I-a trebuit să hotărască să-i distrugă. Era pus în poziția unui tată care trebuie să-și omoare fiii din pricina neascultării lor, deci cu siguranță că nu I-a fost ușor, dar altfel cum putea să dea o mitzvah (poruncă) precum: ”Dacă un om are un fiu neascultător şi îndărătnic, care n-ascultă nici de glasul tatălui său, nici de glasul mamei lui, şi nu-i ascultă nici chiar după ce l-au pedepsit, tatăl şi mama să-l ia, şi să-l ducă la bătrânii cetăţii lui şi la poarta locului în care locuieşte. Să spună bătrânilor cetăţii lui: „Iată, fiul nostru este neascultător şi îndărătnic, n-ascultă de glasul nostru, şi este lacom şi beţiv.” Şi toţi oamenii din cetatea lui să-l ucidă cu pietre, şi să moară. Astfel să curăţi răul din mijlocul tău, pentru ca tot Israelul s-audă şi să se teamă.” - Devarim/ Deuteronom 21:18-21
Însă înainte de a spăla pământul de rău, Adonai a căutat măcar un om care să fie o sămânță, o rămășiță, în stare să asculte de El și l-a găsit pe Noach.
În timp ce toți umblau după poftele lor, Noach umbla după Adonai. Nu se punea problema că Noach făcea parte dintr-un cult minoritar, sau că era singurul dintr-un oraș, care asculta de Elohim. Noach era singurul de pe toată fața pământului care mai credea în HaShem.
Îți pierzi credința că nu sunt prea mulți care cred la fel ca și tine în Biserica în care ești? Îți pierzi credința că sunt prea puțini cei care Îl mai caută pe Adonai? Dar dacă nu L-ar mai căuta nimeni? Dacă nu ar mai exista nici un suflet pe fața pământului care să caute Fața Lui, ai mai fi curios să știi cum arată? Noach umbla cu Adonai (Gen. 6:9), fără să fie curios dacă mai e cineva sau nu pe Cale, fără să fie curios de părerea celor care-l înconjurau. Părea nebun pentru Adonai. Părea ridicol, de dragul planului Celui Viu. Părea fără minte, de dragul Celui după care umbla. Era imperfect din cale afară, dar nu perfecțiunea îl îndemna să pună un picior în fața celuilalt, în umblarea cu Adonai. Umbla de dragul Celui care nu se rușina de imperfecțiunea lui Noach.
Chiar dacă a ajuns Noach să fie lecție pentru copii la școala duminicală, viața lui n-a fost o poveste.
Adonai a apreciat umblarea acestui om atât de mult încât a făcut un legământ unic cu el și fiii lui. Le-a promis că niciodată nu va mai veni un potop ca să nimicească pământul, iar semnul acestui legământ e curcubeul. După cinci mii de ani, Adonai încă mai e credincios legământului cu Noach, chiar dacă Noach a murit de mult și știu cu toată inima mea că El rămâne credincios și Legământului făcut cu mine, prin Yeshua. El are în vedere legămintele Lui. Își pune semne de aducere aminte și se oprește din mânia Lui când le vede. Nu pentru că eu aș fi ceva, ci pentru că El este credincios Cuvântului Său ca să-l împlinească. Pot să se mute munții și pot să se clatine dealurile, dar Legământul Lui cu mine nu poate fi clătinat, mutat, deteriorat sau distrus.
Când ai așa Dumnezeu ce te mai interesează că ești singur, sau nebun, sau ridicol? Poate să-mi spună oricine fanatică, legalistă, nebună sau eretică, dar ar trebui să simți disperarea mea ca să înțelegi de ce mi-e prinsă mâna de haina Lui și nu-i dau drumul, ar trebui să simți lipsa mea ca să înțelegi că doar pe El Îl am și mi-e destul, ar trebui să-mi plângi lacrimile mele de dor după fața Lui și doar pe urmă să încerci să-ți dai cu părerea. Dar oricare ar fi părerea sau argumentul oricui, ce-mi pasă mie? Eu merg după El pentru că știu că El îmi va rămâne credincios și sute de generații după mine. Eu merg după El chiar dacă ochii mei n-au să vadă niciodată împlinită promisiunea Lui, dar știu că o va împlini, chiar dacă nu pentru mine. Eu merg după El de dragul Lui și știu cu toată inima mea că Se va întoarce după mine, chiar dacă trupul îmi va putrezi și sufletul mi-ar fi în locuința morților, dar El va găsi cu cale să mă pună din nou împreună doar ca să văd că El e credincios.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Nelimitat

Căci zic: „Îndurarea are temelii veşnice! Tare ca cerurile este credincioşia Ta!” – Tehillim/ Psalmi 89:2


Azi mă gândeam ”Adonai, mai ai milă pentru mine? Mi se pare că deja m-am folosit de ea până la maximum. Mă mai crezi când îți spun că vreau să Te urmez doar pe Tine, când mă găsești urmând tot dorințele mele? Nu Te-ai săturat să mă aștepți? Nu Te-ai săturat să mă asculți? Nu Te-ai săturat să speri pentru mine? Nu Te-ai săturat să mă aduni din tot colțișorul unde mă împrăștie nebunia mea? M-ai văzut în toate stările posibile și știi ce-mi poate mintea și cu toate astea încă mă mai vrei?”
În timp ce-mi întrebam eu întrebările, am înțeles că jignesc măreția Lui. Că ridic răul mai sus decât atributele Împăratului meu. Aveam impresia, în gândirea mea limitată, că atunci când m-a chemat pe nume, nu știa pe cine cheamă. Că poate se aștepta să fiu mai mult decât sunt, că poate credea că voi umbla mai drept și voi crede mai mult, că voi pricepe mai adânc și voi sta mai statornică, dar că S-a înșelat, sau eu i-am înșelat așteptările, iar acum stă dezamăgit, mă privește și spune ”Destul!”
Dar păcatul meu nu e mai mare decât puterea Lui de a ierta, frica mea nu e mai mare decât biruința Lui, visele mele nu sunt mai mari decât puterea Lui de a mi le împlini, întunericul meu nu e mai puternic decât lumina Lui și lanțurile mele nu sunt mai tari decât libertatea Lui. Dacă eu am ”darul” să uit într-una bunătatea Lui, El are dare darul să-și aducă aminte de ea și pentru bunătatea Lui, să uite până și uitarea mea. Dacă aș sta la un concurs de cântărit cu Adonai și aș pune în cumpănă greutatea tuturor eșecurilor mele strânse la un loc, n-ar avea nici o șansă în fața dragostei Lui.
„Îndurarea are temelii veşnice! Tare ca cerurile este credincioşia Ta!” și m-am trezit eu să le pun la încercare?
N-am nici o șansă în fața Ta Adonai, oricât încerc eu să Te conving că nu merit. Mi-e ușor să Te iubesc, dar nu mi-e ușor deloc să Te las să mă iubești. Mi se pare că ai fost înșelat când M-ai cumpărat - că nu alerg, că nu înțeleg și nu iubesc cât scrie pe certificatul de fabricație, dar cu toate astea Tu nu încetezi să Te ții de mine, de parcă nu vezi toate astea. Nu mi-e ușor să accept că mă iubești așa deteriorată cum sunt, dar n-am nici o șansă în fața dragostei Tale, Melech sheli. Învață-mă să mă las iubită de Tine.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Dacă trebuie, știu și să lupt

În ultimele zile am experimentat o deznădejde și o resemnare în fața răului cum nu am mai trăit de mult. Am început să lucrez la un proiect destul de mare pentru mine și care mă consumă enorm, iar cel rău ca un rechin sensibil la mirosul de sânge, îmi simte rănile deschise și imediat apare. Am fost lovită parcă din 100 de direcții în același timp și în loc să lovesc înapoi m-am tras într-un colț legănându-mă bezmetic și repetând că nu înțeleg ce se întâmplă. De fiecare dată când îmi deschideam Scriptura vedeam niște versete de genul ”te distrug, te nimicesc, nu mai vreau să te văd” și azi a pus capac ”Vei fi doborât la pământ şi de acolo vei vorbi, şi din ţărână ţi se vor auzi vorbele. Glasul tău va ieşi din pământ ca al unei năluci, şi din ţărână îţi vei şopti cuvintele.”- Yeshayahu 29:4
Înțeleg eu mai greu, dar până la urmă tot înțeleg. Știu că D'var Adonai (Cuvântul lui Adonai) e cunoscut și de cel rău și că poate să manipuleze circumstanțele și felul în care eu percep până și Cuvântul Lui dacă nu mă rog să fiu luminată de Ruach HaKodesh în timp ce citesc, pentru că s-au născut multe erezii și multe aberații ridicate la rang de ”lege” printre credincioși care au citit Cuvântul fără să fie luminați de Adonai, iar rezultatul a fost dezastruos.
Și după cum spuneam azi a fost picătura care a umplut paharul. Am zis ”Adonai, Tu cunoști inima mea și știi că poți să mă dai de toți pereții de să ajung să fiu doborâtă la pământ și să vorbesc din țărână, știi că poți să mă duci până în punctul în care să ajung ca o fantomă pentru ceilalți și să mă îngropi de tot dar și de acolo am să-mi rostesc rugăciunile și chiar dacă mi-ai lua glasul, mi-aș suspina cuvintele care aș vrea să mi le auzi, dar tot nu mă las de Tine! Știu că nu Te văd bine din cauza ochilor ăștia defecți în care nu mă mai încred de mult timp, dar tocmai de aceea știu că prea se luptă toate să Te facă să pari împotriva mea! Spune-mi dacă Tu faci aceste aceste lucruri sau sunt lovită de cel rău” Nu mi s-a răspuns cu glas tare din ceruri, dar în mine am priceput dintr-o dată că e stupid să stau acolo și să tot repet ”nu mai înțeleg nimic” și am început să-mi strig ”ce nu înțelegi? că e război nu înțelegi? că se duce o luptă împotriva cunoștiinței lui Adonai? Ce nu înțelegi? Că nu e totul roz? Că răul s-ar coborî până la nivelul în care să-L mânjească pe Adonai în ochii mei obișnuiți să vadă totul murdar? Ce nu înțelegi?!”
Satan nu luptă cinstit niciodată și e în culmea fericirii când pune în mine doar sămânța unui gând și lasă restul în seama imaginației mele (care har Domnului că mi-e bogată) știind că pot să fac scenarii demne de Hollywood în mintea mea.
Dar Yeshua a spus să fim înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii. Șarpele nu atacă decât dacă este atacat și oricât aș detesta eu șerpii (în special pe unul) trebuie să am înțelepciunea de a învăța din tactica pe care o au. Eu nu mă duc să caut lupte cu răul și nu îmi place să-i dau atenție, dar nici nu am să caut o viețuire liniștită împreună cu el. Cuvântul lui Adonai este sabia care ne-a fost dată să lovim cu ea nu pe frați ci pe cel rău. Nu trebuie să fim tari la a ne lupta între noi cu versete ci trebuie să ne folosim sabia împotriva celui rău la fel cum a făcut și Yeshua.
Mi-am luat Scriptura și am început să citesc cu voce tare câteva versete mai jos în Yeshayahu 29 :8 ”După cum cel flămând visează că mănâncă, şi se trezeşte cu stomacul gol, şi, după cum cel însetat visează că bea, şi se trezeşte stors de puteri şi cu setea nestâmpărată: tot aşa va fi şi cu mulţimea neamurilor care vor veni să lupte împotriva muntelui Sionului.” Am zis: ”satan, poate că ți-e foame și visezi să mă mănânci, dar ai să te dezmeticești din visul tău tot flămând și stors de puteri, pentru că Adonai nu mă dă în mâinile vrăjmașului!”
E adevărat că Adonai se luptă pentru noi, dar Pavel a spus că ”avem de luptat” (Efeseni 6:12) acest lucru implicând efortul nostru, nu doar al Lui. Armura lui Adonai ne-a fost dată pentru luptă nu pentru că e la modă și se poartă iarna asta.
Nu cred că e cazul să lovim mereu ca lunaticii și în stânga și în dreapta și să vedem demoni după tot copacul, dar atunci când e cazul, atunci când răul vine clar împotriva noastră și a ceea ce Adonai ne-a dat și încearcă să fure ca un hoț ce e, trebuie să ne ridicăm din colțișorul în care ne-a așezat frica și să lovim înapoi, că avem cu ce.
E sărbătoarea de Chanukah - se celebrează victoria valorilor morale ale lui Adonai în fața valorilor lumii, o victorie a Macabeilor în fața eleniștilor, care căutau să asimileze poporul lui Adonai într-o cultură ce-L excludea pe HaShem, e o victorie a celor aparent slabi și puțini în fața unui întreg Imperiu, e o sărbătoare a sfințirii Templului, o sărbătoare a reînnoirii și a Luminii și mă rog ca Adonai să vă sfințească pe toți cei care sunteți Temple vii pentru El, să vă întărească pe cei care vă simțiți slabi în fața celui rău, să vă reînnoiască nădejdea întoarcerii Lui și să vă lumineze Calea.

Chag Chanukah Sameach!
Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

יש לי חג חנוכה שמח

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה