Îndată

Când se îngâna ziua cu noaptea, Yeshua a venit la ei, umblând pe mare.

 Când L-au vazut ucenicii umbland pe mare, s-au înspăimântat și au zis: "Este o nălucă!" Și, de frică, au țipat.

Yeshua le-a zis îndată: "Îndrăznți, Eu sunt; nu vă temeți!"

"Doamne", I-a răspuns Petru, "daca ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape."

"Vino!", i-a zis Yeshua. Petru s-a coborât din corabie și a început să umble pe ape ca să meargă la Yeshua. Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut; și, fiindcă începea să se afunde, a strigat: "Doamne, scapă-mă!" Îndată, Yeshua a întins mâna, l-a apucat și i-a zis: "Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?" Și după ce au intrat în corabie, a stat vântul. Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Yeshua și I-au zis: "Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!" – Matei 14:25-33

De ceva vreme tot vreau să scriu postarea asta și mă tot răzgândesc. Astăzi m-am trezit și primul gând mi-a fost ”Azi voi scrie!” după care imediat mi-am găsit 10 alte lucruri de făcut. Noroc că sufăr de OCD (tulburare obsesiv-compulsivă) și asta nu-mi prea dă pace să las lucruri neterminate, așa că să-mi liniștesc nebunia, iată-mă că scriu.

Sunt sigură că puteai dragul meu cititor să trăiești liniștit fără să îți pierzi câteva secunde citind despre cum am decis eu să scriu, dar m-am gândit să nu sufăr singură 😁😁

 Cu plăcere!

Pentru cei care nu știu, m-am mutat în Anglia în Decembrie 2016. De ce? Din încredințarea că trebuia să fac asta. Pentru că am ajuns într-un punct în viața mea în care la fel ca în pasajul de mai sus, se îngâna ziua cu noaptea și eu nu mai deslușeam mare lucru din aproape nimic în jurul meu. Dacă e lumină sau întuneric, măcar știi o treabă, dar când nu e întuneric total lucrurile sunt distorsionate și până și ceva ce crezi că știi bine poate să pară altceva. În semi-întuneric e ușor să fii confuz. Eu una, din multă râvnă și puțină pricepere, am fost de multe ori în situații complet greșite, pentru că am crezut că L-am văzut pe Adonai, dar nu era El. Și nu-mi dau bice pe tema asta, pentru că am învățat din căderile mele. 

Talmidim (ucenicii) sunt în corabie. Nu-i nici zi nici noapte, când văd pe cineva umblând pe ape. Și ca oameni raționali ce erau, s-au uitat bine și au ajuns la concluzia: ”E o nălucă!”. Și Yeshua le spune, ”Îndrăzniți, Eu sunt. Nu vă temeți!” – Mie nu-mi plac filmele de groază sub nici o formă și detest orice fel de suspans, dar am imaginație bogată și pot să-mi închipui un peisaj Bacovian, în care apare dintr-o dată ceva ce seamănă a fantomă și mi-e destul să înțeleg de ce Yeshua trebuie să le spună ÎNDATĂ că e El, să nu se teamă. Nu știu cât de convinși au fost ei de vorbele lui Yeshua, dar Kefa (Petru) e gata să-I pună la încercare cuvintele și Îl provoacă: ”Adonai, dacă ești Tu, PORUNCEȘTE-MI să vin la Tine pe ape.” 

Sunt momente din acestea în viața oricărui credincios, în care circumstanțele par sinistre de-a dreptul de nu mai știi nici să deslușești bine lucrurile și tot ce-ai vrea e să vină Adonai să-ți spuncă ceva sau să-ți facă ceva și ... vine. Dar nu vine cum te aștepți. Vine într-un fel în care toate simțurile tale strigă ”Ăsta n-are cum să fie Adonai! E o nălucă!” Și ai de ales: să fii ca unul dintre cei care tremurau în corabie sau să fii ca Petru și să-ți spui, ”mi-e frică. Nici n-are rost să mint. Tremur, DAR ... dacă e El?” Și pentru posibilitatea aceea minusculă că s-ar putea să fie Yeshua, Petru îi spune ”Dacă ești Tu Adonai, atunci poruncește-mi să vin la Tine.” 

Yeshua nu a zis, ”Acela care crede în Mine, să coboare din corabie și să vină la Mine”.  Nici măcar nu a sugerat așa ceva. N-a fost ideea lui Yeshua. Dar Petru n-a putut să tacă. Ceilalți ucenici n-au făcut nimic greșit că au tăcut. Probabil când l-au auzit pe Kefa, sigur și-au zis ”Petru a înnebunit!” Și da, trebuie să fii nebun de-a dreptul să faci ce a făcut Petru. Mai ales dacă ai linii clare mereu în ce-L privește pe Adonai. E greu când nu ești impulsiv din fire și nici nu ești naiv nici în ce privește Scriptura nici în ce privește viața, să-ți înfrunți firea și tot ce ești tu și să spui ”știu Adonai, că nu te-am mai văzut așa niciodată și potrivit cu tot ceea ce cunosc, ar trebui să tac, dar dacă ești Tu ... atunci spune-mi să vin la Tine pe ape”. 

Iar Yeshua îi spune ”Vino!” și Kefa a coborât din corabie. Nu pentru că Adonai a venit să-l provoace să umble pe ape, dar pentru că Petru nu i-a putut rezista. Pentru că L-a văzut facând marea să tacă în capitolul 8 din Matei, în capitolul 14 Kefa e convins că Cel care poate să poruncească mării să tacă, poate să-i poruncească să umble pe ape. Și contrar aparențelor, incidentul acesta nu e despre umblarea lui Petru pe ape, indiferent de cât de uimitoare a fost, pentru că atunci Yeshua ar fi fost cel care lansa provocarea. Eu cred că toată întâmplarea aceasta a fost despre a-L recunoaște pe Adonai într-o situație. Da, Petru a coborât din corabie și a umblat pe ape, iar restul ucenicilor probabil au stat cu gura căscată. Dar și mai important, Petru L-a recunoscut pe Yeshua. Și da, a văzut vântul că se întețea și valurile că urcau și i-a fost frică, și ca o piatră ce era, a început să se scufunde. Dar nu s-a pierdut cu firea, nu s-a lăsat înnecat de valuri ci a strigat ”Adonai, scapă-mă!” Și cel mai încurajator lucru pentru mine e că scrie ”Îndată Yeshua a întins mâna și l-a prins”. Da, i-a spus, ”Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?", dar pentru mine stă în picioare faptul că Yeshua l-a salvat. Asta îmi dă speranță, pentru că m-am luat ca Petru să cobor din corabie și de ce să mint, mi-e frică. S-ar putea să mă scufund, sau s-ar prea putea să merg pe ape până pe malul celălalt, dar important e că știu, că știu că știu, că și dacă ar fi să mă scufund, ÎNDATĂ Și-ar întinde mâna după mine.

Chiar dacă Petru s-a îndoit și s-a scufundat, la final, cei din corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Yeshua și I-au zis: "Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!" Și  doar asta e important. Oricum aș umbla, sau scufunda, El să se vadă și oamenii să-L recunoască pe El. 

Bat Melech בת מלך

 Cristina כריסטינה

P.S. Rugați-vă să nu mă scufund ...