CATRE CITITORI

Articolele prezentate în acest blog reprezintă convingerile şi părerile personale, cugetările mele, trăirile mele şi ceea ce Adonai mă învaţă. Crezul meu nu este asociat cu nici o denominaţiune, cult sau comunitate.
Articolele mele sunt rezultate din trăirea mea cu Adonai, deci nu încurajez publicarea, copierea sau reproducerea acestora, fără acordul meu.

Mulţumesc pentru înţelegere,
Bat Melech בת מלך

Wednesday, November 28, 2012

Molie sau fluture?

El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile. - Filipeni 3:21


De ceva vreme mă tot gândesc la omizi și la felul în care acestea devin fluturi, la tot procesul lor de transformare și am privit cu speranță metamorfoza lor gândindu-mă într-un fel la propira-mi metamorfoză. Ce nu am știut (pentru că sincer, nu m-a interesat) a fost că nu toate omizile se transformă în fluturi, deși toate omizile suferă metamorfoza sau transformarea, cu toate astea unele omizi se transformă în molii.
Moliile, în contrast cu fluturii, zboară noaptea pentru că nu suportă lumina naturală, dar sunt atrase în mod inexplicabil de lumina artificială. Moliile, la fel ca fluturii, au aripi, dar aspectul lor e unul hidos și de multe ori prezența moliilor, indiferent de specie, provoacă dezgust și pagubă oriunde se află.
Doar un cunoscător poate să facă diferența între o omidă care va deveni fluture și una care va deveni molie. Pentru un necunoscător, omizile sunt omizi. Se târăsc la fel, distrug frunzele culturilor la fel, sunt la fel de dezgustătoare și trec prin același proces de metamorfoză. Diferența se vede doar după transformare, moment în care chiar și pentru un ignorant în ce privește acest domeniu, e evident că unul e fluture iar celălalt molie, că unul e frumos iar celălalt hidos, că unul zboară ziua iar celălalt noaptea.
E adevărat că toți suntem oameni, supuși acelorași condiții și greutăți, purtând în noi aceeași fire pământească dispusă doar să se târască prin murdăria pământului și să provoace daune în jur. E adevărat că pentru un necunoscător nu e nici o diferență între un credincios și un necredincios, iar acest lucru le dă multora impresia că e ok să se complacă în starea lor. Însă pentru Cel care cunoaște toate lucrurile, inclusiv ce se ascunde în starea noastră smerită, e evident ce putem să devenim. Diferența o face reacția la metamorfoză, care în cazul nostru este întâlnirea cu Yeshua. Momentul în care Îl întâlnești iese la iveală din tine ce ești cu adevărat. El nu respinge pe nimeni, respingerea noastră față de El ne face molii. Până în momentul în care un om nu Îl întâlnește pe El este ca și omida care are potențial fie să devină molie fie să devină fluture, dar în momentul în care L-ai văzut față în Față și L-ai privit în ochi și I-ai văzut iubirea și cu toate astea Îi întorci spatele, nimic nu-ți mai poate schimba natura de molie. Vei fi astfel condamnat de propria-ți fire la o noapte veșnică în care vei avea impresia că iubești lumina, că doar tu ești un om bun care faci și dregi, dar lumina ta va fi una artificială care doar imită Adevărata Lumină. În momentul în care va ieși la iveală adevărata ta natură oricât ai disprețui fluturii și tot ce reprezintă aceștia va fi doar pentru că vei știi că și cel mai insignificant și puțin arătos dintre fluturi va fi infinit mai frumos decât cel mai deosebit din specia ta.
Nu natura mea specială mă face deosebită. Natura mea e una umilă, neînsemnată și hidoasă. Recunosc în mine o pornire naturală înspre a face rău și mi-e extrem de greu să îmi supun firea, cu toate astea, știu că știu că știu că M-a privit Nemurirea în ochi și că de-atunci mi-e gândul doar la zbor și la Lumină. E ciudat și nefiresc să cred că eu, care abia mă târăsc și care am nevoie de zile să ajung de pe o frunză pe alta, voi putea într-o zi să zbor de pe o frunză pe alta în câteva secunde. Mi-e greu să îmi imaginez că înfățișarea asta pe care o am acum și care provoacă dezgust, va fi îmbrăcată într-o zi de frumusețe și mortăciunea mea va fi înghițită de viață, dar știu că așa va fi! HaMaschiach în mine mi-e nădejdea slavei! Nu că eu am în mine capacitatea de a-mi depăși condiția cu destulă meditație și alte basme de genul, ci faptul că El, Veșnicia întruchipată, locuiește în mine, aceasta mi-e nădejdea slavei!
El are puterea de a-Și supune toate lucrurile, inclusiv firea mea și tot ce sunt eu! Alegându-L pe El I-am dat dreptul să folosească orice dorește, să mă strângă în Sine și mă transforme până când Îi voi fi supusă doar Lui!

Bat Melech בת מלך
 Cristina כריסטינה

4 comments:

  1. De câte ori îţi citesc postările pe blog,mă desfătez întâi cu muzica care mi-e dată s-o ascult, o muzică care te răscoleşte până în străfundul sufletului...Nu înţeleg cuvintele, dar ştiu că am harul să ascult cuvinte în limba în care Adonai ,i-a vorbit lui Avraam, Isaac, Iacov, Moise...şi mă simt binecuvântată să aud vocea Celui ce m-a chemat din moarte la viaţă, şi care a făcut din mine,un fluture ce într-o zi va străbate cerurile la auzul Glasului Său.Îţi sărut fruntea brăzdară de gânduri, şi recunosc înaintea Cerului întreg, că mă simt mândră că am purtat pe braţe, fiinţa ta, nepreţuită Fată de Împărat...Fii binecuvântată!!!

    ReplyDelete
  2. SHALOM !Cristina, cu aceeaşi încântare.

    ReplyDelete