Înrămată

Voi, copilaşilor, sunteţi din Dumnezeu; şi i-aţi biruit, pentru că Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume. - 1 Ioan 4:4

În cartea ”Nicholas Nickleby” a lui Charles Dickens, este descrisă o frază mâzgălită pe peretele unui institut pentru băieți și fraza spune ”Teme-te de cel care ți-a creat rama”.
Astea-s cuvintele care mi-au fost în minte toată ziua. Cine mi-a creat mie rama/ limitele? Cine mi-a spus cât pot și până unde pot?
Când Adonai a creat tot ce există, a înrămat totul în anumite tipare. De exemplu ursul a fost urs și a știut de la început ce este menit să mănânce și ce nu, unde poate să locuiască și unde nu și niciodată ursul nu s-a întrebat ”oare sunt tot ce pot să fiu?” sau ”sunt în locul unde trebuie să fiu?” Ursul înțelege că este tot ceea ce trebuie să fie și nu are țeluri mai înalte decât a fi urs. Asta e rama/ limita lui. La fel este valabil pentru orice a fost creat. Toate lucrurile își au însușirile și limitările lor și nu simt nevoia să și le depășească și nici să devină altceva. Și atunci de ce omul nu e la fel ca și orice alt lucru creat? De ce eu nu pot să îmi înțeleg limitarea? De ce nu pot să pricep că poate doar atât mi-a fost dat să cunosc? De ce mereu simt nevoia să știu mai mult? De ce nu pot să mă mulțumesc cu ce sunt? De ce caut să cresc mai mult, să visez mai mult, să întreb mai mult? De ce mereu simt nevoia să mă întreb dacă sunt tot ceea ce pot să fiu? De ce un om născut într-o poziție socială joasă, nu-și poate pricepe starea și mereu vrea să și-o depășească? De ce omul simte mereu nevoia să-și rupă limitele și inventează recorduri după recorduri doar să strige cât îl țin puterile ”pot mai mult!”?
Nu am văzut un cal să își dorească să fie leopard și să se apuce de vânat ca să ajungă mai aproape de țelul lui. Rama lui e să fie cal. Dar eu... eu nu pot să-mi accept rama! Spune-mi că nu se poate și-ți demonstrez că găsesc o cale să se poată. Spune-mi că nu e pentru mine și am să mă fac luntre și punte și fac să fie pentru mine. Spune-mi că nu sunt destul și mă întind, mă reinventez, mă redefinesc și tot devin mai mult decât destul. E din răzvrătire? Cine mi-a creat rama? Împotriva cui mă răzvrătesc?
Toată ziua am avut întrebările astea în minte și într-un final am priceput că Adonai ne-a creat nelimitați, la fel cum e El. Dar a venit dușmanul și ne-a legat ochii și ne-a spus că suntem goi, că suntem slabi, că nu putem, că suntem doar o mână de țărână. Ne-a creat rama pe care o purtăm în noi înșine și ca și cum n-ar fi destul, ne-a scrijelit pe pereții minții noastre ”teme-te de cel care ți-a creat rama”. Și apoi vine Adonai și-mi spune ”nu crede în ceea ce vezi, crede că poți. Eu te-am făcut după chipul Meu! Crede în Mine!”, dar eu stau neputincioasă în rama mea și tremur de teama cui m-a înrămat. Dar ce nu știe dușmanul meu e că nu există ramă care să mă conțină. Adonai m-a făcut atât de mare încât doar inima Lui să mă poată cuprinde toată și orice ramă mi-ar crea satan, fie ea oricât de mare, n-are cum să cuprindă chipul Dumnezeului Celui Viu care locuiește în mine. De aceea eu nu mă tem de cel care m-a înrămat, pentru că văd rama lui doar încă o ocazie pentru ca Cel care e în mine să-i rupă rama.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Credincios

El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârşite, Căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios şi fără nedreptate, El este drept şi curat. - Devarim/ Deuteronom 32:4

Azi am fost provocată să mă gândesc la credincioșia lui Adonai și am ajuns la concluzia că în relația asta în care suntem amândoi, în care ne-am promis credincioșie unul altuia, El a fost implicat mereu cu toată ființa Lui, pe când eu i-am dat nimicuri, pe care în loc să le arunce la gunoi le-a prețuit de parcă ar fi văzut toată bogăția în ele.
N-a existat nimeni altcineva în ochii Lui, decât eu... pe când ochii mei i-am mânjit privind înspre lucruri care doar I-au stârnit gelozia și I-au întristat inima peste măsură.
M-am pierdut de zeci de ori și tot de-atâtea ori I-am promis că n-o să se mai repete, dar s-a mai repetat și El... în loc să-Și piardă speranța, a avut în vedere Legământul cu mine. A venit să mă caute de fiecare dată și de fiecare dată m-a găsit.
În loc să plece și să mă lase în plata mea, a rămas lângă mine și m-a suportat când am strigat ”Nu mă iubești!” Poate că ar fi vrut să plece măcar să nu mă mai vadă, dar S-a făcut Stâncă și a rămas pe loc, nemișcat, ca să-mi demonstreze că oricât m-aș clătina eu în toate direcțiile, El rămâne nemișcat și că nu pleacă indiferent ce-ar veni să încerce să-L miște din loc. Mi-a luat fața în mâinile Lui însemnate de cuie care erau menite să mă însemneze pe mine și mi-a spus că mă iubește, dar eu m-am prefăcut că nu-L aud.
Când am plecat, m-a așteptat. Când am venit, m-a primit înapoi. Când am plâns, a coborât tot cerul - Și-a prefăcut mâinile în mângâiere și nu mi-a dat drumul până când am uitat până și de ce am început să plâng. Când am râs, a declarat sărbătoare în cer și S-a bucurat de mine cum se bucură cineva de toate comorile. Când m-am sfârșit, S-a făcut Început pentru mine. Când am renunțat, S-a oprit lângă mine și a tăcut până când am binevoit să văd că e lângă mine și că merită să merg mai departe pentru El.
Iubitul meu și Domnul meu n-a avut niciodată nimic de câștigat de pe urma faptului că m-a iubit. De câte ori m-am întors la El, S-a purtat cu mine de parcă n-am greșit niciodată cu nimic, fără să-mi reproșeze câte I-am făcut și câte mi-a iertat, de parcă nu L-am rănit niciodată, fără ca măcar să-mi arunce o privire întunecoasă. M-a privit cu aceeași ochi plini de dragoste de parcă ar fi văzut în mine veșnica Lui iubire.
Când am înțeles cât de necredincioasă I-am fost, m-am oprit. Un frate drag (Ionel) spunea odată că dacă iubești pe cineva, trebuie să-i fie mai bine decât înainte de a fi fost iubit de tine. Am înțeles că Lui nu-i e bine cu felul în care pretind eu că-L iubesc. Am vrut să-I spun să plece, pentru că L-am rănit prea mult și sigur I-ar fi mai bine fără mine, dar El m-a luat în brațe și m-a strâns așa de tare încât aproape mi-a luat suflarea. Mi-a strigat tare în urechi, să pot să-L aud până și cu inima și duhul meu și mi-a spus ”Poate că tu poți să fii fără Mine o veșnicie, dar Eu nu pot să fiu fără tine. Eu nu-ți dau drumul!” Cum să rezist la așa dragoste?
Încă nu suntem ”cuplul perfect”. Eu încă sunt jumătatea Lui slabă, împiedicată și vai de capul ei, dar acolo unde eu uimesc prin urâțenie, El strălucește mai tare ca să acopere rușinea mea.
Faptul că Adonai e Credincios, nu e doar o frază interesantă. Dacă cineva vrea să știe dacă Adonai e Credincios sau nu, poate să se uite la mine, pentru că nu I-a fost nimeni mai necredincios ca mine și nici unui om nu cred că I-a fost Adonai mai Credincios ca mie.


Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Poți să numeri stelele?

Şi, după ce l-a dus afară, i-a zis: „Uită-te spre cer, şi numără stelele, dacă poţi să le numeri.” Şi i-a zis: „Aşa va fi sămânţa ta.” Bereishit/Geneza 15:5

Avram își dorea un fiu, dar chiar și unul i se părea imposibil. Nu îndrăznea să își dorească nici doi și nici trei, doar unul... dacă ar avea măcar unul... dar nu era posibil. Adonai îl vede pe Avram că își înțelege bine circumstanțele. Îl vede frământat de dorința neîmplinită și-l vede cum a început să numere, dar a ajuns până la 1 și 1 deja îi pare infinit și imposibil. Adonai îl cheamă: ”Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău, şi răsplata ta cea foarte mare”, după care îl scoate afară și-i spune: „Uită-te spre cer, şi numără stelele, dacă poţi să le numeri.” Şi i-a zis: „Aşa va fi sămânţa ta.” Cu alte cuvinte ”Avrame ai impresia că-ți dorești imposibilul și e prea mult pentru Mine? Doar cu imposibilul Mă provoci?” Avram ascultă și începe să numere: 100, 1000, 1000000... se oprește și crede, pentru că dintr-o dată a înțeles că nici să fie matematician tot n-ar găsi imposibilul pentru Adonai.
Poate că te-ai apucat să-ți dorești imposibilul, adică un imposibil așa de imposibil încât chiar să nu fie posibil în nici un fel, de niciunde, sub nici o formă și cu nici o minune. Și chiar îți dorești imposibilul ăsta. Nu-ți dă odihnă noaptea, gândul ți-e numai acolo și tot ce te reprezintă se definește prin imposibilul pe care ți-l dorești. Nu mă refer că ți-ai dori o mașină tare sau să-ți aterizeze avionul pe acoperișul blocului, ci la dorințe care au în vedere mai mult decât trupul și sufletul. Dorințe din acelea care te fac să te sfârșești înaintea lui Adonai. Și poate te-ai apucat să numeri și ai ajuns până la 1 și ți se pare că 1 e un număr prea mare până și pentru Adonai. Stai liniștit că tiparul e la fel ca și cu Avram. Dacă tot te-ai apucat să-L provoci pe Adonai, apoi provoacă-L serios și îți garantez că omenirea încă nu are capacitatea să enunțe un număr destul de mare încât Adonai să rămână mască și să spună ”no asta da provocare!”
Găsește tu cel mai imposibil lucru la care te poți gândi și Adonai o să-ți spună sigur ”doar atât?!” Niciodată n-ai să poți să-ți dorești mai mult decât poate El da, dar El nu dă doar pentru că tu îți dorești, ci îți dă în momentul în care știi, că știi, că știi, că ai cerut un lucru limitat unui Dumnezeu nelimitat.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Fără vise

De-o vreme m-am sfârșit,
Dar am uitat de unde să mă-ncep
Și am ajuns ca tot ce-am auzit,
Să nu găsesc puterea să pricep.

Cânt fără cuvinte
Și pare că plâng,
dar de fapt nu mai țin minte
ce-am început să strâng.

Și ca prin vis, visul mă cheamă,
dar eu nu-i mai răspund,
și ca o ceață visul se destramă,
iar eu nu încetez să mă ascund.

Dar chiar și ascunsă,
Să Te caut nu încetez...
Chiar de-s de vise învinsă
Să pierd lupta asta, nu visez!

Pot să mă cheme vise o mie,
Eu doar la glasul Tău mă duc
Și mai bine sufăr de insomnie,
decât să mai visez și să nu Te-apuc!

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Dragostea

Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste. - 1 Ioan 4:8

Definiția dragostei e Adonai și definiția lui Adonai este dragostea. Când afirm că înțeleg ce înseamnă dragostea, de fapt afirm că înțeleg Dumnezeirea.
Nu pot să mă uit la un cuplu sinucigaș, gen Romeo și Julieta și să spun că aceea e dragoste. Nu pot să mă uit la un cuplu de homosexuali și să spun că se iubesc. Nu pot să mă uit la un cuplu care trăiește în curvie și să spun că sunt legați de dragoste. Pot să spun că sunt legați se emoții trecătoare, sau de pofte, sau de orice altceva, dar nu de dragoste. Dacă Adonai este dragoste, iar aceste lucruri sunt împotriva Lui, atunci concluzia logică este că nu tot ce numesc eu dragoste e dragoste.
În mintea mea limitată și afectată de păcat, dragostea exclude durerea, dar din punctul de vedere al lui Adonai, dragostea înseamnă creștere. Eu am impresia că Adonai mă iubește dacă nu mă lasă să sufăr în nici un fel, dar El știe că mă iubește prin faptul că mă crește, chiar dacă trebuie să mă doară. La fel cum primăvara tai crengile inutile ale pomilor, ca să dea mai mult rod, tot așa Adonai nu se va opri să înlăture lucruri din mine chiar dacă procesul mă doare, pentru că scopul Lui este creșterea mea.
El nu aduce durerea în viața mea, ci durerea e reacția mea firească la ceea ce face El uneori. Pot să mă îndoiesc că mă iubește pentru că mă doare ce face, dar de fapt ce știu eu despre dragoste? Eu cel mult recunosc dragostea în emoții și de multe ori chiar în lucruri care sunt opusul lui Adonai.
El Și-a iubit Fiul mai mult decât orice altceva în cer sau pe pământ. A strigat din ceruri în auzul oamenilor: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit, în Tine îmi găsesc toată plăcerea Mea.” (Marcu 1:11) Dar măcar că L-a iubit, L-a lăsat să moară în mâinile păcătoșilor, pentru că avea în vedere un scop mai mare decât siguranța Fiului. Pentru că a suferit crucea și a dispreţuit ruşinea, Adonai L-a ridicat ”mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor. El I-a pus totul sub picioare, şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi.” (Efeseni 1:21-23)
Dragostea lui Adonai nu exclude durerea, dacă aceasta aduce creștere. El nu se oprește din a lucra în viața mea, doar pentru că mă doare acum, pentru că are în vedere rezultatul.
Yeshua a spus ”Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea. (Ioan 15:9)
Eu nu pot să trăiesc după cum mă taie capul, după care să mă alin cu ”Isus știu mă iubește, Biblia-mi spune mie.” Yeshua nu are cum să mă iubească altfel decât cum a fost El iubit de Tatăl. Orice nu aduce rod pentru El, va fi tăiat din mine. Oricât m-ar durea, oricât m-aș împotrivi, oricât i-aș cere să se oprească, nu se va opri pentru că m-a răscumpărat cu Sânge prea scump.
Yeshua nu mă iubește doar cu sentimente, pentru că El nu a fost iubit doar cu sentimente. El mă iubește complet și desăvârșit, având în vedere creșterea mea, mai presus de starea mea de bine, ca să îmi dea o răsplată care nu se poate măsura cu nici o unitate de măsură lumească.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Ușa oilor

Yeshua le-a mai zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că Eu sunt uşa oilor. Toţi cei ce au venit înainte de Mine, sunt hoţi şi tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei. Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi, şi va găsi păşune. Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug. - Yochanan/ Ioan 10:7-10

Sâmbătă vorbeam cu cineva și încercam să conving persoana respectivă că nu și-a pierdut mântuirea, doar pentru că a ajuns să cadă. Binențeles că vorbeam cu pereții și nu era prima dată când auzeam aceeași poveste și același fel de gândire. Am început să mă gândesc logic la lucruri, fără să super-spiritualizez nimic și am ajuns la concluzia simplă că dacă mântuirea este atât de fragilă încât să depindă de bunătatea mea, că dacă este atât de neputincioasă încât să se sfarme sub povara păcatelor mele și dacă este atât de nesigură încât să nu-ți lase loc de nici un pic de greșeală, atunci mântuirea a fost concepută pentru îngeri și nu pentru oameni. Dar dacă Scriptura este adevărată și dacă Adonai nu ne-a mințit, atunci odată ce am crezut în Jertfa lui Yeshua, odată ce l-am făcut pe El Stăpânul vieții mele și odată ce am trecut prin ușa care este El, sunt în staulul Lui. Punct.
O oaie care face parte dintr-o turmă, odată intrată în staul nu stă să se mai întrebe dacă e în staul sau nu și nici nu are crize de identitate întrebându-se dacă sigur e oaie sau nu. Păstorul n-o scoate afară dacă se întâmplă să cadă și nu-i spune ”păi dragă oaie, eu am așteptări mai mari de la tine”. N-o dă la lupi pentru că behăie prea mult și nici n-o părăsește pe dealuri pentru că mereu rămâne în urmă. Yeshua nu e doar un păstor, El e Păstorul cel bun și cu atât mai puțin nu va face așa ceva unuia din aleșii Lui.
Nu spun că nu se poate să și ieși din staul dacă insiști, dar asta se întâmplă doar când la fel cum ai ales să intri pe ușă, alegi și să ieși. Doar în momentul în care clar Îl dai pe El la o parte poți să ieși din staul pentru că El rămâne ușa oilor. Dar chiar și atunci, chiar și în momentul în care tu alegi să-L împingi și să ieși, va trebui să împingi cu toată puterea, pentru că El nu renunță ușor. Dacă satan nu lasă un om să plece de la el ușor, dacă se ține cu dinții de el, măcar că nu i-a creeat sufletul, nu i-a întocmit ființa, nu i-a simțit suferința, atunci cu siguranță că Adonai nu se lasă ușor de un om care e făptura mâinilor Lui. Dacă cel rău face tot posibilul să te țină lângă el, atunci cum nu va face Adonai tot posibilul și imposibilul să te țină lângă El? Îți trebuie multă putere să te dezlegi de satan dar îți trebuie o putere de cel puțin de 100 de ori mai mare ca să Îl dai pe Adonai la o parte și să ieși din staulul Său. Da, se poate ajunge acolo, dar nu ușor. Așa că dacă te împiedici pentru că nu veghezi, sau dacă rămâi mereu în urmă pentru că nu te-ai disciplinat destul, asta nu înseamnă că nu mai ești în staul. Nu vorbesc despre răsplată, dar în ce privește mântuirea - adică locul în staul - nu ți-l pierzi așa ușor.
Mântuirea pe care El ne-a dat-o nu e una atât de fragilă cum credem noi. El a mutat cerul și pământul ca să zidească o mântuire care să dureze. S-a făcut pe Sine Însuși Miel ca să moară în locul meu. Până acolo a mers ca să mă ducă în staulul Său. Dacă nici chiar viața Lui nu a fost prea mult, doar să mă aibă lângă Sine, atunci cum îmi va da drumul doar pentru că sunt mai înceată decât toate celelalte oi?
Mântuirea lui Adonai e veșnică, e stabilă și neschimbată la fel ca dragostea Lui, de aceea nu mă tem. Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile, inclusiv eu.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה