Wednesday, December 26, 2012
Saturday, December 8, 2012
Wednesday, December 5, 2012
Făuritorul de visuri
”Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de visuri! Veniţi acum, să-l omorâm şi să-l aruncăm într-una din aceste gropi; vom spune că l-a mâncat o fiară sălbatică, şi vom vedea ce se va alege de visurile lui.” - Bereshit / Geneza 37:19-20
Totul începe de la un vis pe care ți l-a dat Adonai. Prea îndrăzneț, prea arogant în mintea oricui te ascultă istorisindu-l. De câte ori te aud vorbind despre el, fie că ți-o spun fie că nu, toți gândesc ”Doar n-are să cârmuiască el (ea) peste noi! Doar n-are să se ridice el (ea) mai sus decât noi! Chiar nu-și vede starea? Nu vede că mai are de trăit 50 de ani să ne ajungă din urmă?” Dar tu n-ai ce face. Ai visat și e bun visat. Că sună prea îndrăzneț, că sună prea arogant sau imposibil, că sună vrednic de mustrat chiar de către părinți spirituali, tu n-ai ce să faci. Nu ți-ai ales tu visul. Adonai ți l-a băgat în inimă pe ascuns și acum a devenit parte din tine și n-ai cum să-l mai scoți de acolo oricâtă voință ți-ai canaliza în acest proces. Entuziasmat de vis te apuci și le povestești altora care văd realitatea momentului și văd că nu există nici o șansă pe planeta Pământ ca așa ceva să se întâmple și începi să fii ba acuzat că ești mândru, ba ridiculizat că dintre toți care sunt mai capabili că taman pe tine te-a folosi Adonai, etc.
Când Yosef a visat avea doar 17 ani. Era imatur, pârâcios și slab dar cu o dorință arzătoare de a face voia tatălui așa că atunci când Yaakov îl trimite să-i aducă vești de la frații lui, Yosef îi spune ”iată-mă, sunt gata!” dar habar n-avea că nu e gata.
În cele mai multe cazuri, atunci când primești visul ai impresia că exact așa cum ești, ești perfect doar că nu ești gata pentru pasul imediat următor: să fii dezbrăcat de orice strălucire și să fii aruncat într-o groapă, gata să fii omorât. Și începe un conflict în inima ta. ”Asta nu mi se întâmplă mie! Eu tocmai ce am primit un vis de la Adonai!” Ești scos din groapă și vândut unora ”inferiori” ție și ajungi de umbli prin deșert la coada unei cămile tot îngânând ”Dar nu se poate! Eu trebuia să fiu lider! Eu trebuia să conduc nu să fiu condus! Eu trebuia să primesc onoare nu umilință!” Și la o vreme te saturi să mai îngâni vorbe goale și începi să crezi că cei care au râs de visul tău aveau dreptate, că e ridicol să crezi așa ceva. Că din toate drumurile care ar duce la vis, drumul pe care ești duce exact în direcția opusă.
Și începi să te smerești, ceea ce e bine și începi să-ți vezi starea și cu cât crești mai mult cu atât vezi mai mult că nu ești gata și că n-o să fii niciodată gata. Dar împlinirea visului n-avea nici o legătură cu felul în care ești tu pregătit sau nu, ci are legătură doar cu Cel care ți l-a dat. Câtă vreme credeai că ești gata, Adonai n-avea ce să facă cu tine, dar când îți înțelegi starea, atunci poate să-ți arate că n-avea nevoie de ajutorul tău pentru a-ți împlini visul. Adonai a făcut cele mai mari lucruri cu oameni care nu erau gata precum Moshe care se ruga să aleagă pe altul.
Când primești un vis și vrăjmașul tău va începe să viseze, oricât se crede de realist. Și va visa cum să-ți omoare visul. Ce nu știe el, este că exact planul lui de a-ți ucide visul este mijlocul prin care Adonai îți împlinește visul.
Hasatan are oroare nu de visul tău ci de Cel care Ți-a conceput visul. Îl urăște pe Făuritorul de visuri și în consecință urăște visele pe care El le dă și pentru că nu-L poate distruge pe Făuritorul de visuri, lovește în tine și te aruncă într-o groapă gândindu-se bucuros ”să văd acum ce se va alege de visurile lui (ei)!” Ce nu vede este că Adonai râde și spune ”Mulțumesc! Exact în groapă trebuia să ajungă! Exact acesta era următorul pas în direcția visului!”
Nu mă refer la vise de genul ”vreau să am mașina aia!” sau ”vreau să fiu multimiliardar!” Mă refer la vise pe care Adonai ți le-a dat și pe care El le va împlini chiar dacă pare că a eșuat.
S-ar prea putea să fie un lung lanț de eșecuri și de câte ori vei crede că ai ajuns jos vei înțelege doar că există și mai jos de atât și vei ajunge și acolo. Poate începi chiar să o iei personal și să crezi că Adonai are ceva cu tine, că Și-a pus în gând să te distrugă, dar de fapt te-a adus exact în locul unde trebuie să fii pentru a-ți împlini visul.
Oriunde te găsești pe drum nu-ți pierde speranța. Dacă tocmai ți-ai primit visul, revino cu picioarele pe pământ și ține-te bine, urmează să fii aruncat într-o groapă. Dacă ești în groapă, așteaptă caravana. Dacă ești în casa lui Potifar, stai liniștit că nu vei rămâne acolo veșnic și oricum se poate și mai rău. Dacă ești în închisoare nu-ți pierde zâmbetul și continuă să susții visele altora pentru că sigur aceia își vor aminti de tine exact atunci când trebuie. Iar dacă tocmai ce te-au chemat să interpretezi visul lui Faraon, zâmbește că abia acum începe să ia contur totul. Și ca un mic reminder: în momentul în care îți vei vedea visul cu ochii, iar frații tăi vin și se pleacă la pământ în fața ta, amintește-ți că trebuie să le arăți o bunătate demnă de poziția în care ești, că nu degeaba te-a trecut Adonai prin foc să te aducă unde ești.
Totul începe de la un vis pe care ți l-a dat Adonai. Prea îndrăzneț, prea arogant în mintea oricui te ascultă istorisindu-l. De câte ori te aud vorbind despre el, fie că ți-o spun fie că nu, toți gândesc ”Doar n-are să cârmuiască el (ea) peste noi! Doar n-are să se ridice el (ea) mai sus decât noi! Chiar nu-și vede starea? Nu vede că mai are de trăit 50 de ani să ne ajungă din urmă?” Dar tu n-ai ce face. Ai visat și e bun visat. Că sună prea îndrăzneț, că sună prea arogant sau imposibil, că sună vrednic de mustrat chiar de către părinți spirituali, tu n-ai ce să faci. Nu ți-ai ales tu visul. Adonai ți l-a băgat în inimă pe ascuns și acum a devenit parte din tine și n-ai cum să-l mai scoți de acolo oricâtă voință ți-ai canaliza în acest proces. Entuziasmat de vis te apuci și le povestești altora care văd realitatea momentului și văd că nu există nici o șansă pe planeta Pământ ca așa ceva să se întâmple și începi să fii ba acuzat că ești mândru, ba ridiculizat că dintre toți care sunt mai capabili că taman pe tine te-a folosi Adonai, etc.
În cele mai multe cazuri, atunci când primești visul ai impresia că exact așa cum ești, ești perfect doar că nu ești gata pentru pasul imediat următor: să fii dezbrăcat de orice strălucire și să fii aruncat într-o groapă, gata să fii omorât. Și începe un conflict în inima ta. ”Asta nu mi se întâmplă mie! Eu tocmai ce am primit un vis de la Adonai!” Ești scos din groapă și vândut unora ”inferiori” ție și ajungi de umbli prin deșert la coada unei cămile tot îngânând ”Dar nu se poate! Eu trebuia să fiu lider! Eu trebuia să conduc nu să fiu condus! Eu trebuia să primesc onoare nu umilință!” Și la o vreme te saturi să mai îngâni vorbe goale și începi să crezi că cei care au râs de visul tău aveau dreptate, că e ridicol să crezi așa ceva. Că din toate drumurile care ar duce la vis, drumul pe care ești duce exact în direcția opusă.
Și începi să te smerești, ceea ce e bine și începi să-ți vezi starea și cu cât crești mai mult cu atât vezi mai mult că nu ești gata și că n-o să fii niciodată gata. Dar împlinirea visului n-avea nici o legătură cu felul în care ești tu pregătit sau nu, ci are legătură doar cu Cel care ți l-a dat. Câtă vreme credeai că ești gata, Adonai n-avea ce să facă cu tine, dar când îți înțelegi starea, atunci poate să-ți arate că n-avea nevoie de ajutorul tău pentru a-ți împlini visul. Adonai a făcut cele mai mari lucruri cu oameni care nu erau gata precum Moshe care se ruga să aleagă pe altul.
Când primești un vis și vrăjmașul tău va începe să viseze, oricât se crede de realist. Și va visa cum să-ți omoare visul. Ce nu știe el, este că exact planul lui de a-ți ucide visul este mijlocul prin care Adonai îți împlinește visul.
Hasatan are oroare nu de visul tău ci de Cel care Ți-a conceput visul. Îl urăște pe Făuritorul de visuri și în consecință urăște visele pe care El le dă și pentru că nu-L poate distruge pe Făuritorul de visuri, lovește în tine și te aruncă într-o groapă gândindu-se bucuros ”să văd acum ce se va alege de visurile lui (ei)!” Ce nu vede este că Adonai râde și spune ”Mulțumesc! Exact în groapă trebuia să ajungă! Exact acesta era următorul pas în direcția visului!”
Nu mă refer la vise de genul ”vreau să am mașina aia!” sau ”vreau să fiu multimiliardar!” Mă refer la vise pe care Adonai ți le-a dat și pe care El le va împlini chiar dacă pare că a eșuat.
S-ar prea putea să fie un lung lanț de eșecuri și de câte ori vei crede că ai ajuns jos vei înțelege doar că există și mai jos de atât și vei ajunge și acolo. Poate începi chiar să o iei personal și să crezi că Adonai are ceva cu tine, că Și-a pus în gând să te distrugă, dar de fapt te-a adus exact în locul unde trebuie să fii pentru a-ți împlini visul.
Oriunde te găsești pe drum nu-ți pierde speranța. Dacă tocmai ți-ai primit visul, revino cu picioarele pe pământ și ține-te bine, urmează să fii aruncat într-o groapă. Dacă ești în groapă, așteaptă caravana. Dacă ești în casa lui Potifar, stai liniștit că nu vei rămâne acolo veșnic și oricum se poate și mai rău. Dacă ești în închisoare nu-ți pierde zâmbetul și continuă să susții visele altora pentru că sigur aceia își vor aminti de tine exact atunci când trebuie. Iar dacă tocmai ce te-au chemat să interpretezi visul lui Faraon, zâmbește că abia acum începe să ia contur totul. Și ca un mic reminder: în momentul în care îți vei vedea visul cu ochii, iar frații tăi vin și se pleacă la pământ în fața ta, amintește-ți că trebuie să le arăți o bunătate demnă de poziția în care ești, că nu degeaba te-a trecut Adonai prin foc să te aducă unde ești.
Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה
Monday, December 3, 2012
Ești iubit...
Destăinuie-Ți inima în inima-mi de lut
Și dă-mi puterea să tac doar și s-ascult...
Să-Ți mângâi blând obrajii când frigul Te-a umplut,
Să poți sta lângă mine fără s-auzi ce vreau, ce m-a durut...
Dă-mi mâna să Ți-o strâng, nu să primesc
Și odihnește-Ți ochii de teama că mă rătăcesc.
De vrei să taci, cu liniștea Ta am să mă hrănesc
Și am să tac și-am să privesc
până chipu-Ți în mine-L întipăresc!
Chiar dacă tot ce vreau la ce vrei m-a orbit,
Și chiar de firea mea Te-a deznădăjduit,
Vreau Adonai de mine să Te simți iubit,
Pentru că n-am uitat că Nemurirea în ochi m-a privit,
Că m-a luat în brațe și mi-a zâmbit
și de-atunci nu S-a mai oprit.
Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה
Subscribe to:
Posts (Atom)