Să ştii dar că Domnul, Dumnezeul tău, este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios şi Îşi ţine legământul şi îndurarea până la al miilea neam de oameni faţă de cei ce-L iubesc şi păzesc poruncile Lui. Dar răsplăteşte îndată pe cei ce-L urăsc, şi-i pierde; nu dă nici o păsuire celui ce-L urăşte, ci-i răsplăteşte îndată. De aceea păzeşte poruncile, legile şi rânduielile pe care ţi le dau azi, şi împlineşte-le. - Devarim/ Deuteronom 7:9-11
Aud și văd tot mai mulți credincioși, care ori din mândrie ori din ignoranță (prefer să cred a doua variantă), își justifică acțiunile și ideile haotice (ca să nu spun eretice), folosindu-se de replici precum: ”eu așa cred!” sau ”suntem liberi să ne închinăm cum vrem și simțim!” crezând că scuză astfel abstractismul crezului lor și acuză orice formă organizată de închinare ca fiind legalism și religiozitate. De cele mai multe ori, tot aceștia, fac referire la rânduiala dată de HaShem lui Moshe ca fiind una eronată sau care și-a pierdut validitatea odată cu venirea lui Yeshua, argumentând că El a venit să împlinească Torah ca noi să nu mai facem acest lucru.
Cred că orice istoric poate să mă susțină în afirmația că omul, indiferent de locul în care s-a aflat pe pământ, a simțit dintotdeauna nevoia să se închine. Fie că ne uităm la civilizațiile mayașe, sau orientale, sau nordice, există dovezi arheologice incontestabile că omul a simțit dintotdeauna că există forțe superioare lui care îl pot ajuta sau îl pot pedepsi, iar omul a simțit că îi este natural să se închine în fața acestora.
În cazul nostru, Adonai, Singurul Dumnezeu Adevărat, a primit și apreciat această închinare a omului, oricând i-a fost adresată și în orice fel. Oriunde simțea omul să se închine și în orice fel, Adonai primea închinarea acestuia, însă acest lucru a durat doar până în momentul în care poporul Israel a stat în fața muntelui Sinai, moment în care simpla închinare haotică a oricui și oricum, nu mai era acceptabilă. Adonai nu ține cont de vremurile de neștiință (Fapte 17:30) când ai impresia că închinarea trebuie făcută după cum te simți tu bine, însă când crești și înțelegi lucrurile Lui, pricepi de asemenea că închinarea trebuie să fie pe placul Celui care o primește și nu spre placul celui ce o aduce. Tocmai din acest motiv Adonai învață poporul că El este Sfânt
și că așteaptă de la ei sfințenie, iar în ce
privește închinarea stabilește locuri precise unde aceasta putea fi adusă și
stabilește supraveghetori peste închinarea oamenilor. El le spune prin Moshe ”Acolo
să mâncaţi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, şi să vă bucuraţi, împreună
cu familiile voastre, de toate bunurile cu care vă va fi binecuvântat Domnul,
Dumnezeul vostru. Să nu faceţi
dar cum facem noi acum aici, unde fiecare face ce-i place,” (Deuteronom 12:7-8).
Tocmai pentru ca nimeni să nu facă după cum îl taie capul, Adonai poruncește
familiei lui Aharon să fie puși deoparte ca și Cohanim (preoți) iar seminției lui Levi îi
poruncește să slujească, sau să ajute familia preoțească în ce privește
jertfele și închinarea oamenilor.
De unde fiecare
om se închina unde îl taia capul și după cum îl tăia capul, Adonai îi învață
pe preoți și leviți cum să asiste și să îndrume închinarea poporului. Adonai
nu este după cum spune și Pavel un Dumnezeu al neoranduielii (1 Cor 14:33).
Când lumea exista în haos, prezența Lui a adus ordine și prin ordine lumea a
avut sens. La fel și în cazul oamenilor, când aceștia se închină haotic,
intervine Cuvântul, sau învățătura ca să aducă ordine și lumină, iar prin
lumina Lui închinarea noastră să aibă sens.
Dar în cazul
evreilor, preoții îngreunau apropierea de Adonai, deși nu intenționat, iar omul a
simțit în el depărtarea de Kodesh HaKodashim (Sfânta Sfintelor), iar cu atât mai mult neamurile
care nici măcar atât nu aveau. Atunci Adonai Și-a trimis Fiul, ca prin
moartea și învierea Lui să cheme o seminție aleasă de credincioși să i se
închine și să facă slujba preoțească personal, fără ajutorul preoților. Prin
aceasta să nu se înțeleagă că Adonai a îndepărtat seminția lui Levi sau
familia Preoțească, deoarece este scris: „Aşa vorbeşte Domnul: ,Dacă puteţi să rupeţi
legământul Meu cu ziua, şi legământul Meu cu noaptea, aşa încât ziua şi noaptea
să nu mai fie la vremea lor, atunci se va putea rupe şi legământul Meu cu robul
Meu David, aşa încât să nu mai aibă fii, care să domnească pe scaunul lui de
domnie, şi legământul Meu cu Leviţii, preoţii, care Îmi fac slujba.” (Ieremia
33:20-21)
Pentru evrei
această slujbă rămâne valabilă deoarece Adonai a făcut un legământ veșnic, nu
temporar, iar prin faptul că îl numește ”legământul Meu”, exclude neascultarea
sau încălcarea acestui legământ de către evrei ca fiind un bun motiv pentru
anularea promisiunii, Adonai bazându-se pe legământul Său și nu al lor.
Însă revenind, Adonai a fost Cel care a făcut chemarea preoțească și trebuia să trimită
parte din El, adică pe Yeshua ca să facă chemarea pentru toți cei ce vor crede în
jertfa Lui să aibă dreptul să facă o slujbă duhovnicească personală, fără
intermediari.
Și suntem liberi
să ne închinăm Lui în mod personal, însă cunoscând natura omului, Adonai i-a
încredințat lui Pavel și apostolilor, cunoștiința și rânduiala pentru
credincioși, deoarece natura lui Adonai nu S-a schimbat, El rămâne un
Dumnezeu al rânduielii. Ni se spune în 1 Corinteni 12:28 ”Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi, apostoli;
al doilea, prooroci; al treilea, învăţători; apoi, pe cei ce au darul
minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor, şi
vorbirii în felurite limbi.”
Acest ”a rânduit” împlică ordine, nu haos așa că nu s-a dat dezlegare niciunde ca fiecare să se închine după cum se simte sau nu
călăuzit, ci a dat o ordine a autorității. În acest sens, părerea mea personală
este că rânduiala bisericească este mai înaltă decât cea preoțească deoarece
are în vedere supravegherea și asistă creșterea, noii seminții preoțești după
rânduiala lui Melhisedec și nu a lui Aharon.
Dacă Adonai
aștepta de la tot poporul Israel supunere față de rânduiala preoțească și dacă
în noul legământ ne poruncește să ne supunem și autorităților lumești, eu cred
fraților, cu atât mai mult, că ne poruncește și ne ține în seamă ascultarea sau neascultarea de cei
care vor da socoteală pentru sufletele noastre.
”Ascultaţi de mai
marii voştri, şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre,
ca unii care au să dea socoteală de ele; pentru ca să poată face lucrul acesta
cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.” - Evrei 13:17
Prin aceasta nu
îndemn pe nimeni la control spiritual, unde unii în nebunia lor chiar au ajuns,
dar trebuie să fie loc în această supunere de acceptare atât a învățăturii din
partea celor puși peste noi, cât și de mustrare sau îndreptare din partea lor.
Mă întristez de fiecare dată când aud un credincios care vorbește ca un nebun împotriva oamenilor puși de Yeshua să vegheze asupra lor. Faptul că eu am văzut un neajuns în cel pus ca autoritate peste mine, nu înseamnă că acest lucru îl descalifică sau îi ia din autoritate și cu atât mai puțin nu înseamnă că eu sunt în măsură să-l bârfesc sau să-i fac un nume rău. Dacă într-adevăr ți s-a trecut dreptul cu vederea sau ai fost jignit (peste măsură în opinia ta), iartă! Suferă puțină nedreptate (măcar că lucrurile pentru care ne supărăm pe mai marii noștri sunt de cele mai multe ori ridicole). De dragul lui Yeshua, dacă tot susții că-L iubești, taci pentru că și El a tăcut de dragul tău măcar că avea tot dreptul să vorbească. Roagă-te pentru cei puși peste tine și onorează-i, iar Adonai care vede în ascuns, îți va răsplăti!
Eu una nu vreau să dau socoteală pentru sufletul nimănui și nici nu vreau să fac nici un veghetor să suspine pentru răzvrătirea mea. Dacă Adonai mi-ar fi cerut să merg în genunchi kilometrii și o astfel de închinare L-ar fi mulțumit, aș fi făcut acest lucru, dar poruncile Lui nu sunt peste puterile noastre, de aceea, hai să nu ne mai desfășurăm ignoranța purtându-ne ca și niște copii.
Goethe spunea că nimeni nu este mai legat decât cei care se cred în mod fals liberi. Libertatea noastră stă în faptul că avem voie să ne închinăm Lui după cum Îi face Lui plăcere și nu în faptul că avem voie să ne închinăm după cum ne taie capul!
Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה
