Molie sau fluture?

El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile. - Filipeni 3:21


De ceva vreme mă tot gândesc la omizi și la felul în care acestea devin fluturi, la tot procesul lor de transformare și am privit cu speranță metamorfoza lor gândindu-mă într-un fel la propira-mi metamorfoză. Ce nu am știut (pentru că sincer, nu m-a interesat) a fost că nu toate omizile se transformă în fluturi, deși toate omizile suferă metamorfoza sau transformarea, cu toate astea unele omizi se transformă în molii.
Moliile, în contrast cu fluturii, zboară noaptea pentru că nu suportă lumina naturală, dar sunt atrase în mod inexplicabil de lumina artificială. Moliile, la fel ca fluturii, au aripi, dar aspectul lor e unul hidos și de multe ori prezența moliilor, indiferent de specie, provoacă dezgust și pagubă oriunde se află.
Doar un cunoscător poate să facă diferența între o omidă care va deveni fluture și una care va deveni molie. Pentru un necunoscător, omizile sunt omizi. Se târăsc la fel, distrug frunzele culturilor la fel, sunt la fel de dezgustătoare și trec prin același proces de metamorfoză. Diferența se vede doar după transformare, moment în care chiar și pentru un ignorant în ce privește acest domeniu, e evident că unul e fluture iar celălalt molie, că unul e frumos iar celălalt hidos, că unul zboară ziua iar celălalt noaptea.

E adevărat că toți suntem oameni, supuși acelorași condiții și greutăți, purtând în noi aceeași fire pământească dispusă doar să se târască prin murdăria pământului și să provoace daune în jur. E adevărat că pentru un necunoscător nu e nici o diferență între un credincios și un necredincios, iar acest lucru le dă multora impresia că e ok să se complacă în starea lor. Însă pentru Cel care cunoaște toate lucrurile, inclusiv ce se ascunde în starea noastră smerită, e evident ce putem să devenim. Diferența o face reacția la metamorfoză, care în cazul nostru este întâlnirea cu Yeshua. Momentul în care Îl întâlnești iese la iveală din tine ce ești cu adevărat. El nu respinge pe nimeni, respingerea noastră față de El ne face molii. Până în momentul în care un om nu Îl întâlnește pe El este ca și omida care are potențial fie să devină molie fie să devină fluture, dar în momentul în care L-ai văzut față în Față și L-ai privit în ochi și I-ai văzut iubirea și cu toate astea Îi întorci spatele, nimic nu-ți mai poate schimba natura de molie. Vei fi astfel condamnat de propria-ți fire la o noapte veșnică în care vei avea impresia că iubești lumina, că doar tu ești un om bun care faci și dregi, dar lumina ta va fi una artificială care doar imită Adevărata Lumină. În momentul în care va ieși la iveală adevărata ta natură oricât ai disprețui fluturii și tot ce reprezintă aceștia va fi doar pentru că vei știi că și cel mai insignificant și puțin arătos dintre fluturi va fi infinit mai frumos decât cel mai deosebit din specia ta.
Nu natura mea specială mă face deosebită. Natura mea e una umilă, neînsemnată și hidoasă. Recunosc în mine o pornire naturală înspre a face rău și mi-e extrem de greu să îmi supun firea, cu toate astea, știu că știu că știu că M-a privit Nemurirea în ochi și că de-atunci mi-e gândul doar la zbor și la Lumină. E ciudat și nefiresc să cred că eu, care abia mă târăsc și care am nevoie de zile să ajung de pe o frunză pe alta, voi putea într-o zi să zbor de pe o frunză pe alta în câteva secunde. Mi-e greu să îmi imaginez că înfățișarea asta pe care o am acum și care provoacă dezgust, va fi îmbrăcată într-o zi de frumusețe și mortăciunea mea va fi înghițită de viață, dar știu că așa va fi! HaMaschiach în mine mi-e nădejdea slavei! Nu că eu am în mine capacitatea de a-mi depăși condiția cu destulă meditație și alte basme de genul, ci faptul că El, Veșnicia întruchipată, locuiește în mine, aceasta mi-e nădejdea slavei!
El are puterea de a-Și supune toate lucrurile, inclusiv firea mea și tot ce sunt eu! Alegându-L pe El I-am dat dreptul să folosească orice dorește, să mă strângă în Sine și mă transforme până când Îi voi fi supusă doar Lui!

Bat Melech בת מלך
 Cristina כריסטינה

Eu iubesc pe Stăpânul meu

”Căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui HaMashiach, Mielul fără cusur şi fără prihană.” - 1 Petru 1:18-19

”Dacă vei cumpăra un rob evreu, să slujească şase ani ca rob; dar în al şaptelea, să iasă slobod, fără să plătească nimic ca despăgubire. Dacă a intrat singur, să iasă singur; dacă era însurat, să iasă şi nevasta sa împreună cu el. Dacă stăpânul lui i-a dat o nevastă, şi a avut fii şi fiice cu ea, nevasta şi copiii să fie ai stăpânului lui, iar el să iasă singur. Dacă robul va zice: ,Eu iubesc pe stăpânul meu, pe nevasta mea şi copiii mei, şi nu vreau să ies slobod’, atunci stăpânul lui să-l ducă înaintea lui Dumnezeu, să-l apropie de uşă sau de stâlpul uşii, şi stăpânul lui să-i găurească urechea cu o sulă, şi robul să rămână pentru totdeauna în slujba lui.” - Shemot/Exod 21:2-6

Eu nu mi-am aparținut mie niciodată. Dintotdeauna i-am aparținut lui Adonai, dar prin păcat am ajuns sub pedeapsa Legii date de El. Dar pentru că nu a suportat gândul să fie pe veci despărțit de ceea ce era a Lui, m-a răscumpărat, plătind El în locul meu. A acceptat să fie El pedepsit în locul meu ca să împlinească Legea căruia I-a rămas Credincios, pentru că El nu-Și trage cuvântul înapoi.
El nu m-a răscumparat de la satan pentru că n-am fost vândută lui niciodată și mai mult Adonai nu face târguri cu satan. Cel rău a avut mereu doar poziția de acuzator și cel mult el a putut să meargă înaintea lui Adonai cu degetul întins spre mine și spre păcatul meu și să ceară să fie respectată Legea. S-a folosit de faptul că Adonai odată ce rostește o hotărâre aceasta rămâne în picioare și a acționat la fel cum a făcut Haman în visul lui de a extermina evreii. Acesta știa că odată ce împăratul Persiei scria o hotărâre aceasta nu mai putea fi schimbată nici măcar de împărat (Estera 8:8) așa că a manipulat lucrurile în așa fel încât să se dea o hotărâre împotriva evreilor știind că aceasta nu poate fi revocată și în momentul în care Haman a fost ucis, împăratul a putut cel mult să dea dea un alt edict prin care evreilor li se permitea să se apere în momentul în care erau atacați.
Dacă o hotărâre dată de un împărat pământesc avea o astfel de putere cu atât mai mult are putere o hotărâre dată de Împăratul împăraților și Domnul domnilor.
Prin faptul că eu am încălcat Legea lui Adonai, eu am căzut sub pedeapsa Legii Lui iar El a fost nevoit să sufere pedeapsa Legii în locul meu... pentru că m-a iubit până la capăt.
S-a plătit un preț pe care cuvântul imens nu-l descrie. Am fost răscumpărată cu Sângele scump al Mielului perfect, a Celui în care Adonai Își găsea toată plăcerea... inimă din inima lui Adonai. Nu există hiperbolă destul de însemnată în vocabularul meu limitat ca să redau cu ce măsură S-a cântărit pentru viața mea veșnică. 
Am fost cumpărată de El și din sclavă a păcatului m-a făcut sclavă a neprihănirii. Dar nu mi-a plăcut de la început statutul meu. Am crezut că dacă m-a răscumpărat m-a făcut liberă față de tot, inclusiv de El ... și mi-am acceptat cu greu statutul de sclavă. Mereu am căutat căi prin care să mă eliberez până și de El și Legea Lui, că doar mi se propovăduia că sunt liberă iar eu vedeam doar că tot cere lucruri peste lucruri de la mine. De multe ori cerințele Lui mi s-au părut o povară și au trecut ani buni până când am învățat să ascult de Stăpânul meu. De multe ori încă visam ca și evreii scoși din Mitzrayim la castraveții pe care i-am lăsat în urmă și mereu aveam impresia că dacă n-aș fi legată de Legământul ăsta, nimic nu mi-ar mai sta în cale. Nu odată s-a întâmplat să fie nevoit să mă lege de un picior ca să nu mai încerc să fug de la El. Nu odată s-a întâmplat să fie nevoit să zdrobească răzvrătirea din inima mea pe care o dobândisem câtă vreme am fost departe de El, dar nu știu când și habar n-am cum, la un momentdat când mi-a spus că dacă vreau sunt liberă să plec... am înțeles că nu pot. Și nu puteam nu pentru că devenisem masochistă, sau că dintr-o dată mi-a surâs ideea sclaviei pentru că încă mai am sămânță de răzvrătire în inima mea, dar n-am putut să plec pentru că m-am îndrăgostit. Nu știu alții cum sunt, dar eu nu L-am putut iubi pe Adonai de la început. Da, simțeam recunoștiință pentru că m-a iertat de vină, dar am trăit mai mult cu senzația că stau pentru că am de plătit mult pentru ce am făcut. Aveam sclipiri emoționale ce mă făceau să strig ”Te iubesc Doamne!” dar vorbele mele nu puteam să le susțin cu acțiunile mele. Dar în timp și cum am spus, nu știu exact când, tot uitându-mă la felul în care mă iubește și mă vrea chiar și așa cum sunt, m-am îndrăgostit de Stăpânul meu. Câtă vreme am disprețuit sclavia mea credeam că dacă va zice la un momentdat ”poți să pleci” am să fug așa de tare încât n-are să mă mai prindă nimeni și că n-am să privesc în urmă nici măcar o secundă, dar când mi-a deschis ușa și mi-a spus ”dacă vrei poți să te eliberezi de Mine” ... nici n-am putut să mai privesc la ce era dincolo de ușă pentru că am înțeles că vreau să rămân lângă El pentru totdeauna și dacă voi avea doar statutul de sclavă.
I-am spus ”Eu Te iubesc Stăpânul meu și nu vreau să fiu liberă de Tine” și El a luat vorbele mele în serios și mi-a străpuns urechea ca să știe toți că eu sunt pentru totdeauna în slujba Lui.
Yeshua, măcar că era Fiu, S-a făcut asemenea unui rob și a spus ”Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea, şi nu M-am împotrivit, nici nu M-am tras înapoi.” (Yeshayahu/Isaia 50:5). După ce mi-am dat urechea să fie străunsă ca să ascult de glasul Lui pe veci, măcar că eram sclavă m-a făcut asemenea unei fiice iar astăzi îmi spune la fel cum le-a spus la talmidim (ucenici) odată: ”Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu.” (Yochanan/Ioan 15:15)

Bat Melech בת מלך

Cristina כריסטינה

Neputință

Mi-au împânzit ochii lumini străine

Și nu mai văd nimic din ce ai pus în mine

Și tot sperând că ce voi fi se v-arăta mâine,

Îmi trag 'napoi mâna care cerșește pâine...

Șarpele-ascuns în mine refuz să-l mai hrănesc,

Dar e flămând și mă tot mușcă oricât cresc...

Că Ești mai mare-n mine încerc să-mi amintesc,

Dar e târziu și drumu-i lung și... obosesc.

De când tot taci glasul nu Ți-L mai știu

Și de când tot încerc să mor, am uitat să fiu

Iar acum mi-atârnă cerul deasupra pustiu

Și-n loc să-mi strălucească soarele, mi-e sângeriu.

Aud șarpele că-mi strigă c-ai plecat

Și-mi tot arată visul în drum de trecători călcat

Și-mi pictează 'nainte un dumnezeu neputincios pe lemn crucificat,

Părăsit de toți și de credința-mi drezbrăcat...

Mă tot acuză că nu mai cred defel,

Dar n-am crezut niciodată în ce-mi arată el!

Domnul meu e EMANUEL

Atotputernic, Sfântul lui Israel!

Adonai, Împăratul meu nu tăcea!

Scoate-mi șarpele din inimă și fă-Ți loc în ea!

Ca să se știe că numai Tu, al cărui Nume este Domnul,

Doar TU EȘTI Cel Prea Înalt pe tot pământul!

Bat Melech בת מלך

Cristina כריסטינה